LEZIUNI ELEMENTARE

Trauma = modificare lezională sau funcțională provocata de un factor extern violent, ( factor
mecanic, fizic, psihic, chimic, biologic).
Traumatism = ansamblul tulburărilor locale si generale produse in urma acțiunii unui agent
extern.

Agenți traumatici mecanici

 acționează prin transferul bilateral al energiei cinetice între agentul
traumatic și corpul victimei.
 mecanism de accelerație (agentul traumatic in mișcare se lovește de corpul aflat in
poziție staționară)
 mecanism de decelerație (corpul in mișcare lovește un plan fix)

Clasificare
1) Corpuri contondente cu suprafață mică de lovire (până la 16 cmp):
 neregulate
 regulate

2) Corpuri contondente cu suprafaţă mare de lovire (peste 16 cmp):

 plană sau netedă
 neregulată

3) Obiecte cu vârfuri sau lame ascuţite:

 înţepătoare-tăietoare (briceag, cuţit cu vârf ascuţit)
 înţepătoare (ac, furcă, pilă)
 tăietoare (brici, sticlă, lamă)
 tăietoare-despicătoare (topor, satâr, sapă)

4) Proiectile

Descriere
Aspectul unei leziuni traumatice mecanice depinde de:
 natura obiectului vulnerant
 de o serie de factori precum:
 intensitatea lovirii;
 distanța si direcția de lovire;
 înclinarea obiectului vulnerant în raport cu suprafața corporală;
  particularitățile regiuni corporale afectate;
 existenta la victima a unei patologii preexistente;

Tipuri de agenți traumatici

I. Agenții fizici
Produc leziuni prin acțiunea diverselor forme de energie fizică:
 temperatura (crescută sau prea scăzută), poate acționa la nivel local (arsuri sau
degerături) sau general (hipertermie sau hipotermie);
 diferite forme de electricitate (industrială sau atmosferică);
 variațiile presiunii atmosferice;
 diverse forme de energie radiantă.

II. Agenții chimici (toxicologie medico-legală)

 diferite substanțe care produc leziuni sau moartea în cadrul intoxicațiilor acute sau
cronice.

III. Agenții biologici

 pot acționa ca agenți traumatici;
 intoxicațiile cu plante (ex ciuperci) sau tulburările generate de diverse forme de
veninuri (ex. reptile, animale).

IV. Agenții psihici

 Exemplu: emoțiile puternice - determină trauma psihică însoțitoare - expertiza
complexa medico-legala psihiatrica.

Examinarea traumatizatului – aspecte

 obligativitatea expertului de a răspunde doar pe baza datelor obiective și după epuizarea
mijloacelor de care dispune, la toate întrebările organelor judiciare;
 furnizarea de date suplimentare care pot influența ancheta, ori de câte ori legistul
sesizează situații de acest gen;
 este absolut interzis ca medicul legist să facă interpretări sau să ajungă la concluzii cu
caracter judiciar;
 evitarea temporizării examinării persoanelor, pentru a se evita dificultățile de
interpretare lezională;
 respectarea riguroasă a metodologiei de descriere a leziunilor;
 formularea aprecierilor cu caracter definitiv (infirmitate, sluțire, etc ) doar după
epuizarea completă a tuturor mijloacelor terapeutice.
Obiective
1) Demonstrarea realității traumatismului - diagnosticarea leziunilor traumatice și a
consecințelor acestora.
2) Data producerii traumatismului – descrierea amănunțita si corecta a leziunilor
traumatice, examenele paraclinice recomandate, coroborate cu datele de ancheta ale
cazului.
3) Stabilirea mecanismului de producere a leziunilor traumatice si implicit identificarea
daca este posibil a agentului vulnerant.
4) Stabilirea legăturii de cauzalitate intre traumatism si efectul acestuia (prejudiciul cauzat
victimei).
5) Aprecierea timpului de îngrijiri medicale necesar pentru vindecarea leziunilor si a
consecințelor acestora.

Zilele de îngrijiri medicale

 reprezintă criteriul medico-legal direct, major, indispensabil al concluziilor medico-
legale.
Criteriul diagnostic - interpretarea tipului de leziune traumatică constatată, funcție de
localizare, număr, mărime, etc
Criteriul terapeutic - intervalul de timp necesar aplicării oricărei terapii medicamentoase,
chirurgicale sau reparatorii adresată leziunii traumatice respective
Criteriul antecedentelor patologice - se referă la starea de sănătate a victimei anterioară
traumatismului suferit.

