UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ

VETERINARĂ A BANATULUI TIMIŞOARA

FACULTATEA DE ZOOTEHNIE ŞI BIOTEHNOLOGII

Ing. Bogdan Gheorghe

TEZĂ DE DOCTORAT
Influenţa modului de procesare a grăunţelor de
cereale asupra indicilor nutritivi şi bioproductivi la
tineretul ovin supus îngrăşării

Coordonator ştiinţific:
PROF. DR DRÎNCEANU DAN

2008
 ABSTRACT

La rumegătoare, îndeosebi la ovine, funcţia de nutriţie este influenţată de

creşterea şi dezvoltarea aparatului digestiv, respectiv de regimul alimentar asigurat,
cu care se găseşte în interrelaţii limitante sau de interdependenţă, condiţionat
evolutive.
Comportamentul alimentar este ansamblul activităţilor animalelor prin care
acestea ingeră hrană ca să-şi satisfacă cerinţele organice şi energetice şi să refuze
substanţele nealimentare sau toxice; acesta constă în căutarea, găsirea şi ingerarea
hranei. Comportamentul alimentar este diferit, în raport cu specia şi vârsta,
depinzând de factori ecologici, de disponibilitatea furajelor specifice şi de modalităţile
de căutare a hranei.
Tehnologiile moderne de creştere a animalelor, în sistemele industriale care
implică procesarea furajelor, au modificat în mare măsură comportamentul alimentar,
cu afectarea parţială a mecanismelor de reglare a ingestiei voluntare de hrană.
Comportamentul alimentar este determinat de apariţia senzaţiilor de foame şi sete;
stingerea acestor senzaţii pune capăt ingestiei de hrană şi apă, inducând starea de
saţietate. Prin reglarea ingestiei de hrană se asigură un anumit raport, relativ
constant, de substanţe şi energie, în funcţie de cerinţele organismului animal. Se
relevă în acest context importanţa proporţionării şi accesibilităţii energiei şi a
substanţelor nutritive din hrană, în raport cu cerinţele energetice şi nutritive, în
măsura în care nu se depăşeşte capacitatea de adaptare a animalelor prin reglarea
ingestei de hrană. Consecinţa acestei inadaptări se reflectă negativ în performanţele
productive ale animalelor.
Procesarea nutreţurilor poate modifica favorabil însuşirile fizico-chimice sau
biologice ale acestora, conferindu-le o mai bună valorificare digestivă de către
animale.
Metodele de preparare a nutreţurilor sunt diferite şi pot fi grupate în:
- metode fizice: curăţirea, mărunţirea, înmuierea, melasarea, saramurarea,
fierberea etc.;
- metode chimice: tratarea nutreţurilor cu alcali sau acizi;
- metode biologice: încolţirea, fermentarea etc.;
Utilizarea acestor metode depinde, în primul rând, de natura nutreţurilor, de
animalele în hrana cărora se folosesc, de sistemul în care sunt exploatate animalele
etc. În decursul timpului au fost elaborate o serie de tehnologii de preparare pe
categorii de nutreţuri. Aplicarea uneia sau alteia dintre metode, în cadrul fermelor sau
unităţilor mari de tip industrial, rămâne o problemă de eficienţă care trebuie apreciată
prin sporirea digestibilităţii componentelor nutreţurilor, prin consumul de energie sau
alte materiale şi, în ultimă instanţă, prin costul unei unităţi de produs.
În alimentaţia tineretului ovin la îngrăşat, procesarea grăunţelor de cereale
se face prin diferite procedee de condiţionare prelucrare şi tratare:
- curăţirea de impurităţi se realizează cu ajutorul unor utilaje numite tarare;
- batozarea porumbului presupune separarea boabelor de ciocălăi;
- măcinarea asigură posibilitatea omogenizării în tehnologia producerii
furajelor combinate şi a amestecurilor de concentrate şi contribuie la creşterea
digestibilităţii substanţelor organice;
- expandarea este un proces termodinamic prin care se realizează un
concentrat amidic pentru rumegătoare în care participă grăunţele de cereale
(porumb, orz, grâu, sorg) în proporţie de 70-80.
Având în vedere cele afirmate mai sus, prin cercetările pe care le-am efectuat
pe tineret ovin supus îngrăşării, am determinat măsura în care modul de procesare al
grăunţelor de cereale are efect asupra indicilor nutritivi şi bioproductivi la această
categorie.

Datele bibliografice referitoare la acest subiect sunt prezentate în prima

parte a lucrării care cuprinde şase capitole.

