3.8. Monitorizarea jocului şi a comportamentului jucătorilor.

Dirijarea jocului are o deosebită importanţă pentru rezolvarea sarcinilor

propuse de pedagog ( sanative sau instructiv-eucative). Asimilarea jocului şi
comportamentul participanţilor de asemenea, depinde de coordonarea corectă.
Profesorul însuşi trebuie să înţeleagă bine sensul şi semnificaţia regulilor, şi să nu-
şi permită din partea sa nici chiar cea mai mică ezitare în arbitraj şi acţiunile sale,
precum şi să fie capabil pentru a rămâne în imaginea elevilor destul de obiectiv.

Jocul ar trebui să înceapă cu o manieră ordonată şi în timpul precizat:

semnalul de start (de comandă, fluier, batut din palme, un semn de o mana sau un
steag). Profesor va avertiza cu privire la începerea jocului, semnalul va fi dat
numai atunci după ce se va asigura că toţi jucătorii au înţeles conţinutul jocului şi
au luat poziţia de începere. Profesorul nu ar trebui să permită întârzierea începerii
jocului deoarece reduce interesul participantilor, reduce dorinţa copiilor de a juca.
Întîrzierea începutul jocului poate fi numai în cazul cînd achipele au necesitatea de
a discuta un plan strategic de acţiune. Odată ce jocul a început, profesorul
monitorizează îndeaproape evoluţia acestuia, comportamentul jucătorilor, face
corectări si comentarii, fără a opri jocul. Dacă cea mai mare parte a participanţilor
execută aceeaşi greşeală, el poate întrerupe jocul pentru instrucţiuni privind modul
de a face sa functioneze corect tehnicile de joc, de a atrage atenţia asupra tacticii.
În plus la acesta, el permite copiilor să valorifice maximum de iniţiativă şi a
rămâne imparţial şi obiectiv ca arbitru.
Este bine dacă elevii în urma studierii jocului, să poată crea reguli noi care
să completeze pe cele existente. Profesorul ar trebui să sprijinie acesta iniţiativă.
În cazul în care jocul este complex, profesorul introduce primele reguli de
bază ale jocului, şi apoi, treptat, pe tot parcursul jocului le completează.
Semnal de sfârşit de joc este cel mai bine semnalizat atunci când toţi
participanţii au primit satisfacţie de la joc, dar nu stare de oboseală. Sfârşitul de joc
se poate preveni prin cuvintele: „ultima încercare”, "ultimul punct" etc. Jocul nu se
poate opri imediat, cu o comandă bruscă, aceasta poate provoca o reacţie de
dezamăgire.
Jocurile nu ar trebui să trezească emoţii negative, este necesar ca jocul să
trezească un efect pozitiv asupra sistemului nervos, sentimenrul pozitiv în
comportamentul elevilor.
Foarte des prin nestăpânitre de sine jucătoriii încalcă disciplina. Ca s-ă prevenim
acest lucru, avem posibilitatea de le oferi roluri cu responsabile de conducere,
arbitri, şi, în unele cazuri, dimpotrivă, să fie eliminati din joc.

3.9. Arbitrajul

În arbitraj condiţie obligatorii sunt - obiectivitatea şi impartinenţa. În cazul

în care participanţii nu respectă regulile, jocul îşi pierde valoarea pedagogică.
Arbitrajul obiectiv şi corect are o importanţă deosebită în jocurile pe echipe,
deoarece aici este pronunţată competitivitatea între acestea, scopul fiind de a
câştiga. Arbitrul neobiectiv pierde increderea si respectul, autoritatea sa scade, şi
deciziile lui nu sunt luate în consideraţie.
În timpul jocului, arbitrul trebuie să se plaseze astfel, încât să poată urmări
după toţi jucătorii şi să nu-i deranjeze. În unele jocuri, el poate să se deplaseze in
jurul terenului ca să observe mişcarea de jucători. Semnal de o încălcarea regulilor
se anunţă clar la timpul stabilit. Arbitrul va face comentarii în mod corect, fără a
intra în discuţii cu jucătorii. Depinde de arbitru însumarea jocului corect. Arbitrajul
stric în jocul dinamic ajută la educarea jucătorilor în onestitate, respectul faţă de
arbitru şi a regulilor. Comentarii şi clarificări în ceea ce priveşte arbitrajul trebuie
să se facă după joc.

