Sunteți pe pagina 1din 5

CURS 6 - NECROZA PULPARĂ

►Necroza pulpară reprezintă mortificarea ţesutului pulpar în condiţii de asepsie datorită acţiunii agresive a unor
agenţi mecanici, şi fizico-chimici.
►Factorii cauzali generali: maladia Raynaud, hipertensiunea arterială, tromboze arteriale, diabet, intoxicaţii exogene
cu metale grele (Pb..Hg.), intoxicaţii endogene.
►Factorii cauzali locali: traumatisme, factori termici, factori chimico-toxici.
Semne clinice :
Semne subiective:
● sărace;
● modificare de culoare;
● pierdere a translucidităţii dintelui;
● eventuale episoade dureroase în antecedente.
Semne obiective:
● modificare de aspect a dintelui, care este mat, galben cenuşiu sau brun
● dintele poate să fie integru sau să prezinte o obturaţie veche realizată fără obturaţie de bază, sau un bont preparat
● pătrunderea exploratorie în camera pulpară şi apoi şi în canalul radicular este lipsită de sensibilitate şi de
sângerare.
● testele de vitalitate sunt negative,
● percuţia în ax este negativă,
● examenul radiologic este neconcludent,
● examenul bacteriologic efectuat din conţinutul pulpar este negativ.
Diagnostic pozitiv:
►modificare de culoare a dintelui:
►teste de vitalitate negative;
►lipsa sensibilităţii la palpare cu sonda în camera pulpară şi în canalul radicular;
► examenul bacteriologic negativ;
Diagnostic diferenţial:
►gangrena simplă: însămânţarea bacteriană este pozitivă;
►parodontita apicală cronică: examenul radiologic evidenţiază modificări ale parodonţiului apical, iar examenul
bacteriologic pune în evidenţă prezenţa florei microbiene.
►pulpita cronică închisă: testele de vitalitate sunt pozitive.
GANGRENA PULPARĂ
Este o mortificare septică a pulpei dentare caracterizată prin descompunerea pulpei sub influenţa
germenilor aerobi şi anaerobi de putrefacţie şi care interesează strict teritoriul dintelui fără extindere în
parodonţiul apical.
Factorii determinanţi sunt reprezentaţi de flora microbiană aerobă (streptococi, stafilococi, bacili gram
negativi) şi anaerobă (spirochete, ciuperci).
Semne clinice

1
Semne subiective:
● dintele este nedureros, pacientul relatând cel mult dureri în antecedente.
● prezenţa unei carii profunde cu pierdere marcată de substanţă dentară, până la resturi radiculare,
● modificarea de culoare a dintelui, halena fetidă.
Semne clinice
Diagnostic pozitiv:
►carie profundă cu deschiderea camerei pulpare;
►fetiditate caracteristică;
►teste de vitalitate negative;
►examen bacteriologic pozitiv;
►examen radiologic fără modificări ale aspectului parodonţiului apical.
Diagnostic diferenţial:
►necroza pulpară: examen bacteriologic negativ;
►parodontita apicală cronică : examenul radiologic indică modificări ale aspectului parodonţiului apical;
►pulpite cronice: teste de vitalitate pozitive.

Evoluţie şi complicaţii:
►parodontitele apicale acute;
►parodontitele apicale cronice;
PARODONTITELE
APICALE ACUTE
Sunt inflamaţii acute ale parodonţiului apical care apar cel mai frecvent ca o complicaţie a gangrenei pulpare
simple. Din punct de vedere al stadiului de evoluţie, parodontitele apicale acute se împart în:
1. Parodontita apicală acută hiperemică (reversibilă).
2. Parodontita apicală acută difuză sau seroasă.
3. Parodontita apicală acută circumscrisă sau purulentă
1.PARODONTITA APICALĂ ACUTĂ HIPEREMICA
Etiologie:
Factori traumatici:
→traumatisme mecanice în timpul tratamentului endodontic;
→traumatisme mecanice prin surplus de pastă de obturaţie de canal;
→lucrări protetice şi obturaţii incorect adaptate ocluzal ;
→aparate ortodontice cu acţiune supradimensionată.
Factori chimico-toxici:
→arsenic, paraformaldehidă
→substanţe folosite în terapia endodontică

