SĂ ÎNȚELEGEM

POLITICILE
UNIUNII
EUROPENE Impozitarea

Promovarea
pieței interne
și a creșterii
economice
C ăt r e o im p o zit ar e s im p l ă, ec hit ab ilă
ș i ef ic ien t ă î n U niunea Eur o p ean ă
 CUPRINS
De ce trebuie să abordăm aspecte
de natură fiscală la nivelul UE? �������� 3

Cum ia Uniunea Europeană măsuri

în domeniul fiscal ������������������������������� 5
SĂ ÎNȚELEGEM POLITICILE Ce face UE  ������������������������������������������� 7
UNIUNII EUROPENE
Perspective ����������������������������������������  12

Broșura face parte din seria „Să înțelegem politicile Uniunii Informații suplimentare ������������������  12
Europene”. Aceasta explică modul în care acționează
UE în diverse domenii de competență, din ce motive și
cu ce rezultate.

Publicațiile sunt disponibile online:

http://europa.eu/pol/index_ro.htm
http://europa.eu/!gX78yg
Cum funcționează UE
12 lecții despre Europa
Europa 2020: Strategia de creștere economică a Europei
Părinții fondatori ai UE

Afaceri externe și securitate

Afaceri maritime și pescuit
Agenda digitală
Agricultură
Ajutor umanitar și protecție civilă
Buget
Cercetare și inovare Să înțelegem politicile Uniunii Europene: Impozitare
Combaterea fraudei
Combaterea schimbărilor climatice Comisia Europeană
Comerț Direcția Generală Comunicare
Concurență Informarea cetățenilor
Consumatori 1049 Bruxelles
Cooperare internațională și dezvoltare BELGIA
Cultură și audiovizual
Educație, formare, tineret și sport Manuscris actualizat în ianuarie 2015
Energie
Extindere Ilustrația copertei și a paginii 2:
Impozitare © Shutterstock/Garry L.
Întreprinderi
Justiție, drepturi fundamentale și egalitate 12 p. — 21 × 29,7 cm
Mediu ISBN 978-92-79-45270-3
Migrație și azil doi:10.2775/523793
Ocuparea forței de muncă și afaceri sociale
Piața internă Luxemburg: Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene,
Politica regională 2015
Sănătatea publică
Sectorul bancar și financiar © Uniunea Europeană, 2015
Securitatea la frontiere Reproducerea este autorizată. Pentru orice utilizare sau
Siguranța alimentară reproducere a fiecărei fotografii în parte, trebuie să se
Transporturi solicite direct permisiunea deținătorilor drepturilor de
Uniunea economică și monetară și moneda euro autor.
Vamă
I mpo z itarea
De ce trebuie să abordăm aspecte de natură
fiscală la nivelul UE?
Impozitarea este esențială pentru suveranitatea
națională. Veniturile obținute prin impozitare le permit
guvernelor să existe și să funcționeze în mod eficient.
În plus, legislația fiscală reflectă alegerile fundamentale
pe care le fac țările UE în domenii bugetare importante,
precum educația, sănătatea și pensiile. Această
legislație influențează consumul și economiile private și
stabilește un cadru financiar privind activitățile
comerciale și aspectele de mediu. Din acest motiv,
competența de a colecta impozite și de a stabili ratele
de impozitare le revine guvernelor naționale.
Ce rol poate juca UE pentru a garanta o impozitare mai
echitabilă, mai ușoară și mai eficientă pentru autorități,
întreprinderi și cetățeni?
Echitate
În primul rând, fiscalitatea trebuie să fie echitabilă.
Chiar și la nivel național, acest obiectiv este uneori greu
de atins. El devine o adevărată provocare în contextul
activităților transfrontaliere. Legislația fiscală nu ar
trebui să confere avantaje neloiale întreprinderilor
dintr‑o țară în detrimentul concurenților din altă țară.
De asemenea, legislația fiscală a unei țări nu ar trebui
să le permită cetățenilor să se sustragă de la plata
obligațiilor fiscale în alt stat membru. Iată de ce țările
din Uniunea Europeană au convenit asupra mai multor
norme care să abordeze aceste aspecte.
© Fotolia/Dusan Kostic
3
Tot mai multe companii și persoane fizice își desfășoară
activitatea în mai multe țări; din acest motiv le este,
teoretic, ușor să utilizeze diverse mijloace legale pe care
le au la dispoziție pentru a plăti impozitul cel mai mic
(„fraudă fiscală”) sau pentru a nu plăti impozite deloc