În primul capitol s-au evidenţiat aspecte ale comportamentului nutriţional al

ovinelor la păşune şi în stabulaţie precum şi comportamentul dipsic (de adăpare).
Comportamentul nutriţional al ovinelor prezintă o serie de particularităţi specifice
determinate de caracteristicile anatomo-fiziologice ale aparatului digestiv al acestei
specii.
Ovinele execută un păşunat selectiv a cărui intensitate este variabilă în
funcţie de rasă, vârstă, calitatea nutritivă şi palatabilitatea plantelor ce alcătuiesc
covorul ierbos, înălţimea plantelor şi experienţa anterioară a animalelor. În
comparaţie cu tineretul, ovinele adulte realizează un păşunat mai puţin selectiv. Oile
preferă plantele aflate într-un stadiu timpuriu de vegetaţie bogate în azot
(leguminoase), având o înălţime (talie) mijlocie spre mică. Oile evită consumarea
plantelor cu talie mare, îmbătrânite, poluate cu dejecţii sau cu substanţe chimice care
modifică mirosul şi gustul plantelor de pe păşune.
În cazul întreţinerii ovinelor în condiţii de stabulaţie furajele sunt administrate
în două tainuri (de dimineaţă şi, respectiv, de seară) iar apa este asigurată la
discreţie prin intermediul adăpătorilor cu nivel constant. Timpul consumat de oi pentru
furajare şi adăpare poate fi mai scurt comparativ cu întreţinerea pe păşune. În schimb,
pentru procesul de rumegare este necesară o perioadă mai mare de timp deoarece
baza raţiei furajere administrate pe timpul stabulaţiei este formată, în principiu, din
furaje fibroase, concentrate şi grosiere, la care se adaugă şi furaje suculente
conservate. Procesarea nutreţurilor poate modifica favorabil însuşirile fizico-chimice
ale acestora, reducând timpul de rumegare şi crescând digestibilitatea lor.
În cel de-al II -lea capitol se prezentă necesarul de energie şi substanţe
nutritive pentru tineretul ovin în diferite tehnologii de îngrăşare.
Norma de hrană reprezintă cantităţile de energie şi principii nutritivi ce
trebuie asigurate prin hrană unui animal pentru acoperirea necesarului de întreţinere
şi pentru realizarea unei producţii planificate. Ea este de fapt o valoare medie
rezultată din prelucrarea statistică a unui număr mare de date experimentale, la care
se adaugă un coeficient de siguranţă care reprezintă o suplimentare a normei,
necesară în condiţiile modificării cerinţelor organismului ca rezultat al acţiunii
nefavorabile a unor factori endogeni şi exogeni.
Coeficienţii de siguranţă folosiţi trebuie să aibă în vedere:
 Incertitudini legate de materiile prime care ţin de: imperfecţiunea analizelor
chimice, disponibilitatea foarte variată a unor componenţi nutritivi etc.;
 Heterogenitatea nutreţurilor combinate care este dependentă de materiile
prime utilizate şi condiţiile în care sunt manipulate sau stocate;
 Incertitudini privind estimarea exactă a cerinţelor nutritive, mai ales a celor
în aminoacizi;
 Incertitudini legate de riscul unui subconsum datorat: mediului, nutreţului
sau chiar tipului genetic al animalului.
 Degradarea condiţiilor sanitare de creştere care poate conduce la
creşterea cerinţelor nutritive.
La noi în ţară norma pentru erbivore se exprimă, în general, în: energie (UN
ovăz, UNC, UNL); proteină (PD g, PDI g); săruri minerale (Ca g, P g); vitamine
(provitamina A mg); substanţă uscată (kg/100 kg greutate vie).
Sursele furajere utilizate în hrănirea ovinelor sunt descrise în capitolul 3.
 Sunt considerate surse de furaje, toate produsele de origine vegetală,
animală, minerală şi de sinteză care folosite în hrana animalelor asigură
desfăşurarea normală a funcţiilor vitale şi pun în valoare potenţialul productiv al
animalelor.
Clasificarea furajelor se poate face după mai multe criterii şi anume : - după
origine : furaje de origine vegetală, animală, minerală şi de sinteză; - după conţinutul
în substanţe nutritive: furaje concentrate şi furaje voluminoase; - după conţinutul în apă:
furaje suculente cu peste 30 % apă (furajele verzi, însilozate, rădăcinoase, etc.) şi
furaje uscate cu 15 - 17 % apă (fibroasele grosierele concentratele cultivate etc.
chiar sub 10 % la furajele de origine animală şi microorganică); - după modul de
obţinere : furaje provenite din plante cultivate, produse secundare rezultate din
prelucrarea industrială a materiilor prime agricole, sau furaje obţinute pe cale
industrială ( nutreţurile combinate, concentratele proteino vitamino minerale etc); -
după compoziţia chimică : furaje bogate în proteină, în SEN, în celuloză sau în
grăsimi.
În vederea organizării cât mai corecte a hrăniri tineretului ovin la îngrăşat şi a
folosiri raţionale a furajelor , este necesar să se cunoască valoarea nutritivă a
acestora, structura şi însuşirile organoleptice, conţinutul şi valoarea biologică a
diferitelor substanţe nutritive, modul de conservare şi preparare, tehnica de hrănire etc
Furajele utilizate în hrănirea ovinelor pot fi procesate prin diferite procedee,
în principal, pentru a creşte digestibilitatea acestora. Metodele de preparare a
fibroaselor, furajelor însilozate, rădăcinoaselor, grosierelor şi a grăunţelor de cereale
sunt descrise în capitolul 4.
În hrănirea tineretului ovin la îngrăşat procesarea grăunţelor de cereale, prin
măcinare, este cea mai utilizată metodă. Măcinarea este operaţiunea care are drept
scop transformarea componentelor unor reţete cu ajutorul mijloacelor mecanice, în
vederea obţinerii granulaţiei dorite. Majoritatea boabelor şi seminţelor au un conţinut
celulozic, de până la 16 % celuloză, din total substanţă uscată. Gradul de utilizare a
unui furaj creşte cu cât digestibilitatea lui va fi mai mare şi cu cât animalul, în funcţie de
specificitatea tractusului digestiv, îl va digera mai bine. O suprafaţă de contact mai
mare a hranei cu microorganismele din rumen şi sucul gastric contribuie la realizarea
acestui deziderat.
În industria de nutreţuri combinate, compoziţia granulometrică a materiilor
prime are implicaţii directe în tehnologia de fabricaţie şi în nutriţie. Dimensiunea
particulelor, fineţea măcinişului în ultima instanţă, este dictată de categoria de vârstă.
