1.

DEFINI�IA VERBULUI

Prin verb se �n�elege at�t o clas� de cuvinte care exprim� ac�iuni

propriu-zise, procese sau st�ri, c�t �i fiecare dintre cuvintele acestei
clase. Cuvintele scrise cu litere cursive �n propozi�iile de mai jos sunt
toate verbe:

1. Ion taie lemne.

2. P�s�rile c�nt�.
3. Frunzele �ng�lbenesc.
4. Nelu este cuminte.
�n propozi�iile 1 �i 2 verbele exprim� ac�iuni, �n propozi�ia 3 un
proces, iar �n propozi�ia 4 o stare.
Un cuv�nt poate fi recunoscut ca verb, atunci c�nd �i cunoa�tem
�n�elesul, dac� ad�ug�nd unul dintre pronumele eu, tu, el, noi, voi, ei
se ob�ine tot ceva cu �n�eles. C�nd nu se cunoa�te �n�elesul
cuv�ntului, se poate afla dintr-un dic�ionar* at�t semnifica�ia lui, c�t
�i dac� este verb sau nu.
�n calitate de categorie gramatical� verbul este o par te de
vorbi re. P�r�ile de vorbire �n care se clasific� cuvintele limbii
rom�ne (�n func�ie de ce aspecte ale realit�ii exprim� ele) sunt
verbul, substantivul, adjectivul, adverbul, pronumele, prepozi�ia,
conjunc�ia �i interjec�ia. Mai mult, verbul face parte din grupa
p�r�ilor de vorbire f lexibi le, pentru c� are forme distincte �n func�ie
de anumite categorii gramaticale, care sunt diateza, modul, timpul,
persoana, num�rul, genul �i cazul. De pild�, �n propozi�iile Eu c�nt �i
Tu c�n�i verbele c�nt �i c�n�i nu sunt verbe diferite (adic� cuvinte care
exprim� ac�iuni diferite), ci sunt forme diferite ale aceluia�i verb, care
exprim� ac�iunea de a c�nta. Aceste forme, numite forme flexionare,
difer�, �n exemplul dat, �n func�ie de persoan�: pentru persoana �nt�i,
eu, se folose�te forma c�nt, iar pentru persoana a doua, tu, se
folose�te forma c�n�i. Domeniul care se ocup� cu studiul formelor
flexionare se nume�te mor fologie.
2. TIPURI DE VERBE �I PREDICATE
Pentru a enun�a o propozi�ie, adic� o afirma�ie cu �n�eles,
cuvintele, care sunt de diferite p�r�i de vorbire, se combin� �ntre ele
dup� anumite reguli �i �ndeplinind anumite func�ii. Modul de
combinare a cuvintelor este studiat de sintax�, iar func�iile
17
*Prin dic�ionar �n�elegem orice dic�ionar explicativ al limbii rom�ne.
�ndeplinite de cuvinte se numesc func � i i sintac t i ce sau p�r � i de
propozi � ie. Inventarul acestor func�ii este urm�torul: predicat,
subiect, complement, atribut, nume predicativ �i element predicativ
suplimentar.
Verbul �ndepline�te cu prec�dere func�ia de predicat, dac� este
folosit la un mod personal, adic� un mod care permite ad�ugarea
unui pronume ca �n exemplul de mai sus. Dac� pentru a �ndeplini
aceast� func�ie, un verb este folosit singur, el �nsu�i av�nd un �n�eles
propriu, atunci verbul se nume�te verb predi cat iv, iar func�ia
respectiv�, predi cat verbal . Acesta este cazul marii majorit�i a
verbelor.
Exist� totu�i verbe care nu au un �n�eles propriu (�n nicio
�mprejurare sau doar �n unele) �i deci nu pot constitui singure un
predicat. Verbele de acest tip se numesc verbe nepredi cat ive �i
sunt, la r�ndul lor, de dou� feluri:
1. verbe auxi l iare, c�nd intr� �n componen�a formelor verbale
compuse (dup� cum se va vedea �n sec�iunea 6.2). Verbele de acest
tip sunt a fi, a avea �i a vrea. Ele, prin participarea la alc�tuirea unor
forme flexionare ale tuturor celorlalte verbe, nu au rol sintactic (de
combinare a cuvintelor), ci rol pur morfologic.