3.10. Dozarea jocului.

Obligaţia profesorului - nu este numai în a alege şi a începe un joc dinamic,

dar el este responsabil şi să dozeze jocul, prin timpul de desfăşurare. Intensitatea
jocului poare fi dozat prin creşterea sau micşotarea activităţiilor participanţilor.
Pentru a dirija dozarea fizică si emotională, putem utiliza următoarele tehnici:
1. Mărirea sau micşorarea duratei, numarului de repetari a elementelor de joc.
2. Mărirea sau micşorarea dimensiunii terenului.
3. Complicarea sau simplificarea regulilor jocului.
4. Utilizarea inventarului de greutate mai mare sau mai mică sau dimensiunea lor.
5. Introducerea pauzelor scurte, formarea "căsuţelor de odihnă" pentru jocurile cu
acţiune continuă, etc.
Desigur, în timpul desfăşurării jocurilor profesorului îi este dificil să se ţină
cont de starea fizică şi potenţialul individual al fiecărui participant la acel moment.
Prin urmare, ar trebui să pornească de la alegerea optimă a dozării. Profesorul ar
trebui să ţină cont de faptul că tensiunea musculară excesivă, care va arată
oboseala rapida, nu se poate oferi la începutul jocului. Acestea exercitii intense le
alternăm cu exerciţii de relaxare.
Un factor important în alegerea dozării - este eforturile anterioare şi
dispoziţia de moment al copiilor. În cazul în care jocul are loc după un efort intens
fizic sau mental, este necesar să se ofere jocuri inactive, evitînd jocuri care necesită
intensităţi înalte.
Jocurile intense ar trebui să fie alternate cu cele de intensitate redusă. Odată
cu creşterea starii emoţionale va creşte şi intensitatea efortului fizic. Fiind
dependenţi de joc, participanţii îşi pierd orice simţ al proporţiei, ei doresc să fie
cîştigători, şi nu iau în consideraţie potenţialul său fizic şi a supraefortul. Ei nu
simt oboseala, însă apare starea supraoboselii (lenea). Prin urmare, profesorul nu
trebuie să se bazeze pe simţul lor. Este necesar să se ia în consideraţie proprietăţile
fiziologice a acestei vârste ţinând cont de posibilităţile motrice şi de sănătate.
Uneori este oportun să se oprească jocul, cu toate că jocătorii nu au nevoie de
odihnă. Este de dorit ca toţi jucătorii să primească aproximativ aceeasi incarcatura.
O atenţie deosebită ar trebui acordată copiilor mai slabi fizic. Ei au nevoie de
dozare individuală: distanţe prescurtate, sarcini mai simple, mai putin timp de joc.
 3.11. Sfârşitul jocului.
O bună organizare a jocului dinamic oferă nu doar o corectă conduită dar şi
finalizarea acesteea în timp util. Durata de joc depinde de natura şi condiţiile de
desfăşurare a efortului. Factori cum ar fi: numărul de participanţi, conţinut de joc,
locul de desfăşurare, ritmul, ar oferi profesorului prin experienţa lui, va influenţa
deasemenea durata desfăşurării jocului.
Sfârşitul jocului este determinată de primele semne de oboseală: sustragerea
atenţiei, incalcarea regulilor, executarea incorectă a mişcărilor, lipsa de interes
pentru atingerea obiectivului. În cazul apariţiei acestora jocul ar trebui să înceteze.
Profesorul înainte de joc pote anunţa timpul alocat acestuia. Având în vedere
acest lucru, participanţii vor împărţi forţele lor corespunzător timpului. Cu 1 - 3
minute înainte de sfârşitul timpului stabilit conducătorul va avertiza jucătorii. Într-
un joc de echipa, inainte de a incepe acest joc este de dorit să se informeze despre
numarul de repetari ale jocului.

