UNIVERSITATEA “AL.I.

CUZA” IASI

REDUCEREA DEVIANŢEI ŞCOLARE

(ABANDONUL ŞCOLAR)

Iaşi,
 Cuprins
Introducere……………………………………………………………………………….2
Devianţa şcolară – o problemă socială……………………………………………….…..2
Cauzele abandonului şcolar………………………………………………………...…….3
Efectele nerezolvării problemei asupra grupului ţintă,
asupra comunităţii, asupra societăţii…………………………………………………...…5
Teorii care explică problema social identificată…………………………………………6
Posibile soluţii pentru rezolvarea problemei……………………………………………..7
Argumente pentru necesitatea intervenţiei……………………………………………….8
Tipuri de intervenţie recomandate pentru rezolvarea problemei…………………………8
Demersuri întreprinse pentru documentare şi surse bibliografice………………………..9
 Introducere
“Omul n-a fost făcut să trăiască singur”, scria Montesquieu, care mai afirma: “Societatea
este uninea oamenilor şi nu oamenii înşişi; în afara socetăţii este numai ferocitate şi spaimă, iar
înăuntrul ei omul găseşte prietenii care îl ajută la nevoie, care îi îndulcesc necazurile şi îl
consolează când suferă pierderi” [3, p. 99].
“Omul nu este sociabil prin natura sa, ci devine soiabil prin educaţie” [3, p. 100], arăta
Hobbes Th, de aceea educaţia pe care o primeşte omul încep din primele moment ale vieţii, în
familie, continuându-se cu celelalte instituţii educative şi de instruire: grădiniţă, şcoala primară,
şcoala gimnazială, liceu, facultate, etc.
Bineînţeles, că nu toţi oamenii parcurg toate etapele de educaţie şi instruire; din diferite
cauze dependente sau independente de voinţa lor; unii oameni se opresc pe parcursul educării şi
instruirii lor, la diferite nivele. Aceasta nu înseamnă că ei nu sunt integraţi în societate, sau nu au
drepturi şi obligaţii; au aceleaşi drepturi şi obligaţii ca şi toţi membrii societăţii, însă unii nu sunt
conţtienţi de acest fapt. Cu cât nivelul de instruire la care au ajuns, este mai coborât, cu atât
membrii societăţii conştientizează mai greu, sau chiar de loc obligaţiile pe care le au ca membri
al societăţii, dar consideră că au numai drepturi pe care şi le reclamă cu insistenţă, neoferind
nimic societăţii, ba chiar provocând probleme şi necazuri celorlalţi membri.
Aceste comportamente cae nu corespund normelor şi regulilor stabilite de societate şi
dezaprobate de majoritatea membrilor societăţii, sunt cunoscute, din punct de vedere sociologic,
drept devianţe.
Devianţa reprezintă ansamblul conduitelor şi stărilor pe care membrii unui grup le
consideră neconforme cu aşteptările, normele sau valorile lor şi care, deci, nu vor fi aprobate, ci
sancţionate de membrii grupului [1, p. 461].
Mulţi sociologi disting patru categorii de devianţe [1, p 461]: devianţa subculturală,
transgresivitatea, tulburările de comportament, handicapurile.
Se poate considera devianţă şi abandonul şcolar, pentru că dezamăgeşte o aşteptare şi
contravine normelor societăţii existente care asigură dreptul la educaţie pentru toţi copiii şi în
care este reglementată obligatitatea şcolarizării tuturor copiilor.

