Arthur Rimbaud

Boema mea
(Fantezie)

(Ma boheme)
(Fantaisie)

Porneam, virindu-mi pumnul in buzunarul rupt ,

$i insu~i pardesiul parindu-mi ideal '.'
Subceru 'nalt 0, muza, .tl-eram supus feal;
0, ce iubiri, ce mlndre, In visu-mi Intrerupt I...

Nadragii ultimi, bietii, vai, gauriti erau I

- $i, visator de-o ~chioapa, ce rime pe carare
Jn~iruiam, In mersu-mi spre hanul Caru-Mare I '
$i-n cer at/tea stele cu fo~net Imi ~opteau I

Cum le-ascultam, ginga~e .., pe margine de cale

Ma a~ezam; pe frunte-mi se prelingeau agale
Stropi, roua, dlnd putere precum un vin vrajit;

Ori, rimele cu bezna mi le··mpleteam fantastic;

$i din pantofii - lire - ranitl, un fir elastic
Trageam, ~inind piciorul de pieptul meu lipit.'

Tn romane~te de N, Argintescu-Amza

58

I
I,
l-;;;;;;i.;;..m;:~.;rr ~,;;i:''''~;;~;:;;;;;;;;:;;;;;;_;";::-~~o;;;;;;;;:;;l;~';M-:;;;'~
 Corabia beatat

(Le bateau ivre)

Pe Fluviile calme cum lunecam la vaie,

N-am mai 9·imtit 'a-s' dusa de edecarii mei :
P~f'i Ro~ii, tintuinr"J-i, cu trupurile goale
De stllpii de pe ll"lluri, trasesera In ei.

Purtind flamande grlne sau engleze~ti bumbacuri,

Pluteam tara sa-mi pese ce echipaj aveam '.
eind edecarii-aceia au amutit, pe veacuri,
Am coborit pe Fluvii, ori incotro voiam.

Eu, ce tusesern, iarna, rnai surda ca un crel"r

De tine 3, am dat navala prin rniniosul val.
Peninsulele smulse din somn de-al meu eutreier,
N-au eunoscut un iure~ atit de triumfal.

Furtunile-rni sfintira treziile marine.

Mai sloboda ea dopul, pe ape-am dantuit
i _ ~i zice-se ca ele doar le$uri due, haine-
}'
Vreo zeee nopti, ~i farul neghiob nu rni-a lipsit 1

87
 /
t

Lurata unda verde, mai dulce dedt pare

Copiilor chiar marul eel acru, m-a spalat
De varsaturi ~i pete de vin ; zVlrlind In mare
~i ancora ~i drma, In voie m-a lasat.

Eu In Poemul Marii ma scald de-atunci - suava

Licoare lactescenta cu irizari de sori,
Ce soarbe-azurul verde, In care - pala nava-
Vreun Inecat 4 coboara, pe glnduri, uneori --

~i-n care, dlnd culoare salc1ilor seninuri-

Deliruri ~i cadente ascunse-n straluciri,
Mai largi dedt ni-i lira, mai tari ca orice vinuri,
Fac sa dospeasca fierea ro~ieticei iubiri I'

~tiu boltile ce crapa sub fulgerele dese,

~tiu trombele, ~i seara, ~i zorii plini de-avlnt-
Popor de porumbite - ~i am vazut adese
Tot ce crezut-a Omu! ca vede pe pamlnt I'

Vazut-am cum un soare patat de-un mistic singe

lIumineaza cheaguri prelungi ~i viorii-
Cum draperia marii, fo~nind, sub zari I~i strlnge
Talazurile - ai spune eroi de. tragedii I

Visat-am noaptea verde cu-omaturi uluite--

Saruturi care urea In ochii marii, ~ui -
Mi~carea unoI' seve In veci neauzite,
Si veghile din fosfar, albastre ~i galbui 7.

88

lr'
J

I'
~
Urmat-am, luni de-a rindul, a valurilor turma-
Ca ni~te vaci zalude izbind in sttnci, avan-
Fara-a visa ca talpa 'Madonelor, din urma
E-n stare sa impinga puhavul o'cean I'

Am dat peste Flpride fantastice, in care

Erau ochi de pantere cu piei de om, ~i flori ! "

$1 peste curcubee intinse pe sub mare

Ca haturi pentru turma verzuielor viltori I

Vazut-am biilti dospinde"- navoade uria~e

In care putreze~te cite-un Leviatan,
Rostogoliri de ape prin pa~nice faga~e,
Genuni ce sug, cumplite, al ap"elor noian I

Ghetari, bolti de jaratec, sori de argint ~i aur,

$i sidefii talazuri - epave-n brune mari,
In care, ro~i de pureci, se prabu~esc balauri
Din arbori strimbi, cu negre parfumuri in spinari I

A~ fi dorit sa vada copiii-aceasta lume

A undei - pe~tii-aceia de aur, dntatori.
Simteam ca-s leganata de inflorite spume,
Ma-naripa 0 boare de taina, uneori.

Martir satul de Zone ~i poli, purtam pe buze

Suspinul maril, - balsam pentrlj-ostenitu-mi trunchi i
Ea imi zvirlea flori negre cu galbene ventuze-
$i-nmarmuream, femeie cazuta in genunchi...

89
 Aproape ca un ostrov podit cu gainaturi
De paseri ctrcota~e, cu ochi balai, pluteam
Pina simteam ca-n piasa de-otgoane ~i de latun
Coboara inecatii, de-a-ndoaselea!... Eram

Corabie pierduta sub parul marii, 'impinsa

De vinturiln eterul lipslt de paseri ieu
Nici de-ale Hansei pinze n-a~ fi putut fj prinsa;
Scheletu-mi beat de apa ar fJ plutit mereu ; •

Eu, sloboda odrasla a fumului ~I-a cetii,

Ce sfredeleam chlar cerul, ro~cat precum un zid
Ce poarta - hrana dulce, visata de poetii
Blajini - licheni de soare ~I muci de-azur limpid to

Eu, sc1n9ura naud, smaltata cu planete

Electrice, ~i trasa de 'hlpocampi, pe cind
S'e pravaleau, izbite de lulie cu sete,
Ultramarine ceruri cU'pilniile-arzind _ 11

Eu, ce s.imteam, la cincizeci de leghe aepartare.

Maelstroamele ~i chitii gemind in rut, perechi
Eu, de albastre-ntinsuri eterna torcatoare,
Oue; dorul Europel cu parapete vechi I

Vazut-am siderale arhipelaguri. plauri

AI caror cer bezmetic spre nave sta deschis :
- 0, Vlaga viitoare, 0, pasaret de aur,
TI-S noptile acestea, loc de surghiun ~i vis?

90

':i'
il
\
"1

Dar prea am pllns 1 Ajunge! Sfl~ietori stnt zorii.

Amara-i orice luna, ~i orice soare-i crunt:
M-a toropit iubirea, dci lincezi i,s fiorii.
0, sparge-mi-s-ar trunchiul! Tn mare sa m-afund!"

