CURS 6

OBŢINEREA PIESELOR PRIN TURNARE

6.1. GENERALITĂŢI

Turnarea, ca metodă tehnologică este una din cele mai vechi metode de obţinere a
pieselor prin punere în formă, dezvoltate de om. Turnarea intervine întotdeauna ca metodă
tehnologică distinctă la materialele care sunt elaborate în stare lichidă sau vâscoasă. Împreună cu
prelucrările prin matriţare şi cu cele de formare prin sinterizare sunt utilizate în mod nemijlocit la
realizarea formei pieselor spre deosebire de alte prelucrări, unde forma rezultă prin mijlocirea
unor procedee tehnologice preliminare distincte (laminare, tragere, forjare liberă, aşchiere şi
microaşchiere).
Prin turnare se pot realiza forme practic nelimitate, piese cu mase diverse, de la fracţiuni
de gram şi până la sute de tone, care îşi găsesc utilizări în toate domeniile de activitate.
Procedeele de execuţie a pieselor prin turnare se remarcă prin următoarele
avantaje:
- permit realizarea de piese cu configuraţii diverse, în clasele de precizie 6...16, cu
suprafeţe de rugozitate: Ra = 1,6...200 m;
- permit realizarea de piese cu proprietăţi diferite în secţiune (unimaterial sau
polimaterial);
- creează posibilitatea obţinerii de adaosuri de prelucrare minime (faţă de forjarea liberă
sau prelucrările prin aşchiere);
- creează posibilitatea de automatizare complexă a procesului tehnologic, fapt ce permite
repetabilitatea preciziei şi a caracteristicilor mecanice, la toate loturile de piese de acelaşi tip;
- permit obţinerea unei structuri uniforme a materialului piesei, fapt ce îi conferă acesteia
o rezistenţă multidirecţională. În general, compactitatea, structura şi rezistenţa mecanică a
pieselor turnate sunt inferioare pieselor similare realizate prin deformare plastică (deoarece
acestea posedă o rezistenţă unidirecţională, după direcţii preferenţiale).
Dintre dezavantajele procedeelor de realizare a pieselor prin turnare se pot
enumera:
- consum mare de manoperă, îndeosebi la turnarea în forme temporare;

1
 - costuri ridicate pentru materialele auxiliare;
- consum mare de energie pentru elaborarea şi menţinerea materialelor în stare
lichidă la temperatura de turnare;
- necesită măsuri eficiente contra poluării mediului şi pentru îmbunătăţirea condiţiilor de
muncă.

2
6.2. PROPRIETĂŢILE DE TURNARE ALE MATERIALELOR

Turnabilitatea este proprietatea tehnologică globală, care reflectă compor-tarea

materialelor în raport cu procedeele tehnologice din grupa turnării. Turnabilitatea este o mărime
relativă, apreciată comparativ, pe tipuri de materiale. Ea este exprimată prin calificative: foarte
bună, bună, satisfăcătoare, slabă, necorespunzătoare.
Proprietăţile fizice care influenţează turnarea materialului sunt:
- fuzibilitatea este proprietatea materialului de a trece în stare topită. Cantitativ, ea este
exprimată prin temperatura de topire, specifică fiecărui material în parte. Această proprietate
interesează în cazul turnării la cald.
- fluiditatea este proprietatea materialului aflat în stare lichidă/vâscoasă de a curge şi
umple toate detaliile cavităţii formei de turnare. Fluiditatea depinde de elementele implicate în
procesul de turnare.
- contracţia este proprietatea materialului metalic de a-şi micşora volumul în timpul
solidificării (majoritatea materialelor au o densitate mai mare în stare solidă decât în stare
lichidă).
Valorile contracţiei liniare k, date în tabelul 1, servesc la determinarea dimensiunilor
modelului dm, pornind de la dimensiunile corespondente ale piesei dp, conform relaţiei (8):
 k 
d m  d p 1   [mm] (8)
 100 

- segregarea este separarea constituenţilor unui amestec eterogen, astfel încât

distribuţia acestora nu mai este uniformă;
Tabelul 1. Valorile contracţiei liniare k, pentru aliajele turnate uzuale
Aliajul k Aliajul k [%] Aliajul k [%]
[%]
Fontă cenuşie 1,00 Oţel 2,50 Al-Cu 1,25
manganos
Fontă maleabilă 1,50 Oţel silicios 1,88 Si-Al 1,00
Fontă grafit 1,25 Bronz Sn 1,25 Aliaje Mg 1,25
nodular
Oţel carbon 2,00 Bronz Al 1,50 Aliaje Zn 1,50

- absorbţia gazelor exprimă proprietatea topiturilor de a dizolva gaze.