1. Devianţa şcolară – o problemă socială

Într-o societate sau într-o comunitate, pot apare disfuncţii sociale (care pot fi generate de
schimbări structurale, situaţii de criză, dezechilibre, etc), care constau în apariţia unor probleme
în funcţionare, pentru rezolvarea cărora este necesară o intervenţie prin proiecte sociale.
Asemenea probleme sociale pot fi constituite şi din acţiunile care contravin normelor şi valorilor
societăţi şi anume devianţele, prin categoriile în care sunt cunoscute.
Devianţa şcolară reprezintă o componentă a devianţei juvenile, componentă care se
materializează prin abandonul şcolar.
Ca orice problemă socială, devianţa şcolară se poate rezolva prin intervenţie socială,
pentru a elimina atât cauzele problemei sociale, cât şi efectele directe şi indirecte produse.
 O etapă importantă a intervenţiei sociale o reprezintă identificarea şi definirea problemei
sociale, pentru care trebuie analizate următoarele aspecte [2, p 101]:
 sesizarea faptelor care arată că există o problem socială;
 definirea problemei cu ajutorul diferitelor teorii sociologice şi nu numai
sociologice, dar care pot identifica şi diagnostic problema apărută;
 surprinderea modului cum ese percepută problema de categorii sociale diferite:
specialişti, societate în general, populaţie influenţată de problemă;
 cercetarea cauzelor care au dus la apariţia problemei;
 cercetarea efectelor pe care nerezolvarea problemei le poate avea asupra
categoriilor de populaţie: afectată de problemă, respective neafectată direct de
problemă;
 stabilirea variabilelor problemei, pentru a determina modurile în care pot fi
modificate prin intervenţia social.
Spre deosebire de problemele personale care afectează un număr mic de persoane şi care
se pot rezolva prin intervenţii asupra individului sau asupra unui grup restrâns de indivizi (prin
intervenţii individuale), problemele sociale influenţează un număr mare de persoane, iar pentru
rezolvarea lor sunt necesare intervenţii colective, uneori la nivel macrosocial.
O problemă social trebuie rezolvată imediat ce a fost identificată şi definită, deoarece,
nerezolvarea ei poate genera alte probleme sociale care pot avea efecte mai grave asupra
membrilor societăţii.
Ideal, ar fi ca, intervenţia socială să prevină apariţia problemelor sociale, prin analizarea
în profunzime a efectelor produse de o problemă socială existentă, identificată şi în curs de
rezolvare; acest lucru este dificil de realizat, deoarece indicatorii, simptomele apariţiei unei
probleme sociale sunt greu de identificat.

2. Cauzele abandonului şcolar

Cauzele acestei devianţe şcolare, ca şi cauzele oricărei devianţe, sunt greu de evidenţiat.
de particularizat, deoarece pentru diversele acte deviante există o cauzalitate comună [1, p 470];
la prima vedere, este greu de crezut că nişte comportamente atât de diferite între ele: hoţia,
agresiunea, toxicomania, etc) au aceleaşi cause. Această ipoteză se bazează pe faptul că diversele
forme de devianţe au tendinţa de apropiere, contopire, astfel încât între ele apar corelaţii atât de
puternice, putând fi greu dissociate.
Exemplu: devianţa şcolară este strâns legată de delicvenţa juvenilă; argumentare: şi
atunci când sunt la şcoală, tinerii delicvenţi sunt agitaţi, indisciplinaţi, copie, fiind daţi afară din
clasă, din şcoală şi chiulesc; în afara şcolii, fiind neîngrădiţi de regulamentul şcolii (pe care nu-l
respectau), devin delicvenţi cu comportamente din ce în ce mai grave.
Odată identificată şi definită problema socială care trebuie rezolvată, se vor identifica şi
ordona cauzele care au generat-o.
 Prin identificarea cauzelor care au generat o problemă socială, împreună cu stabilirea
efectelor acestei probleme sociale, se elaborează arborele problemei, care reprezintă o metodă de
reprezentare vizuală a procesului de identificae a problemei sociale.
Reprezentarea vizuală (pritr-o diagramă de idei) a cauzelor, respectiv, a efectelor care
generează problema socială, respectiv, care sunt provocate de problemă, este mult mai sugestivă,
deoarece se pot observa mai uşor legăturile dintre cauze/efecte, şi se pot ordona mai rapid după
importanţa lor: cauze/efecte principale, secundare, etc.
În ceea ce priveşte abandonul şcolar, această problemă socială are mai multe aspecte,
determinate, în special, de grupurile ţintă la care se referă:
 categorii de vârstă a copiilor şi tinerilor (vârstă preşcolară, vârstă şcolară în diferite
etape);
 categorii sociale (situaţie socială: părinţi naturali căsătoriţi, divorţaţi, văduvi, adoptivi,
etc);
 categorii de mediu (urban, rural);
 categorii de apartenenţă etnică (populaţie majoritară, populaţie minoritară);
 categorii de apartenenţă la un cult religios (credinţe creştină, mozaică, musulmană, secte,
etc);
 categorii financiare (familii cu situaţie financiară foarte bună, medie, la limita sărăciei,
etc).
Pentru acest proiect am adoptat, ca grup ţintă, copii rromi, datorită următoarelor motive [4]:
 estimativ, jumătate din romii care trăiesc în România sunt analfabeţi;
 alte date statistice arată că doar 20% dintre copiii rromi frecventează grădiniţa, 20%
nu sunt înscrişi la şcoală, 30% abandonează şcoala înainte de absolvirea ciclului
gimnazial, 50% sunt analfabeţi sau semianalfabeţi.
Dintre cauzele care determină apariţia abandonului şcolar la copiii rromi, am identificat
două categorii principale:
a. cauze independente de voinţa copilului/tânărului;
b. cauze care depind numai de copil/tânăr.