De mai doresc vreo apa din Europa,-i parca

Baltoaca neagra, rece, pe care-n asfintit
Un trist copil, pe vine ciucit,tmpinge-o bard
Plaptnda ca un f1utur de maL abia ivit. 13

0, nu mai pot sa lunec prin vraJil. voastra, valun

Menite carau~ii bumbacului sa fiti,
Nici sa tnfrunt trufia drapelelor. pe maJuri,
Nici sa plutesc sub ochii pontoanelor. cumpliti I

In romane~te de Petre Solon;ol1

"
,
"
"1["
"""d
 Vocale 1

(Voyelfes)
t

!
I, A negru, E alb, I ro~u, U verde, 0 de-azur,
I latentele oblr~ii vi Ie' voi spune~odata:
A, golf de umbra, chinga paroasa-ntunecata
! A mu~telor lipite de-un b9it, Jur-lmpreJur;

E, plnza, abur candid, umbela-nfiorata,

lanci de ghetari hieratici, ~i spite de-un alb pur;
I, purpuri, singe, r1sul unei frumoase guri
Cuprinsa de mlni~ sail de cainta beata ;

U, cicluri, framlntare a verzilor talazuri,

Adlnca pace-a turmei ce pa~te pe islazuri,
~i-a urmelor sapate pe frunti, de alchimie ;

0, trlmbita' suprema cu tipatul ciudat,

raceri pe care Tngeri ~i A~tri Ie strabat
- Omega, Iiear vinat ce-n ochii Ei lnvie t

Yn romane~te de Petre Solomon

92
Delirurl

fecioara nebuna

Mire/e infernal!

Sa-ascultam ,povedania unui tovara~ de infern :

,,0, dumnezeiesc Mire, Stapinul meu, nu respinge spovedania celei mai mih-
nite dintre slujitoareie tale. Pierduta sint ~i beata. Sint prihanita. Ce viata I
lertare, Stapine ceresc! lertare! lertare I Gte lacrimi I ~i cite lacrimi mai
tirziu, nadajduiesc I
Mai t1rziu, vei cunoa~te dumnezeiescul Mire I'm-am nascut sa fiu 3upusa Lui. _
Celalalt poate sa ma bata acum.;1
In c1ipele astea, sint in adincurile lumii ! 0, prietenele mele !... nu, nu pri- -
etene ... NiClclnd asemenea delir, asemeriea chin ... Cita prostie 1...
Ah I sufar, urlu ... Sufar cu adevarat. Totul insa mi-i ingaduit, impovarata de
dispretul inimilor celor mai vrednice de dispret.
In sf1r~it, sa facem aceasta marturisire, chiar de-a~ rosti-o inca de douazeci
de ori, la fel de mohorita, la fel de- neinsemnata!
Sint sclava Mirelui diavolesc, cel care-a Impins spre pierzanie fecioarelc
nebune.· E chiar diavolul acela. Nu-i aratare, nu-i strigoi. Insa eu, care-am plerdut
orice Intelepciune, sint blestemata ~i moarta fata de lume, dar nu voi fi omorita I

147
Cum sa va povestesc? Nici nu mai ~tiu sa vorbesc 1 Sint cernita, ma Yael, mi-i
/rica. Putina racoare, Doamne, daca voie~ti, daca binevoie~ti 1
lata, s'int vaduva ... Eram vaduVa... sigur ca da;' am fost foarte serioa~a odi-
nloara, ~i nu m-am nascut pentru a ma preschimba 'in schelet I... Dinsu. era
aproape un copit... Tainicile sale ginga~ii ma vrajisera. Am uitat de toate indato-
nnle omene~ti pentru a-I urma. Ce viata 1 Adevarata viata este absenta. Nu ne mai
aflam pe lume. Ma due incotro merge dinsul, nu se poate altfel t $i adesea se
minie-impotriva mea, a mea, un biet suflet I Diavolul I E un dlavol, sa ~titj, /lU
t • , '
es e om~ , 1 I I , I ,) ,~I
Dinsul spune: "Nu iubesc femeile : iubirea trebuie redescopenta, asta-j ~t1ut.
Femeile nu pot rivni decit la 0 situatie sigura. Situatia asta 0 data ci~tigata, inimd
~i frumusetea sint puse deoparte; nu ramine decit dispretul rece, din care se
hrane~te casatoria, in ziua de azi. Sau vad femei, purtind semnul fericirii ; dintre
acestea a~ fi putut face bune camarade, mistuitemailntiidebrutesimtitoare.cd
ni~te ruguri..."
II ascult cum i~i face din ticalo~ie 0 glorie, din cruzime 0 vraja. "Ma trag
dintr-un neam indepartat: stramo~ii mei erau scandinavi;' i~i strapungeau coas-
tele, i~i sorbeau singele. lmi voi face crestaturi pe-ntregul trup, ma voi tatua,
vreau sa ma fac la fel de hid ca un mongol; vei vedea, am sa urlu pe strazi.
Vreau sa-ajung de-a binelea nebun de turbare. Nu-mi arata vreodata giuvaeruri,
m-a~ tiri pe jos, m-a~ suci ~i m-a~ rasuci pe covoare. Mi-a~ don avutul minjit de
singe peste tot. Nicidnd nu voi munci ..." Mai multe nopti de-a rindul, in~facata
de diavcilul sau, ne-am tavalit pe jos, m-am luptat cu dinsull Noaptea, adesea,
baut, sta protap pe strazi ori prin case, pentru a ma-nspaiminta cumplit. "Or sa-mi
tale beregata cu adevarat; va fi dezgustator." Vai, zilele acelea in care vrea sa
umble purti~d pe chip nelegiuirea I 7
Uneori vorbe~te intr-un fel de grai satesc regional, plin de induio~are, de-
spre moarte, care face sa te pocaie~ti, despre ni~te nefericiti care, fara putinta de
tagada, exista; despre munci istovitoare, despre anum€! despartiri ce fring inimile.
fn cri~mele unde ne-mbatam, plingea privind pecei din preajma noastra; eire-
zile mizeriei. Ridica de jos betivii in bezna de pe uliti. Era milos precum 0 mama
rea fata de ni~te copila~i. r~i vedea de drum cu dragala~eniile unei fetite in timpul