Numărul de zile de îngrijiri medicale

Perioada de spitalizare – la latitudinea medicului
Perioada de vindecare anatomică, respectiv acea perioada în care dispar urmele vizibile ale
traumatismului
Perioada de vindecare funcțională, care poate fi de luni sau chiar ani.

Semiologie medico-legală
Din punct de vedere anatomo-clinic - se disting următoarele elemente:
 localizarea  relieful
 forma  marginile
 dimensiunile  profunzimea
 înclinația  aspectul țesuturilor din jur
 culoarea  incluziile asociate
 numărul  semnele de vindecare sau de infecție
Localizarea leziunilor traumatice
 regiunea anatomică mare a corpului (ex. Torace, abdomen, membrul inferior drept)
 regiunea topografică respectivă (ex. Regiunea zigomatică, regiunea brahială anterioară)
 distanţa față de un reper anatomic fix (ex. Plica cotului, piramida nazală, tragus )
 formula mnemotehnică: Pe-În-La
Pe regiunea anatomică mare, În regiunea topografică, La distanță de un reper anatomic fix.

Forma leziunilor
Se apreciază prin raportare la formele geometrice: triunghi, pătrat, cerc etc. Pot fi sub formă
de:
 linie – liniară
 arc – arciformă
 fus – fuziformă
 stea – stelată
Când nu se poate preciza forma- leziune neregulată
Importanța – pentru precizarea obiectului vulnerant.

Dimensiunile leziunii
Se vor aprecia în cm sau mm.
Măsurarea leziunilor se va face în cele trei planuri: lungimea, lăţimea şi profunzimea (sau
înălţimea).
Importanţa aprecierii dimensiunilor leziunii – serveşte la identificarea obiectului vulnerant.

Înclinația
reprezintă direcţia axei principale a leziunii pe suprafaţa corpului.
Poate fi: verticală, orizontală sau oblică.
În plăgile penetrante, cu orificiu (glonte, cuţit) se notează înclinaţia mare a orificiului:
orizontal, vertical sau oblic pe regiunea unde se află.
Important – stabilirea înclinaţiei leziunii serveşte la stabilirea înclinaţiei glontelui (vertical
sau oblic) şi la precizarea modalităţii de ţinere a cuţitului în mână.

Culoarea leziunilor traumatice

 permite aprecierea datei producerii acesteia
  identificarea obiectului vulnerant.
Exemplu - echimoza:
 culoare roşie lividă – imediat după traumatism
 culoare albastră violacee – 1-3 zile
 culoare verzuie – 3-5 zile
 culoare galbenă – 7-8 zile
 resorbţia – 10-20 zile

Marginile leziunii
 în special în cazul plăgilor.
 identificarea obiectul vulnerant;

 margini netede, liniare – în cazul plăgilor tăiate

 margini neregulate, dantelate – în cazul plăgilor contuze
 margini zdrobite, zdrenţuite – în cazul unor ruperi, sfîşieri etc.
Profunzimea unei leziuni, în mod particular a plăgilor se apreciază prin inspecţie, fără
explorarea şi sondarea acesteia.
Important – profunzimea unei plăgi arată gravitatea acesteia.
Aspectul ţesuturilor învecinate – reprezintă acele leziuni traumatice asociate pe lîngă leziunea
principală (ex. zgârieturi, echimoze dispuse în jurul unei plăgi).
Incluziile asociate - se cercetează în jurul unei plăgi (ex. pămînt, funingine, pref de puşcă) şi
în plagă (ex. sticlă, rugină, glonţ etc).
Important – contribuie la cunoaşterea mijloacelor şi condiţiilor în care a avut loc agresiunea.
Numărul leziunilor traumatice – criteriu important în justiţie, de apreciere asupra intenţiei
agresorului;
Relieful unei leziuni traumatice se exprimă raportat la elementele de vecinătate (ex.
hematoame, fracturi cu deplasare, luxaţii)

Leziuni elementare
 Leziuni fără întreruperea continuității tegumentului (eritemul, echimoza, hematomul)
 Leziuni cu întreruperea continuității tegumentului (excoriația și plaga).

1) ERITEMUL
 reprezintă cea mai superficială leziune corporala
Mecanism de producere – fie lovirea ușoară, fie o comprimare persistenta - vasodilatație prin
iritarea terminațiilor nervoase din zona afectata.
Dispare într-un timp relativ scurt ( 1-2 ore)
Din punct de vedere medico-legal - nu necesita zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.

