INTRODUCERE

Actualitatea temei. Problema cercetării delincvenţei juvenile reprezintă o importanţă

majoră astăzi atît din punct de vedere teoretic, adică cel al ştiinţei, cît şi din punct practic, adică
cel al vieţii sociale.Unii autori menţionează că delincvenţa juvenilă reprezintă barometru de
degradare al unei societăţi. [13, p. 72]

Astăzi asistăm la o tendinţă de creştere a ratei infracţionalităţii juvenile. Acest fenomen nu

este unul nou, ci din contra el de deosebeşte doar prin trăsăturile sale specifice. Acest fenomen
este careacteristic de regulă societăţilor ce suferă mari schembări din punct de vedere social, adică
nu ne este străin acest fenomen şi pentru Republica Moldova. Perioada de tranziţie în care suntem
a afectat controlul comunitar, accentuarea sărăciei, creşterea numărului de familii cu copii
defavorizaţi, favorizînd pe de altă parte lupta pentru existenţă, o luptă inechitabilă, creînd astfel
premize pentru dezvoltarea delincvenţei juvenile. Pe de altă parte este extrem de important să
ţinem cont că s-a destrămat sistemul existent de profilaxie a delincvenţei juvenile. Delincvenţa
juvenilă cu problemele sale complexe a preocupat în continuu o gamă destul de largă de specialişti
(criminologi, psihologi, sociologi) atît din punct de vedere al prevenirii precum şi combaterii
acestui fenomen complex.

Cercetarea delincvenţei juvenile ca un fenomen social în multiple studii efectuate pe plan

internaţional ne indică faptul că unul din principalii factori generatori ai unui asemenea
comportament se află în amplificarea tendinţelor de sărăcie cronică. Autorii din domeniu
menţionează că există o legătură directă între rata criminalităţii şi procentul de copii ce trăiesc sub
minimul de existenţă. [12, p. 27]

Cu toate că sărăcia nu poate fi considerată drept o cauză directă a creşterii tendinţelor de

criminalitate şi delincvenţă juvenilă, de regulă, ea este responsabilă de modul în care familiile îşi
cresc copiii. Sărăcia încurajează apariţia fenomenului copiilor străzii. Aceasta determină în mare
măsură apariţia delincvenţei juvenile.

Literatura de specialitate menţionează că în Moldova acest fenomen a afectat în primul rînd

familiile cu doi sau mai mulţi copii. Pe de altă parte numărul în creştere de părinţi care îngrijesc
de unul sau mai mulţi copii constituie o altă parte a monetei şi o cauză a creşterii delincvenţei
juvenile.
 Statisticile ne arată astăzi că circa 250000 de copii se educă de un singur părinte, iar circa
27000 au rămas în îngrijirea totală a bunicilor sau altor persoane, cauza principală fiind plecarea
părinţilor peste hotare.

În Republica Moldova există doar o şcoală specializată de tip închis în care sunt deţinuţi
peste 50 de copii ce au săvirşit infracţiuni. În şcolile de tip internat din ţară învaţă circa 14 mii de
copii, iar în colonia pentru minori din Lipcani îşi ispăşesc pedeapsa peste 50 de minori ce nu au
atins încă vîrsta de 18 ani. [13, p. 72] Aceste lucruri fiind spuse este deductibil faptul că starea
lucrurilor la capitolul prevenirii şi combaterii delincvenţei juvenile lasă de dorit.

Pe de altă parte grija pentru persoanele care mîine vor putea deveni forţa motrice a
procesului de dezvoltare umană este o garanţie a viitorului, de aceia delincvenţa juvenilă se impune
a fi cercetată.

Problema investigaţiei o constituie profilul psihosocial al familiei minorului cu manifestări

comportamentale delicvente

Subiectul investigaţiei: familia minorului cu manifestări comportamentale delicvente

Scopul investigaţiei constă în identificarea specificului familiei minorului cu manifestări

comportamentale delicvente

Obiectivele investigaţiei:

 Studierea literaturii de specialitate la tema investigaţiei;

 Realizarea cercetării experimentale;
 Elaborarea concluziilor şi recomandărilor.
Ipoteza investigaţiei: Presupunem că minorii cu manifestări comportamente deviante și
delincvente provin din familii cu abilităţi sociale reduse şi probleme psihologice intrafamiliale
nesoluţionate.

Metode şi tehnici de cercetare:

- Analiza literaturii de specialitate în vederea argumentării teoretice a investigaţiei;

- Metoda testelor
- Convorbirea;
- Prelucrarea cantitativă şi calitativă a datelor.
. Baza experimentală a cercetării. Lotul experimental a fost alcătuit din 10 de
persoane-specialişti ai centrelor “Evrica” şi “Făclia”, precum şi colaboratori ai poliţiei și 8 copii
din Centrul de plasament în regim de urgență a copiilor în situație de risc ,,Erica,,

Baza teoretico – metodologică a lucrării o constituie viziunile despre devaianţă, delincvenţă, factori
declanşatori ai comportamentului deviant elaborate de E. Albu, G. Neamţu, O. Pop, D. Buzducea, T. Butoi.
Semnificaţie teoretico-metodologică fundamentală revine analizei posibilităţilor de intervenţie a
psihologului care se conţin în lucrările autorilor S. Rusnac, O. Soloviova, L. Savca, C. Neamţu ş.a.