148
catehismului. • Se prefacea ca-; priceput la orice : comert, arta, medicin~. II urmam,
a~a se cuvenea !
Vedeam 'i'ntreg decorul cu care, 'i'n imaginatia sa, se' 'i'nconjura; ve?minte,
a$ternuturi, mobile; Ii 'i'mpruinutam arme, un altfel de chip. Vedeam tot ce-I
mi~ca, a~a cum ar fj dorit el sa plasmuiasca. Tn c1ipele 'i'n care cugetul lui imi
pa.rea 'i'ncremenit, II urmam eu, p'i'na departe, 'i'nfaptuind lucruri stranii ~i compli-
cate, reJe ori bune; eram 'i'ncredintata ea nu voi patrunde niciodata 'i'n lumea sa.
Ala.turi de scumpul sau trup adormit, dte ceasuri de noapte n-am stat de veghe,
cerdnd sa pricep de ce se zbate, vr'i'nd sa scape de viata reala.· Nicidnd un om
n-a avut asemenea nazuinti. Tmi dadeam seama, - tara sa-mi fie teama pentru
d'i'nsul -,ca putea fi 0 adevarata primejdie pentru societate. Poate ca-i stapin
pe taina ce poate schimba viata. Nu, 0 cauta doar, mi-am raspuns mie 'i'nsami. It
Tn sf'i'r~it milostenia lui e vrajita, de aceea 'i'i s'i'nt roaba. Nici un alt suflet n-ar
avea destula putere -' aceasta putere a deznadejdii ! - pentru a o-ndura, pentru
a fi ocrotita ~i iubita de dinsul. De altminteri, nu mi-I 'i'nchipuiam cu un alt suflet ;
poti vedea pe rngerul tau, niciodata pe Tngerul altuia -. socot eu.' Ma aflam
inauntrul sufletului sau ca 'i'ntr-un palat care a fost golit, pentru a nu fi vazuta
o fiinta de r'i'nd, la fel cu mine ~ asta-i tot. Vai ! depindeam prea mult de el. Dar
ce dorea sa faea cu viata mea at'i't de ~tearsa, at'i't de bicisnica? Nu putea face
din mine 0 faptura mai vredniea, daea nu cumva voia sa ma duca la pieire. Cu
mihnire ~i ciuda, Ii spuneam dteodata: "Te pricep.'" Dinsul ridica din umeri.
, Astfel, fiind cuprinsa de mihnire din nou, mereu ~i socotindu-ma ratacita-n
ochii mei - precum ~i-in ochii tuturor acelora ca're ar fi binevoit sa ma pri-
veasca, de n-a~ fi fost os'i'ndita sa fiu de-a pururi uitata ! - eram din ce 'i'n ce mai
infometata de bunatatea sa. Sarutarile sale, 'i'mbrati~arile prieteniei sale 'i'nchipuiau
cerul; un cer intunecat, 'i'n care puteam patrunde ?i 'i'n care a~ fi dorit sa fill
lasata, sarmana, surda, muta, oarba, Tncepusem chiar sa ma obi~nuiesc. Ne ~i-'i'ntre-
vedeam 'i'n chip de copii cuminti, slobozi sa se plimbe 'i'n Paradisul tristetii. 11 Nc
potriveam. Foarte emotionati, lucram 'i'mpreuna. Tnsa, dupa m'i'ng'i'ieri ce ma In
fiorau, dinsul spunea: "Cit de ciudate ti se vor parea toate prin dte ai trecut,
dnd nu voi' mai fi I'i'nga tine. C'i'nd nu vei mai simti bratele mele 'i'n jurul gruma-
zului tau, nici inima mea ca sa te odihne~ti pe ea, nici buzele acestea pe pleoa-

149
peJe tare. Cici va trebui sa pJec, foarte departe, intr-o buna zi. Trebuie sa Ie dau
~i altora ajutor; e datoria mea. I. Cu toate ca nu e prea desfatator, sufletul meu ..."
Presimteam ne-ntirziat ca plecarea (ui va-insemna pentru mine 0 cumplita ame-
teaJa, prabu~ireain bezna cea mai ingrozitoare : pieirea mea. Ti ceream fagaduiala
ca nu ma va parasi. l-am auzit spunlndu-mi-o de douazeci de ori; fagaduinta
ae ibovnic, la fel de u~uratica precum suna ~i yorba mea: uTe pricep".
Ah! n-am fost niciodata gelQasa pe el. Nu ma va parasi, socot. Ce va·
ajunge? N-a invatat nimic; nu va munci niciodata. Vrea sa duca traiul unui
lunatic. Bunatatea ~i indurarea sa Ii pot oare deschide, singure, portile catre lumea
cea adevarata? Tn unere dipe, uit de starea vrednica de mila in care~am cazut:
ef ma va Intari, yom dlatori, vom vlna in de~ert, yom dormi pe caldarimul ora-
~elor necunoscute, fara griji, fara necazuri. Sau ma voi trezi, dar atunci legile ~i
moravurile se vor fi schimbat - datorita puterilor· sale magice; sau lumea, de~i
ramasa aceea~i, ma va lasa cu nazuintele mere, cu bucuriile mele; cu nepasarea
mea. 0, viata plina de aventuri din cartile copiilor I Mi-o vei da-o tu oare, pentru
a ma rasplati? Am suferit atlta! Nu-i este cu putinta. Nu cunosc idealurile sale.
Mi-a spus ca-i pare rau, ca nadajduie~te; asta nu-i treaba mea. Sta de vorba cu
Dumnezeu ? Poate ca trebuie sa ma Indrept catre Dumnezeu. Ma aflu-n strafundur
prapastiei,. ~i nu mai ~tili sa ma-nchin.
Daca mi-ar deslli~i amaraciunile, .Ie-a~ inte1ege oare mai degraba dedt vor-
bele sale de batjocura? Atadndu-ma, i~i petrece ceasuri de-a rindul fadndu-ma
sa ma ru~inez de tot ceea ce m-a mi~cat mai mult pe lume, ~i se minie daca pling.
- Vezi pe tlnarul acela elegant care intra-n casa aceea frumoasa ~i Iini~-
tita :il dll~ama Duval, Dufour, Armand, Maurice, mai ~tiu eu cum? 0 femeie
s-a jertfit, indragostita de acest nerod ticalos: a m·urit, ~i-acum, nelndoios, e
sfinta, in ceruri. Tu ma-mpingi catre moarte, cum a-mpins dinsul spre moarte
aceasta femeie. II Asta e soarta noastra, a celor cu inima milostiva ... Vai, In anu-
mite zile toti oamenii prin~i de vreo treaba ii pareau ni~te jucarii prada unor
deliruri grote~ti; rldea indelung intr-un chip inspaimintator. Apoi recapata purta-
rile unei tinere mame oriale unei surori iubite. Daca ar fi fost mai putin' salbatic,
am fi fost,mintuiti f Dar insa~i ginga~ia IVi ~ril ucigatoare. Ii ~int ropit;i. Ah I
mi-am pierdut mintile I

1S0
 Poate d1.-lntr-o buna zi se va face nevazut, ca prin minune, dar eu trebuie
sa ~tiu, daca url11eaza sa se-nalte Intr-UI1 anume cer: sa privesc ~i eu putin Inal-
tarea la cer a micului meu prieten."
Stranie casnicie I

Deliruri
I--
I II
"

I Alhimia verbului 1

Ascultati! Povestea uneia dintre nebuniile mele!