Tehnic, se realizează prin adoptarea unor parametri tehnologici de măcinare
adecvaţi. Întreprinderile producătoare de nutreţuri combinate folosesc în majoritate
morile cu ciocănele. Sunt utilaje mai simple, robuste, uşor de exploatat, macină cele
mai diverse materii prime şi asigură condiţiile de calitate specifice. Folosirea
materiilor prime măcinate face ca activitatea de masticaţie, ca şi cea a stomacului
glandular, să fie mai redusă şi animalul să cheltuiască mai puţină energie.
Influenţa condiţiilor de hrănire asupra indicilor bioproductivi la tineretul ovin
supus îngrăşării este prezentată în capitolul 5.
Procesul de creştere şi dezvoltare a tineretului ovin are un caracter evident
de stadialitate, caracterizat printr-o instabilitate pronunţată a intensităţii lui, în fiecare
stadiu, fiind influenţat de asigurarea cerinţelor de energie şi substanţe nutritive.
Hrănirea insuficientă prelungeşte perioada de dezvoltare a regiunilor bogate în
musculatură, lungimi, lărgimi şi trenul posterior, pe când hrănirea stimulativă
grăbeşte precocitatea corporală şi sexuală.
Intensitatea diferită a creşterii diferitelor părţi constitutive ale corpului
sugerează posibilitatea modificării cantitative şi calitative a carcaselor, prin aplicarea
unei hrăniri diferenţiate în funcţie de perioada de creştere.
 Consumurile de energie, corespund energiei proteinelor (5,5 Kcal/g) şi
lipidelor (9,4 Kcal/g), fixate în organismul animalelor (muşchii, ţesuturi adipoase,
viscere, piele, os, etc.). Aceste consumuri depind de viteza de creştere şi de
compoziţia chimică a sporului în greutate (apă, proteine, lipide, minerale).
Carenţa raţiei în glucide produce tulburări în desfăşurarea normală a altor
procese metabolice, în primul rând al celui lipidic, favorizând formarea în exces a
corpilor cetonici, respectiv a apariţiei cetozei. În situaţia în care aportul glucide şi
proteine este deficitar, organismul mobilizează lipidele de rezervă. La miei se poate
constata o hipocolesterolemie. Scăderea aportului energetic sub o anumită limită
reduce sinteza de proteină microbiană în rumen şi aceasta va necesita
suplimentarea de proteină nedegradabilă din raţie.
Dependent de cantitatea de proteină ingerată are loc o depunere mărită de
proteină în spor, până când proteina devine factor limitativ al raţiei. Sporul în greutate
la miei este influenţat de valoarea biologică a proteinei
Neasigurarea necesarului proteic, are ca efect reducerea apetitului, a
cantităţii de furaje ingerată şi a eficienţei de utilizare a hranei. În plus, se reduce
sporul în greutate (prin încetinirea dezvoltării musculaturii) şi este afectată creşterea
lânii. În condiţii de carenţă severă au loc tulburări digestive grave.
La acelaşi nivel energetic, utilizarea unor raţii cu nivele reduse de proteină
are ca efect o diminuare semnificativă (p  0,05) a performanţelor realizate de miei,
faţă de folosirea unor raţii standard.
Elementele chimice din organismul animal sunt reprezentate prin carbon,
oxigen, hidrogen - 93,7 % Ca, fosfor, potasiu, sodiu, clor, magneziu, sulf
(macroelemente) - 6,15 %, restul de 0,15 % fiind alcătuit din peste 35 de elemente
minerale existente în cantităţi foarte mici.
Vitaminele sunt substanţe, din punct de vedere chimic, cu efect
biocatalizator, fiind indispensabile activităţii fiziologice a organismului animal, ca
stimulatori a funcţiei hormonale sau (şi) enzimatice. Speciile erbivore, rumegătoarele
în special, îşi asigură vitaminele din complexul B şi vitamina K prin biosinteză
microorganică şi vegetală (bacterii, fungi) şi animală (protozoare).
Evaluarea cantitativă şi calitativă a îngrăşării mieilor atât pe animalul viu cât
şi pe carcase este descrisă în capitolul 6.
În ţara noastră aprecierea gradului de îngrăşare se face prin palparea unor
regiuni corporale, care constituie puncte de maniament, pentru a estima cantitatea şi
mobilitatea grăsimii. Aceste regiuni sunt: regiunea spinării, şalelor, capul de piept,
pliul iei şi pliului cozii. Aprecierea gradului de dezvoltare a musculaturii se face pe
baza dezvoltării musculaturii în regiunea jigoului, regiunea pieptului şi regiunea
spetei. În SUA “body condition scoring” presupune acordarea unor note cuprinse
între 1 şi 5. În Australia metodologia de apreciere a condiţiei corporale este
asemănătoare cu cea americană şi se aplică atât la ovine cit şi la caprine. Evaluarea
prin puncte de foloseşte pentru: - a estima dacă este necesar să se administreze mai
multă hrană pentru întreţinere sau creşterea greutăţii corporală la animalele în viaţă;
-- aprecierea carcaselor în industria cărnii, (sistemul de notare pentru animalul în
viaţă şi carcasele obţinute este acelaşi). În Franţa sistemul de apreciere a condiţiei
corporale presupune acordarea de note de la 0 la 5.
Prin cântărirea animalelor se stabileşte masa corporală pe baza căreia se
apreciază producţia de carne.
Măsurătorile de masă, conformaţie sau de creştere se execută asupra unor
regiuni corporale care se caracterizează prin indici corelaţi pozitiv cu producţia de
carne. Astfel, se măsoară: lungimea trunchiului, lărgimea între spete, lărgimea la
ultima coastă, lărgimea crupei, adâncimea toracelui, grosimea sau perimetrul pulpei,
lungimea internă a pulpei şi grosimea jaretului.
 La ovinele adulte, la batali şi la tineret carcasa cuprinde corpul animalului
tăiat, cu membrele anterioare până la articulaţia carpo-radială, membrele posterioare
până la articulaţia jaretului şi seul aderent (de la rinichi) şi fără cap (de la articulaţia
occipito-atloidiană), piele, masa gastro-intestinală şi organe interne. La miei de lapte
se includ în carcasă capul, organele interne comestibile şi seul de la epiploon.
La evaluarea obiectivă a carcaselor se are în vedere: impresia generală pe
care o dă carcasa; calitatea cărnii; cantitatea şi calitatea grăsimii; raportul grăsime
carne. Evaluarea subiectivă a conformaţiei carcasei în Europa se face prin două
metode: sistemul englezesc cu aprecierea pe clase şi mai nou, sistemul Uniunii
Europene, numit sistemul S.E.U.R.O.P.