Cuvinte-cheie: devianţă, delincvenţă, consiliere psihologică.

Centru de Plasament Temporar al Copiilor în Regim de Urgenţă “Evrica”

Centrul de primire a copilului în regim de urgenţă „EVRICA” reprezintă o instituţie publică

din sfera socială, care oferă asistenţă urgentă copiilor străzii.

Scopul diminuarea fenomenului ,,copiii străzii” în rîndul copiilor, prin activităţi de

identificare, plasament în regim de urgenţă şi reintegrare socio-familială a acestora.

Obiectivele Centrului sunt:

 acordarea serviciului de plasament în regim de urgenţă „copiilor străzii”;

 efectuarea evaluării iniţiale a copilului în scopul determinării necesităţilor de bază;

 acordarea serviciilor specializate în dependenţă de necesităţile copilului;

 referirea cazurilor către serviciile sociale din comunitate;

 monitorizarea situaţiei copilului la sistarea serviciului de plasament;

 organizarea serviciului de consiliere telefonică a copilului aflat in dificultate „Telefonul

copilului”.

De serviciile Centrului următoarele categorii de copii: abandonaţi, despărţit de părinţi din

motive obiective, copii cu comportament delicvent, copii în risc sau victime ale situaţiilor de abuz.

Beneficiarii indirecţi ai Centrului sunt: familiile biologice/substitutive şi extinse ale copiilor,

instituţiile sociale de protecţie a copilului, comunitatea, etc.

Vîrsta beneficiarilor, capacitatea Centrului şi durata găzduirii:

În Centru se plasează „copiii străzii”cu vîrsta de 5 – 18 ani;

Centrul poate găzdui pe zi un număr maxim de 10 -12 copii.

Plasamentul în regim de urgenţă are o durată de 15 – 30 de zile.

Copilul aflat în situaţie de risc sau dificultate este primit 24/24 ore

Serviciile oferite beneficiarului:

 Primire;

 Identificare;

 Găzduire;

 Evaluare iniţială;

 Evaluare complexă;

 Intervenţie şi Tratament;

 Măsuri de protecţie adecvată;

 Serviciul de consiliere telefonică.s 25

În cadrul centrului respectiv activează specialişti de cea mai variată gamă pentru a acorda
asistenţă copiilor aflaţi în dificultate. Astfel aici întilnim: medic, asistent social, psiholog.
Specialiştii respectivi dispun de o pregătire gata să facă faţă solicitărilor.
Astfel am menţiona că centru cunoaşte o solicitare din parte beneficiarilor. De asemenea este de
menţionat că centru duce o conlucrare foarte activă cu poliţia. Este cunoscut că şi specialiştii
centrului se confruntă cu aceleaşi dificultăţi de lucru cu beneficiarii, şi anume acelea de a depista
comportamentul simulat al acestora, căci foarte mulţi din beneficiarii centrului apelează la
simularea comportamentului cu scopul obţinerii unor beneficii sau facilităţi. Este îmbucurător
faptul că centru dispunde de specialiştii proprii şi procesul de lucru cu aceştia este în neîntreruptă
mişcare. De asemenea cu beneficiarii se lucrează conform unor programe speciale bine puse la
punct, adaptate la fiecare beneficiar în parte.

Necătind la acestea persoanele antrenate în activitatea centrului mizeaza mai mult pe sinceritatea
baneficiarilor decît poliţia, însă şi aceştia nu exclud o eventuală posibilitate ca baneficiarii lor să
apeleze la simularea comportamentului. În acest sens aceştia au menţionat că nu dispun de careva
materiale ce au drept scop scoaterea în evidenţă a comportamentului simulat al minorilor.

Astfel în procesul de lucru ei întîmpină bariere ce sunt puse fie conştient, fie inconştient de
către beneficiari. Depăşirea acestora este cu siguranţă o sarcină a fiecăruia din colaboratori. Riscul
cel mai mare este în cazul persoanelor ce sunt pentru prima dată în centru, celelalte fiind dispuse
către colaborare.

Specialiştii centrului “Făclia”

Asociaţia Obştească pentru Copii şi Tineret „Făclia” este o organizaţie regională de tineret.
AO “Făclia” are misiunea de a îmbunătăţi calitatea vieţii tinerilor. La rîndul său asociaţia pune la
dispoziţia beneficiarilor totalitatea resurselor de care dispune în vederea reechilibrării situaţiei.

Scop: Dezvoltarea comunităţii prin elaborarea, implementarea şi promovarea programelor

sociale, socio-economice, culturale; susţinerea activităţilor şi structurilor de copii şi tineret;
promovarea şi apărarea drepturilor tinerilor, prioritar a categoriilor defavorizate.