2) ECHIMOZA (VÂNĂTAIA)
 una dintre cele mai frecvente leziuni traumatice externe.
Mecanism - traumatismul contuziv sau compresiv - mici rupturi vasculare sub piele și ieșirea
sângelui în țesuturile din jur.
Semnifică un traumatism asupra respectivei regiuni corporale, sub rezerva unor stări patologice
preexistente (de exemplu, fragilitate capilară).
 leziune vitală
Caracteristici:
 Întinderea variază în funcție de mai mulți factori precum: energia cinetică a agentului
traumatic, de zona traumatizată, fragilitatea vasculară, de numărul și calibrul vaselor
afectate;
 Evoluția - se referă la modificările de culoare suferite, care sunt legate de transformările
hemoglobinei.
 culoarea roșie- în primele ore
 albastră- persistă 2-3 zile,
 cafenie (între a treia și a șaptea zi de la producere),
 înainte de a se resorbi- nuanță verzuie.
 Evoluează pe o perioadă de timp variabilă, de 8-20 de zile, în funcție de întinderea și
profunzimea leziunii.
 Uneori, forma poate indica felul agentului traumatizant și chiar direcția aplicării
loviturii, prin reproducerea fidelă a formei suprafeței de contact.
Importanța medico-legală
 atestă realitatea traumatismului;
 în funcție de vechime - aprecieri asupra datei de producere a traumatismului;
 localizarea - aprecieri asupra mecanismului de producere (lovire cu sau de corp
contondent);
 poate da o indicație asupra numărului de lovituri
 uneori pot reproduce forma agentului vulnerant - ajută la identificarea acestuia;
 în cazul persoanelor decedate, echimozele, confirma si caracterul vital al leziunilor.
 în mod normal, nu necesita timp de îngrijiri medicale pentru vindecare.
!Excepție - echimozele pe suprafețe întinse sau cele generatoare de soc hipovolemic (traumatic
si hemoragic).

3) HEMATOMUL
= acumulare de sânge în țesut.
Mecanism: traumatism contuziv puternic - ruperea unor vase cu un calibru mai mare decât în
cazul echimozelor, dar cu păstrarea integrității epidermului.
Aspect: colecție hematică mai mult sau mai puțin importantă, localizată, de obicei, în țesutul
conjunctiv lax.
În funcție de cantitatea de sânge revărsat, pot fi superficiale (vizibile la suprafața pielii) sau
profunde, (unele dintre ele deschizându-se in diverse cavități).
Vechimea: se apreciază după culoarea pielii ca urmare a degradării hemoglobinei
Consecințe: pot determina tulburări funcționale, uneori grave, prin compresie.
Importanța medico-legală:
 atestă realitatea unui traumatism de intensitate mai mare;
 în funcție de variația culorii -aprecieri asupra timpului scurs de la producerea acestuia;
 poate da indicații asupra mecanismului de producere;
 hematoame numeroase și întinse pe suprafețe mari, impun acordarea unui număr de zile
de îngrijiri medicale, putând chiar pune în primejdie viața.

4) EXCORIAȚIA (ZGÂRIETURA)
Poate fi: superficială (afectează epidermul) sau poate să intereseze și dermul (caz în care
leziunea sângerează).
Mecanismul de producere - frecarea de piele a unui corp dur, cu suprafață rugoasă sau a unui
corp ascuțit, rezultând o detașare a epidermului în sensul direcției de mișcare.
 „zona excoriată”- excoriații lineare, paralele intre ele.
Stadii în evoluția unei excoriații:
a) În primele 12 ore se afla sub nivelul pielii din jur. Inițial suprafața este umeda (limfa),
ulterior începe uscarea leziunii.
b) După 12-24 ore se formează o crusta bruna - indiciul de reacție vitala. Poate depăși
nivelul pielii.
c) După 3-4 zile - detașarea crustei începând de la periferie spre centru, completă în 6-7
zile.
Persistenta unei urme roz și netede, pentru ca în scurt timp, pielea să revină la colorația
normală.
Se vindecă prin reepitelizarea tegumentului, ca urmare nu lasă cicatrice.
Importanța medico-legală
 atestă realitatea unui traumatism, indiferent de modul sau de producere (lovire activă,
pasivă etc.);
 în funcție de evoluție - data producerii acestei leziuni;
 în general, pentru excoriații nu se acordă zile de îngrijiri medicale.
 5) PLAGA

 leziune cu pierderea integrității tegumentului, cu sau fără lipsă de substanță.

