Modalitati de incurajare a comportamentului prosocial

Aflam zilnic din ziare,de la radio si TV ca oamenii se ajuta, salveaza vieti, doneaza
sume de bani pentru sinistrati, ofera adapost, ofera locuri de munca. Din aceleasi surse
aflam despre hotii, violuri si agresivitate. Realitatea in care traim ne arata ca toate acestea
exista cu adevarat. La scoala, colegii se ajuta intre ei atunci cand apar probleme de
sanatate sau de familie. Uneori insa, langa noi, doi colegi se bat, isi vorbesc intr-un limbaj
jignitor ; la poarta scolii ne asteapta cate-o banda organizata sa ne buzunareasca ; acasa,
apartamentul vecinului a fost spart, masina noastra a disparut din fata blocului.
Comportamentul prosocial este un comportament intentionat, realizat in afara
obligatiilor profesionale si orientat spre conservarea si promovarea valorilor sociale.Fapte
precum ajutorul acordat semenilor, apararea propietatii, a bunurilor, apararea legii, a
dreptatii, reprezinta comportamente prosociale. Unii psihologi exprima manifestarile
prosociale prin faptele ca fiecare dintre noi se simte dator sa acorde sprijin persoanelor
care depind de el.
Reusita ne ofera satisfactii morale, iar esecul ne trezeste sentimente de culpabilitate.
Se presupune ca fiecare dintre noi considera ca, daca ii ajuta pe ceilalti, va fi ajutat la
randul lui cand va avea nevoie. In stabilirea relatiilor dintre ei, oamenii au tendinta de a
mentine un anumit echilibru intre ceea ce se ofera si ceea ce se primeste. Daca acest
beneficiu intre costuri si beneficii nu functioneaza, se pot produce stari de disconfort
psihic.
Cooperarea este un tip de comportament prosocial prin care unele persoane isi unesc
priceperea si fortele pentru a rezolva impreuna o sarcina.Sprijinul acordat celorlalti atunci
cand situatia o cere este un alt comportament prosocial.
Toleranta reprezinta o caracteristica a comportamentului nostru, manifestata atunci
cand alegem sa nu interzicem sau sa nu impiedicam comportamentul altei persoane, chiar
daca il dezaprobam si am avea putinta sa-l influentam.
O modalitate de incurajare a comportamentului prosocial este folosirea
recompenselor.
Abordarea problematicii conduitei sociale este nemijlocit legată de un alt concept de
bază, acela de socialitate. În sensul cel mai larg, acest concept desemnează un principiu al
coeziunii şi coerenţei existenţei socio-umane, adică un principiu generator de ordine
socială. Într-un sens mai restrâns, prin socialitate înţelegem ansamblul capacităţilor
psihosociale, înnăscute sau dobândite, care fac posibilă elaborarea tipurilor generice de
atitudini şi conduite sociale, împreună cu sistemul determinaţiilor exterioare sub
incidenţa cărora se obiectivează; determinaţii de natură economică, biologică, ecologică,
demografică, istorică şi culturală. Datorită condiţionărilor istorice, socialitatea îşi
modifică profilul şi formele de manifestare odată cu modificările care intervin în plan
economic, tehnologic, demografic şi cultural.
Fiind atât o premisă constitutivă a societăţii, cât şi o expresie sintetică a existenţei
socio-umane, socialitatea comportă o multitudine de forme de manifestare la nivelul unor
comportamente sociale specifice: comportamentele prosociale, cosociale şi antisociale;
raporturile dintre sexe; comportamentele politice, economice, religioase, sportive etc.
O serie de studii experimentale au confirmat faptul că, la fel ca alte genuri de
comportamente, cel prosocial este învăţat în timpul soializării primare. Învăţarea socială,
atât prin mecanismul direct al recompensei, pedepsei şi reîntăririi, cât şi prin observarea
consecinţelor comportamentale ale altor persoane ce întreprind acţiuni prosociale
(învăţarea indirectă, prin modele), conduce la însuşirea de conduite altruiste la copii.
La cel mai înalt nivel de generalitate, comportamentele se diferenţiază în funcţie de
sensul lor de acţiune în raport cu principiul coeziunii sociale. Definit ca ,,zoon
politicon”, fiinţa socială conştientă de sine, omul există ca specie şi ca individ numai în
măsura în care prin acţiunile şi comportamentele sale asigură şi consolidează coeziunea
socială. În funcţie de acest criteriu se circumscriu trei mari categorii de comportamente:
prosociale, cosociale şi antisociale. Toate aceste tipuri de comportamente au o incidenţă
directă atât asupra coezivităţii sociale, înţeleasă ca un principiu constitutiv al oricărui
sistem uman, cât şi asupra proceselor şi fenomenelor psihosociale pe care se
fundamentează viaţa socială în general. Este vorba de o cauzalitate circulară în lanţul
căreia se includ aceste elemente, care sunt pe rând, fie cauze, fie efecte.
BIBLIOGRAFIE:
1. ILUŢ PETRU- VALORI, ATITUDINI ŞI COMPORTAMENTE SOCIALE, ED.
POLIROM, IAŞI, 2004
2. NECULAU, ADRIAN – MANUAL DE PSIHOLOGIE SOCIALA (EDITIA a II-a),
ED. POLIROM, IASI, 2004
3. ZLATE, M., PSIHOLOGIA SOCIALA A GRUPURILOR SCOLARE, ED.
POLITICA, BUCURESTI, 1972
MODALITATI DE INCURAJARE A COMPORTAMENTULUI
PROSOCIAL

student: Breban Cristina

Etnologie
anul III