Obiective:

· Asistarea tinerilor în dezvoltarea capacităţilor / competenţelor care le va permite să crească

şi să-şi dezvolte abilităţile şi aptitudinile pentru a deveni adulţi responsabili;
· Dezvoltarea calităţilor şi competenţelor de bază ale tinerilor necesare pentru o participare
eficientă în viaţa de adolescent şi de adult, prin dezvoltarea activităţilor intersectoriale, oferirea
accesului la informaţie, consultanţă, instruire şi asistenţă tehnică;

· Dezvoltarea capacităţilor ONG-urilor de tineret prin elaborarea unor programe de instruire

pe termen lung, crearea grupurilor locale de tineret şi a reţelelor de formatori.

· Susţinerea activităţii grupurilor locale de tineret şi consolidarea capacităţilor profesioniştilor

care lucrează cu tinerii pentru a asigura o participare eficientă a tinerilor la viaţa socială;

Grupul de beneficiari:

 Tinerii între 12-25 ani, în special:

• Tinerii în situaţii de risc;

• Tinerii cu oportunităţi limitate: din familii social-vulnerabile, din familii monoparentale,

din centre de zi, tineri în conflict cu legea, tineri şomeri, copiii şi tinerii străzii etc;

 Tineriiasociaţi (prin ONG-uri de tineret, cluburi, Consilii Locale ale Copiilor şi Tinerilor,

alte forme de asociere ale tinerilor);

 Profesionişti care lucrează cu şi pentru tineri (specialişti în domeniul tineretului,
profesori, educatori, psihologi, conducătorii cluburilor, animatorii timpului liber, lideri ai
ONG-urilor);
 Părinţi, în special cupluri tinere.

Servicii oferite:

 Informare
 Orientare - consiliere
 Orientare profesională
 Medierea muncii
 Consiliere psihologică individuală şi în grup
 Consiliere juridică
  Educaţie pentru democraţie
 Servicii outreach
 Dezvoltarea deprinderilor de independenţă
 Organizarea timpului liber
 Educaţie (pentru sănătate, civică, juridică, gender).

Programe în derulare:

 Formarea deprinderilor de viaţă

 Orientare vocaţională şi profesională
 Voluntariat
 Participarea la procesele de luare a deciziilor
 Educarea modului sănătos de viaţă
 Promovarea drepturilor socio-democratice
 Animaţii de timp liber
 Activităţi sportive şi de divertisment.

Cooperare şi parteneriate

Asociaţia Obştească pentru Copii şi Tineret „Făclia” activează în colaborare cu Centrul Regional
de Resurse îşi coordonează activităţile, strategiiile şi planurile de acţiuni cu structurile
guvernamentale şi nonguvernamentale responsabile de lucrul cu tinerii.

Parteneri guvernamentali:

 Ministerul Educaţiei al Republicii Moldova

 Direcţia Asistenţă Socială şi Protecţia Familiei U
 Direcţia Generală Raională Învăţămînt Tineret Sport
 Agenţia de Ocupare a Forţei de Muncă
 Consiliul Raional
 Primăria oraşului
 Centrul Medicilor de familie
 Comisariatul de Poliţie.
Astfel procesul de lucru al specialiștilor ce sunt antrenați în lucrul cu minorii este unul extreme de
dificil. Pe de o parte aceștia se axează pe colaborare fructuoasă cu aceștia pe care o combină cu
profesionalismul pe care îl au. De asemenea am mai menționa că în lucrul cu minorii aceștia se
axează pe încrederea din partea acestora. Conlucrarea cu asociaţia respectivă le este cunoscută atît
colaboratorilor de poliţie precum şi specialiştilor din procuratură. În cazul apariţiei unui caz ce se
încadrează în limitele normei, aceştia redirecţionează subiectul către asociaţie.

Specialiştii centrului “Făclia”

Asociaţia Obştească pentru Copii şi Tineret „Făclia” este o organizaţie regională de tineret.
AO “Făclia” are misiunea de a îmbunătăţi calitatea vieţii tinerilor. La rîndul său asociaţia pune la
dispoziţia beneficiarilor totalitatea resurselor de care dispune în vederea reechilibrării situaţiei.

Scop: Dezvoltarea comunităţii prin elaborarea, implementarea şi promovarea programelor

sociale, socio-economice, culturale; susţinerea activităţilor şi structurilor de copii şi tineret;
promovarea şi apărarea drepturilor tinerilor, prioritar a categoriilor defavorizate.

Obiective:

· Asistarea tinerilor în dezvoltarea capacităţilor / competenţelor care le va permite să crească

şi să-şi dezvolte abilităţile şi aptitudinile pentru a deveni adulţi responsabili;

· Dezvoltarea calităţilor şi competenţelor de bază ale tinerilor necesare pentru o participare

eficientă în viaţa de adolescent şi de adult, prin dezvoltarea activităţilor intersectoriale, oferirea
accesului la informaţie, consultanţă, instruire şi asistenţă tehnică;

· Dezvoltarea capacităţilor ONG-urilor de tineret prin elaborarea unor programe de instruire

pe termen lung, crearea grupurilor locale de tineret şi a reţelelor de formatori.