În cea de-a doua parte a lucrării, care cuprinde patru capitole, s-au prezentat
rezultatele cercetărilor proprii efectuate în perioada 2003 – 2007.
Într-un prim experiment s-a evaluat măsura în care orzul măcinat în
particule de 4 mm, cu şi fără adaos de Sacharomyces cerevisiae, are efect asupra
indicilor de creştere ai mieilor supuşi îngrăşării comparativ cu o raţie în care s-au
administrat orz boabe întregi. Principalele obiective urmărite au fost: consumul de
furaje; dinamica masei corporale şi a sporului în greutate; consumul specific;
evaluarea digestibilităţii orzului.
Mieii la îngrăşat au fost împărţiţi aleatoriu în trei loturi experimentale, fiecare
lot fiind alcătuit din 12 miei. Diferenţierea între loturi, conform schemei de organizare
a experimentului, a constat din utilizarea în hrănirea mieilor a orzului boabe întregi şi
procesat în particule mari cu şi fără adaos de drojdie furajeră după cum urmează:
- Lotul 1 hrănit, la discreţie, cu fân de lucernă şi orz boabe întregi;
- Lotul 2 hrănit, la discreţie, cu fân de lucernă şi orz măcinat la o moară a cărei
sită a zdrobit grăunţele în particule de 4 mm;
- Lotul 3 a dispus de acelaşi regim alimentar ca şi lotul 2 însă, în orzul măcinat
s-a adăugat Sacharomyces cerevisiae tulpina Yea-Sacc1026 în cantitate de 2 g / kg
furaj (2 ‰).
Valoarea nutritivă a nutreţurilor folosite în alimentaţia mieilor la îngrăşat a
fost stabilită prin analize de laborator şi calcule specifice. Pe baza valorii nutritive s-a
întocmit o raţie furajeră pentru tineret ovin la îngrăşat în greutate de 20-25 kg care
realizează un spor mediu zilnic de 200 g în sistem semiintensiv.
Mieii din lotul 1 au ingerat zilnic prin furaje, mai puţină energie şi proteină
digestibilă la nivel intestinal cu 18,89 % UNC respectiv 17,58 % PDIN decât cei din
lotul experimental 2 şi cu 16,53 % UNC respectiv 16,86 % PDIN faţă de lotul
experimental 3, ceea ce semnifică că prin măcinare se îmbunătăţesc indicii de
consum ai furajelor. Comparând valorile de consum mai putem observa că
diferenţele exprimate în % între lotul experimental 2 şi lotul experimental 3 sunt
pentru energie de 1,98 % UNC şi pentru proteină digestibilă la nivel intestinal de 0,61
%, rezultând că drojdiile active adăugate în hrană nu influenţează semnificativ
ingesta de furaje.
Evoluţia parametrilor productivi şi testarea semnificaţiei diferenţelor între
loturi este redată sugestiv în tabelele 8.10 – 4.11.
Din analiza datelor prezentate în tabelul 8.10., se poate observa că între
loturile 1 şi 2 nu există diferenţe semnificative (p0,05) pentru masa corporală iniţială
(21,80 kg respectiv 21,74 kg) însă diferenţele sunt semnificative (p<0,04) pentru
masa corporală finală (30,85 kg respectiv 33,20 kg) sporul total (9,05 kg respectiv
11,46 kg) şi sporul mediu zilnic (168 g respectiv 212 g). Rezultatele obţinute ne
permit să afirmăm că prelucrarea orzului prin măcinare în fracţiuni grosiere de 4 mm
pot susţine creşterea semnificativă a principalilor indici bioproductivi.
 Adăugarea de Sacharomyces cerevisiae tulpina Yea-Sacc1026 în orzul
măcinat la 4 mm distribuit lotului 3 de miei are un efect şi mai pregnant faţă de mieii
din lotul 1 care consumă orz boabe întregi. Astfel între cele două variante menţionate
diferenţele nu sunt semnificative (p0,05) pentru masa corporală iniţială (21,63 kg
respectiv 21,80 kg) însă acestea sunt semnificative (p<0,02) pentru masa corporală
finală (33,53 kg respectiv 30,85 kg) sporul total (11,91 kg respectiv 9,05 kg) şi sporul
mediu zilnic (221 g respectiv 168 g).
Procesarea orzului prin măcinare la dimensiunea particulelor de 4 mm
administrat lotului 2 are ca efect scăderea consumului specific cu 0,49 UNC, 52,42 g
PDIN respectiv 48,46 g PDIE/ kg spor în greutate faţă de lotul 1. Adăugarea drojdiei
Sacharomyces cerevisiae tulpina Yea-Sacc1026 în proporţie de 2%0 în orzul măcinat la
4 mm, permite obţinerea unui consum specific mai mic cu 0,88 UNC, 82,29 g PDIN şi
80,13 g PDIE respectiv cu 0,39 UNC, 29,87 g PDIN şi 31,67 g PDIE faţă de lotul 1
respectiv lotul 2.
Fracţiunile, reţinute pe site, digerate intraruminal în săculeţi, au o digestibilitate
medie pentru măcinişul obţinut pe sita de 2 mm de 84,09 % şi de 85,04 % pentru sita de
4 mm. Diferenţa foarte mică de digestibilitate (cu 1,5 % mai mare la fracţiunile rezultate
pe sita de 4 mm) relevă faptul că pentru digestia endospermului grăunţelor de orz este
suficientă lezarea perispermului. De acest lucru trebuie avut în vedere şi în procesul de
mărunţire prin masticaţie postprehensivă.
Comparând digestibilitatea probelor de orz măcinate cu cea a grăunţelor
întregi digerate intraruminal în săculeţi pentru 24 ore, se constată că grăunţele de orz
au fost digerate numai în proporţie de 18,34 %, respectiv de 4,5 ori mai puţin. Parte
din aceste grăunţe vor fi remasticate prin rumegare, o fracţiune scăpând digestiei
ruminale prin pasaj reticulo-omasal.
Pentru a produce un kilogram spor în greutate la mieii din lotul 1, care au
ingerat orz boabe întregi, costul este mai ridicat cu 5,91 % faţă de mieii din lotul 2
care au consumat orz măcinat la 4 mm şi cu 6,5 % mai ridicat comparativ cu mieii
care au consumat orz măcinat la 4 mm, în care s-a încorporat drojdia Yea-Sacc1026 în
cantitate de 2 g/kg orz. Această diferenţă provine în principal din sporul în greutate
mai mare realizat de mieii care au consumat orz procesat la dimensiunea de 4 mm.