a. Cauze independente de voinţa copilului/tânărului

 discriminare:
o marginalizare şi izolare:
 indiferenţa educatorilor:
 sunt puşi în clase separate;
 sunt puşi în ultimile bănci;
 trataţi cu indiferenţă sau pesecutaţi/nedreptîţiţi.
 indiferenţa şi/sau agresivitateacolegilor de clasă:
 indiferenţi, nu le acordă atenţie, nu discută cu ei;
 sunt agresaţi verbal, batjocoriţi;
 sunt agresaţi fizic.
o indiferenţa comunităţii:
 nu acordă sprijin celor defavorizaţi;
  nu urmăresc condiţiile din orfelinate.
 Sărăcie:
o educaţia precară a părinţilor, rudelor:
 părinţii nu-şi fac datoria ca părinţi:
 nu îi înscriu la grădinţă, la şcoală;
 nu au grijă de ei, îi pedepsesc fizic;
 îi trimit, chiar, la cerşit, furat, etc.
 inducerea unei idei greşite despre şcoală;
o neînţelegeri în familie datorită sărăciei:
 părinţii nu comunică între ei;
 părinţii, rudele se ceartă;
 consideră că nu au un loc în societate.

b. Cauze care depind numai de copil/tânăr

 trăsăturile de caracter native şi dobândite:
o timiditate exesivă, agresivitate, intoleranţă;
o mari lacune în educaţie care îi induc lipsă de stimă, panică;
 starea sănătăţii:
o handicap fizic;
o tuburări de comportament.

3. Efectele nerezolvării problemei asupra grupului ţintă,

asupra comunităţii, asupra societăţii

Se poate considera că efectele existenţei unei problem sociale sunt mai rapid de observant
şi identificat, deoarece tocmai consecinţele problemei apărute reprezintă faptele, idicatorii care
dau de ştire că acea problemă social exită şi trebuie rezolvată.
Se poate face analogie cu identificarea (diagnosticarea) unei boli: boala îşi manifestă
prezenţa prin simptomele specifice, deci, prin efectele ei asupra organismului (efecte care pot
avea mai multe cause, fiind commune mai multor boli); medical, prin analize, identifică boala tot
prin efectele ei aspra rezultatelor analizelor.
Efectele care sunt generate de abandonul şcolar la copiii rromi şi se perpetuează datorită
nerezolvării problemei sunt structurate pe trei categorii distincte:
a. efecte asupra grupului ţintă;
b. efecte asupra comunităţii;
c. efecte asupra societăţii.

a. Efecte asupra grupului ţintă

 împiedicarea dezvoltării normale a copilului:
o încetinirea dezvoltării intelectuale;
o lipsa unui vocabular adecvat;
o lipsa cunoştinţelor teoretice, chiar şi a celor de cultură generală
 o lipsa deprinderii unei meserii
o nerecunoaşterea unor norme, reguli, regulamente de comportare, viaţă, muncă
o dobândirea unor trăsături de caracter negative: indisciplină, agresivitate, ură,
furie.
 adaptare dificilă în comunitate/societate:
o greutăţi de comunicare în relaţiile cu oamenii;
o tendinţă de izolare;
o dificultăţi în integrarea într-un grup (altul decât al etniei din care face parte);
o tendinţă de adeziune la grupuri infracţionale;
o sentimental că este marginalizat, discrimint.
b. Efecte asupra comunităţii
 marginalizarea întregii comunităţi;
 nerecunoaştere a comunităţii datorită lipsei valorilor;
 nivel de trai scăzut al membrilor comunităţii;
c. Efecte asupra societăţii
 stigmatizarea comunităţii, în ansamblul ei de către societate;
 animozităţi, conflicte între membrii cmunităţii şiscietate;
 cnflicte între membrii comunităţii şi instituţiile socetăţii.