De multa vreme ma faleam ca toate peisajele cu putinta slnt avutul meu, ~i
socoteam vrednice de rlS: cele mai faimoase picturi ~i poezii moderne.'
Imi placeau pieturile neghioabe: chenare deasupra u~i1or, decoruri, plnzele
saltimbancilor, firme, miniaturi populare aurite; beletristita demodata, latina bise-
riceasca, cartile erotiee cu gre~eli ortografice, romanele de pe vremea strabunicii,
pove~tile eu zlne, cartlle pentru copii, vechile opere, refrenurile neroade, rit-
murilenaive. c.'I·.j~, i II"" I
Visam crueiade, calatorii indepartate, descoperiri despre care aveam mar-
turii, republiei fara isto'rie, razboaie religioase inabu~ite-n fa~a, razvratirea obi-
eeiurilor, stramutari de semintii ~i de continente: eredeam In toate vrajile.
Am nascocit euloarea voealelor 1 A negru, E alb, I ro~u, 0 albastru, U verde.
Am orlnduit forma ~i mi~earea fiecarei eonsoane ~i, eu ajut9rul unor ritmuri
instinctive, ma simteam magulit de glndul ca nascocese verbul poetic accesibil
- daea nu astazi, mline - tuturor simturilor. Traducerea era dreptul meu.·
Luerurile au ineeput printr-un anume studiu. A~terneam pe hirtie taceri ~I
nopti, notam ceea ce nu putea fi exprimat. Tintuiam ameteli.

151
)
'--.. - ._-. //
 De pasari, de cirezi ~i de taranci fugeam
Prin aluni~urile-mprejmuite
De maracini; stam 1n genunchi, dar ce sorbeam
Sub ceata calda-a dupa-amiezii Inverzite?

Da, ce puteam sorbi din Oise, din unda ei ?

- Ulmi far' de glas; prin nude ierburi umbre cresc: __

Sa bei din pale plo~ti, departe de-un bordei
lubit! Licori de aur ce te-nadu~esc.

Paream tablia unui han piezi$, de bezna prins i

'Furtuna-alunga norii. Bolta s-a-noptat;
Din codri, rlul piere-n malul neatins i
Un vlnt din cer aZVlrle-n balti mil Inghe~at;

Pllngeam I- da, aur e I Sa beau n-am cutezat I •

-'-----
Cresc tulburi zori In miez de vara i
lubirea-n somn se mai Inglna ,
C1nd prin'dumbravi miresme mlna
Sarbatoreasca seara.

larg atelierull luminate

Stau Hesperidele puzderii
Zoresc cu mlneci suflecate
Dulgherii.

De~ert de mU$chi, calmi, sumedeniJ

Ce gatesc ptetiosul chenar ~
I, Ora~enii
Maslui-vor ceruri de var.

152
 0, Venus, penttu scumpi lucratori
- Un rege-n Vavilon i-a capturat
Sa uiti de ibovnicii-n 70ri
Cu sufletul incununat 1

Regina a pastorilor,
Sa duci rachiu lucratorilor I
Puterea lor pace vrea, dreapta,
A marii scalda-n miez, de zi i-a~teapti'i.

Vechiturile poetice tineau pentru mine un loc de seama in alh'imia verbului.

Ma deprinsesem cu halucinatia simpla: vedeam foarte c1ar 0 moschee in
locul unei fabrici, 0 ~coala de tobo~ari alcatuitii din ingeri, cale~ti pe caile boltii
i
cere]ti, un salon in fundul unui lac mon~tri ~i taine iintr-un titlu de vodevil
se iveau in fata mea lucruri de spaima.·
Apoi deslu]eam sofismele magice prin halucinatia cuvintelor"
In cele din urma, neorinduiala cugetului meu imi parea ·sfinta. Huzuream,
in prada unar friguri apasateare, pizmuind fericirea dobitoacelor - omizi, ce-infa-
ti~eaza nevinovatia zarilor mijind fara chip, drtitele, somnul fecioriei I
firea mi se inacrea. Spuneam ramas bun lumii printr-un fel de romante:

r:TNTECUL CELUI MAl TNALT TURN

Ah, vremea sa vie

Gnd iubirea-nvie I
CWi·mi fu rabdarea
Pe veci am uitat.
Cazne,-ngrijorarea
Spre cer au plecat.
'1.,1
fii<l'
I $i setea bolnava
Bezna-i ~i otrava.

"153

J
 Ah, vremea sa vIe
Cind iubirea-nvie I

De-o uiti parasita

Ca biata dmpie
Cre~te inflorita
Cu spini ~i tam lie ;
Cumplitul bondar,
!vIu~te-n roi murdar.

Ah, vremea sa vie,

Cind iubirea-nvie.

Tndragisem de~ertul, livezile pirjolite, tarabele ve~tede, bauturile ealdute,

ma tiram prin ulicioare puturoase ~i, eu ochil inchi~i, ma daruiam soarelui,
zeul focului. .

"Generale, de mai afli vreun tun lnvechit pe meterezele tale surpate, trage-n"
noi cu bulgari de pamlnt uscat. Trage-n oglinzile magazinelor mindre, in saloane !
Fa ora~ul sa mu~te tarina! Oxideaza chipunle de jivine de pe stre~ini. Umple
baldachinele cu pulbere de rubine arzind ..." 1

0, giza imbatata' de latrina hanului, indragind firul buruienilor ~i pe eare-o

raza de soare 0 destrama I

FOAME

!vi-au atras lntotdeauna

,.

Numai piatra ~i tarl~a. I

~i-am prlnzit doar colt de rer I)'
I'
~i carbune, stinca, fier.

154
 Foamete, hore~te, pa~te
Sunete dalbe.,
Cu voios venin te-improa~te
Volbure albe.

Mu~dl pietrele sfarmal.e,

Bolovani v~ehi de biserici;
lespezi de potop uitat~,
Piini prin sure vai, smaltate.8

lupul urla sub frunzi~,

Pene mindre seuipa-n drum;
Pasari a prinzit hoti~;
Ca ~i dlnsul ma eonsum.

Moi laptuci ~i·atitea poame,

le-or eulege ~i pe de ;
Dar paingl.l-n gard, iau seama
A-nghitit doar viorele.

Vreau s-adorm ! Sa Herb mai bine.

lui Solomon eonsacrat;
Fiertul merge pe rugine
Cu Cedronul imbinat.

Tn sflr~it, 0, fericire, 0, intelepciune, am inlaturat de pe eer azurul - negrll,

in rea Iitate - ~i am dainuit, santeie de aUf a luminii straveehi.· C~patasem, plin
de bueurie, 0 fata earaghioasa, at se poate de ratacita;

155
 Ce e regasit1i?
Vremea-nve~nicita.
Marea e porn ita
Cu soarele-n urma.

Suflet, straja vie;

Marturie, ~oapta ...
elt de goala-! noaptea
lar, ziua, fadieI
Rivne dnd te leaga
De-omenescul dor,
Aripa-ti dezleaga
Sa porneasca-n zoor

Doar din. tine-nvie

Jarul de matasa,
Boarea datoriei
Fara vorba: rasa!

Nu-i nadejde-n zare

Nici orietur;
$coala ~i rabdare ...
- Cazna ~tiu s-o-ndur.

Ce e regasita?
Vremea-nve~nicita !
Marea e porn ita
Cll soarele-n llrma.