· Susţinerea activităţii grupurilor locale de tineret şi consolidarea capacităţilor profesioniştilor

care lucrează cu tinerii pentru a asigura o participare eficientă a tinerilor la viaţa socială;

Grupul de beneficiari:
  Tinerii între 12-25 ani, în special:

• Tinerii în situaţii de risc;

• Tinerii cu oportunităţi limitate: din familii social-vulnerabile, din familii monoparentale,

din centre de zi, tineri în conflict cu legea, tineri şomeri, copiii şi tinerii străzii etc;

 Tineriiasociaţi (prin ONG-uri de tineret, cluburi, Consilii Locale ale Copiilor şi Tinerilor,

alte forme de asociere ale tinerilor);

 Profesionişti care lucrează cu şi pentru tineri (specialişti în domeniul tineretului,
profesori, educatori, psihologi, conducătorii cluburilor, animatorii timpului liber, lideri ai
ONG-urilor);
 Părinţi, în special cupluri tinere.

Servicii oferite:

 Informare
 Orientare - consiliere
 Orientare profesională
 Medierea muncii
 Consiliere psihologică individuală şi în grup
 Consiliere juridică
 Educaţie pentru democraţie
 Servicii outreach
 Dezvoltarea deprinderilor de independenţă
 Organizarea timpului liber
 Educaţie (pentru sănătate, civică, juridică, gender).

Programe în derulare:

 Formarea deprinderilor de viaţă

 Orientare vocaţională şi profesională
 Voluntariat
  Participarea la procesele de luare a deciziilor
 Educarea modului sănătos de viaţă
 Promovarea drepturilor socio-democratice
 Animaţii de timp liber
 Activităţi sportive şi de divertisment.

Cooperare şi parteneriate

Asociaţia Obştească pentru Copii şi Tineret „Făclia” activează în colaborare cu Centrul Regional
de Resurse îşi coordonează activităţile, strategiiile şi planurile de acţiuni cu structurile
guvernamentale şi nonguvernamentale responsabile de lucrul cu tinerii.

Parteneri guvernamentali:

 Ministerul Educaţiei al Republicii Moldova

 Direcţia Asistenţă Socială şi Protecţia Familiei U
 Direcţia Generală Raională Învăţămînt Tineret Sport
 Agenţia de Ocupare a Forţei de Muncă
 Consiliul Raional
 Primăria oraşului
 Centrul Medicilor de familie
 Comisariatul de Poliţie.

Chestionarul aplicat specialiștilor scoate în evidență faptul că majoritatea respondenţilor

apreciază servciile sociale ca valoroase în protecţia drepturilor copiilor.
La întrebarea ,,Cum poate fi îmbunătăţită practica de respectare şi protecţie a drepturilor
copilului şi familiei prin intrnediul serviciilor sociale?” răspunsurile respondenţolor au fost:

- seminar de participare; training-uri; mese rotunde;

- participarea la diferite conferinţe, la cursuri de specializare;
- prin implementarea noilor strategii şi legi în acest domeniu;
- prin suport şi informare a familiei;
 - angajarea specialiştilor cu studii superioare; instruirea persoanelor cu ajutorul
seminarelor;
- control riguros; angajarea juriştilor; consultaţia gratuită a juristului; instruirea
asistenţilor sociali privind protecţia copiilor din grupul de risc;
- posibil prin realizarea şi elaborarea diferitor programe de respectare şi protecţie a
drepturilor copilului şi familiei;
Interesante sunt modalităţile de apreciere a nivelulului de dezvoltare a serviciilor sociale
alternative în domeniul protecţei drepturilor copilului şi familiei în mun. Bălţi date de intervievaţi.
La întrebarea ,,Cum apreciaţi nivelul de dezvoltare a serviciilor sociale alternative în domeniul
protecţei drepturilor copilului şi familiei în mun. Bălţi? Cum poate fi îmbunătăţită situaţia?”
am primit următoarele răspunsuri:

- comparativ cu anii precedenţi s-au ridicat;

- spre deosebire de alte localităţi situaţia în mun. Bălţi este mai favorabilă în dezvoltarea
serviciilor sociale;
- sunt foarte bine dezvoltate;
- la un nivel înalt; poate fi îmbunătăţită situaţia prin crearea familiilor Foster;
- serviciile sociale alternative în domeniul protecţiei drepturilor copilului şi familiei în
mun. Bălţi dup ăpărerea mea este la un nivel înalt;
- serviciile sociale sunt bine dezvoltate, dar puţin este control din partea autorităţilor;
- este un nivel înalt de dezvoltare, bine structurat;
Valoroase sunt viziunile experţilor referitor la modalităţile de dezvoltare a serviciilor sociale
alternative în domeniul protecţei drepturilor copilului şi familiei. La întrebarea ,, Cum vedeţi
modalităţile de dezvoltare a serviciilor sociale alternative în domeniul protecţei drepturilor
copilului şi familiei ?”, respondenţii au menţionat:

- conform legislaţiei sunt dezvoltate serviciile;