4. Teorii care explică problema social identificată

La analizarea unei probleme sociale, în scopul rezolvării ei, trebuie luată în considerare
natura complexă a orcărei probleme sociale, deoarce ea este condiţionată de o multitudine de
factori care pot genera multe consecinţe pe diferite niveluri: individ, grup de indivizi,
comunitate, societte. De aceea se evidenţiază o serie de caracteristici [2, p. 102]:
 datorită schimbărilor permanente din societate, nu se poate elabora o listă comletă
a problemelor sociale care pot exita în societate, într-un anumit moment;
 aspectele unei probleme sociale nu pot fi înţelese, în totalitate de către o singură
persoană, deoarece fiecare persoană care face o evaluare are sistemul său de valori.
De aceea, în procesul de definire a unei problem sociale, se va porni de la două aspecte
de bază în sociologie [2, p. 103]:
 realitatea se construieşte pe axa micro- macrosocial, de la grupuri mici (familie,
prieteni, etc) la nivelul sistemului social;
 realitatea social este abordată, pe axa concret- abstract, pornind de la concret la
abstract.
În acelaşi timp, când se abordează o problemă socială, se vor lua în considerate două
noţiuni: incidenţă şi prevalenţă, noţiuni definite de Rossi şi Freeman [2, p. 103]:
 incidenţa se referă la numărul de cazuri noi ale unei probleme particulare care
apar într-o perioadă de timp şi într-o arie geografică specificate;
 prevalenţa problemei, care se referă la numărul cazurilor existente într-o arie
specific şi într-o anumită perioadă de timp.
 Din alt punct de vedere, o problemă social se poate aborda din pespectiva
vulnerabilităţii sociale; considerându-se faptul că un individ sau grup care este afectat direct de
efectele unei problem sociale este vulnerabil social.
Vulnerabilitatea social poate lua mai multe aspect, în funcţie la elementele la care este
raportată [2, p. 30]:
 vulnerablitate utilitaristă, raportată la interesele persoanei;
 vulnerablitate teleologică, raportată la scopurile proprii ale persoanei;
 vulnerablitate axiologică, raportată la adaptarea valorilor proprii la cele
sociale;
 vulnerablitate tradiţională, raportată la transmiterea din generaţie în generaţie
a disfuncţiilor sociale
 vulnerablitate cognitivă, raportată la aplicarea cunoştinţelor despre viaţă în
practica social.
Ca o concluzie, abandonul şcolar la copiii rromi, este o problemă socială deoarece:
 este prezentă incidenţa: s-a înregistrat un număr foarte mare de cazuri noi de
abandon şcolar la copiii rromi;
 este prezntă prevalenţa: există un număr foarte mare de cazuri de abandon şcolar,
înregistrate într-o perioadă mare de timp (ovada este faptul că jumătate din romii
care trăiesc în România sunt analfabeţi);
 existenţa vulnerabilităţiiŢ comunitatea rromă este vulnerabilă social
(vulnerabilitate tradiţională), deoarece este marginalizată, defavorizată.

5. Posibile soluţii pentru rezolvarea problemei

Dintre posibilele soluţii pentru rezolvarea problemei abandonului şcolar la copiii rromi,
se pot evidenţia [4]:
 refacerea echităţii în educaţie în ceea ce priveşte copilul rrom;
 asigurarea de şanse egale pentru copiii rromi în sistemul de predare în limba maternă;
 consolidarea educaţiei de bază în limbile minorităţilor, inclusive în limba romani, în
vederea conservării şi dezvoltării identităţii cultural;
 asigurarea formării şi reconversiei resurselor umane care provin din din familiile de
rromi în concordanţă cu politicile de modernizare economico-socială a României;
 creşterea eficienţei actului didactic şi, prin urmare, creşterea calităţii învăţământului în
limba maternă.

6. Argumente pentru necesitatea intervenţiei

Consider că afirmaţia “…jumătate din romii care trăiesc în România sunt analfabeţi” [4],
constituie un argument care nu poae fi desconsiderat. În afară de acest agument se pot enumera:
 20% dintre copiii rromi frecventează grădiniţa;
 20% dintre copiii rromi nu sunt înscrişi la şcoală;
  30% dintre copiii rromi abandonează şcoala înainte de absolvirea ciclului gimnazial;
 50% dintre copiii rromi sunt analfabeţi sau semianalfabeţi.

7. Tipuri de intervenţie recomandate pentru rezolvarea problemei

Din [4], s-au evidenţiat câteva intervenţii care pot duce cel puţin, la rezolvrea parţială a
problemei:
 aşezarea copiilor rromi în bănci după criterii psihopedagogice logice şi coerente;
 împiedicarea copiilor români să recurgă la jigniri;
 să nu se facă nicio diferenţă între copiii rromi şi nerromi;
 culegerea de nformaţii cu privire la situaţia familială a copiilor rromi;
 organizarea de întâlniri periodice cu părinţii copiilor rrom.

8. Demersuri întreprinse pentru documentare şi surse bibliografice

Pentru documentarea în vederea elaborării acestei etape, am căutat pe Internet un grup

ţintă care să se confrunte cu o problemă socială, la care să pot identifica atât cauzele care au
generat-o, cât şi efectele acesteia.
În continuare, pentru rezolvarea punctelor trasate prin paşii de urmat, am consultat alte
trei titluri prezentate în continuare:
1. Boudon, R., ş.a., Tratat de sociologie, Editura Humanitas, Bucureşi, 2005.
2. Cojocaru, Şt., Proiectul de intervenţie în asistenţa socială, ditura Polirom, Iaşi, 2006.
3. Ionescu, I., Stan, D., Elemente de sociologie, vl. 2, Editura Univ. “Al.I. Cuza”, Iaşi, 1999.
4. http://articole.famouswhy.ro/abandonul_scolar_-_prevenire_si_combatere/