M-aiTI prefacllt intr-o oped fabuloasa: mi-am dat. seama ca toate Hipturile
au 0 fericire a lor dinainte harazita : actiunea nu-lnseamna viata, ci un anume chip
de-a cheltui 0 putere oarecare, 0 enervare. Morala este slabiciunea creierului."
156
 Mi se parea ca fiecarei fiinte, alte vieti i se cuvin -de drept. Domnul acesta
nu ~tie ce face; este un Inger. Familia aceasta e 0 droaie de dini. De fata cu
mai multi in~i, vorbeam cu glas tare cu una din c1ipele traite in celelalte vieti ale
lor. Astfel am ajuns sa maindragostesc de un porc. 11
Dintre sofismele nebuniei - 0 nebunie pentru care e~ti inchis - n-am uitat
nici unul: a~ putea sa Ie spun pe toate din nou, stapinesc sistemul respectiv.
Sanatatea mi-a fost primejduita. Groaza se-apropia. Ma cufundam intr-un
somn ce dainuia zile-intregi ~i, 0 data sculat, staruiam in visele cele mai triste.
Eram copt pentru moarte ~i, pe 0 cale primejdioasa, bicisnicia mea ma c1ilauzea
catre hotarele lumii ~i ale Cimmeriei, patrie a umbrelor ~i virtejurilor."
Am fost nevoit sa calatoresc, sa m-abat de la farmecele adunate in creierul
meu. Peste tala;!:urile marii, pe care 0 iubeam ca ~i cum m-ar putea spala de 0
grea intinare, priveam cum se-inalta crucea mingiierii. Fusesem blestemat de catre
curcubeu." Fericirea era fatalitatea, mea, remu~carea mea, viermele ce ma rodea;
viata-mi avea sa fie intotdeauna prea netarmurita pentru a o-inchina puterii ~i
frumusetii. ••
Fericirea ! Gheara ei, induratoare fata de moarte, imi vestea 0 data cu cinta-
rea coco~ilor, - ad matutinum, 0 data cu Christus venit,- in cele mai intune-
cate cetati : "

Anotimpuri, 0, castele I
E vreun sutlet far' de rele?

Anotimpuri, 0, castele !

Magic studiu-n vremi prin mine-i

Fericirea ; rob oricine-i I

Vivat! Fie-i viata sfinta

Galicul coco~ de-i dnta!...

Nici 01 pofta nu ma-nhata

Ca-mi grije~te ea de viata I

157
 Trup $i suflu-n vraja-ajunga,
Grice truda mi-o alunga.

Ce sa spun de yorba mea?

Prin ea fuge-n zbor se vrea.

AnotimplJri, 0, uste/e I

Pacostea de-mi sta la plnda,

Siguri n-am sa scap de-oslnda I

Clipa fugH a venit

Da-mi, vai, grabnicul sflr$it I

Anotimpuri, 0, castele I

Totu/ a trecut. Astazi $tiu sa ma descopar In fata frumusetii. 11

XIV

Poduri I

Ceruri cenu~ii de c1e~tar. Un straniu desen de poduri dnd drepte, dnd arcuite,
alte coborlnd oblic, In zigzag, peste cele dintii, ~i aceste fete relnnoindu-se In
celelalte circuite luminate ale canalului ; dar toate atlt de lungi ~i de u~oare Incit
malurile, Inearcate de domuri, coboara ~i se maruntesc. Citeva din aceste poduri
mai slnt Inca pline de cocioabe. De altele, se reazema stllpi, semnale, parapete
firave. Acorduri minore se-Incruci~eaza ~i-aluneca ; frlnghii urea pe maluri. Se-Intre-

175
 zare~te 0 vesta ro~ie, poate ~i alte costume, ~i instrumente muzicale. E yorba de
arii populare, de frlnturi de concert aristocratic ori de rama~ite ale imnurilor pu-
,blice ? 2 Apa-i cenu~ie ~i albastra, lata dt un brat de mare.' 0 raza alba, cazlnd
din Inaltul cerului, nimice~te aceasta comedie. •

xv
Ora~
Sint cetateanul efemer ~i nu prea nemultumit al unei metropole socotite mo-
derne; orice gust ~tiut a fost ocolit In mobilarea ~i Infati~area caselor; de ase-
meni, In planul ora~ului. Aici n-ati putea semnala urmele vreunui monument al
superstitiei.' Morala ~i Iimbajul slnt reduse la cea mai simpla expresie', In sflr~it I
Aceste milioane de oameni care n-au nevoie sa se cunoasca l~i mlna-In chip atlt
de asemanator educatia, me~te~ugul ~i batrlnetea, Indt durata unei astfel de vieti
trebuie sa fie de dteva ori mai scurta dedt ceea' ce 0 statistica nebuneasca gase~te
la popoarele de pe continent. Tntocmai cum, de la fereastra mea, zaresc vedenii
noi rostogolindu-se prin fumul des ~i nesflr~it de carbune - umbra padurilo'r
noastre, noaptea noastra de vara! - noi Erinii In fata micii mele vile care-mi
Inchipuie patria ~i mima-Intreaga, deoarece aic;.i totul seamana cu aceasta,' -
Moartea fara vaiet, harnica noastra fata ~i sluga - 0 iubire fara nadejde ~i 0 Crima
frumoasa schelalaind In noroiul strazii.·
'-.

,.J
XVII

Ora~e 1
Sint ora~e ! Un popor pentru care s-au ridicat ace~ti Alegani ~i aceste Libanuri
de vis {' Mici vile de cristal ~i de lemn care se mi~ca pe ~ine ~i pe scripeti nevazuti.
Vechile cratere incinse cu colo~i ~i cu palmieri de arama mugesc melodios printre
focuri.· Sarbatorile dragostei rasuna de-a lungul canalelor agatate indaratul vilelor.
Vinatoarea dangatelor tipa-in gitlejuri. Bresle de cintareti uria~i se-aduna~in fuga,
in straie ~i flamuri stralucitoare precum lumina de pe culmi.· Pe platformele din
mijlocul abisurilor, Rolanzii i~i buciuma vitejia.· Pe trecatorile' prapastiei ~i pe
acoperi~urile hanurilor ar~ita cerului impodobe~te stilpii. Naruirea apoteozelor re-
intiln~te dmpiile pe-inaltimi unde centaure serafice se perindii printre avalan'~e;
Deasupra celor mai inalte creste, 0 mare; tulburata de na~terea eterna-a Venerei,
incarcata de f10re orfeonice ~i de larma perlelor ~i a scoicilor pretioase - marea
se-intuneca uneori cu. luciri ucigatoare. Pe povirni~uri, snopi de flori, precum
armele ~i cupele noastre, rag.' Alaiuri de regine Mab in rochii ro~covane, opaline,
urea-in puhoi. Acolo sus, cu pidoarele-in cascade ~i maracini, eerbii sug (aptete
Dianei. Bacantele periferiilor pIing in hohote iar luna e-in f1iicari ~i urla. Venus
intra-in, vagaunile faurilor ~i ale schivnicilor.' Convoaie de c1opotnite dnta gindu-
rile popoarelor. Din castele durate din 05 izvora~te 0 muzicii necunoscuta. Toate
legendele se desfii~oara ~i avinturile se napustesc asupra tirgurilor. Paradisul fur-