(„evaziune fiscală”). Nicio țară nu poate rezolva aceste
probleme pe cont propriu. De aceea, în ultimii ani, țările
din UE au cooperat mai îndeaproape pentru a aborda
problema fraudei fiscale și a evaziunii fiscale și pentru
a asigura echitatea sistemelor de impozitare.
O mai bună funcționare a pieței interne
Piața internă a Uniunii Europene, cunoscută și sub
denumirea de piața unică, le permite cetățenilor și
întreprinderilor să circule și să își desfășoare activitatea
în mod liber, pe teritoriul celor 28 de state membre. Cu
toate acestea, coexistența unor sisteme fiscale diferite
încă le îngreunează viața persoanelor și companiilor
care își desfășoară activitatea la nivel transfrontalier. În
unele cazuri, legislația fiscală poate aplica un tratament
discriminatoriu contribuabililor străini sau veniturilor din
străinătate. Aici intervin normele Uniunii Europene.
În alte cazuri, persoanele și întreprinderile se pot
confrunta cu taxe și obligații legate de conformare în
fiecare dintre țările implicate, ceea ce poate conduce,
per total, la un nivel ridicat de impozitare. Această
problemă nu poate fi abordată în temeiul legislației
actuale a Uniunii. Iată de ce țările UE trebuie să
Și în fotbal, și în afaceri,
regulile clare garantează
o concurență loială.
 4 S Ă
© Fotolia/Jenifoto
coopereze îndeaproape. Un acord privind simplificarea
anumitor norme fiscale și eliminarea deficiențelor ar
putea contribui la asigurarea liberei circulații
a bunurilor, serviciilor și capitalurilor în UE.
Promovarea creșterii economice
Deciziile politice luate de o țară pot afecta țările vecine,
atât în mod pozitiv, cât și negativ. De aceea, țările din
UE au convenit să coopereze în procesul de elaborare
a planurilor lor naționale bugetare și economice.
Obiectivul general este acela de a pune finanțele
publice pe baze mai solide, de a promova o mai bună
guvernanță și disciplină economică și de a face
reformele structurale necesare în vederea stimulării
competitivității. Această activitate include, de
asemenea, evaluarea modului în care politica fiscală
poate contribui la atingerea acestor obiective.
Î N Ț E L E G E M P O L I T I C I L E U N I U N I I E U R O P E N E
Piața internă în practică:
anual, Țările de Jos exportă
în celelalte țări din UE circa
630 de milioane de bulbi de
lalele.
Pe scurt
Guvernele naționale sunt, în general, libere să își
conceapă legislația fiscală în funcție de prioritățile lor
naționale. Totuși, procedând astfel, ele trebuie să țină
cont de anumite principii fundamentale, cum ar fi
nediscriminarea și respectul față de libera circulație în
cadrul pieței interne. UE a stabilit proceduri de
cooperare și un cadru juridic pentru garantarea
impozitării corecte și eficiente a activităților
transfrontaliere derulate în UE.
UE aplică impozite?
Nu, UE nu aplică impozite. Acest lucru se realizează
exclusiv la nivelul fiecărei țări. Bugetul UE este
finanțat aproape integral din „resurse proprii”.
Acestea includ contribuții directe din partea fiecărei
țări, taxe vamale și un procent foarte mic din
veniturile naționale obținute din TVA. Țările UE decid
împreună cu privire la tipul de „resurse proprii” și la
cuantumurile lor maxime.
I mpo z itarea
Cum ia Uniunea Europeană măsuri în
domeniul fiscal
Legislația
Legislația fiscală este în principal elaborată de fiecare
țară din UE la nivel național. Comisia Europeană poate
prezenta propuneri privind legislația fiscală, în cazul în
care consideră că o astfel de acțiune este necesară
pentru ca piața internă să funcționeze în mod
corespunzător. De asemenea, poate să formuleze
recomandări și să emită orientări de politică în domenii
specifice. Comisia Europeană se asigură, de fiecare
dată, că:
• acțiunea la nivelul UE ar duce la obținerea unui
rezultat mai bun decât acțiunea individuală a țărilor
UE (principiul subsidiarității);
• inițiativa propusă nu depășește ceea ce este necesar
pentru a rezolva problema identificată (principiul