2. verbe copulat ive, c�nd se combin� cu un alt element,
obligatoriu, care d� de fapt �n�elesul predicatului �i care se refer� �n
general la o �nsu�ire sau stare. �n aceast� situa�ie predicatul se
nume�te pr edi cat nominal , iar �n cadrul acestui predicat,
elementul obligatoriu �ndepline�te func�ia de nume predi cat iv.
Verbele care pot fi copulative �n anumite �mprejur�ri sunt a fi, a
deveni (totdeauna copulativ), a r�m�ne, a ajunge, a ie�i, a p�rea, a
�nsemna, a se face, a se na�te, a se chema, a se numi. Iat� c�teva
exemple de predicate nominale: sunt vesel, am devenit doctor, r�m�ne
prost, a�i ajuns colonel, a ie�it inginer, pare bolnav�, �nseamn� ho�ie,
s-a f�cut medic, s-a n�scut poet, m� cheam� Ana, se nume�te verb.
3. SUBIECTUL VERBULUI
Subiectul unui verb este acea parte de propozi�ie care arat�
persoana (om sau animal) ori lucrul care face sau sufer� ac�iunea
exprimat� de verb sau care trece prin procesul ori starea exprimate
de acesta.
Eu m�n�nc un biscuit.
Prim�vara �nfloresc copacii.
Para este stricat�.
Elevii sunt �nso�i�i de profesoar�.
18
Pentru a g�si subiectul unui verb se caut� dou� lucruri.
1. Cine / ce r�spunde la �ntrebarea privitoare la verb;
2. De care parte de propozi�ie depinde forma verbului.
Pentru exemplul de mai sus �ntreb�rile care ne trimit la subiect
sunt:
� Cine m�n�nc�? � Eu m�n�nc.
� Ce �nflore�te? � Copacii �nfloresc.
� Ce este stricat? � Para este stricat�.
� Cine este �nso�it? � Elevii sunt �nso�i�i.
Se observ� c�, �n r�spuns, forma verbului s-a schimbat �n
func�ie de persoana, num�rul �i genul subiectului: m�n�nc� �
m�n�nc, �nflore�te � �nfloresc, este stricat � este stricat�, este �nso�it
� sunt �nso�i�i. Aceast� dependen�� dintre forma verbului �i subiectul
s�u se nume�te acord �ntre subiect �i predicat �i ea ne confirm� c� am
g�sit corect subiectele propozi�iilor din exemplu.
Propozi�iile de mai sus au subiectul exprimat. �ns�, �n limba
rom�n�, subiectul poate fi foarte bine omis. Aceasta se �nt�mpl� �n
dou� �mprejur�ri:
� c�nd din �ns�i forma verbului se �n�elege f�r� echivoc cine este
subiectul. Acest fapt se �nt�mpl� �n cazul formelor verbale de
persoana I �i a II-a singular �i plural, caz �n care subiectul se
nume�te inc lus.
� c�nd subiectul se poate deduce din context, fiind acela�i cu
subiectul unei propozi�ii anterioare sau ulterioare. Fie textul Ion
pleac�. A mai plecat �i alt� dat�. �n a doua propozi�ie se sub�n�elege
c� subiectul este tot Ion. �n aceste situa�ii subiectul se nume�te
sub�n�eles.
Este de notat c� pentru construc�ii ca a-i fi cald (dor, foame, frig,
sete, mil�, ru�ine etc.) sau pentru verbe sau locu�iuni verbale
impersonale ca a i se cuveni, a-i p�rea bine sau r�u, a trebui, se poate
vorbi de un a�a-numit subiect logi c sau psihologi c , pentru c�
persoana desemnat� prin pronumele personal �n dativ este cea care
se afl� �n starea exprimat� de verb. Totu�i subiectul logic nu este �i
subiect gramatical (care, dup� cum �tim, este �n nominativ), ci este
de fapt complementul indirect �n dativ al verbului. De aceea �ntre
subiectul logic �i verb nu se stabilesc rela�ii de acord.
4. COMPLEMENTELE VERBULUI
4.1 Complemente obligatorii: directe �i indirecte
Unele verbe cer obligatoriu anumite complet�ri pentru a se putea
�n�elege ac�iunea, procesul sau starea exprimat� de ele. Altfel spus,
au nevoie de anumite elemente (cuvinte) care s� le complineasc�
19
sensul. Aceste elemente �ndeplinesc func�ia de complemente. Dup�
forma pe care o au, complementele obligatorii ale verbelor pot fi
di rec te, dac� sunt la forma de acuzativ, sau indi rec te, dac� sunt
la forma de dativ sau sunt �nso�ite de o prepozi�ie.