3.12. Totalurile jocului.

La totalizarea jocului, determinarea rezultatelor, enumărarea greşelelor, şi a

acţiunilor incorecte sunt destul de importante. Înainte de anunţarea rezultatelor
jocului profesorul creează un mediu calm, dacă este necesar, colecteaza informatii
de la ajutorii săi şi anunţă cu voce tare rezultatele. În nici un caz ar trebui să existe
certuri şi dispute între jucători şi arbitrii. Decizia arbitrului nu este negociabilă.
Declararea rezultatul jocului ar trebui să fie scurtă, fără concesii, în scopul de a
obişnui participanţii cu evaluarea faptele şi acţiunile lor în timpul jocului. O
analiză obiectivă a jocului învaţă autoevaluarea participanţilor.
La determinarea rezultatele jocului ia în considerare nu numai pentru
executarea rapidă, dar şi calitatea de executare a sarcinii puse în joc, acestea fiind
notificate înainte de joc.
Totalurile jocului are o valoare educaţională şi pentru profesor: observaţiile
şi concluziile asupra jocurilor, în care profesorul nu pot partajează rezultatele cu
copii, sunt foarte importante în lucrul cu colectivul şi chiar cu fiecare copil separat.
Înafară de evaluarea directă a tehnicilor, şi de punere în aplicare regulilor de
joc, un profesor poate să facă următoarele observaţii asupra comportamentului
elevilor, dezvoltarea lor fizică, a temperamentului şi caracterului:
a) să evalueze dezvoltarea fizică generală,
b) gradul de dezvoltare a unor calităţi fizice aparte;
c) capacitatea de a combina într-un joc a capacităţilor motrice;
d) capacitatea de a se concentra;
e) capacitatea de iniţiativă şi perseverenţă;
f) apariţia fenomenului delaşitate şi de indecizie;
g) comportamentul faţă de adversarii de joc;
h) atitudinea faţă de coechipierii (toleranţă, de ajutor reciproc);
i) atitudine faţă de propriile greşeli şi corectarea lor în timpul jocului;
 j) disciplina comună, cerinţe de disciplină pentru sine;
k) atitudine faţă decâştig şi de înfrângere.
În elevii de astăzi este destul de dezvoltat spiritul competitiv, şi nu au nevoie
să facă presiuni pentru a avea succes. Competitivitatea se află în centrul
desfăşurării jocurilor. Dar profesurii nu trebuie să permită ca câştigul să fie
singura semnificaţie a jocului. Pentru a evita astfel de situaţii, conducătorii nu pot
recompensa o echipă care a câştigat, şi nici penaliza pe cei care au pierdut. Victoria
trebuie să fie vrednică de răsplată şi pierdere nu ar trebui să conducă la sentimente
de înfrângere. În schimb, aceasta ar trebui să stimuleze dorinţa de a obţine câştigul
în joc.
Tema 4. Jocurile dinamice practicate de copii în vârstă preșcolară și
școlară mică.
Interesul copiilor pentru miscare in general si exercitii si jocuri in special
este foarte mare la aceasta varsta. Dorinta lor are la baza cauze de ordin
fiziologic. Cert este faptul ca toate tipurile de jocuri desfasurate in aer liber
au drept scop pe langa calirea organismului si intarirea sanatatii , dezvoltarea
armonioasa a tuturor grupelor musculare , prevenirea localizarii unor atitudini
vicioase, cresterea capacitatii intelectuale, crearea unei bune dispoziţii.
Jocul, considerat principala modalitate de realizare a sarcinilor şi
obiectivelor pe care invatamantul prescolar le pune in fata educatoarelor
convinge prezenta lui in toate activitatile de educatie fizica. El este o lume
a copiilor si a oamenilor mari , deoarece tuturor le place, tuturor le este
necesara deconectarea pe care jocul le-o ofera.
Folosirea jocului de miscare ca mijloc de prevenire si tratarea unor
boli, de corectarea unor deficiente si formarea unei tinute frumoase dateaza
de mii de ani .Medici celebri in antichitate ca si Hipocrat, au aratat ca
exercitiile si jocurile in natura favorizeaza respiratia, circulatia, echilibreaza
activitatea sistemului nervos .Pedagogi precum Comenius, J. Looche,
J.J.Rousseau, Pestalozii pun educatia fizica in directa legatura cu factorii
naturali de calire a organismului. Asemenea aprecieri se intalnesc şi in
gandirea multor oameni de stiinta care fac referiri semnificative la rolul
jocului in natura ca mijloc de intarire si recreare a organismului obosit.
Munca, lupta, calorie
Jocuri, umblete, pe jos
Ma-ntareau cu veselie
Şi-mi dau-nvederat folos.
Iancu Vacarescu
Jocul organizat in mijlocul naturii ,departe de praful străzilor şi circulatie
rutiera intensa, de fumul centralelor, este folosit ca un mijloc de dezvoltare
armonioasa, la formarea deprinderilor motrice de baza, la cultivarea calitatilor
fizice, a trairilor afective pozitive, a calitatilor morale, a calitatilor de vointa
si caracter.
Încercand o sumara clasificare a jocurilor de miscare in gradinita care
se executa si in aer liber, vom intalni:- jocuri cu subiecte si reguli:
-jocuri cu elemente din activitatile sportive ale adultilor(inot, baschet,
fotbal etc.);
-jocuri cu caracter competitional (particularizate vârstei);
-jocuri la aparate;
-jocuri populare si jocuri tematice (dansuri);
-jocuri in cadrul plimbarilor şsi excurşsiilor (cu caracter recreativ,
aplicativ);
În funcţie de temele stabilite în activităţile comune de educaţie fizică,
întâlnim jocuri de miscare pentru invatarea si consolidarea alergarii, sariturii,
aruncarii si prinderii.
Organizarea si desfăşurarea jocurilor de mişcare prezintă anumite
particularitati de ordin metodic, de care trebuie să ţină seama educatoarea în
intrega activitate desfasurata cu copii prescolari:

Alegerea jocului
Conţinutul jocului va trebui sa corespunda particularitatilor anatomo-
fiziologice şi psihice ale copiilor.Tonul de miscare va avea un continut cu
atat mai simplu cu cât se adresează unor vârste mai mici. Tema va fi
atractiva, iar regulile vor fi reduse ca numar si complexitate. Astfel, la
grupele mici, în ,,jocurile cu roluri si reguli”, regulile vor fi ascunse în roluri.
De exemplu, în jocurile ,,Broscutele sar”, ,,Pasarelele şi automobilul”, regula
(saritura, alergarea) este subordonata rolului pe care il are copilul in joc.
Tot la cei mici vor fi folosite exercitii cu imagini sugerate de
povestire. De exemplu, educatoarea povesteste: ,,Ursuletii au iesit din barlog
si au pornit in padure sa caute zmeura”, iar regula (deplasarea pe palme si
pe genunchi) este respectata prin executarea exercitiului dupa povestirea
ascultata. Pe masura ce jocul se va adresa unor varste mai mari,jocurile cu
reguli care nu mai sunt ascunse in roluri, vor ocupa un rol mai important.
Ex. Jocurile ,,Atinge clopotelul”, ,,Arunca departe” –regula favorizeaza
executia respectiva(aruncarea, saritura).
Alegerea jocului se va face in functie de anotimp.Indiferent de
conditiile climaterice existente se va tine seama de locul unde se desfasoara
jocul. Realizarea unor spatii multifunctionale,prin amenajarea unor terenuri la
dimensiuni reduse ,adaptate particularitatilor copiilor, este un deziderat mai
vechi de la care nu trebuie sa abdice nici o educatoare.
Alegerea si folosirea materialului necesar in joc are mare importanta.
Aparatura, materialul sportive, materialul didactic vor fi folosite in asa fel
incat sa fie asigurata securitatea copiilor.
 La toate aceste jocuri rolul educatoarei nu este pasiv. Ea trebuie sa
trezeasca interesul si dorinta copiilor de a participa la joc, să stabilească
relaţii de cooperare intre ea si copii,sa cultive calitati fizice si morale, intr-
un cuvant sa contribuie la rezolvarea sarcinilor instructiv-educative si la
realizarea obiectivelor educatiei fizice la varsta prescolara. Ţinuta educatoarei
şi a copiilor trebuie sa fie corespunzatoare condiţiilor climaterice.