„proporționalității”).
Orice inițiativă legislativă a Uniunii Europene în
domeniul fiscal trebuie aprobată în unanimitate de
către toate statele membre înainte de a intra în
vigoare. Astfel se garantează că sunt luate în
considerare interesele fiecărei țări din UE.
© Fotolia/Westend61
5
Consultarea publicului
Înainte de a propune o nouă legislație sau alte
inițiative în materie de politică fiscală, Comisia
Europeană dorește să afle ce gândesc cetățenii,
întreprinderile, asociațiile profesionale, sindicatele și
alte părți interesate. În acest scop se organizează
consultări publice. Ele sunt utilizate și pentru
a obține informații cu privire la anumite probleme
fiscale. Cât de frecvent apar aceste probleme? Care
este impactul acestora asupra contribuabililor,
asupra bugetelor naționale ale statelor membre și
asupra pieței interne a UE? Comisia ar putea, de
asemenea, solicita sugestii cu privire la modalitățile
de soluționare a acestor probleme.
Distincție între impozitarea directă și cea indirectă
Impozitele directe vizează o persoană, o întreprindere,
o entitate sau o proprietate. Printre acestea se numără,
de exemplu, impozitul pe venit și impozitul pe profit.
Impozitele indirecte, în schimb, au ca obiect tranzacțiile,
de exemplu taxa pe valoare adăugată (TVA) pentru
vânzările de bunuri și servicii și accizele la alcool și tutun.
Legislația în domeniul impozitării directe se limitează la
alinierea legislațiilor țărilor UE pentru a le aduce în
concordanță unele cu altele (apropierea legislațiilor).
Acest lucru poate fi realizat numai în măsura în care este
necesar pentru a îmbunătăți funcționarea pieței interne
a Uniunii Europene și pentru a aborda provocările
transfrontaliere comune, cum ar fi evaziunea fiscală.
Ce se vede: patru prieteni
la o bere, într-o grădină
din München.
Ce nu se vede: UE
încurajează comerțul
echitabil prin armonizarea
accizelor la bere.
 6 S Ă
Legislația în domeniul impozitelor indirecte poate
implica armonizarea legislațiilor naționale. Dacă
normele fiscale referitoare la bunuri și servicii diferă
prea mult, concurența dintre întreprinderi poate fi
denaturată, ceea ce îngreunează comercializarea
produselor în afara granițelor naționale.
Declarații și recomandări în materie de
politici
Comisia poate emite declarații și recomandări cu privire
la politici. Acestea nu sunt obligatorii din punct de
vedere juridic, scopul lor fiind să propună măsuri pe
care țările UE le‑ar putea adopta în domeniul fiscal. De
asemenea, aceste documente pot evidenția cele mai
bune practici în materie de fiscalitate, care ar putea fi
preluate de statele membre.
Semestrul european – recomandări
specifice fiecărei țări
Criza economică a arătat cât de interconectate sunt
economiile noastre și cât este de important să
cooperăm dacă dorim să promovăm creșterea durabilă
în Europa. Ca urmare, țările UE au convenit să își
coordoneze strâns politicile economice, printr‑un proces
cunoscut sub denumirea de „semestru european”. În
contextul acestei coordonări economice mai puternice
între țările UE, Comisia Europeană elaborează, în
fiecare an, recomandări specifice pentru fiecare țară. În
domeniul politicii fiscale, aceste recomandări se
concentrează asupra modului în care sistemele
naționale de impozitare ar putea deveni mai echitabile,
mai eficiente și mai favorabile creșterii.
Consultați aici recomandările adresate țării
dumneavoastră.
© Shutterstock/Business plus
Î N Ț E L E G E M P O L I T I C I L E U N I U N I I E U R O P E N E
Ajutoarele de stat
Comisia Europeană are sarcina de a examina dacă
ajutoarele acordate de statele membre ale UE oferă
întreprinderii, sectorului sau persoanei beneficiare un
avantaj neloial față de concurenți. Acest lucru este
valabil și în cazul ajutoarelor de stat acordate sub
formă de reduceri fiscale. Un exemplu de ajutor de stat
ilegal ar putea fi stabilirea de rate de impozitare mai
mici pentru întreprinderile naționale în raport cu cele
străine. Comisia poate insista ca orice ajutor ilegal să