În cel de al II -lea experiment s-a stabilit măsura în care orzul măcinat în

particule de 2,5 mm, cu şi fără adaos de Sacharomyces cerevisiae, are efect asupra
indicilor de creştere ai mieilor supuşi îngrăşării comparativ cu o dietă în care s-a
administrat orz boabe întregi. Principalii indicatori urmăriţi au fost: consumul de
furaje; dinamica masei corporale şi a sporului mediu zilnic; consumul specific; efectul
asupra microsimbionţilor ruminali.
La începutul perioadei experimentale efectivul a fost împărţit randomizat în trei
loturi, fiecare lot fiind alcătuit din 11 miei, conform schemei de organizare a
experimentului. Cele trei loturi de miei au primit furaj, la discreţie, după cum urmează:
- Lotul 1 hrănit cu fân de lucernă şi orz boabe întregi;
- Lotul 2 hrănit cu fân de lucernă şi orz măcinat la o moară a cărei sită a zdrobit
grăunţele în particule de 2,5 mm;
- Lotul 3 a dispus de acelaşi regim alimentar ca şi lotul 2 însă, la orzul măcinat
s-a adăugat Sacharomyces cerevisiae tulpina Yea-Sacc1026 în cantitate de 2 g / kg
furaj (2 ‰).
Pe baza valorii nutritive a furajelor s-a întocmit o raţie furajeră pentru tineret
ovin la îngrăşat în greutate de 20-25 kg care realizează un spor mediu zilnic de 200 g
în sistem semiintensiv. Conform necesarului de substanţe nutritive fiecare lot de mieii
a fost hrănit zilnic timp de 37 de zile, ad libitum, diferenţierea între variantele
experimentale făcându-se doar prin modul de procesare al orzului.
 În ce priveşte valorile ingestei de energie (UNC) şi proteină digestibilă la nivel
intestinal (PDIN, PDIE), au putut fi constatate diferenţe foarte mici între loturi:
- 0,003 UNC între L1 şi L2; 0,022 UNC între L1 şi L3 şi 0,025 UNC între L2 şi L3.
- 0,72 g PDIN/kg între L1 şi L2; 2,32 g între L1 şi L3 şi 3,04 g între L2 şi L3.
- 0,5 g PDIE/kg între L1 şi L2; 2,15 g între L1 şi L3 şi 2,65 g între L2 şi L3.
Exprimat procentual lotul 3 de miei a ingerat zilnic prin fân şi orz, mai multă
energie şi proteină digestibilă la nivel intestinal cu 1,75 % UNC respectiv 1,91 %
PDIN decât lotul experimental 1 şi cu 1,99 % UNC respectiv 2,52 % PDIN faţă de
lotul experimental 2.

Evoluţia principalilor parametri productivi şi testarea semnificaţiei diferenţelor

între loturi este prezentată sintetic în tabelele 9.9. şi 9.10.
Între loturile 1 (orz boabe întregi) şi 2 (orz măcinat la 2,5 mm) nu există
diferenţe semnificative (p>0,05) în ceea ce priveşte masa corporală iniţială (22,91 kg
respectiv 22,80 kg) masa corporală finală (29,06 kg respectiv 29,72 kg), sporul total
(6,15 kg respectiv 6,92 kg) şi sporul mediu zilnic (166 g respectiv 187g). Remarcăm
totuşi că, pentru sporul total şi sporul mediu zilnic pragul de semnificaţie calculat se
apropie de pragul de semnificaţie tabelar.
Dacă comparăm rezultatele obţinute la loturile 1 şi 3 se poate constata că
prin adăugarea de Sacharomyces cerevisiae tulpina Yea-Sacc1026 în orzul măcinat la
2,5 mm distribuit lotului 3 nu există diferenţe semnificative (p>0,32) pentru greutatea
finală (29,06 kg respectiv 30,24 kg), însă diferenţele sunt semnificative (p<0,006)
pentru sporul total (6,15 kg respectiv 7,45 kg) şi sporul mediu zilnic (166 g respectiv
201 kg).
Procesarea orzului prin măcinare la dimensiunea particulelor de 2,5 mm
administrat lotului 2 are ca efect scăderea consumului specific cu 0,85 UNC, 85,83 g
PDIN şi 81,83 g PDIE/ kg spor în greutate faţă de lotul 1. Adăugarea drojdiei
Sacharomyces cerevisiae tulpina Yea-Sacc1026 în proporţie de 2%0 în orzul măcinat la
2,5 mm, permite obţinerea unui consum specific mai mic cu 1,21 UNC, 116,19 g
PDIN şi 112,61 g PDIE respectiv cu 0,36 UN, 30,36 g PDIN şi 30,78 g PDIE faţă de
lotul 1 respectiv lotul 2.
În lichidul ruminal recoltat de la mielul din lotul care a consumat orz
nemăcinat numărul de microorganisme a fost mai mic de 11,23 ori faţă de cel care a
consumat orzul măcinat la 2,5 mm şi de 225,8 ori comparativ cu mielul care a ingerat
orz măcinat cu adaos de drojdie. Protozoarele au fost mai numeroase în lichidul
recoltat de la mielul din lotul 3 de 1,35 ori faţă de lotul 2 şi de 1,50 de ori comparativ
cu lotul 1. La lotul 2 numărul de protozoare/ml lichid ruminal este de 1,10 ori mai
mare decât la lotul 1.
În condiţiile în care orzul a fost procesat prin sita de 2,5 mm, costul pentru
producerea unui kilogram spor în greutate este mai redus cu 10,49 % faţă de cel
înregistrat la orzul boabe întregi. La mieii din lotul 3, la care în orzul măcinat la
aceiaşi granulaţie s-a adăugat drojdie Yea-Sacc1026 în cantitate de 2 g/kg orz, s-a
înregistrat un cost/kg greutate vie, în perioada experimentală, mai mic cu 10,84 %
comparativ cu mieii din lotul 1 care au consumat orz neprocesat.