b) Aplicarea si demonstrarea jocului

Educatoarea va anunta tema jocului, va explica clar si pe scurt cum
se desfasoara jocul. Limbajul folosit trebuie sa fie simplu.
Explicarea joculuichiar si la grupele mari este insotita de demonstrarea
lui.
Când jocul este cunoscut, explicaţiile vor fi sumare si vor sublinia
elementele care complica jocul. In caz contrar, se poate face o demonstratie
suplimentara.
Regula de joc trebuie sa favorizeze executia cat mai corecta,sa nu
conduca la scoaterea copilului din joc atunci cand greseste si sa-l puna in
situatia de a executa de un numar sporit de ori deprinderea motrica
respectiva.
c) Desfasurarea jocului si conducerea lui
Se recomanda desfasurarea jocului frontal – cu toata grupa de copii –
sau pe subgrupe pentru a fi antrenat un numar cat mai mare de copii. Cand
lucreaza doi copii si asteapta 22, nu se realizeaza o participare afectiva la
joc.
Impartirea materialului sportiv sau didactic se poate face odata cu
explicatia si demonstrarea jocului sau dupa ce s-a realizat acest moment.
Corectarea greselilor se va face individual. Dupa fiecare executie, rolurile vor
fi schimbate sau regulile complicate, solicitand un numar mai mare de copii
sau executarea jocului intr-o varianta noua, mai atragatoare. Dupa fiecare
repetare a jocului se vor respecta pauzele necesare in vederea revenirii
organismului dupa efortul depus.
In jocurile cu caracter de intrecere (stafete, parcursuri aplicative) nu se
va urmari o ierarhizare a valorilor participantilor, iar elementul de intrecere
se va folosi in vederea stimularii activitatii copiilor. Se va urmari in
desfasurarea jocului de miscare punerea in valoare a calitatilor morale, de
vointa, ale fiecarui copil, cat si comportarea corecta fata de ceilalti colegi.
Terminarea jocului trebuie sa creeze copiilor satisfactia activitatii
depuse de ei. Jocul poate fi incheiat la propunerea (semnalul) educatoarei,
dupa un numar convenabil de repetari sau atunci cand educatoarea constata
ca a scazut interesul pentru joc.