fie eliminat și ca beneficiile care au decurs din
acordarea acestuia să fie rambursate.
Hotărârile Curții de Justiție a UE
Curtea de Justiție a Uniunii Europene interpretează
dreptul Uniunii pentru a se asigura că acesta este
aplicat în mod corect. De aceea, ea le cere deseori
țărilor UE să își modifice legislațiile fiscale. Există două
moduri în care i se poate solicita Curții să examineze
legislația fiscală.
Instanțele naționale se pot adresa Curții pentru
a solicita pronunțarea unei hotărâri preliminare cu
privire la o dispoziție fiscală națională. Aceasta
înseamnă că instanțele respective se întreabă dacă
o lege națională este compatibilă cu legislația UE.
Comisia Europeană poate înainta o cauză în fața Curții
în cazul în care consideră că un stat membru încalcă
normele europene. Comisia va face acest lucru doar
dacă statul respectiv nu a reușit să își modifice
legislația atunci când i s‑a cerut să o facă.
SURSELE VENITURILOR FISCALE ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ (2012)
Capital, 21 %
Muncă, 51 %
Consum, 28 %
Nivelul de impozitare a veniturilor salariale rămâne ridicat în
majoritatea țărilor membre. UE recomandă baze fiscale
favorabile creșterii, cum ar fi taxele de mediu.
I mpo z itarea
Ce face UE
© Shutterstock/YANGCHAO
În cursul unei călătorii pe Dunăre din Germania până în România
avem de-a face cu mai multe sisteme naționale de TVA.
Taxa pe valoare adăugată (TVA)
Până în anii 1970, fiecare stat membru al UE avea
propriul sistem de impozitare a producției și consumului
de bunuri și servicii. Acest lucru a îngreunat desfășurarea
de activități comerciale la nivel transfrontalier și a dus la
denaturarea concurenței între furnizori. În 1977, situația
s‑a schimbat în bine. Țările UE au convenit asupra unui
set comun de norme fiscale privind mărfurile și serviciile,
precum și asupra unui cadru general referitor la rate. Așa
a apărut sistemul de TVA al UE.
TVA‑ul este un impozit pe consum, perceput pentru
majoritatea bunurilor și serviciilor comercializate în UE.
În cadrul sistemului european de TVA, doar
consumatorul final plătește taxe pe bunuri sau servicii.
Întreprinderile implicate în lanțul de aprovizionare sunt,
în majoritatea cazurilor, obligate să aplice TVA la
vânzarea către următorul client. De asemenea, ele pot
deduce TVA‑ul aferent cheltuielilor legate de
achiziționarea materialelor și a altor bunuri sau servicii
pe care le‑au utilizat ele însele.
Taxa pe valoarea adăugată este o sursă majoră de
venituri pentru bugetele naționale, iar acest sistem
comun de impozitare a bunurilor și serviciilor este
fundamental pentru piața internă.
Normele actuale în materie de TVA sunt destul de
complexe când vine vorba despre stabilirea locului de
impozitare.
7
Împreună cu statele membre, Comisia Europeană
lucrează la un sistem de TVA bazat pe impozitarea la
destinație pentru toate bunurile și serviciile, ceea ce ar
garanta faptul că veniturile fiscale sunt primite de țara
UE în care se află clientul. Există mai multe moduri în
care ar putea fi elaborat și pus în aplicare un astfel de
sistem. În prezent, Comisia evaluează impactul mai
multor opțiuni asupra unor întreprinderi și state
membre. Pe baza constatărilor sale, Comisia va
prezenta, în 2015, posibilele căi de urmat.
Comisia Europeană lucrează, de asemenea, la o mai
bună adaptare a sistemului de TVA la nevoile pieței
interne, precum și la metode de simplificare, pentru a le
permite întreprinderilor să utilizeze declarații comune în
materie de TVA și să își îndeplinească toate obligațiile
într‑o singură țară.
Accize
Accizele sunt impozite indirecte care vizează fabricarea,
vânzarea sau utilizarea anumitor produse precum:
• băuturile alcoolice;
• produsele din tutun;
• produsele energetice (de exemplu, carburanții și
combustibilii pentru încălzire, precum benzina și
motorina, electricitatea, gazele naturale, cărbunele și
cocsul).
˘
A
OST
U LC
AT
FUM MULT
ar
l v-
e d icu ta...
M ju
ea a