În al III -lea experiment scopul cercetărilor a fost de a stabili măsura în care

porumbul măcinat prin site de 2 mm şi 4 mm are efect asupra indicilor de creştere ai
mieilor supuşi îngrăşării comparativ cu o dietă în care s-a administrat porumb boabe
întregi. Principalele obiective urmărite au fost: consumul de furaje; dinamica masei
corporale şi a sporului mediu zilnic; consumul specific; efectul asupra
microsimbionţilor ruminali.
 La începutul perioadei de control efectivul de miei la îngrăşat a fost împărţit
randomizat în trei loturi, fiecare lot fiind alcătuit din 11 miei, conform schemei de
organizare a experimentului.
Pe baza valorii nutritive a furajelor s-a întocmit o raţie furajeră pentru tineret
ovin la îngrăşat în greutate de 20-25 kg care realizează un spor mediu zilnic de 200 g
în sistem semiintensiv. Conform acestei raţii fiecare lot de mieii a fost hrănit zilnic,
timp de 34 de zile, cu 8,8 kg fân de lucernă (0,8 kg/miel) şi 5,5 kg porumb (0,5
kg/miel) diferenţierea între variantele experimentale făcându-se doar prin modul de
procesare a porumbului astfel:
- Lotul 1 de miei a fost hrănit cu porumb măcinat la dimensiunea de 2 mm.
- Lotul 2 de miei a fost hrănit cu porumb măcinat la dimensiunea de 4 mm.
- Lotul 3 de miei a fost hrănit cu porumb boabe întregi.
Mieii din cele trei loturi au ingerat zilnic 0,49 UNC prin fânul de lucernă şi
0,66 UNC prin porumb. Consumul de PDIN este de 102,06 g/kg din care 64,43 %
provine din fân respectiv 35,57 % din porumb. Ingesta de PDIE este de 114,89 g/kg
din care 45,56 % provine din fân respectiv 54,44 % din porumb.
Evoluţia principalilor indici productivi şi testarea diferenţelor între loturi este
redată sinoptic în tabelele 10.10.-10.11.
Între loturile 1 şi 3 nu există diferenţe semnificative (p0,05) pentru masa
corporală iniţială (20,51 kg respectiv 20,58 kg), masa corporală finală (25,89 kg
respectiv 25,60 kg) sporul total (5,37 kg respectiv 5,03 kg) şi sporul mediu zilnic (158
g respectiv 148 g). Rezultatele obţinute ne permit să afirmăm că prelucrarea
porumbului prin măcinare în fracţiuni sub 2 mm nu susţine creşterea semnificativă a
principalilor indici bioproductivi.
Procesarea porumbului prin sita de 4 mm distribuit lotului 2 de miei are un
efect mai pregnant faţă de mieii din lotul 3 care consumă porumb boabe întregi.
Astfel între cele două variante menţionate diferenţele nu sunt semnificative (p0,05)
pentru masa corporală iniţială (20,66 kg respectiv 20,58 kg) masa corporală finală
(26,53 kg respectiv 25,60 kg) însă acestea sunt foarte semnificative (p<0,006) pentru
sporul total (5,87 kg respectiv 5,03 kg) şi sporul mediu zilnic (173 g respectiv 148 g).
Procesarea porumbului, prin măcinare la dimensiunea particulelor de 2 mm,
administrat lotului 1 are ca efect scăderea consumului specific cu 0,5 UNC, 43,65 g
PDIN şi 49,14 g PDIE/ kg spor în greutate faţă de lotul 3 de miei care au consumat
porumb boabe. Măcinarea prin sita de 4 mm are ca efect o scădere şi mai
accentuată a consumului specific cu 1,13 UNC, 99,65 g PDIN şi 112,18 g PDIE/ kg
spor în greutate comparativ cu acelaşi lot 3 care reprezintă varianta de control.
După 34 de zile de hrănire diferenţiată prin modul de procesare a grăunţelor,
din lichidul ruminal recoltat de la mieii din lotul de 3 (control) au fost izolaţi şi
identificaţi un număr de infuzori mai mic cu 200992/ml faţă mieii hrăniţi cu porumb
procesat la 2 mm şi cu 776093/ml comparativ cu mieii care au primit porumb
procesat la 4 mm. De asemenea, se poate constata că dacă la lotul 1 aceştia fac
parte în proporţie de 99,68 % din genul Entodinium respectiv 0,32 % din genul
Diplodinium, la lotul de miei hrăniţi cu porumb măcinat în particule mari protozoarele
sunt mai diversificate aparţinând genurilor Entodinium 97,53 %, Diplodinium, 0,30 %,
şi Ostracodinium 2,17 %. În lichidul ruminal recoltat de la mieii hrăniţi cu porumb
boabe infuzorii aparţin in majoritate genului Entodinium 99,98 % şi doar 0,02%
genului Diplodinium.
Prin procesarea la 2 mm a porumbului, costul/kg spor în greutate scade cu
13,34 % iar prin procesare la 4 mm acelaşi indicator scade cu 20,70 % faţă de lotul
de miei care au consumat porumb boabe.
 În cel de-al IV –lea experiment scopul cercetărilor a fost de a determina
măsura în care nutreţul combinat granulat în particule de 5 mm are efect asupra
indicilor de creştere ai mieilor supuşi îngrăşării comparativ cu două diete în care s-a
administrat:
- nutreţ combinat cu aceiaşi compoziţie chimică însă măcinat în particule cu
mărimea de sub 2 mm.
- nutreţ combinat măcinat în particule cu mărimea de sub 2 mm cu aceiaşi
compoziţie chimică în care porumbul a fost înlocuit în proporţie de 50 % cu porumb
expandat.
Principalele obiective urmărite au fost: consumul de furaje; dinamica masei
corporale şi a sporului mediu zilnic; consumul specific; digestibilitatea nutreţului
combinat; efectul asupra microflorei ruminale; indicii hematologici şi biochimici ai
sângelui.
La începutul perioadei experimentale efectivul a fost împărţit randomizat în trei
loturi, fiecare lot fiind alcătuit din 11 miei, conform schemei de organizare a
experimentului. Cele trei loturi de miei au primit ca dietă fân de lucernă în cantitate de
300 g/individ/zi furajele şi nutreţ combinat (NC), la discreţie, după cum urmează:
- Lotul 1 hrănit cu NC granulat la dimensiunea de 5 mm;
- Lotul 2 a consumat acelaşi NC, a cărui componente au fost măcinate printr-o
moară cu sită de 2 mm;
- Lotul 3 a fost hrănit cu nutreţul combinat , măcinat printr-o moară cu sită de 2
mm, în care porumbul a fost înlocuit în procent de 50 % cu porumb expandat.
Valoarea nutritivă a nutreţurilor folosite în alimentaţia mieilor la îngrăşat a
fost stabilită prin analize de laborator şi calcule specifice.