177
tuniJor se naruie. Salbaticii dantuiesC' fara-ilTCetare in sarbatoarea noptii. $i vreme
de-un ceas am coborit'in forfota unui bulevard din Bagdad, unde companii au
dntat bucuria muncii hoi, in adiere,a apa5atoare, cutreierind fara' sa poata ocoli
fantomele legendare ale muntiJor undecani fost nevoiti sa ne reintllnim.
Ce brate' binevoitoare, ce bra mindra imi, vor darui din nou acest tarim, de
unde somnul meu ~i fiecare mi~care, oricit de mica, purcede?8'
 '!,'::"; /'\
XIX

L..I l'
r-'-Orac:e1

Acropola oficiala d~pa~e~te sfnintat conceptii1e barbariei moderne celei mai

colosale.' Nu-j cu putinta sa-Infati~ezi lumina stinsa a cerului de-un cenu~iu ne-
c1intit, impariHeasca stralucire a c1adirilor, ~i zapezile ve~nice ale solului. Au lost
reproduse cu un gest urdnd straniu spre nemasurat toate minunile c1asice ale
arhitecturii. Asist la expozitii de pictura In localuri de douazeci de ori mai in-
tinse dedt Hampton-Court'! Ce pictura j Un Nabucodonosor noryegian' a porun-
Clt sa se construiasca scarile ministerelor; slujba~ii pe care i-am putut veaea sirit
chiar mai semeti dedt brahmanii; ~i m-a' cutremurat infati~area paznicilor, colo~i-
lor, ~i a conducatorilor construqiilor. Grupind cladirile In scuaruri, curti ~i terase
inchise, s-a',venit de hac 'vizitiilorl 'P.arcurile inchipuie natura primitiva prel\lcrata
cu 0 arta desavjr~ita. Cartierul, de ,sus are parti grelJ de; lamurit: un brat de mare
fara corabii i~i rostogole~te p:irrza: de grindina aJbastra, intre cheiuri, Incarcate cu
ni~te candelabre uria~e. Un pod scurt duce catre-a; poarta-ascunsa, chiar sub
domul Sainte-Chapelle '. Acest dom are-o armatura artistica de otel, de-aproape
'15,000 de picioare diametru.
In anumite locun ale pode~elor de arama, ale platformelor, ale scarilor care
inconjoara halele ~i pila~tril, am crezut 'c~ voi putea masura adincimea ora~ului I
Este l'!linul1ea de care I1U ml-am putlJ~ da seama: la ce nivel se afla celelalte
'carti~re"de pe aqop~la, saude 'sub ea? St;ainul vremurilor noastre nu-~i, poate
cia seamil, Cu_nic:;i un chip:Cartierul negustoresc este uncirc avind un singur stil,
cu galeriL:~i c;u arcade.:' Nu se zarescpravalii, insa zap ad a druniului este striVita;
dtiva nababi, tot 'atit de rari piecum oa:meniiOie~itl la' plimbare'duminicadimi-
neata la Londra, se-indreapta catre un po~talicin de nestemate. Citeva divane de
catifea ro~ie; se servesc bauturi polarE~ ,i~ preturi variind Intre 800 ~i 8.000 98
rupii. La gindul de-a cauta teatre In aceasta piata rotunda, lmi raspund ca pravii-
!J
Iiile' ftebuie sa gazduiasca drame- 'destulde-lotunecate. Socot ca exista 0 politie.
)1
Legea Insa, trebuie sa fie atit de stranie, Indt ma (as paguba~; nu-icu putinta sa
ma dumiresc ce-i cu aventurierii de-aid.'

179 "
 Periferia, tot atlt de eleganta ca 0 strada frumOasa dlO Paris, se bucura de
ve~mintul luminii. Elementul democratic numara vreoclteva sute de suflete. Nici
acolo casele nu-s una llriga alta; periferia se pierde straniu in clmpie. "Comitatul"
umple apusul etern al padurilor ~i al plantatiilor prodigioase; gentilomii salbati~i
i~i vineaza cronicile sub lumina, astfel cum a fost faurita.7
 XI
Lui Georges lzambard 1

27, rue de l'Abb.ye-des-Ch.mps,

Dou.; (Nord)

Cllarleville, {131 mai 1871

I Scumpe domn I
lata-va din nou profesor. Omul e dator Societatii, lmi spuneati ; faceti parte
din corpul didactic; pa~iti pe taga~ul cel bun. Cit despre mine, urmez principiul :
ma las intretinut cu cinism ; descopar to~ti colegi de ~coala imbecili ~i Ie oter tot
ce pot nascoci mai stupid, mai,.••......
mur.dilr, ,IT,I~iurit, in vorbe ~i fapte: iar ei ma
f""H.,
tt:~ .•. ,

platesc in tapi de bere ~i lr1~1~~JIilii~~.,)/!O,

:Stat mater dolorosa, dum pendet filius. '
Ii slnt dator Societatii, e adevarat; dar ~i eu am dreptate. Dupa cum ~i dumnea-
voastra aveti dreptale, astazi. Tn fond, nu vedeti In principiul dumneavoastra dedt
poezie- subiectiva - dovada, lncapatlnarea dumneavoastra de a reintra In ieslea
universitara - pardon de expresie! Dar yeti sf1r~i ca un om satisfacut, care n-a
facut nimie, pentru ca n-a vrut sa faea nimic. Fara a mai vorbi de faptul ca poezia
dumneavoastra subiectiva va ramlne totdeauna ingrozitor de searbada. Intr-o zi,
sper - ~i altii spera aeela~i lucru - voi vedea in principiul dumneavoastra poezia
obiectiva; vazlnd-o, voi fi mai sineer dedt yeti fi dumneavoastra fac1nd-o Voi !'
deveni rnuncitor: iata ideea care ma tine-n friu, in c1ipa cind 0 minie dementa
ma impinge spre batalia din Paris - unde atltia muncitori mor totu~i, chiar acum,
in timp ee va scriu I • Sa muneesc aeum ? Nici prin gind nu-mi trece! Sint in greva.

207
 Acum, ma destrabalez c1t mai mult cu putinta. Pentru ce? Pentru ca vreau sa
fiu poet, ~i ma straduiesc sa devin vizionar 5: nu yeti inteJege ce-nseamna asta,
~i nici eu n-a~ putea sa va explic.' E yorba de a ajunge 121 necunoscut prin dere-
glarea tuturor simtutilor. Suferintele sint uria~e, dar trebuie sa fii tare, sa te fi
nascut poet, iar eu m-am recunoscut poet. Nu-i de loc vina mea. E gre~it sa ,eo
spuna: G1ndesc. AI' trebui sa se spuna: Sint gindit. lertati-mi jocul de cuvinte.
Ell este altcineva. Cu atlt mai rau pentru lemnul care se pomene$te vioara,
G

~i vai de incon~tientii care discuta despre ceea ce ignora cu desavir~ire!