- scrierea de proiecte în domeniul social pentru dezvoltarea serviciilor sociale;
- trebuie de lucrat la un niel corespunzător asupra serviciilor prezente;
- aducerea sistemului de protecţie a copilului cu privire la drepturile copilului prin
îmbunătăţirea, completarea şi armonizarea legislaţiei;
 - angajarea numai a specialiştilor; remunerarea lor după munca şi efortul care îl depun;
- control riguros; angajarea juriştilor; consultaţia gratuită a juristului; instruirea
asistenţilor sociali privind protecţia copiilor din grupul de risc;
Reflectând asupra particularităţilor copiilor în situaţie de risc menţionăm că copii indică în
deosebi conduitele parazitare „consumul de alcool, droguri, ţigări / desfrânare” precum şi
„abandonarea şcolii / a domiciliului” şi „vagabondajul” . Portretul psiho-social al acestor minori
este caracterizat prin „egocentrism şi agresivitate comportamentală”, „iresponsabilitate” şi „lipsa
educaţiei şi a valorilor”. Marea majoritatea a specialiştilor au subliniat că principalele fapte ilicite
pe care le comit aceşti minori sunt furturile, jafurile şi tâlhăriile.

  TATA
MAMA
Da, lucrează
Da, lucrează Da, a lucrat în
Da, a lucrat în în prezent,
în prezent, ultimii 3 ani,
ultimii 3 ani, 6%
8% 18%
11%
NR, 17% NR, 31%

Nu (sau a Nu (sau a
lucrat cu mult lucrat cu mult
timp în timp în
urmă), 64% urmă), 45%

Figura 1. Ponderea respondenţilor copiilor în situaţie de risc cu părinţi migranţi

Studiul copiilor în situaţie de risc reflectă incidenţa mare a subiecţilor ce au părinţi plecaţi
peste hotare. Fiecare al treilea dintre copil în situaţie de risc intervievaţi au indicat că au sau au
avut în ultimii 3 ani părinte/părinţi aflat la muncă în afara ţării. (Figura 2).
 De regulă, jumate din minori aflaţi în astfel de situaţii, rămâneau în grija părintelui rămas
acasă, iar fiecare al treilea în grija bunelului şi sau bunicii (Figura 2). Un sfert din minori nu au
fost de acord cu decizia părintelui/părinţilor de a fi lăsat în grija persoanei indicate. Cu toate
acestea, în mare parte alături de persoana îngrijitoare, indiferent cine era aceasta, minorii se
simţeau protejaţi şi erau în relaţii bune sau 0% 10% 20% 30% 40% 50%
foarte bune. Totuşi, se evidenţiază că în cazul în grija unuia din părinţi care nu este
45,5
peste hotare
copiilor în situaţie de risc sentimentul de
în grija bunelului/bunicii 33,3
nesiguranţă resimţit alături de îngrijitor este în grija unui frate/soră minor 6,1
mai intens, dar şi cel de libertate primit în urma la internat 6,1
plecării părinţilor. Printre această categorie de în grija unui frate/soră major 3,0
minori s-a constatat a fi relativ mai mare în grija rudelor care nu locuiesc cu noi 3,0

ponderea celor aflaţi în grija buneilor, fraţilor în grija nimănui, sunt mare şi îmi port
3,0
singur de grija
sau altor persoane.
Figura 2 Persoanele responsabile de minori în lipsa
părintelui/părinţilor migranţi
Deliberând asupra situaţiei copiilor aflaţi
în dificultate ca urmare a plecării părinţilor la
muncă peste hotare, atât în cadrul interviurilor individuale, cât şi în cadrul discuţiilor focus-grup
realizate cu asistenţii şi lucrătorii sociali comunitari, experţii au indicat importanţa eminentă a
prezenţei părinţilor în dezvoltarea şi educaţia copilului.

Cert este faptul că în perioada formării personalităţii este imperativă participarea

nemijlocită a părinţilor la procesul de educaţie a copiilor. În cazul copiilor aflaţi in situaţie de risc
ei susţin cel puţin a comunicării zilnice despre problemele cu care se confruntă minorul rămas fără
supraveghere, dar şi gradul de înţelegere a acestora de către părinte poate asigura o coeziune mai
strânsă a relaţiilor pe de o parte, şi o atenuare a dificultăţilor apărute pentru copilul rămas acasă,
pe de altă parte. În rândul minorilor intervievaţi în cadrul cercetării, legătura cu părintele/părinţii
aflaţi peste hotare era menţinută, de regulă, prin intermediul telefonului zilnic şi/sau săptămânal
de fiecare al treilea copil. Frecvenţa comunicării este diferită în funcţie de părintele plecat, două
treimi din subiecţi discutând zilnic cu mama migrantă şi semnificativ mai rar cu tatăl migrant; în
funcţie de mediul de reşedinţă, cei de la sate având un contact comunicativ mai frecvent în raport
cu minorii din mediul urban.
 Efectele carenţei afective sunt cu atât mai

mult mai
mult mai rea, grave şi mai ireversibile cu cât mai precoce
12,1%
buna, 3,0% mai rea,
12,1% este lipsa părinţilor. De altfel, în cadrul

mai buna,
studiului copiilor aflaţi in situaţie de risc s-a
27,3%
constatat, că intensitatea discuţiilor cu
nu s-a
schimbat, părintele/părinţii plecaţi este sau a fost
45,5%
semnificativ mai mică hotare.