put
© Fotolia/ursule
Efecte secundare pozitive: accizele la produse din tutun pot
încuraja renunțarea la fumat.
 8 S Ă
Când s‑a înființat piața internă, în 1993, controalele
fiscale la frontierele dintre țările UE au fost eliminate.
Prin urmare, țările UE au convenit asupra unor norme
comune pentru a facilita comerțul transfrontalier cu
aceste produse și pentru a reduce, în același timp,
posibilitatea de a se crea distorsiuni.
Legislația în domeniul accizelor vizează, de exemplu:
• nivelurile minime pe care trebuie să le aplice țările
UE;
• sfera de aplicare a posibilelor excepții;
• normele generale privind producerea, depozitarea și
deplasarea acestor bunuri în interiorul UE.
Normele UE în materie de accize pot sprijini și alte
inițiative, cum ar fi descurajarea fumatului. Pentru
zonele și sectoarele industriale defavorizate sunt
prevăzute dispoziții speciale, cum ar fi niveluri mai
scăzute ale accizelor.
Taxele aplicate sectorului financiar
Țările UE și cetățenii lor doresc să se asigure că sectorul
financiar contribuie în mod echitabil la finanțele publice.
Mai mult decât atât, în general s‑a convenit că sectorul
financiar trebuie să ramburseze cel puțin o parte din
banii cu care contribuabilii europeni au participat la
recentele operațiuni de salvare a băncilor.
Wikimedia Commons/khora
Î N Ț E L E G E M P O L I T I C I L E U N I U N I I E U R O P E N E
Multe țări din UE au introdus sau intenționează să
introducă taxe pe tranzacțiile financiare proprii. Totuși,
inițiativele naționale în acest domeniu prezintă anumite
deficiențe. Ele pot duce la o fragmentare a pieței
interne în sectorul serviciilor financiare și pot avea
efecte secundare nedorite, cum ar fi dubla impozitare
sau dubla neimpozitare. Din aceste motive, Comisia
a propus un sistem comun al taxei pe tranzacțiile
financiare în UE. Printr‑o procedură specială cunoscută
sub numele de „cooperare consolidată”, 11 state
membre ale UE negociază, în prezent, detaliile
referitoare la o taxă comună pe tranzacțiile financiare,
cu scopul de a ajunge la un acord de compromis cu
privire la aplicarea taxei în țările respective.
Taxarea autovehiculelor
În prezent, nu există norme la nivelul UE privind
înmatricularea autovehiculelor și taxele de circulație.
Țările membre pot percepe sau nu aceste impozite, dar,
în cazul în care aleg să o facă, trebuie să le aplice
într‑un mod nediscriminatoriu. Comisia Europeană
a publicat diverse documente pentru a clarifica impactul
pe care legislația generală a UE îl are asupra normelor
naționale privind impozitarea autovehiculelor
transferate dintr‑o țară în alta. De asemenea, Comisia
a formulat recomandări pentru a îmbunătăți
funcționarea pieței interne, în special în ceea ce
privește evitarea dublei impozitări a autovehiculelor
transferate dintr‑un stat membru al UE în altul și
înlăturarea obstacolelor din calea închirierilor auto
transfrontaliere.
Cartierul comercial din
Tallinn: Estonia este una
dintre cele 11 țări care sunt
gata să adopte o taxă
europeană pe tranzacțiile
financiare.
I mpo z itarea
Wikimedia Commons/Martin Dürrschnabel
Impozitarea persoanelor fizice
Impozitele aplicate persoanelor fizice (de exemplu,
impozitele pe venit) intră, în principal, în competența
statelor membre. Totuși, ele pot constitui bariere în
calea mobilității în Europa. Persoanele care se mută
dintr‑un stat membru al UE în altul sau care investesc
ori moștenesc bunuri peste graniță pot fi nevoite să
plătească impozite în două sau mai multe țări ale UE și
se pot confrunta cu alte dificultăți, cum ar fi
respectarea unor obligații complicate. Majoritatea
statelor membre ale Uniunii Europene au încheiat
tratate menite să elimine dubla impunere, dar acestea
nu pot acoperi toate impozitele sau toate situațiile
transfrontaliere și nu pot fi puse în practică în mod
eficient. Comisia lucrează pe mai multe fronturi pentru
a rezolva aceste probleme. În special, ea încearcă să
obțină cât mai multe informații referitoare la