Nu aveti ce sa ma invatati. Va trim it ceva -- este, oare, 0 satira? (a~a vetl
spune I,) Sau poezie? E, ca de-obicei, un rod fanteziei. Dar, va implor, nu sub-
211

Iiniati nici cu creionul, nici cu gindul :

Inima torturaUi

Inima-mi trista bale~te 121 pupa

Toate' astea nu. VOl' sa spuna nimic. T

RASPUNDETI-MI dornnul Deverriere,

121 pentru A. R.
Salut, din toata inima,
ARTH. RIMBAlJD

XII
Lui Pal)l Oemeny 1
La Doua

Charleville, 15 mai 1871

M-am hotarh siHi predau 0 lettie de Iiteratura nOlla. Voi fncepe cu tln
psalrninspirat din actualitaie : till,

208
 Gntec parizian de razboi
Ca-i primavara-i foarte c1ar:..

. A. RIMBAUD

lata, aeum, 0 proza despre viitor\!ll poeZlei:

Tntreaga poezie antiea duee, la poezia greaca, imn al vietii armQnioas.e.. De
la greci pin a la poezia romantica - evul mediu - exista literati, versifieatori. De
la Ennius' la Theroldus', de la Theroldus fa Casimir Delavig:ne', totul eproza. ri-
mata, joe, indobitocire ~i triumf a nenumarate generatli idioate: Racine este poetul
pur, mare, puternie. Daca' ar fi suflat cineva peste rimele lui, daca i-ar fi tncurcat
hemistihurile, Divinul Neghiob' ar fi astazi la fel de ignorat ca primul-venit autor
de Origini·. Dupa Racine, joeul incepe sa prinda mueegai. A durat doua mii
de ani I
Nu~i gluma, nici paradox. Ratiunea imi inspira in legiitura eu acest subiect
mai multe certitudini dedt miniile care au incaput vreodata in sufletul unui tinar
patriot franeez 1. De altfel, eei no; sint Iiberi sa-i deteste pe stramo~i : sint la ei
acasa, ~i au tot timpul inaintea lor ..
Romantismul nu a fost niciodata judecat cum se cuvine. Cine sa-I fi judecat?
Criticii ? Romanticii ? - care au dovedit eu prisosinta ca un dntec e atlt de rareori
opera, adidl gindul dntat ~i inteles al celui care dnta.
Cad EU este \altcineva. Nu-i vina aramei dad se treze~te trimbita! Mi··e cit
se poate de Hmpede : asist la inflorirea propriei m·ele gindiri : 0 privesc, 0 aseult :
o lovitura de arcu~, ~i simfonia ineepe sa raseoleasca adincurile, sau irumpe din-
;., tr-un salt pe scena.·
Dad batrinii imbecili ar fi gasit altceva dedt semnificatia falsa a EU-Iui n-am
mal fi nevoiti aeum sa matiJram aeeste milioanede schelete care, de 0 infinitate
de ani ineoaee, acumul~aza produsele inteligentei lor chioare, ,~ise. mai ~i lauda
eu paternitatea lor!·

209
 Tn Grecia, spuneam, versul ~i lira ritmeaza Fapta. Oupa aceea, muzica ~1 ri-
mele c1evin jocuri, distractil.'t6 Stucliul acestui trecut Ii indnta pc curio~i : multi sc
bUClJra sa innoiasd aceste antichitati .- treaba lor! Inteligenta univcrsala ~I-a risipit
totdeauna ideile- in chip firese; oamenii eulegeau 0 parte din aceste roade ale
creierului: actionau potrivit lor, sau seriau carti: a~a era piesa, Qmlll nu se
eanonea de loc, nefiind inca treaz, sau nefiind inca in plinatatea marelui vis. 11
Functionari, literati: autor, creator, poet - omul acesta n-a existat nidodata I
Primul studiu al omului care se vrea poet este propria lui cunoa~tere, In-
treaga ; el i~i cauta sufletul, 11cerceteaza, il ispite~te, ilinvata. De indata ce ajunge
sa-I c'unoasca, trebuie sa-I cultive! Parel ceva simplu : In orice creier se desfa$oara
I'
un proces natural de dezvoltare; atitia egoi1ti" se proclama autori ; atitia' altii i$i
i.
atribuie In a~~-zis progres intelectual !"
E vorba,lnsa, de a-ti face monstruos su-
{fetul : dupa pilda faimo$ilor
., . comprachicos !
II Imagineaza-ti un om care-~i implan-
\

teaza $!-~i cultiva ni~te negi pe obraz.

Afirm ca trebuie sa fii vizionar, sa te fad vizionar.
Po~tul devine vizionar printr-o indelunga, imensa $i lucida dereglare a tuturor
simturilor. Toate formelede dragoste, de suferinta, de nebunie; el. cauta in sine
insu~i, epuizeaza intr-insul, toate otravurile, pentru a nu pastra dedt chintesenta
lor. Inefabila tortura, in care are nevoie de intreaga credinta, de intreaga-i forta
~lIpraom.eneasca, $i in care devine marele bolnav, marele criminal, marele bles-
temat, $i supremul Savant! Pentru ca ajunge la necunoscut! Pentrll ca $i-a cul-
tivai: sllfletul, bogat ~i inainte, mai mult dedt oriqre altul ! Oar ajllnge la necu·
noscut, $i chiar dad, innebunit, ar sfir$i prin a-$i pierdeputerea de intelegere a
propriilor sale viziuni, esentialul este ca le-a intrezarit I Nu-i nimi<;:.daca··o sa crape
in saltul lui printre lucrurile neauzite $i indicibile: VOl' \'eni dupa el alti lucratori
oribili, ~i VOl' incepe la orizonturile I1nga care celalalt s-a prabu$it I
- Urmarea peste ~ase minute -
Intercalez aici in afara textului un al doil~a psalm: te-a$ ruga sa-ti pled 0
ureche binevoitoare - $i toata lumea va fi indntata., A~adar incepe. cu arcu~ul
in mlna:

210
,I
I
11'.
ttH - "·-':.sr- •• _
 Micite mete arnante
Un hidrolat lacrimal spa I;'!...

A. R.

Poftim. $i te rog sa iei aminte ca, daca nu m-a~ teme c-ar trebut sa pUite~tl
o taxa de peste ~aizeci de centime - ti-o spune asta un sarantoc buimacit, care,
de ~apte luni incoace, n-a mai tinut in pal'ma nici un banut de arama 1,15 ~ ti-a~
mai trimite ~i poezia mea Aman'fij Parisu/u'i, 0 suta de hexametri, domnule, 'precum
~i Moartca Parisu/ui, de doua sut~ de hexametril '
Reiau:
A~adar, poetul este lntr-adevar un tilhar care fura focul.'''
EI poarta raspunderea umanitatii, ba chiar a anima/e/or, ~i va trebui sa-$i faca
sini\ite, palpate ~i ascultate inventiile; daca ceea ce aduce de-~cp/o are 0 forma
el Ii va, da forma; dadi e inform, inform il va transmite. A gasi un Iimbaj.17 De
altfel, orice cuvint fiind idee, veni-va ~i vremea unui Iimbaj universal! Trebuit!
sa fii academician - adica mai mort dedt 0 fosila - pentru a alcatui un diqionar,
indiferent al carei limbi. Oamenii slabi de Inger ~i-ar putea pierde grab~ic mintile,
daca s-ar ,apuca sa cugete la prima litera a alfabetului I IS "

