Iona de Marin Sorescu

Drama – specie a genului dramatic caracterizata prin dezondamant grav, dar in care conflictul,
desi foarte puternic, nu mai duce neaprat, ca in tragedie , la moartea personajelor principale, si
in care accentele tragice se impletesc uneori cu cele comice sau lirice

Iona – trilogia Setea muntelui de sare – drama omului modern insetat de cunoastere de adevar
de comunicare – un singur personaj-idee / actiune redusa / raspunsuri la intrebari existentiale

1. Publicata in 1968- reinterpretare a parabolei biblice a lui Iona – cetatea Ninive – Sorescu
pastreaza doar contextual si ii da o noua semnificatie

Tragedie in patru tablouri – Iona nu respecta tiparul tragediei clasice -> Drama / Iona umil
pescar – eroism nu se manifesta – frica, ironie, razvratire -> nonconformist comunicarea sunt
vazute ca necessitate(Numai ca eu trebuie sa strig(tabloul 1), Fac ce vreau. Vorbesc,/Sa vedem
daca pot sa si tac. Sa-mi tin gura(Incearca)/Nu. Mi-e frica”(tabloul al II-lea) – personaj cauta sa
dea sens vietii cum spunea si N Manolescu personajul este capabil “sa-si ironizeze tragedia, se
afla in situatii limita, dar surasul nu I se sterge de pe buze”

1.Tema piesei de facture filozofica – singuratatea “Stiu numai ca am vrut sa scriu despre un om
singur, nemaipomenit de singur” + problematica absurdului existential

Iona – prins fara voia lui intr-o capcana – Actiunile sunt mai degraba rodul unor impulsuri de
moment decat niste acte rationale – spintecare burti – limite vechi <-> limte noi. Calea
adevarata se afla inauntrul nostrum – totul e invers

Gestul de a-si spinteca burta – nu trebuie inteles ca o sinucidere – totul este symbolic – omul
a gasit calea in sine – MITUL LABIRINTULUI si METAFORA LUMINII DIN FINAL(“Razbim noi
cumva la lumina”) sustin semnificatia simbolica a piesei

2. Piesa este alcatuita dintr-o succesiune de 4 taboluri

Incipitul piesei il surprinde pe protagonist pescuind “nepasator” – iluzia controlului asupra

destinului, desi realitatea este iminenta – metafore-cheie simbolul acvariului cu fâțe(iluzia
omului ca detine controlul asupra propriului destin) si simbolul pierderii ecoului(singuratatea
absoluta)

Finalul – pierderea identitatii este urmat de hotararea de a se sinucide – unica metoda „Gata,
Iona?(isi despica burta) Razbim noi cumva la lumina!”

Indici temporali si spatiali – barba „lunga si ascutita”

Titlul – mitul biblic – reinterpretare mit

Conflict in sens traditional – absent -> conflict interior Iona-destin , Iona-singuratate =>
moartea

3. Zadarnicia luptei sale cu destinul este ilustrata prin metafora morii de vant, olupta
quijotesca din care nu poate iesi biruitor decat incercand imposibilul

Tabloul 2 – adaptare

„Pot sa merg,uite, pot sa merg incolo.(merge intr-o directie, pana se izbeste de limita.)

-(Intorcandu-se, calm) Si pot sa merg incoace. (Merge; acelasi joc)

-Pot sa merg unde vreau. Fac ce vreau. Vorbesc. Sa vedem daca pot sa si tac. Sa-mi tin gura.”

Chiar va incerca sa prinda in navod pestii care-l cad in „celula”. Doar acesta este rostul unui
pescar.

Tabloul IV- ajunge pe plaja – descriere ambigua – Barba lunga – sir nesfarsit de limite – sensul
vietii, iona trebuie sa renunte la sine. Depersonalizare

4. Viziuna despre lume a lui Marin Sorescu, poate fi, deci analizata dintr-o dubla perspectiva. In
sens restrans – orizontul plin de burti reprezinta societatea totalistarista in care individual,
pentru a supravietui, „fiecare trebuie sa-si vada de trebusoara lui si sa priveasca in cercul sau”

In sens larg – fiecare om este singur in lumea moderna

Limitare sociala – Gestul personajului din finalul dramei reflecta adevaratul sens al vietii –
interiorizarea si cunoasterea de sine. Numai atunci omul va fi cu adevarat liber.

Concluzie: drama lui Sorescu este o incercare de identificare a unor raspunsuri pe care
omenirea si le-a pus din Antichitate, a unor raspunsuri din perspectiva omului modern, care,
desi inconjurat de alti oameni, si-a pierdut capacitatea de a comunica.