d) Aprecieri asupra desfasurarii jocului si stabilirea rezultatelor

 Se vor face aprecieri collective si individuale si se vor sublinia
rezultatele pozitive ale participarii copiilor in jocurile cu subiecte si reguli.
In jocurile cu elemente din activitatile sportive ale adultilor sau in
jocurile cu caracter competitional se vor stabili rezultatele obtinute in jocuri
sau intreceri si se vor oferi trofee tuturor copiilor participanti. Acestea din
urma vor avea mai mult un caracter festiv ,demonstrativ,distractiv.
Jocurile in aer liber influenteaza favorabil dezvoltarea armonioasa a
organismului copiilor, contribuie la fortificarea lor, la sporirea capacitatii de
efort cat si la formarea deprinderilor motrice si a calitatilor motrice, creeaza
buna dispozitie si dorinta de a participa cu placere la astfel de activitati.
...................................
În practica educaţiei fizice, jocul capătă un deosebit caracter educativ,
desfăşurându-se conform unor reguli bine stabilite, pentru realizarea unui anumit
obiectiv.
Obţinerea obiectivului stabilit necesită atât efort fizic cât şi efort psihic,
pentru învingerea unor greutăţi dar oferă satisfacţie. În felul acesta, jocul devine
pentru copii un mijloc de percepere a lumii înconjurătoare pe care ei sunt chemaţi
să o transforme. La nivelul şcolii, jocul trebuie folosit treptat de la uşor la greu, de
la simplu la compus, cu reguli de la uşor la complicat.
Jocurile din programa claselor primare se caracterizează prin aceea că la ele
practică activ toţi elevii clasei.
Marea majoritate a acestor jocuri conţin elemente de întrecere între jucători,
grupe, echipe, fapt ce determină pe elevi să acţioneze activ, să joace cu intensitate
şi plăcere.
Cadrul didactic trebuie să cultive în rândul elevilor, respectarea strictă şi
cinstită a regulilor, dârzenia în îndeplinirea sarcinilor ce revin fiecăruia, conform
rolului ce-l au în joc, contribuind în acest fel la educarea disciplinei conştiente.
Prin acţiunile motrice active ce stau la baza jocului, elevii îşi perfecţionează
mişcări naturale, favorizând însuşirea obiectivelor lecţiei.
Jocurile pentru clasele primare sunt aproape aceleaşi pentru băieţi şi fete,
exceptând jocurile de rezistenţă caracteristice pentru băieţi. Cât priveşte jocurile de
alergare, ştafetele, trecerea peste obstacole, ele se organizează la fel şi pentru fete
şi băieţi. Aproape toate jocurile se pot desfăşura în aer liber chiar şi iarna. În
predarea jocului, de altfel ca în predarea fiecărei discipline, trebuie să ne călăuzim
după principiile didactice. În alegerea jocului, învăţătorul trebuie să ţină seama, în
primul rând de sarcina pedagogică ce şi-a propus să fie rezolvată prin joc. Astfel
acesta poate urmări dezvoltarea sau perfecţionarea unei calităţi de voinţă, sau a
unei deprinderi motrice, etc.
Pentru realizarea sarcinii pedagogice propuse,cadrul didactic însă trebuie să
ţină seama şi de câţiva factori cum ar fi:
- particularităţilor de vârstă şi de sex;
- gradul de pregătire şi dezvoltare fizică;
- condiţiile de climă;
- baza materială.
 În alegerea jocului, învăţătorul trebuie să se ţină seama de intensitatea
efortului pentru a putea prevede timpul de desfăşurare a jocului. Prezentarea
jocului trebuie în aşa fel făcută încât să-i atragă pe elevi, să le trezească interesul,
curiozitatea şi dorinţa de a participa şi realiza cerinţele jocului respectiv. De
asemenea, învăţătorul trebuie din timp să se îngrijească de pregătirea materialelor
necesare pentru reuşita jocului ales. Indiferent unde se desfăşoară, locul de joc
trebuie pregătit din timp, pentru a corespunde cerinţelor igienice şi bine delimitat
prin semne vizibile.