De pild�, dac� un copil �i spune mamei sale �� Am stricat�, mama
va vrea neap�rat s� �tie CE a stricat copilul pentru a �n�elege faptul
relatat de acesta. Dac� copilul spune �� Am stricat televizorul� sau,
mai pu�in grav, �� Am stricat juc�ria�, mama va fi mul�umit� (din
punct de vedere gramatical!) pentru c� a �n�eles despre ce e vorba. �n
aceste exemple, televizorul, respectiv juc�ria, sunt complementele
directe ale verbului a strica. Tot a�a, dac� cineva �i spune prietenei
sale �� M-am �nt�lnit� �i se opre�te, risc� s�-�i enerveze prietena dac�
nu adaug� CU CINE. Dac� spune � � M-am �nt�lnit cu mama�, atunci
cu mama este complementul indirect (pentru c� este �nso�it de
prepozi�ia cu) al verbului a se �nt�lni. Pe de alt� parte, �n propozi�ia
El ofer� flori trec�torilor, flori este complementul direct (pentru c� are
forma de acuzativ), iar trec�torilor este complementul indirect (pentru
c� are forma de dativ) al verbului a oferi.
Este de re�inut c� necesitatea ca un verb s� fie �nso�it de unul
sau mai multe complemente obligatorii este impus� de �n�elesul s�u
�i este cunoscut� �nc� de la nivelul lexiconului. Cu alte cuvinte, �n
dic�ionar este scris dac� un verb are nevoie de compliniri, prin
precizarea clasei lexico-gramaticale din care face parte �i despre care
vom discuta pu�in mai jos.
4.2 Complementul de agent
Complementul de agent este partea de propozi�ie (sau func�ia
sintactic�) care arat� DE C�TRE CINE este f�cut� ac�iunea suferit� de
subiectul propozi�iei. �n exemplele de mai jos,
Elevii sunt �nso�i�i de profesoar�.
Notarea elevului se face de o comisie.
Asta se poate vedea de c�tre oricine.
elementele de profesoar�, de o comisie, respectiv de c�tre oricine sunt
toate complemente de agent.
Marca inconfundabil� a complementului de agent este prepozi�ia
compus� de c�tre, �ns� aceasta nu se folose�te dec�t pentru
persoane, nume de colectivit�i de persoane (inclusiv institu�ii sau
��ri). F�r� restric�ii este folosit� prepozi�ia de, care are, �n schimb,
dezavantajul de a fi ambigu�. Spre exemplu, �n propozi�ia Multe vorbe
bune au fost spuse de tine de nenum�rate persoane nu se poate stabili
care este complementul de agent: de tine sau de (nenum�rate)
persoane. De aceea este preferabil�, pentru claritatea exprim�rii,
20
utilizarea unor prepozi�ii neambigue. De exemplu, prin �nlocuirea
prepozi�iei de cu marca complementului de agent de c�tre se ob�ine
fie Multe vorbe bune au fost spuse de c�tre tine de nenum�rate
persoane, fie Multe vorbe bune au fost spuse de tine de c�tre nenum�rate
persoane.
4.3 Complemente circumstan�iale
Complementele c i r cumstan� iale sunt ad�ugiri neobligatorii la
�n�elesul verbului. Ele sunt exprimate prin elemente care precizeaz�
�circumstan�ele� ac�iunii �nf�i�ate de verb, referitoare la loc, timp,
mod, scop �i altele. De pild�, copilul din exemplul dat mai devreme
poate spune �� Am stricat juc�ria ieri�, caz �n care elementul ieri
precizeaz� C�ND a stricat copilul juc�ria �i este, prin urmare, un
complement (circumstan�ial) de timp. Sau poate spune �� Am stricat
juc�ria �n gr�din�, elementul �n gr�din�, preciz�nd UNDE a stricat-o,
este un complement de loc, sau, la fel de bine, �� Am stricat juc�ria
de tot�, caz �n care de tot este un complement de mod pentru c� arat�
CUM a stricat juc�ria.
O problem� frecvent� �n analizarea unei propozi�ii este cum
deosebim care element este subiect �i care este un complement al
verbului. Aceast� problem� se ridic� din pricina faptului c� forma de
nominativ �i cea de acuzativ ale unui substantiv sunt identice. Iat�
c�teva criterii.
� Subiectul se acord� �n persoan� �i num�r (ca �i �n gen, �n
unele cazuri) cu predicatul. Fie propozi�iile:
a. Prim�vara �nfloresc copacii.
b. Prim�vara �nflore�te copacii.