problemele fiscale care apar în situații transfrontaliere
și la amploarea acestora, pentru a propune soluții.
În ultimii ani, Comisia a început să examineze dispozițiile
fiscale naționale aplicabile lucrătorilor transfrontalieri și
mobili, precum și legislația privind impozitul pe succesiune.
În cazul în care se identifică măsuri discriminatorii sau alte
încălcări ale dreptului european, se pot lansa proceduri
judiciare. Curtea de Justiție a Uniunii Europene a hotărât în
mai multe situații că țările UE trebuie să elimine discrimi-
narea fiscală din legislația lor.
Curtea de Justiție a hotărât că țările UE nu pot face
discriminări în ceea ce privește aplicarea impozitului
pe succesiune, de exemplu, permițând o deducere
fiscală din valoarea unui patrimoniu dacă defunctul
a locuit în acea țară, dar refuzând să acorde
deducerea în cazul în care defunctul își avea
reședința în altă țară din UE înainte de deces.
9
Trăiți acolo unde vă place: în
Creta (Grecia) sau oriunde
altundeva. Dubla impozitare
nu ar trebui să vă stea în
cale.
Impozitarea întreprinderilor
Impozitarea întreprinderilor este un alt domeniu în care
țările UE își elaborează propriile norme. Cu toate
acestea, există anumite aspecte ale impozitării
societăților comerciale care necesită o abordare la
nivelul UE pentru a elimina obstacolele din calea pieței
interne, pentru a garanta concurența loială în domeniul
fiscal și pentru a aborda provocările comune, cum ar fi
evaziunea fiscală în cazul întreprinderilor.
Un scop important al legislației UE privind impozitarea
întreprinderilor este eliminarea dublei impozitări, și
anume în cazul în care o întreprindere este impozitată
de cel puțin două ori pentru același venit de diverse țări
ale Uniunii. Iată câteva exemple:
• Directiva privind dobânzile și redevențele elimină
impozitele cu reținere la sursă pe plățile transfrontaliere
de dobânzi și de redevențe între companii asociate care
își au sediul în două țări diferite ale UE.
• Directiva privind societățile‑mamă și filialele lor evită
dubla impozitare a societății‑mamă pentru profiturile
obținute de filiala situată în altă țară din UE.
• Directiva privind fuziunile simplifică impozitarea
activităților care vizează restructurarea companiilor
situate în două sau mai multe țări ale UE.
• Convenția de arbitraj a UE stabilește o procedură de
soluționare a litigiilor atunci când intervine dubla
impunere între întreprinderi din diferite țări ale UE.
Un alt obiectiv la fel de important al acțiunilor UE în
materie de impozitare a societăților comerciale este
înăsprirea dreptului fiscal al UE și a legislației țărilor
membre în vederea combaterii planificării fiscale,
a transferului profiturilor și a abuzului de drept; aceasta
 10 S Ă
include, de exemplu, îmbunătățirea transparenței cu
privire la deciziile fiscale transfrontaliere.
Propunerea Comisiei privind o bază fiscală
consolidată comună a societăților (CCCTB) le‑ar
permite companiilor care operează în UE să utilizeze
un set unic de norme pentru a‑și calcula profiturile
impozabile. Acest lucru ar ușura foarte mult viața
întreprinderilor care își desfășoară activitatea în mai
multe țări din UE. De asemenea, CCCTB ar putea
reprezenta un instrument important în lupta
împotriva evaziunii fiscale, întrucât ar elimina multe
dintre oportunitățile de care se folosesc în prezent
societățile comerciale pentru a transfera profituri și
pentru a plăti impozite cât mai mici.
Economia digitală
Comisia Europeană examinează în prezent cele mai
bune modalități de impozitare a economiei digitale în
UE. Ea urmărește promovarea unui mediu favorabil
întreprinderilor și eliminarea obstacolelor fiscale care ar
putea descuraja investițiile și creșterea, garantând, în
același timp, că sectorul digital contribuie în mod
echitabil la finanțele publice.
Combaterea fraudei și a evaziunii fiscale
Colectarea impozitelor intră în competența statelor
membre ale UE. Tot autorităților naționale le revine și
© Fotolia/HappyAlex