Valorile de consum energetic, între variantele experimentale, pe întreaga
perioadă de control, se distribuie astfel: 0,01 UNC între L 1 şi L3; 0,005 UNC între L2 şi
L3; cea mai ridicată diferenţă înregistrându-se între L 1 şi L2 care a fost de 0,015 UNC.
În ceea ce priveşte consumul de proteină, diferenţele între loturi pe întreaga perioadă
experimentală sunt de 1,16 g PDIN respectiv 0,94 g PDIE între L 1 şi L3; 0,11 g PDI
respectiv 0,51 g PDIE între L2 şi L3; şi în acest caz cea mai mare diferenţă
constatându-se între L1 şi L2 respectiv 1,27 g PDIN şi 1,45 g PDIE.
Evoluţia principalilor parametri bioproductivi şi testarea semnificaţiei
diferenţelor între loturi este redată sintetic în tabelele 11.9 - 11.11.
Între loturile 1 (NC granulat) şi 2 (NC măcinat la 2 mm) nu există diferenţe
semnificative (p>0,3) în ceea ce priveşte masa corporală iniţială (20,39 kg respectiv
20,43 kg) şi masa corporală finală (28,94 kg respectiv 27,88 kg) dar diferenţele sunt
semnificative (p<0,04) pentru sporul total (8,55 kg respectiv 7,45 kg) şi sporul mediu
zilnic (225 g respectiv 196 g ). Rezultatele obţinute ne permit să afirmăm că prelucrarea
nutreţului combinat prin granulare poate susţine creşterea semnificativă a principalilor
indici bioproductivi.
Dacă comparăm rezultatele obţinute la loturile 1 şi 3 se poate constata că
înlocuirea, în proporţie de 50 %, a porumbului măcinat cu porumb expandat distribuit
lotului 3 nu a avut ca efect creşterea performanţelor productive, între cele două loturi
de miei neexistând diferenţe semnificative (p>0,6) pentru greutatea finală (28,94 kg
respectiv 28,58 kg), sporul total (8,55 kg respectiv 8,29 kg) şi sporul mediu zilnic (225
g respectiv 218 kg).
Prin procesarea nutreţului combinat prin măcinare şi expandare în particule
de 2 mm, mieii din lotul 3 (NC măcinat, 50 % porumb expandat) au realizat
performanţe nesemnificativ mai mari pentru greutatea finală (28,58 kg respectiv
27,88 kg; p0,3), sporul total (8,29 kg respectiv 7,45 kg; p0,18) şi sporul mediu
zilnic (218 g respectiv 196 g; p0,18) comparativ cu lotul 2 de miei (NC măcinat).
 Procesarea nutreţului combinat prin granulare la dimensiunea particulelor de
5 mm administrat lotului 1 are ca efect scăderea consumului specific cu 0,79 UNC,
87,48 g PDIN/ kg spor şi 84,81 g PDIE/ kg spor în greutate faţă de lotul 2 la care NC a
fost procesat prin măcinare printr-o sită cu ochiurile de 2 mm. Înlocuirea porumbului în
proporţie de 50 % cu porumb expandat în structura NC (2 mm) administrat mieilor din
lotul 3 permite obţinerea unui consum specific mai mic cu 0,63 UNC, 71,12 g PDIN şi
69,13 g PDIE/ kg spor comparativ cel înregistrat la mieii din lotul 2 şi mai mare cu doar
0,16 UNC, 16,36 g PDIN şi 15,68 g PDIE/ kg spor faţă de mieii din lotul 1.
La lotul de miei furajat cu nutreţ combinat granulat pH-ul este acid şi variază în
limite foarte restrânse (5-5,5). Digestibilitatea SU a furajelor creste treptat şi ajunge,
după 24 de ore, la o medie de 70,85 % cu variaţii cuprinse între 74,65% la proba 1 şi
67,05% la proba 2. În cazul utilizării nutreţului combinat procesat la 2 mm, pH-ul se
încadrează în limite mai largi (de la 5 la 6,2). De asemenea şi coeficientul de
digestibilitate a SU variază în limite mai mari, după 24 de ore, de la 69,1% la 84,65%.
În medie coeficientul de digestibilitate a SU la mieii furajaţi cu nutreţ combinat
măcinat este de 76,88 %. Prin utilizarea porumbului expandat în structura NC
procesat la 2 mm, pH-ul scade la valori cuprinse între 5,1-5,9 iar coeficientul de
digestibilitate a substanţei uscate din raţie creşte, după 24 de ore, la 81,16 % cu limite
cuprinse între 78,5 şi 83,81 %.
La lotul de miei furajat cu nutreţ combinat granulat numărul de protozoare
scade în primele 6 ore după care creste treptat şi ajunge, după 24 de ore, la o medie
de 420871/ml. La acest tip de procesare s-a identificat genul Entodinium în pondere
de 100 %. În cazul utilizării nutreţului combinat procesat la 2 mm numărul de infuzori
urmează aceiaşi tendinţă de scădere în primele 6 ore de la furajare, apoi creşte
înregistrând un vârf la 12 ore când media celor două probe este de 817733,5 infuzori
/ml. După 24 de ore, se înregistrează o medie de 573723,8 protozoare /ml. Genul
infuzorilor identificaţi este majoritar Entodinium, cu excepţia primelor 9 ore de
fermentaţie când a fost izolat şi Dasytricha în proporţie mică, de 0,31-1,38 %.
Utilizarea porumbului expandat în structura NC procesat la 2 mm are ca efect
scăderea numărului de infuzori în primele 3 ore, după care creşte la 6 ore, scade uşor
la 9 ore şi creşte din nou ajungând ca la 24 de ore să se înregistreze o medie de
885937,5 protozoare/ml lichid ruminal. Deşi genul Entodinium este majoritar, au putut
fi identificaţi infuzori din genul Dasytricha în proporţie de 0,6 -1,8 % pe toată durata
celor 24 de ore.
La sfârşitul perioadei experimentale, majoritatea parametrilor hematologici,
mai pronunţat la mieii din L 1, (cu excepţia eozinofilelor la toate loturile), se
încadrează în limite normale, ceea ce evidenţiază că principii nutritivi din acest tip de
furaj (furaj standard granulat) sunt mai bine asimilaţi. Rezultatele ionogramei serice
(Ca, P, Mg) relevă, la sfârşitul experimentului, valori mai crescute, comparativ cu cele
înregistrate la debutul experimentului, care însă se încadrează în limitele fiziologice.
Eficienţa economică, exprimată prin costul producerii unui kilogram greutate
corporală în perioada experimentală, este mai ridicată cu 11,79 % la lotul de miei
care au consumat nutreţ combinat granulat comparativ cu lotul de miei care au
ingerat NC măcinat. Procesarea porumbului prin expandare are ca efect scăderea
costului/kg spor în greutate cu 9,1 % faţă de procesarea prin măcinare însă
rentabilitatea este mai scăzută cu 2,69 % comparativ cu procesarea prin granulare.