Clasificare:
În funcție de profunzime:
a) Superficiale a) Penetrante
b) Profunde b) Nepenetrante
c) Transfixiante

În funcție de evoluție:
a) Simple
b) Complicate

În funcție de obiectul cu care au fost produse:

a) Plaga contuză
b) Plaga tăiată
c) Plaga înțepată
d) Plaga tăiat-înțepată
e) Plaga despicată
f) Plaga împușcată

a) Plaga contuză
Mecanism: prin lovire cu sau de un corp dur cu suprafață plană sau neregulată, lovire in care
rezistenta si elasticitatea pielii sunt depășite.
Clasificare: cu sau fără pierdere de substanță.
Caracteristici:
 profunzime relativ mică - corpul contondent acționând mai mult in suprafață;
 margini neregulate, infiltrate hemoragic;
 fundul plăgii - resturi de țesuturi devitalizate, cheaguri de sânge, este anfractuos;
 orientarea plăgii- în general în direcţia fibrelor elastice din piele;
 deseori înconjurată de echimoze, excoriații;
 prezenta de punti tisulare -reduc dehiscenta acesteia;
 sângerare redusă:
 principala complicatie - infectia.
Tipuri de plăgi contuze:
1. Plaga plesnită
 Pielea este strivită între obiectul vulnerant și os - scalp, marginea anterioară a tibiei.
  Margini regulate
 Dg. diferențial - plaga tăiată
 țesuturi din jur lezate
 punți de țesut integru între margini
2. Plaga mușcată - identificarea agresorului
 Amprenta dentară
 Eșantioane de salivă
3. Plaga scalpată
 varietate a plăgii contuze:
Mecanism: smulgerea tegumentara in cadrul unor traumatisme de intensitate mare
 Plăgi delabrante cu lipsa de substanță importantă;
 Hemoragii abundente;

b) Plaga tăiată
 se produce prin acțiunea unor instrumente tăietoare cu una sau mai multe margini
tăioase,
 leziunile pot varia în funcție de modul în care acționează aceste obiecte.
Secțiune perpendiculara - plăgi tăiate lineare.
Secțiunea sub un anumit unghi - plăgile în lambou care diferă în raport cu dimensiunile
instrumentului tăietor si adâncimea la care pătrunde acesta.
Caracteristici:
 margini perfect regulate;
 nu se putea aprecia lungimea plăgii în raport cu lungimea lamei tăioase;
 lungimea plăgii variază în funcție de modul de rănire;
 profunzimea plăgii este mai mică decât lungimea;
 buzele plăgii - îndepărtate datorită retracției țesuturilor și lipsei punților tisulare (dg.
diferențial cu plaga contuză);
 prezența unei excoriații numite „codita plăgii”, importanță în stabilirea direcției de
secționare;
 complicații: hemoragie, tulburări de sensibilitate, mai rar infecții.
Din punct de vedere juridic:
 accidente casnice (cădere în cuţit sau pe un corp tăios, căderea unui agent tăios pe corpul
victimei);
 crimă, omucideri, accidentale sau intenționate;
 disimularea unei crime (mutilarea, dezarticularea, și chiar desfigurarea cadavrului)
 simulare în unele sinucideri, accidente, atentate asupra persoanei.
Sinucidere - particularități :
  direcția plăgii la nivelul gâtului este de la stânga la dreapta (pentru dreptaci) si de sus
în jos;
 plaga este mai profundă inițial;
 folosirea de obiecte atipice (lame de ras, ciob de sticlă);
 lipsa semnelor de luptă (trebuie interpretat cu maxima prudenta);
 de obicei caracteristice bărbaților;
 alte tentative suicidare în antecedente.

c) Plăgile înțepate
 mult mai rare în practica medico-legală;
 agentul vulnerant - obiect înțepător de tipul ac, andrea, pila, etc. - învinge rezistența
țesuturilor prin îndepărtarea lor laterală;
 gradul de distrucție - proporțional cu diametrul corpului înțepător;
 instrumentele conice și rotunjite (ex . pila) - secțiuni transversale sub formă de cerc;
 aceste plăgi sunt întotdeauna în acelaşi sens într-o regiune dată a corpului;
Caracteristici:
1. Orificiu de intrare (la tegument)
 diametru orificiului variază în funcție de tipul agentului vulnerant;
 este mai mic decât diametrul acestuia – retracția țesuturilor;
 variază ca forma de la simplul punct până la plaga alungita ascuțită la capete;
2. Canalul - în profunzimea țesuturilor
 dimensiunea canalului variază în funcție de obiect, forța loviturii, înclinația
instrumentului și rezistența țesuturilor;
3.Orificiul de ieșire
 inconstant, uneori putând lipsi;
 când există, este mai mic decât cel de intrare.