Î N Ț E L E G E M P O L I T I C I L E U N I U N I I E U R O P E N E
sarcina de a se ocupa de persoanele care nu plătesc
impozitele pe care le datorează. Cu toate acestea,
frauda și evaziunea fiscală sunt probleme complexe
care se extind dincolo de frontierele naționale. Țările UE
trebuie să colaboreze strâns pentru a aborda aceste
probleme pe plan intern și extern.
Legislația europeană și tratatele fiscale bilaterale
prevăd cooperarea și schimbul de informații între țările
UE. Pentru a consolida lupta împotriva fraudei fiscale și
a evaziunii fiscale, Comisia Europeană a prezentat, în
2012, un plan de acțiune cu peste 30 de măsuri
prevăzute în acest domeniu. Există, în prezent, mai
multe inițiative UE în vigoare sau în curs de elaborare,
cum ar fi:
• o platformă pentru buna guvernanță fiscală, menită
să monitorizeze progresele înregistrate de țările UE în
ceea ce privește combaterea planificării fiscale
agresive și a paradisurilor fiscale;
• o serie de norme europene care prevăd ca fiecare
țară din UE să le transmită celorlalte state membre
informațiile pe care le dețin cu privire la veniturile sau
conturile financiare ale persoanelor fizice rezidente în
alte țări ale UE;
• un mecanism de reacție rapidă pentru combaterea
fraudelor în materie de TVA;
• norme referitoare la asistența între țările UE în ceea
ce privește recuperarea creanțelor legate de anumite
impozite, taxe și drepturi vamale, precum impozitele
pe venit, impozitul pe capital și primele de asigurare;
Economia digitală crește
rapid. Legislația fiscală
trebuie să țină pasul.
I mpo z itarea
Cursa pentru îmbunătățirea
fiscalității în Europa:
cooperarea este esențială.
• cooperarea pentru combaterea fraudei în materie de
TVA prin utilizarea sistemelor de schimb de informații,
pentru a alerta celelalte state membre ale UE cu
privire la activități frauduloase.
Țările UE au semnat un cod de conduită pentru
impozitarea întreprinderilor. Acesta este un
instrument important pentru asigurarea concurenței
fiscale echitabile în UE. Codul nu este un instrument
obligatoriu din punct de vedere juridic, dar, în mod
evident, are forță politică. În baza codului, țările UE
se angajează să modifice sau să elimine măsurile
fiscale dăunătoare și să nu recurgă la introducerea
unor astfel de măsuri în viitor.
Program de cooperare între țările UE
Prin intermediul programului Fiscalis 2020, Comisia
sprijină țările UE în administrarea sistemelor lor fiscale.
Aceasta include furnizarea unor forumuri pentru
schimbul de bune practici și cooperarea între țările UE
în mai multe domenii, inclusiv în ceea ce privește
veniturile financiare, veniturile din muncă și veniturile
din capital, TVA‑ul și accizele.
11
©Fotolia/moodboard
Cooperarea internațională împotriva
evaziunii fiscale
Statele membre ale UE și Comisia Europeană
acționează și la nivel internațional pentru a impune
standarde globale mai puternice împotriva evaziunii și
fraudei fiscale.
UE contribuie în mod activ la lucrările din cadrul
Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică
(OCDE) pentru definirea politicilor fiscale internaționale.
S‑au înregistrat progrese semnificative la acest nivel, în
special un nou standard global pentru schimbul
automat de informații privind contul financiar și un
proiect pentru a remodela normele fiscale
internaționale menite să combată evaziunea.
UE a încheiat cu cinci țări din afara sa (Andorra,
Liechtenstein, Monaco, San Marino și Elveția) acorduri
care prevăd schimbul de informații în scopuri fiscale. De
asemenea, țările UE au acorduri similare cu teritorii
dependente și asociate ale Țărilor de Jos și ale
Regatului Unit.
Nu în ultimul rând, acordurile internaționale încheiate
de UE cu țări terțe includ clauze care obligă țările
respective să respecte „buna guvernanță” în domeniul
fiscal. Acest lucru înseamnă, în esență, că aceste țări
acceptă să facă schimb de informații în domeniul fiscal
cu țările din UE și să elimine măsurile fiscale
dăunătoare.
 12