Figura 3. Autoaprecieri privind viaţa copiilor în

situaţie de risc avută după plecarea În contextul celor abordate se
părintelui/părinţilor peste hotare
integrează ca o justificare şi rezultatele
studiului cu minorii aflaţi in situaţie de risc.
Deşi majoritatea copiilor intervievaţi explică migraţia părinţilor la muncă peste hotare prin
condiţiile materiale precare şi lipsa locurilor de muncă în ţară, totuşi ei au indicat că viaţa lor nu
s-a schimbat cu nimic după plecarea părinţilor, ba dimpotrivă un sfert din minori îşi apreciază
situaţia ca devenind „mai rea” şi „mult mai rea” (Figura 3). Diferenţe semnificative în rândul
minorilor în funcţie de caracteristicile sociodemografice nu se atestă, cu toate acestea copiii din
mediul rural şi cei cu vârsta între 14-15 ani într-o pondere mai mare resimt starea lucrurilor ca
fiind neschimbată sau mai rea. De menţionat că minorii care la momentul interviului se aflau în
locurile de detenţie şi-au apreciat situaţia semnificativ mai critică spre deosebire de respondenţii
aflaţi în libertate, fiecare al treilea indicând că viaţa lor a devenit mai rea sau mult mai rea.

Evident nesatisfacerea unei game de necesităţi specifice copiilor, cum ar fi cele de

securitate, afecţiune şi siguranţă, explică trăirile afective negative ale copiilor rămaşi singuri în
rezultatul absenţei părinţilor. Schimbările ce se produc în dezvoltarea emoţională şi socială a
acestor copii au un impact enorm asupra cursului vieţii şi asupra situaţiei lor psihologice. La scară
naţională, mai multe cercetări calitative arată că minorii rămaşi „singuri acasă” din cauza migraţiei
părinţilor suferă de sărăcie emoţională, iar performanţele lor şcolare sunt ceva mai inferioare [2;
4; 7]. Totodată, circa două treimi din copiii aflaţi in situaţie de risc, evidenţiază că simt acut lipsa
dragostei părinteşti, precum şi comunicarea/discuţiile cu părinţii. Sentimentul de singurătate în
absenţa unuia sau ambilor părinţi devine problema majoră. Situaţia este resimţită mult mai stresant
în cazul lipsei pilonului emoţional din cadrul familiei – mama – şi ca rezultat al multitudinii de
sarcini ce cad pe umerii copiilor în urma plecării mamei. Aceşti copii sunt frustraţi şi impuşi spre
maturizare precoce, iar studiile recente precum şi discuţiile tematice realizate cu experţii, atestă că
există multe situaţii în care maturizarea respectivă este considerată de către minori drept un
moment potrivit pentru a încerca diverse comportamente deviante.

Absenteismul şcolar, care are un caracter specific în Moldova, vine ca o primă reflecţie a
riscurilor comportamentale predelincvente a
0% 10% 20% 30% 40% 50%
copiilor aflaţi în situaţie de risc, impuse de mă simt mai liber / pot face ceea ce-mi
42,4
doresc
plecarea la muncă peste hotare a unuia sau am devenit mai independent / de sine
39,4
stătător
am mai multe griji ca înainte (îngrijirea
ambilor părinţi. fraţilor; lucrul în gospod.etc.)
30,3

am devenit mai dezordonat şi neascultător 30,3

Reflectând prin rezultatele studiului cu
am început să fumezi 27,3
copiii aflaţi în situaţie de risc constatăm că, am mai mult timp liber 24,2

carenţele afective şi erorile în educare primesc rezultate mai proaste la învăţătură 24,2

am început să consumi alcool

cauzate de migraţia de muncă a părinţilor 9,1

mă îmbolnăvesc mai des 6,1

sunt un indicator direct a schimbărilor
comportamentale ale copilului care, în lipsa
controlului din partea maturilor, poate facilita
devierile comportamentale morale şi valorice
Figura 4 Autopercepţiile copiilor în situaţie de risc
intervievaţi privind schimbările comportamentale
proprii după plecarea părintelui/ părinţilor la muncă
peste hotare

(Figura 4). Practic fiecare al doilea minor intervievat a indicat că după plecarea
părintelui/părinţilor se simte mai liber şi poate face ceea ce-şi doreşte, dar şi mai independent / de
sine stătător. Aproape o treime dintre minori au fost copleşiţi de multitudinea de sarcini şi griji cu
care nu erau obişnuiţi în perioada în care părinţii se aflau acasă.

Complexitatea implicaţiilor, consecinţelor şi dinamica riscurilor la care sunt expuşi copiii

lăsaţi acasă de părinţi în rezultatul migraţiei cer soluţii coordonate şi eficiente. Aceasta devine o
provocare nu doar pentru autorităţi, dar şi pentru societatea civilă, reprezentată de ansamblu de
organizaţii neguvernamentale implicate într-un fel sau altul în analiza fenomenului sau în
intervenţii directe în sprijinul copiilor afectaţi.

Concluzii. Experimentul de constatre ne-a permis să punem în evidenţă şi specificul serviciilor

sociale pentru copii în situaţie de risc.