2
→componente ale materialelor de obturaţie de canal.
Agenţi microbieni: acţionează prin exotoxinele pe care le produc.
1.PARODONTITA APICALĂ ACUTĂ HIPEREMICA
Simptomatologie:
►Pacientul acuză o jenă dureroasă ce încetează prin presarea dintelui în alveolă (bolnavul strânge instinctiv
din dinţi);
►dintele este sensibil la percuţia în ax.
Diagnosticul pozitiv:
►jena dureroasă;
►percuţie în ax pozitivă;
►uşoară congestie a mucoasei în dreptul apexului;
Diagnosticul diferenţial:
►pulpita seroasă totală: teste de vitalitate pozitive, hiperexcitabilitate;
►pulpita purulentă totală: teste de vitalitate pozitive, hipoexcitabilitate;
►parodontita apicală acută seroasă: durere violentă, prezenţa semnelor loco-regionale şi alterarea stării
generale;
►parodontita apicală cronică acutizată: examenul radiologic arată implicarea parodonţiului apical.
2.PARODONTITA APICALĂ ACUTĂ SEROASĂ
Semne clinice:
Semne subiective:
Durere ascendentă, pe parcursul a 24-48 de ore, ce devine violentă, iradiată în regiunile faciale învecinate,
nu se calmează la antialgice şi este exacerbată de creşterea afluxului sanguin către extremitatea cefalică (căldură,
poziţie declivă) şi de atingerea dinţilor, fapt ce determină bolnavul să evite să mişte capul, faţa capătând un aspect
rigid, crispat.
Semne obiective:
►stare generală alterată: febră, frison, insomnie, inapetenţă;
►congestia mucoasei în dreptul rădăcinii;
►depresibilitate şi durere la palpare cu degetul pe mucoasa vestibulară şi orală în dreptul apexului;
►ganglioni regionali palpabili, măriţi de volum, dureroşi la palpare;
►edem de vecinătate, tumefacţia mucoasei şi tegumentelor; regiunea deformată se prezintă sub forma unei
tumefacţii fără contur precis, cu tegumente întinse, albicioase, edemul este depresibil;
►teste de vitalitate negative;
►percuţie în ax foarte dureroasă;(pacientul evită orice atingere).
2.PARODONTITA APICALĂ ACUTĂ SEROASĂ
Diagnosticul pozitiv:
►stare generală alterată;
►tumefierea mucoasei si tegumentelor;
►dureri violente cu caracter acut;
3
►durere la percuţie în ax;
►lipsa semnelor de vitalitate dentară.
Diagnosticul diferenţial:
►pulpita acută totală: prezenţa semnelor de vitalitate pulpară, lipsa edemului de vecinătate ;
►parodontita apicală acută supurată : durere pulsatilă, violentă, edem roşu- violaceu, indurat, stare
generală foarte alterată ;
►nevralgia de trigemen : durerea apare în crize spontane sau provocate de unele mişcări şi persistă şi după
instituirea tratamentului corect al leziunilor dentare ;
►foliculita acută a dinţilor incluşi : lipsa dintelui de pe arcadă şi examenul radiologic sunt concludente.
3.PARODONTITA APICALĂ ACUTĂ PURULENTĂ
STADIUL ENDOOSOS
Semne subiective:
Durere spontană, continuă, foarte intensă, pulsatilă, exacerbată de orice activitate ce măreşte afluxul
sanguin către extremitatea cefalică, fapt ce determină bolnavul să ţină gura întredeschisă, faţa are o rigiditate tipică,
durerea iradiază în tot hemimaxilarul respectiv şi în zonele învecinate.
Semne obiective:
Mucoasa ce acoperă procesul alveolar respectiv este roşie intensă, uşor tumefiată, dureroasă la palpare, nu
se percepe fluctuenţă.
3.PARODONTITA APICALĂ ACUTĂ PURULENTĂ
STADIUL SUBPERIOSTAL
Semne subiective:
Durerea are un caracter asemănător cu cea din stadiul endoosos, dar este mai violentă, se poate localiza mai
uşor datorită faptului că senzaţia de egresiune este mai manifestă.
Semne obiective:
►stare generală alterată: febră 39-40°C, frison, cefalee, insomnie.
►edem cu tegumente roşii violacei, indurat, nu lasă godeu la palpare, pot apărea trismus, tulburări de
deglutiţie.
►ganglioni submandibulari palpabili, măriţi de volum, dureroşi la palpare.
3.PARODONTITA APICALĂ ACUTĂ PURULENTĂ
STADIUL SUBMUCOS
►durerea scade în intensitate ;
►tumefacţia se reduce şi tinde să se localizeze în jurul abcesului format;
►dintele devine mobil;
►palparea în jurul apexului constată o zonă de mucoasă cu depresibilitate şi fluctuenţă puţin dureroasă;
►când procesul supurativ fistulizează la suprafaţa mucoasei sau la tegumente, durerea scade spectaculos în
intensitate, urmată de scăderea treptată a tumefacţiei;
►pe mucoasă pot apărea fistule prin care se scurge puroi.
3.PARODONTITA APICALĂ ACUTĂ PURULENTĂ
Diagnosticul pozitiv:
4
►caracterul durerii;
►modificări inflamatorii ale mucoasei; tumefacţie;
►teste de vitalitate negative;
►prezenţa fistulei cu puroi;
Diagnosticul diferenţial:
►abcesul parodontal marginal: dinte fără proces carios, teste de vitalitate ce pot fi pozitive, localizarea
procesului inflamator mai aproape de coroana dintelui , stare generală nealterată;
►osteomielita de maxilar: examenul radiologic indică necroza tipică a osului;
►foliculita dinţilor incluşi: examenul radiologic arată dintele inclus:
►parodontita apicală acută seroasă: dureri violente cu caracter lancinant, iradiate ce nu cedează la
antialgice.
PARODONTITELE APICALE CRONICE
Sunt leziuni osteitice, cel mai frecvent având caracter necrotic şi distructiv, cu întindere variată, rezultat în
urma procesului de resorbţie al apexului radicular şi a ţesutului parodontal apical.
Simptomatologia clinică:
►La examenul obiectiv al mucoasei gingivale se pot observa modificări patologice sub forma de: congestie uşoară,
fistule, nodul, cicatrici.
►Percuţia în ax este de obicei negativă; apariţia unei uşoare sensibilităţi avertizează tendinţa parodontitei apicale
cronice de a se acutiza.
PARODONTITELE APICALE CRONICE
Diagnosticul pozitiv se face în special pe imaginea radiologică şi pe semnele de gangrenă pulpară.
Diagnosticul diferenţial se face pe examenul radiologic între diferitele forme de parodontită apicală cronică
şi între formele de parodontită apicală cronică şi formaţiunile anatomice învecinate: sinus maxilar, gaura
mentonieră, fose nazale, dar în care dinţii rămân vitali.
Evoluţie şi complicaţii:
►extinderea şi cuprinderea unor zone mai mari din osul apical;
►extinderea infecţiei şi la dinţii vecini;
►infectarea sinusului maxilar;
►chist radicular de maxilar;
►nevralgie de trigemen prin iritaţie;
►boala de focar.