NA-01-15-038-RO-C
S Ă Î N Ț E L E G E M P O L I T I C I L E U N I U N I I E U R O P E N E

Perspective

Persoanele, bunurile, capitalurile, serviciile și

© Fotolia XXV
întreprinderile din Europa sunt în continuă mișcare. Prin
urmare, statele membre nu își pot gestiona sistemele
fiscale în mod izolat unele față de altele sau față de
restul lumii.

În urma crizei economice, eforturile europene și

internaționale de combatere a fraudei și a evaziunii
fiscale au crescut și vor continua să crească. Evazioniștii
vor avea astfel o viață grea, indiferent de locul în care
sunt rezidenți sau în care se află activele lor.

În același timp, politica fiscală europeană are ca scop

facilitarea liberei circulații a persoanelor, bunurilor,
serviciilor și capitalului. Comisia Europeană va continua
să depună eforturi în vederea eliminării obstacolelor
fiscale din calea liberului schimb în Europa și în lume.
Ea va continua să ajute țările membre să se dezvolte și Portul Rotterdam: cea mai mare
să prospere. poartă comercială din Europa.

Informații suplimentare
XX Informații detaliate privind politicile fiscale și vamale ale UE (în engleză, franceză și germană):
http://ec.europa.eu/taxation_customs/index_en.htm
XX Asistență și consiliere pentru cetățenii UE, inclusiv pe probleme fiscale:
http://europa.eu/youreurope/citizens/index_en.htm
XX Soluționarea problemelor legate de exercitarea drepturilor conferite de UE: www.solvit.eu
XX Recomandări specifice fiecărei țări:
http://ec.europa.eu/europe2020/making‑it‑happen/country‑specific‑recommendations/index_en.htm
XX Aveți întrebări despre Uniunea Europeană? Europe Direct vă stă la dispoziție: 00 800 6 7 8 9 10
11 – http://europedirect.europa.eu

ISBN 978-92-79-45270-3
doi:10.2775/523793