Am analizat activitatea Centrului de primire a copilului în regim de urgenţă „Evrica” din Bălţi.
Am constatat că echipa multidisciplinară din acest Centru a fost înfiinţată în scopul reducerii
timpului de acordare a măsurilor speciale de protecţie de şedere a copilului în sistemul de protecţie,
precum şi a reducerii numărului de persoane care interacţionau cu copilul/persoana în beneficiul
copilului.

Prin apariţia acestui serviciu se asigură o intervenţie multidisciplinară şi interinstituţională

organizată, riguroasă, eficientă şi coerentă pentru copil, familie/reprezentant legal, persoană adultă
aflată în dificultate, gestionată în primul rând de o singură persoană, Managerul de caz, care îşi
asumă traiectoria copilului separat de părinţi/persoanei, până la ieşirea din sistemul de protecţie şi
faţă de care se raportează atât copilul cât şi familia lui/adultul şi aparţinătorii săi.

În conformitate cu Standardele minime obligatorii privind managementul de caz în domeniul

protecţiei drepturilor copilului, managerul de caz este profesionistul care asigură coordonarea
activităţilor de asistenţă socială şi protecţie specială desfăşurate în interesul superior al copilului,
având drept scop elaborarea şi coordonarea activităţilor de întocmire şi implementare a planului
individualizat de protecţie şi a celorlalte planuri prevăzute de legislaţie.

Echipa multidisciplinară asigură coordonarea activităţilor specifice de asistenţă socială şi protecţie

specială desfăşurate în interesul superior al copilului, prin elaborarea şi monitorizarea
implementării Planului Individualizat de asistenţă până la reintegrarea/reabilitarea socială a
beneficiarului.

Activitatea de coordonare la nivel de Echipa multidisciplinară din Centrul de primire a copilului

în regim de urgenţă „Evrica” din Bălţi.. vizează:

 evaluarea complexă şi multidimensională a situaţiei copilului, familiei

sale/reprezentantului legal, care au solicitat protecţie socială, în context sociofamilial, în
vederea acordării serviciilor sociale adecvate nevoilor acestora;
 întocmirea planului individualizat de asistenţă şi îngrijire sau a planului serviciilor şi
intervenţiilor;
 alcătuirea echipelor multidisciplinare şi, după caz, interinstituţionale şi organizarea
întâlnirilor cu echipa, precum şi a celor individuale cu profesioniştii implicaţi în rezolvarea
cazului;
  implicarea activă a copilului, a familiei sale/reprezentantului legal şi a persoanei adulte
aflată în dificultate şi sprijinirea acestora în toate demersurile întreprinse pe tot parcursul
managementului de caz;
 controlul asupra demarării serviciilor/activităţilor prevăzute în planul individualizat de
protecţie/planul de servicii/planul individualizat de asistenţă şi îngrijire, după caz, precum
şi asupra serviciilor şi intervenţiilor realizate pentru copil, familie/reprezentant legal,
persoane adulte aflate în dificultate;
 verificarea modului de furnizare a serviciilor/activităţilor (ex. progrese obţinute, atingerea
obiectivelor, probleme apărute etc.) în limita de timp stabilită pentru fiecare
serviciu/activitate;
 asigurarea unei comunicări eficiente între toate părţile implicate în rezolvarea cazului.

Dosarele analizate din Centrul de primire a copilului în regim de urgenţă „Evrica” din Bălţi:

 copiii separaţi temporar sau definitiv de părinţii lor, urmare a stabilirii, în condiţiile legii,
a măsurii de protecţie specială;
 copii în situaţie de risc;
 familia/familia extinsă/familia substitutivă;
 persoane adulte aflate în dificultate..

Profil al familiei identificat:

 Lipsa condiţiilor materiale datorate sărăciei.
Adesea, această cauză este invocată de către părinţi, chiar dacă este asociată cu altele, cum ar
fi, de pildă alcoolul, violenţa domestică, neglijarea, etc. În condiţiile lipsei resurselor financiare
datorate şomajului, condiţiile economice ale comunităţii locale, instituţionalizarea copiilor devine
aproape un proces normal. Lunar, toţi mai mulţi părinţi solicită internarea copiilor în centrele de
plasament. (Aceasta o confirmă şi rapoartele pentru Comisia municipala a copilului în dificultate) .