Pentru o bună desfăşurare a jocului şi pentru realizarea obiectivelor propuse
a fi realizate cadrul didactic are datoria de a respecta câteva cerinţe:
- formarea echipelor în aşa fel să fie egale ca un număr şi forţă, cuprinzând
elevii puternici şi mai slabi, mai îndemânatici şi mai puţin îndemânatici;
- aşezarea jucătorilor trebuie făcută d iniţierea elevilor în realizarea de aşa
manieră încât elevii să poată vedea şi auzi cât mai bine pe profesor.
Explicarea şi demonstrarea jocului trebuie să fie clară şi precisă pentru a nu răpi
din timpul necesar desfăşurării acestuia. Desfăşurarea jocului, comportarea
jucătorilor în teren şi respectarea regulilor trebuie să fie permanent de învăţător
care intervine atunci când este necesar, fără a influenţa în vreun fel jocul , căutând
să stimuleze iniţierea elevilor în realizarea elementelor mai grele ale jocului. Va
încuraja pe cei mai slabi pentru a le reda încrederea în propriile lor forţe. Jucătorii
mai impulsivi trebuie temperaţi pentru ca astfel să se poată realiza între jucători o
atmosferă benefică şi o disciplină corespunzătoare. O sarcină deosebit de
importantă pentru învăţător este dozarea jocului şi arbitrajul care trebuie să fie
obiectiv, nepărtinitor. În joc, efortului fizic i se adaugă puternic, presiuni
emoţionale elevii nedându-şi seama de oboseală, sunt gata să joace până la
epuizare. De aceea învăţătorul nu trebuie să întrerupă brusc jocul, ci trebuie să
prindă momentul optim când elevii sunt satisfăcuţi de joc. La sfârşit stabilim
rezultatul şi le comunicăm jucătorilor făcând şi o scurtă analiză privind
comportarea lor şi respectarea regulilor de joc. Jocurile exercită o influenţă
multilaterală şi complexă asupra întregii personalităţi a copiilor. Din punct de
vedere al educaţiei fizice sunt importante acele jocuri în care rezolvarea de sarcini
impuse de regulile de joc se realizează prin mişcări, cu acţiuni motrice conştiente.
Asupra acestui tip de jocuri voi insista în materialul de faţă şi care poartă
denumirea de jocuri de mişcare sau jocuri dinamice.
Jocurile de mişcare exercită influenţă în primul rând în sfera motricităţii
copiilor, dar aceste influenţe se extind şi asupra intelectului, asupra aspectelor
morale, etc.
Paralel cu dezvoltarea unui număr mare de deprinderi şi priceperi motrice şi
a unor calităţi intelectuale (gândirea, judecata, atenţia, memoria) se dezvoltă prin
joc şi calităţile fizice de bază ca: îndemânarea, viteza, forţa şi rezistenţa.
Fără aceste calităţi nu se poate executa corect, alergarea, aruncarea,
căţărarea, săriturile, etc. Mişcările dintr-un joc sunt întotdeauna compuse din
variante ale mersului, alergării, săriturii, aruncării, care trebuie folosite în condiţii
variate şi care solicită calităţile fizice la cel mai înalt grad şi simultan. Jocurile de
mişcare fiind activităţi dintre cele mai apropiate de sufletul copiilor, de
posibilităţile lor de înţelegere, pot fi cele mai eficiente mijloace ale educaţiei fizice
şcolare pentru dezvoltarea unor calităţi morale şi de voinţă preţioase. Unele
elemente ale spiritului de grup, urmărirea realizării unor scopuri comune, ajutorul
reciproc, bucuria succesului comun pot fi dezvoltate în primul rând prin jocurile de
mişcare.
Respectarea regulilor şi a adversarului în joc contribuie la educarea elevilor
în spiritul onestităţii, a modestiei şi a perseverenţei, a curajului şi hotărârii.
Practicarea jocului mai oferă şi avantajul că necesită materiale care se pot procura
şi confecţiona prin mijloace proprii. Deasemeni, jocurile se pot desfăşura în curtea
şcolii, în sala de clasă sau în sala de gimnastică acolo unde există. Jocurile de
mişcare sunt foarte plăcute şi atractive mai ales pentru clasele a III- şi a IV-a.