�n exemplul de la a., subiectul este copacii pentru c� are
num�rul plural ca �i verbul �nfloresc, deci se acord� �n num�r cu
predicatul, pe c�nd prim�vara este doar complement circumstan�ial
de timp. �n schimb, �n propozi�ia de la b., subiectul este prim�vara,
pentru c� se acord� �n num�r, de data asta la singular, cu predicatul
�nflore�te, iar copacii este complement direct.
� Subiectul nu este niciodat� dublat pe l�ng� verb de un
pronume personal neaccentuat (care nu trebuie confundat cu
pronumele reflexiv). Fie propozi�iile de mai jos:
a. Un exemplu �l reprezint� poezia.
b. Cartea o vrea copilul.
Pronumele �l, din propozi�ia a., se refer� la un exemplu (cu care
se acord� �n gen �i num�r), ceea ce face ca acesta s� fie complement
direct, iar poezia subiect. �n schimb, la b., pronumele neaccentuat o
se refer� la cartea, ceea ce exclude ca acest cuv�nt s� fie subiectul
21
propozi�iei, acesta r�m�n�nd s� fie copilul, iar cartea este
complement direct.
� Dintre un element articulat �i unul nearticulat, cel articulat
este subiectul. �n exemplul Atac� �obolani pisicile subiectul este
pisicile, iar �obolani este complement direct.
� Subiectul este a�ezat la �nceputul propozi�iei, ca �n L�comia
pierde omenia.
� Subiectul poate fi subliniat prin intona�ie. De pild�, �n
propozi�ia De obicei �i ajut� p�rin�ii copiii, dac� p�rin�ii este accentuat
prin intona�ie, atunci este subiect.
5. CLASE LEXICO-GRAMATICALE
�n func�ie de tipurile de complemente obligatorii pe care le pot
lua, verbele se �mpart �n urm�toarele clase lexico-gramaticale: verbe
t r anz i t i v e , verbe int r anz i t i v e , verbe r e f l e x i v e �i verbe
impersonale. Este de men�ionat c� un verb �i poate schimba
clasa lexico-gramatical� de la un sens la altul.
5.1 Verbe tranzitive
Verbele t ranz i t ive sunt verbele care exprim� ac�iuni ce afecteaz�
sau au ca rezultat o alt� persoan� sau lucru dec�t subiectul �i
de aceea necesit� un complement direct, exprimat printr-un
substantiv sau pronume �n cazul acuzativ: �Ion spune pove�ti�,
�Hamsterii nu beau ap�.
Exist� unele verbe tranzitive care �n anumite situa�ii pot fi
folosite f�r� a fi �nso�ite de un complement direct, de exemplu
Deseneaz� frumos sau Bea prea mult. Se spune c� �n aceste situa�ii
ele sunt folosite �n mod absolut, anume c�nd intereseaz� mai mult
ac�iunea �n sine dec�t obiectul lor direct. Verbele respective sunt
considerate �n continuare tranzitive prin simplul fapt c� �i �n aceste
situa�ii au capacitatea de a primi un complement direct, f�r� s� li se
modifice �n�elesul, put�ndu-se spune prea bine Deseneaz� frumos cai
sau Bea r�coritoare prea mult.
Ca metod� de test, un verb este tranzitiv dac�, pe l�ng� un
subiect, i se poate ad�uga cuv�ntul ceva: el stric� ceva, el deseneaz�
ceva, el bea ceva.
Exist� verbe tranzitive, care pe l�ng� complementul direct au
nevoie �i de alte complemente, mai precis, de complemente indirecte.
Aceste complemente pot fi exprimate printr-un substantiv sau
pronume �n cazul dativ: �D� m�ncare pisicii�, �Transmit salut�ri
colegilor�, sau printr-un substantiv sau pronume precedat de o
prepozi�ie �D� m�ncare la pisic�, �Fere�te copilul de ��n�ari�.
22
5.2 Verbe intranzitive
Verbele int ranz i t ive sunt acele verbe care nu pot primi
complemente directe. De exemplu, dac� spun �Eu pl�ng� sau �Eu
merg� nu pot spune �i �Eu pl�ng ceva� sau �Eu merg ceva�, prin
urmare verbele a pl�nge �i a merge sunt intranzitive.