Situaţia materială precară este exprimată în insuficienţa sau absenţa veniturilor, numărul
mare de copii în familie, condiţii necorespunzătoare de locuit etc. Însă se menţionează în această
lucrare că nu toate familiile cu probleme îşi abandonează copiii.
 Lipsa locuinţei.
 Creşterile progresive privind cheltuielile de întreţinere a locuinţelor, evacuarea din locuinţe a
rău platnicilor, a vînzării locuinţelor pentru a face faţă cheltuielilor, a condus inevitabil la creşterea
numărului de persoane fără locuinţă sau care trăiesc temporar pe la rude, prieteni, ceea ce a avut
ca efect abandonarea şi instituţionalizarea copiilor în centre de plasament.
 Relaţiile de concubinaj dintre părinţii copiilor.
În genere, acest tip de relaţii sunt asociate cu sărăcia şi lipsa de responsabilitate a partenerilor
în creşterea şi educarea copiilor. Adesea, mamele sunt nevoite să-şi crească singure copii pentru
că apariţia copilului duce, de regulă, la destrămarea relaţiilor cu partenerul, de multe ori, tatăl
nerecunoscîndu-şi copilul.
 Menţinerea plasamentului în centrul de plasament fără experimentarea unor forme
de alternative familiale la instituţionalizare.
Plasamentul copiilor în centrele de plasament măreşte riscul de abandon al copiilor, care are
loc progresiv. O asemenea soluţie la problemele familiilor cu copii alate în dificultate produce o
pierdere progresivă a legăturii familie-copil, care duce finalmente la abanon. Părinţii nu-şi
vizitează copiii deoarece nu dispun de resursele necesare pentru acest lucru sau pentru că ei
consideră centrul de plasament ca o formă de protecţie care asigură condiţii mai bune decît ar putea
ei oferi vreodată copilului.
 Inexistenţa sau insuficienţa unor servicii pentru mamele cu copii
Pentru familiile sărace aflate în dificultate, adeseori, accesul la unele instituţii, cum ar fi, de
pildă creşe, grădiniţe este limitat sau inexistent datorită costurilor pe care nu şi le pot permite aceste
familii pentru îngrijirea pe timp de zi a propriilor copiii. Din acest motiv, cele mai multe mame nu
pot să lucreze, nu au venituri sigure şi stabile, ceea ce are ca efect accentuarea sărăciei familiei şi,
implicit plasamentul copiilor.
 Insuficienţa serviciilor de asistenţă socială care să acţioneze în punctul cheie al
procesului.
Pentru această situaţie sunt necesare anumite servicii de asistenţă socială precum servicii de
reintegrare în familie a copiilor plasaţi în centrele de plasament, servicii de adopţie sau plasament
familial pentru copii, servicii de suport pentru „planinng familial” etc., care să ie accesibile şi
eficiente pentru toate categoriile de familii defavorizate. Trebuie să recunoaştem că doar în ultimul
timp s-au înfiinţat astfel de servicii sociale, cu asistenţi sociali pregătiţi profesional, care să lucreze
exact în locurile cu focar social, pentru identificarea şi acordarea de sprijin familiilor cu mulţi
copii, în vederea menţinerii copiilor în amilia biologică, iar dacă acest lucru nu este posibil, a
stabilirii alternativelor care răspund cel mai bine intereselor majore ale copiilor.
 Decesul unuia dintre părinţi.
Frecvente sunt şi cazurile de abandon după decesul mamei mai mult decît după decesul tatălui,
mai ales dacă vîrsta copilului este fragedă. Mamele văduve încredinţează copiii centrelor de
plasament numai în situaţii disperate, cum ar fi de pildă, şomaj, piererea locuinţei, îmbolnăviri etc.
Taţii rămşi văduvi, mai ales în caul în care copiii sunt de vîrstă mai mică ce necesită îngrijire
permanentă îi încredinţează cu mai multă uşurinţă centrului de plasament.
 Legislaţie lacunară ce facilitează sau încurajează acest fenomen
Legislaţia existentă nu pune accent pe responsabilitatea părinţilor de a-şi creşte şi educa proprii
copii şi pe sprijinul ce trebuie acordat acestora, iind privită doar ca un drept fără a avea un caracter
pronunţat costrîngător, corectiv sau punitiv pentru părinţii copiilor.
 Divorţul dintre părinţi
De regulă, divorţul este precedat de neînţelegeri familiale, conflicte, care se răsfrîng asupra
copilului în mod direct şi negativ. Primul efect ala acestui climat tensionat din familie este
neglijarea copiilor. În genere, copiii sunt „împărţiţi” între cei doi parteneri şi unul dintre ei îi
abandonează. Sunt nenumărate cazurile în care copiii ajung în centrul de plasament în urma
divorţului părinţilor, responsabilitatea părintelui care a primit custodia copilului fiind dată
centrului de plasament, pentru ca apoi, în momentul ăn care celălalt ală depre acest lucru, certurile
între foştii soţi să reînceapă.
 Boli cronice somato-fiziologice sau psihice ale părinţilor
Acestea creează, de obicei, multe disuncţionalităţi în mediul familial. Dezechilibrele familiale de
natură medicală pot duce, de multe ori, la abandonul copiilor. Aceasta se întîmplă mai frecvent
atunci cînd boala este prezentă la mamă.
Aceste cauze, autorul le grupează în 4 categorii de motive care facilitează plasarea copiilor în
centrele de plasament temporar, în felul următor:
 cauze centrate pe copil:
 abandon;
 abuz/maltratare;
 copil nedorit;
 copil cu HIV/SIDA;
  copil cu nevoi speciale;
 cauze centrate pe situaţia mamei:
 mamă necăsătorită;
 nivel educaţional scăzut al mamei;
 cauze reeritoare la ambii părinţi:
 părinţi divorţaţi;
 părinţi în detenţie;
 părinte handicapat/cu nevoi speciale;
 părinţi alcoolici;
 părinţi cu boli cronice;
 cauze de ordin economic:
 venit insuicient;
 locuinţă insalubră;
 lipsa locuinţei;