3
6.3. CLASIFICAREA PROCEDEELOR DE TURNARE

Procedeele de turnare cu cea mai largă utilizare în industrie, clasificate după numărul
de turnări, ce se pot efectua în aceeaşi formă şi după mişcarea formei, se prezintă în figura 1.

in solul turnatoriei
din amestec de
in rame
formare obisnuit
in miezuri

cu autointarire
IN FORME
TEMPORARE cu liant
termoreactiv
cu modele usor
fuzibile

din amestec de cu modele usor

formare special volatile

PROCEDEE in vid
IN FORME in rame
DE
TURNARE SEMIPERMA-
NENTE cu ultrasunete
in miezuri
in forme criogenice

in cochila fara suprapresiune

IN FORME
in matrita cu suprapresiune
PERMANENTE

continua in bare sau placi

Fig.1. Clasificarea procedeelor de turnare

4
6.4. PRINCIPIUL DE OBŢINERE A PIESELOR PRIN TURNARE

X X

1 2 3 5 4 7 8 9 6 13 10 11 12 14 15 16 17 18 19
A

X X X X

A A-A

Fig. 2. Principiul obţinerii unei piese prin turnare:

1 - piesa; 2 - gol interior; 3 - semimodel superior; 4 - semimodel inferior; 5 - marcă; 6 - miez;
7 - cavitatea generatoare a piesei; 8 - semiforma superioară; 9 - semiforma inferioară;
10 - cavitatea canalului de alimentare; 11 - cavitatea piciorului pâlniei; 12 - cavitatea pâlniei de
turnare; 13 - cavitatea maselotei; 14 - admisia aliajului topit; 15 - cavitatea formei; 16 - bavură;
17 - maselota; 18 - piesa solidificată; 19 - reţeaua de turnare.

6.5. REȚELE DE TURNARE

Reţelele de turnare sunt alcătuite din totalitatea canalelor şi a cavităţilor destinate

conducerii metalului sau aliajului lichid spre cavitatea formei.
Reţeaua de turnare este partea tehnologică a cavităţii formei de turnare alcătuită în mod
obişnuit (figura 3) din: pâlnia (cupa) de turnare 1, aceasta se continuă cu piciorul pâlniei 2, un
canal vertical, apoi cu un canal orizontal, situat deasupra planului de separaţie, de secţiune
trapezoidală, denumit canalul colector de zgură (denumit uneori şi canal de distribuţie) 3. Din
acesta pornesc canalele de alimentare 4 care conduc metalul sau aliajul topit în cavitatea
generatoare a piesei.

5
 A
1 2 3 4 7 6 5 8 10 3 9 11

B
A B C
Fig. 3. Structura unei reţele de turnare:
1 - pâlnia de turnare; 2 - piciorul pâlniei; 3 - canalul colector de zgură; 4 - canale de alimentare;
5 - prag; 6 - traiectoria aliajului topit; 7 - zgură; 8 - admisia aliajului în canalul colector;
9 - evacuarea spre canalele de alimentare; 10 - separarea impurităţilor; 11 - filtre ceramice;
A - detaliul pâlniei de turnare; B - detaliul canalului colector; C – reţea de turnare cu filtre ceramic

6.6. METODE DE TURNARE

Metodele de turnare se referă la modul de introducere a metalului sau aliajului lichid în

cavitatea generatoare a piesei.
Cele mai des întâlnite metode de turnare sunt prezentate în figura 4.

a b c

x x

d e f

Fig. 4. Metode de turnare:

a - turnare directă; b - turnare cu reţea în ploaie; c - turnare indirectă (în sifon); d - turnare în
planul de separaţie (x-x); e - turnare prin reţea etajată; f - turnare prin reţea în fantă.