Din punct de vedere juridic:

 accidente de muncă;
 accidentele casnice;
 omucideri (pruncucideri);
 sinuciderea este posibilă, dar rară;
 simulare sau disimulare (diagnosticul diferențial se face cu plaga împușcată).

d) Plaga tăiat-înțepată
 cea mai frecventă leziune produsă prin instrumente ascuţite
  agentul vulnerant cel mai frecvent – cuţitul (caracteristicile acestui obiect sunt vârful
ascuțit și lama tăioasă, aspectul leziunii variind atât în funcție de caracteristicile lamei,
cât și de modul în care este manipulat cuțitul)
Mecanism: agentul vulnerant are o acțiune în doi timpi:
1. înțeparea țesuturilor
2. tăierea propriu-zisă
Au o gravitate mare - plăgi profunde cu mortalitate mare.
Caracteristici:
1. Orificiul de intrare:
 daca obiectul vulnerant are o singura margine taioasa- plaga tegumentara „in sageata”
cu un unghi ascutit,
 daca obiectul are doua margini taioase - o plaga „in butoniera”.
2. Canalul: poate fi unic sau multiplu ( obiectul este retras incomplet si actionat din nou).
Analizarea canalului - disecţie plan cu plan
Adâncimea canalului - în general mai mare decât lungimea lamei.
3. Orificiul de ieșire -inconstant, uneori putind lipsi.
La o plagă transfixiantă orificiul de intrare nu se destinge de orificiul de ieşire nici prin formă
nici prin dimensiuni.

e) Plaga despicată

 produsă prin instrumente grele, despicătoare (topor, satâr, sapă, secure etc.);
 în funcție de cât de ascuțită este lama, leziunea va fi asemănătoare unei plăgi tăiate sau
unei plăgi plesnite;
 lungimea plăgii corespunde cu lungimea lamei;
 sunt plăgi liniare, cu limb și mutilante în funcție de modul de lovire.
Caracteristici:
 de regulă sunt unice, rar multiple;
 este o combinație între plaga tăiată la suprafață si plaga contuză în profunzime;
 aspect și forma leziunii variază în funcție de regiunea interesată, natura armei, direcția
si forța de acțiune
 profunzimea depășește de cele mai multe ori lungimea plăgii. In general au profunzime
mare, ajungând la oase pe care frecvent le fracturează.
 marginile plăgii au o dehiscenta mare;
 în profunzime se găsesc corpi străini, rugină, fragmente textile;
 sunt plăgi de gravitate mare.
Din punct de vedere juridic
  omuciderea,
 sinuciderea este rara si atesta asocierea unor tulburări psihice,
 simularea, disimularea unei crime – depesaj criminal,
 accident.

f) Plaga împușcată
Orificiul de intrare are aspect diferit în funcție de condițiile în care s-a făcut tragerea; în mod
obișnuit are următoarele caracteristici:
 lipsă de substanță la nivelul tegumentului de formă rotundă sau ovalară;
 prezența la periferie a unei zone de contuzie (gulerașul de eroziune);
 prezenta gulerașului de ștergere, pe marginea internă a zonei de contuzie;
 inelul de metalizare, ce apare inconstant;
 inelul de tatuare, se găsește în jurul orificiului de intrare doar dacă tragerea s-a făcut în
limita de acțiune a factorilor suplimentari.
Canalul: reprezintă drumul parcurs de proiectil în corpul omenesc. El poate întâlni în cale să
fie segmente osoase, fie organe (cavitate sau parenchimatoase), care-l fac să piardă din energia
sa cinetică, oprindu-se astfel pe traseu. Se creează așadar un canal orb iar proiectilul rămâne
cantonat în corp.
Orificiul de ieșire diferă de cel de intrare prin aceea că nu prezintă lipsă de substanță, este mai
mare și are aspectul unei plăgi (stelat, în fantă sau triunghiular) cu marginile răsfrânte în afară.