În final prezentăm concluziile generale care se desprind în urma cercetărilor

efectuate. Utilizarea în hrana mieilor la îngrăşat a unor componente procesate diferit
prin măcinare, granulare şi expandare au influenţat indicii de creştere după cum
urmează:
Efectul procesării orzului în particule mari (4mm) asupra indicilor de creştere a
mieilor în perioada de îngrăşare

- Procesarea orzului în particule de 4 mm are ca efect creşterea semnificativă

(p<0,04) a masei corporale finale (30,85 kg respectiv 33,20 kg), a sporului total (9,05
kg respectiv 11,46 kg) şi a sporului mediu zilnic (168 g respectiv 212 g), în condiţiile
scăderii consumului specific cu 6,46 %, faţă de o raţie cu orz boabe.
- Digestia intraruminală în săculeţi pentru 24 ore a grăunţelor de orz şi a
fracţiunilor de orz rezultate prin măcinare pe sita de 4 mm relevă creşterea
digestibilităţii ruminale de 4,5 ori a grăunţelor măcinate comparativ cu cele întregi.
- Prin măcinarea orzului în particule mari se reduce costul pentru producerea
unui kilogram spor în greutate cu 5,91 % comparativ cu orzul boabe.

Efectul procesării orzului în particule mici (2,5mm) asupra indicilor de creştere

a mieilor în perioada de îngrăşare

- Procesarea orzului în particule de 2,5 mm nu influenţează semnificativ

(p0,05) masa corporală finală (30,85 kg respectiv 33,20 kg), sporul total (9,05 kg
respectiv 11,46 kg) şi sporul mediu zilnic (168 g respectiv 212 g), dar consumul
specific este mai redus cu 11,24 %, faţă de o raţie cu orz boabe.
- Numărul total de UFC şi de protozoare izolate din lichidul ruminal este la
mieii care au consumat orz boabe întregi de 11,23 respectiv 1,10 ori mai mic faţă de
mieii care au ingerat orz procesat la 2,5 mm.
- Costul /kg spor în greutate este mai ridicat la mieii care au fost hrăniţi cu orz
neprocesat, cu 10,49 %.

Având în vedere rezultatele obţinute, se recomandă ca în cazul utilizării orzului

în hrana tineretului ovin supus îngrăşării, acesta să fie procesat în particule mari la
dimensiunea de 4 mm.

Efectul procesării porumbului (2 mm respectiv 4 mm) asupra indicilor de

creştere a mieilor în perioada de îngrăşare

- Procesarea porumbului în particule de 2 mm are ca efect creşterea

nesemnificativă (p<0,05) a masei corporale (25,89 kg respectiv 25,60 kg) a sporului
total (5,37 kg respectiv 5,03 kg) şi a sporului mediu zilnic (158 g respectiv 148 g) faţă
de porumbul boabe.
- Procesarea porumbului în particule de 4 mm determină creşterea
semnificativă (p0,006) a sporului total (5,87 kg respectiv 5,03 kg) şi a sporului
mediu zilnic (158 g respectiv 173 g) comparativ cu porumbul boabe.
- Consumul specific / kg spor este mai redus cu 6,44 % la mieii furajaţi cu
porumb procesat la 2 mm şi cu 14,54 % la mieii hrăniţi cu porumb măcinat la 4 mm
faţă de mieii furajaţi cu porumb boabe.
- În lichidul ruminal recoltat de la mieii la care s-a administrat porumb
procesat la 4 mm s-au consemnat mai mulţi infuzori cu 48,05 % faţă de lotul la care
s-a administrat porumb procesat la 2 mm şi cu 77,93% faţă de lotul hrănit cu porumb
neprocesat.
- Rentabilitatea, este mai ridicată cu 0,125 euro/kg spor respectiv cu 0,194
euro/kg la variantele experimentale (porumb procesat la 2 mm şi 4 mm) faţă de
varianta de control (porumb boabe).
 Indicatorii productivi şi economici obţinuţi în acest experiment, recomandă ca
porumbul utilizat în alimentaţia tineretului ovin supus îngrăşării să se administreze
procesat în particule mari la dimensiunea de 4 mm.

Efectul procesării nutreţului combinat prin granulare, măcinare şi expandare

asupra indicilor de creştere a mieilor în perioada de îngrăşare

- Procesarea prin granulare la 5 mm a nutreţului combinat are ca efect

creşterea nesemnificativă (p>0,3) a masei corporale finale (28,94 kg respectiv 27,88 kg)
dar diferenţele sunt semnificative (p<0,04) pentru sporul total (8,55 kg respectiv 7,45 kg)
şi sporul mediu zilnic (225 g respectiv 196 g ) comparativ cu procesarea prin măcinare la
2 mm. Consumul specific este mai redus cu 13,60% la utilizarea granulat.
- Înlocuirea, în proporţie de 50 %, a porumbului măcinat cu porumb expandat
nu a avut ca efect creşterea performanţelor productive comparativ cu raţia pe bază
de NC granulat, neexistând diferenţe semnificative (p>0,6) pentru greutatea finală
(28,94 kg respectiv 28,58 kg), sporul total (8,55 kg respectiv 8,29 kg) şi sporul mediu
zilnic (225 g respectiv 218 kg) în condiţiile în care consumul specific este mai ridicat
cu 2,53 %.
- Între loturile hrănite cu NC măcinat la 2 mm şi cu NC măcinat +porumb
expandat, diferenţele sunt nesemnificative pentru greutatea finală (28,58 kg respectiv
27,88 kg; p0,3), sporul total (8,29 kg respectiv 7,45 kg; p0,18) şi sporul mediu
zilnic (218 g respectiv 196 g; p0,18) iar consumul specific este mai ridicat cu
10,81%.
- După 24 de ore, furajul combinat granulat este digerat, în rumen mai puţin cu
7,84 % comparativ cu cel măcinat şi respectiv cu 12,70 % faţă de nutreţul combinat
în care 50 % din porumb a fost procesat prin expandare.
- Procesarea prin expandare are ca efect, pe o durată de 24 de ore, creşterea
diversităţii şi a numărului de infuzori identificaţi din lichidul ruminal de 2,1 ori mai mult
comparativ cu procesarea prin granulare respectiv de 1,54 de ori faţă de procesarea
prin măcinare.
- Parametrii hematologici, cu excepţia eozinofilelor, sunt în limite normale. S-
au evidenţiat creşteri spre limitele de referinţă superioare ale parametrilor biochimici
ca: proteinele totale, albuminele, ureea serică şi a enzimelor AST, ALT şi GGT, în
timp ce valorile ALP se încadrează în limitele normale. Nu au fost consemnate
diferenţe semnificative în ceea ce priveşte valorile ionogramei (Ca, P, Mg) serice.
- Eficienţa economică, este mai ridicată cu 11,79 % la lotul de miei care au
consumat nutreţ combinat granulat comparativ cu lotul de miei care au ingerat NC
măcinat şi cu 2,69 % faţă de procesarea prin expandare.

În cazul procesării complexe a nutreţurilor combinate destinate tineretului

ovin supus îngrăşării se recomandă administrarea acestora sub formă granulată.