Acest tip de verbe este foarte cuprinz�tor. El �nglobeaz� at�t
verbele care nu au nevoie dec�t de subiect ca s�-�i complineasc�
sensul � cum sunt cele deja men�ionate, c�t �i verbele care cer unul
sau mai multe complemente indirecte: �Recurg la lege�, ��i amintesc
profesorului de lucrare�.
5.3 Verbe reflexive
Defini�ia cea mai general� pentru acest tip de verbe este
urm�toarea: verbele reflexive sunt verbele �nso�ite de un pronume
reflexiv (a c�rui persoan� coincide cu cea a subiectului) neaccentuat,
�n acuzativ sau �n dativ, de pild� a se afla sau a-�i aminti.
Prezen�a pronumelui reflexiv pe l�ng� verb poate avea mai multe
justific�ri, prezentate �n ceea ce urmeaz�.
1. Pronumele reflexiv este obligatoriu pentru un verb sau pentru
un sens al lui. Spre exemplu, verbele a se c�i, a se �nt�mpla, a se
preta sau a-�i aroga, a-�i asuma, a-�i �nsu�i apar �ntotdeauna cu
acest tip de pronume, pe c�nd verbe precum a se afla, a se duce, a
se �ndura, a se uita cer obligatoriu pronumele doar pentru un anumit
sens (uneori foarte diferit de sensul de baz�) al verbelor a afla, a duce,
a �ndura �i, respectiv, a uita. �n aceast� situa�ie verbul sau sensul
respectiv este marcat �n dic�ionar ca fiind reflexiv (�n�eleg�ndu-se
doar reflexiv). Verbele de acest tip se numesc ref lexiv-dinami ce.
2. Pronumele reflexiv poate exprima faptul c� �ntr-un anumit
context subiectul coincide cu complementul direct sau indirect al
verbului: m� �mbrac, �mi amintesc. C� aceast� situa�ie depinde de
context, se vede prin aceea c� pentru alte contexte se poate schimba
pronumele reflexiv �ntr-unul personal: �l �mbrac, �i amintesc. �n
dic�ionar posibilitatea ca ac�iunea s� se r�sfr�ng� asupra subiectului
este dublu marcat�, anume prin specifica�ia de verb tranzitiv �i
reflexiv. Aceste verbe se numesc �i ref lexiv-obiec t ive. Unele verbe
exprim� la plural ac�iuni reciproce, ca �n exemplele Ne salut�m
respectuos sau κi dau palme. Acestea reprezint� o variant� a verbelor
reflexiv-obiective �i se numesc ref lexiv- rec iproce.
Oarecum contextual apare pronumele reflexiv �i pe l�ng� verbele
care denot� o transformare, un proces, o schimbare de stare cum
sunt a se �mboln�vi, a se �nro�i, a se s�tura. Ele pot avea �i
corespondente tranzitive (l-am �mboln�vit de nervi, �nro�esc ou�, a
23
s�turat copiii). De remarcat este faptul c� aceste verbe reflexive au
sensul pu�in modificat fa�� de cel tranzitiv prin aceea c� subiectul nu
este propriu-zis agentul unei ac�iuni care se r�sfr�nge asupra
propriei persoane, ci este mai degrab� experimentatorul ei, prin
aceea c� experimenteaz�, suport� un proces. Aceste verbe se numesc
ref lexiv-event ive.
Urm�toarele dou� situa�ii nu mai privesc verbele din punct de
vedere lexical, ci din punctul de vedere al utiliz�rii lor reflexive.
Aceasta se refer� la faptul c� un verb care nu este trecut �n dic�ionar
ca reflexiv poate avea o asemenea utilizare �n urm�toarele dou�
�mprejur�ri. Ambele presupun folosirea pronumelui reflexiv la cazul
acuzativ.
3. Verbele tranzitive pot fi folosite cu pronume reflexiv �i cu
�n�eles pasiv, adic� subiectul suport� ac�iunea f�cut� de altcineva.
De pild�, din propozi�ia Biserica satului se vede de departe se �n�elege
c� biserica satului este v�zut� de c�tre oricine de departe sau c� orice
c�l�tor vede biserica de departe. �n aceea�i situa�ie se �nscriu �i
exemplele M-am n�scut la �ar�, Nu se v�nd b�uturi minorilor sau
Spectacolul se joac� ast�-sear�. C�nd sunt utilizate �n acest fel
verbele se numesc r e f l e x i v - p a s i v e .