Llmbajul a<;esta ~a fi un IimbaJ de la suflet la suflet, rezumlnd totul' - mi-

resme, sunete, culori - va fj glndire ce se agata de (ilta glndire ~i trage de ea.
Poetul ar defini atunci cantitatea de necunoscut ce se treze~te la vremea lui in su-
IletuJ universal: el ar da mai mult dedt formulapropriului sau cugetsau dedi
unindiciu a/ mar~ului' sau spre progre~! Enormitate devenita norma, ~i absorbita
de toti, ar deveni cu-adevarat un mu/tiplicator a/ ProgresuJUI!!'
Viitorul va fj materialist, precum vezi. Intemeiate pe Numar ~i pe Armonie,
aces\e poeme vor fi menite sa dainuie. In fond, ar fi din nOLI Poezia 'greaca lntr-o
oarecare masLira.
Arta eterna ~i-ar avea rostul ei, tot a~a cum poetii slnt cetateri'i. Poezia nu va
mai ritma aqiunea - ea va merge inainte.
Ace~ti' poeti vor exista! Cind va fi sfarimata infinita sclavie a femeii, cind
aceasta va trai pentru ea ~i prin ea, dupa ce barbatu.l - abominabil plna-n prezent
'1'1
't
211

1
- Ii va fi daruit libertatea, va fi la rindu-i poeta I Femeia va descoperi necunos-
cutu'! Lumea ei de idei se va deosebi, oare, de a noastra? Ea va descoperi lucruri
stranii, insondabile, respingatoare sau Incintatoare, lar noi Ie YOm percepe, Ie yom
pricepe.2•
Oar pin a atunci, sa-i cerem poetuJui ceva nou - idei ~i forme. Toti ~mecheni
ar ajunge curind sa-~i inchpuie ca au indeplinit aceasta cerinta - dar nu despre
asta e yorba 1
Primii romantici au fost vizionari fara sa-~i dea prea bine seam a : cultma lor
sufleteasca s-a infiripat la-nceput graiie unor accidente: locomotive parasite,
dar incinse, care merg citva timp pe ~ine. Lamartine e uneori vizionar, dar vechea
forma il inabu~a. Hugo, prea incapapnat, are mai mult vizionarism in ultimele-.
volume: MizerabiJii sint un adevarat poem. Am sub ochi Os/'ndeJe; Stella" ne da
aproximativ masura viziunii lui Hugo. Prea mult dm Belmontet" ~i din Lamennais ",
prea mulii lehova ~i prea multe coloane, vechi enormitati rasuflate.
Musset e de paisprezece ori odios pentru noi, liii unor generat1i lndurerate ~i
stapinite de viziuni - pe care lenea lui de Inger le-a insultat I 0, pove~tile ~I
proverbele lui sarbede I 0, !\ioptiJe lui 1 0, Rolla, Namouna, Cupa J" Totul e
francez, adica scirbos in ultimul grad; francez, nu parizian I Inca 0 opera a ace-
luia~i geniu odios, care i-a inspirat pe Rabelais, Voltaire, Jean de La Fontaine,
comentat de dl. Taine I" Primavaratec, spiritul lui Musset I Incintatoare, dragoste~
Iui I Ce mai, 0 poezie solida, a smalturilor pictate. Poezia lranceza va fi multa
vreme gustata, insa numai in Franta. Orice baiat de pravalie e in stare sa debiteLe
o invocate a la Rolla ", arice seminarist ascunde in sufletul sau cincr sute de rime
copiate in taina intr-un carnetel. La cincisprezece ani, aceste elanuri patima~e ii
pun pe tlneri in stare de rut; Ia: ~aisprezece ani, ei se muliumesc sa Ie recite Cll
suflet: la optsprezece, ba chiar la ~aptesprezece ani, orice elev de colegi~ inzestrat
cu oarecari mijloace, scrie un Rolla, sau traie~te in pielea lui Rolla! Unil ajung,
poate, sa ~i moara din cauza lui. Musset nu s-a priceput sa fadi nimic: indaratul
perdelelor stravezii naluceau vlzluni, dar el a inchis ochii. Francez, mincator de
papadi, tirit din cafenele pe bancile unui colegiu, mortul e mort, oricit ar fi de

212
frumos, iar de-aci Inainte nici nu ne mai dam macar osteneala sa-I trezim cu gro-
zavi ile rlOastre !
Romanticii din a doua generatie sint foarte vizionari: Theophile Gautier,
leconte de lisle, Theodore de Banville. Oar cum a sonda invizibilul ~i· a asculta
neauzitul reprezinta altceva dedt a Incerca sa reconstitui spiritul lucrurilor moarte ".
Baudelaire ramlne cel dintii vizionar, regele poetilor, un adevaral Oumnezeu. Oar
chiar ~i el a trait Intr-un mediu p~ea' artistic; iar forma, atH de mult lauclata la el,
e meschina. Tnveniiile noi cer forme noL"
Dintre cei care cultiva form~le vechi, A. Renaud - lInul dintre cei mai
inocenti - a dat un Rolla; L Grandet la fel; poetii galici ~i mussetieni G. la-
fenestre, Coran, CI. Popelin, Soulary, L Salles; poetii ~colare~ti Marc, Aicard,
Theuriet; mortii ~i imbecilii Autran, Barbier, L Pichat, lemoyne, Deschamps ~i
Des Essarts; gazetarii L Clade I, Robert llizarches, X. de Ricard; printre fantezi~ti,
C Mendes; boemii ~i femeile; talentatii Leon Dierx, Sully-Prudhomme, Coppee;
~coaJa noua, nllillita parnasiana, are doi vizionari, pe Albert Merat~i Paul Verlaine,
un poet adevarat." Poftim .. ,
A~adar, ma straduiesc sa devin vizionar. ~i-acllm, inchei printr-un dntec
pIOS.

lncovrigari

Tlrzill, dnd stomacelul ~i-I simte-ndurerat,

Ar fj odios dad n-ai raspllnde: repede, dfci peste opt ~ile voi fi, poate,
la Paris."
La revedere,

A. RIM.BAUD

213

lil
 VENUS ANADYOMENE

Ca dintr-o radii verde, de tinichea, un cap

Gu parul negru dat cu pomada, de muiere,
Itasare dintr-o cada, incet, ca prins cu pap
Prin partite ple~uve, destul de la veder€ ;

Pe mm;",, gitul puhav ~i omoplatii lati,

$i dosul scurt ce intra ~i iese ~i se-ascunde,
$i ~alele ce par ca i~i iau avint, rotunde,
Ciorchinii de grasime sub piele adunati;

Spinarea-i cam ro~cata, ~i - toata - put€ zdravan;

"
Daea te uiti eu lupa nitel la trupul reavan,
) Vezi multe amanunte, din cele mai bizare ...
I
r Un nume : CLARA VENUS pe ~ale e gravat
i~ $1 trupu-ntreg se mi~ca, vadind fara-ncetare
i
, $ezutul, de un groaznic buboi incununat.
j-

Ie
r
I
~

49