4. At�t verbele tranzitive, c�t �i cele intranzitive pot fi folosite cu
valoare impersonal�, adic� f�r� subiect, caz �n care pronumele
reflexiv este �ntotdeauna la persoana a III-a singular: Se m�n�nc�
bine aici, Se merge greu pe z�pad�, Se a�teapt� mult. Verbele se
numesc �n aceste contexte ref lexiv- impersonale.
�n sf�r�it trebuie s� not�m c� exist� situa�ii �n care pronumele
reflexiv, �ntotdeauna la cazul dativ, nu se refer� la subiect, ci la
complementul direct sau indirect al verbului. �n aceast� �mprejurare
pronumele are valoare posesiv�, el put�nd fi �nlocuit printr-un
adjectiv posesiv pe l�ng� complementul determinat. De pild�, �n
exemplul κi uit� des ochelarii, �i indic� faptul c� e vorba de ochelarii
s�i. Dac� ar fi vorba de ochelarii altcuiva s-ar spune �i uit� des
ochelarii (adic� uit� des ochelarii lui/ei), caz �n care, dup� cum se
observ�, nu mai avem de a face cu un pronume reflexiv. A�adar, c�nd
pronumele reflexiv se refer� la un complement, verbul propriu-zis nu
este reflexiv.
O alt� situa�ie �n care prezen�a pronumelui reflexiv nu face ca
verbul �nsu�i s� fie reflexiv prive�te verbul a putea. Acest verb preia
pronumele reflexiv de la verbul care �i este complement direct. Spre
exemplu, �n El se poate duce acas�, pronumele reflexiv provine de la
verbul a se duce, verbul a putea nefiind el �nsu�i reflexiv.
24
5.4 Verbe impersonale
Verbele impersonale sunt acele verbe (sau doar unele sensuri
ale lor) c�rora nu li se poate preciza un subiect concret (animat,
inanimat sau concept abstract). Cel mult, verbele impersonale pot
primi �n loc de subiect o propozi�ie (numit� propozi�ie subiec t iv�).
Aceste verbe intr� �n grupa mai mare a verbelor unipersonale,
prin aceea c� au forme doar pentru persoana a treia singular sau a
treia singular �i plural.
Verbele tipic impersonale sunt cele care exprim� fenomene
naturale sau meteorologice: a ploua, a ninge, a burni�a etc. (Acestea
�i pierd caracterul impersonal dac� sunt folosite metaforic: L-am
fulgerat cu privirea).
Exist� verbe folosite impersonal �n construc�ii care exclud
exprimarea unui subiect �n nominativ: �mi place de tine (neliterar), mi
s-a ur�t de at�ta �nv�at, se las� cu dans, i s-a f�cut de b�taie.
Bine reprezentate �n limb� sunt �i verbele impersonale care
admit o subiectiv�, la anumite sensuri ale lor sau �n anumite
construc�ii. Iat� c�teva exemple: a trebui: Trebuie s� plec�m; a p�rea:
�mi pare bine c� pleci; a merita: Merit� s� �ncerci; a se c�dea: Nu se
cade s� spui asta; a-i veni: �mi vine s� r�d; a urma (�a fi iminent�):
Urmeaz� s� vin�; a r�m�ne (�a fi de f�cut �n viitor�): R�m�ne s�-mi
scrii; a fi (�a fi pe punctul�): Era s� gre�im; a fi (�a trebui�): C�nd e s�
se �nt�mple.
Marea majoritate a verbelor impersonale sunt intranzitive.
Totu�i, unele pot fi �i tranzitive, prin aceea c� pot primi un
complement direct: Ne plou�, �l ninge pe Grivei.
6. MORFOLOGIA VERBULUI
6.1 Structura morfologic� a verbului
Structura morfologic� a unui cuv�nt se refer� la p�r�ile
componente ale acestuia. Totalitatea formelor flexionare ale unui
cuv�nt flexibil formeaz� o paradigm�, iar procedura de ob�inere a
paradigmei unui cuv�nt se nume�te conjugare, �n cazul verbelor, �i
dec l inare, �n cazul celorlalte p�r�i de vorbire flexibile.
Formele flexionare au, �n raport cu �ntreaga paradigm�, p�r�i
constante �i p�r�i variabile. Pe de alt� parte, p�r�ile pot avea
semnifica�ie lexical� (dac� contribuie la �n�elesul cuv�ntului) sau
gramatical� (dac� se refer� la categorii gramaticale, precum
persoan�, num�r, gen, caz etc.). P�r�ile lexicale sunt totdeauna
constante �n flexiunea unui cuv�nt.
25