Tema 2: Activitatea de întreprinzător.

Reglementarea juridică a
activităţii de întreprinzător
1. Definiţia activităţii de întreprinzător şi elementele ei constitutive.
2. Genuri de activităţi antreprenoriale.
3. Principalele obligaţiuni ale întreprinzătorului.
3.1 Obligaţiunea de licenţiere
3.2 Alte obligaţiuni

1.Definiţia activităţii de întreprinzător şi elementele ei distinctive.

Prin activitatea de întreprinzător se subînţelege activitatea de fabricare a
producţiei, de executare a lucrărilor şi de prestare a serviciilor, desfăşurată de
cetăţeni şi de asociaţiile acestora în mod independent, din propria iniţiativă, în
numele şi cu riscul propriu, sub răspunderea lor patrimonială, în scopul asigurării unei
surse de venituri permanente (Legea nr. 845/1992, art. 1).
În calitate de întreprinzător, după cum reiese din definiţia legală, poate activa o
persoană fizică sau juridică, care efectuează orice gen de activitate economică
neinterzisă de lege, precum ar fi: producerea bunurilor materiale, intermedierea
comercială, activitatea de comerţ (vânzarea-cumpărarea), operaţiile cu valorile
mobiliare etc.
Persoana fizică, fără a constitui o persoană juridică, poate desfăşura activitatea
dată, dacă:
 a obţinut patenta de întreprinzător;
 a înregistrat o întreprindere individuală;
 a înregistrat o gospodărie ţărănească.
Codul civil clasifică persoanele juridice în persoane juridice cu scop lucrativ şi
persoane juridice cu scop nelucrativ (art. 55), dreptul de a desfăşura activitatea de
întreprinzător având-o cele cu scop lucrativ (societăţile comerciale, societăţile
cooperatiste, întreprinderile de stat şi municipale).
Luând în considerare importanţa acestei activităţi, statul permite practicarea ei
numai după înregistrarea oficială. Prin înregistrare se urmăresc mai multe scopuri,
dintre care cele mai importante sunt: efectuarea unui control asupra persoanei care
practică activitatea de întreprinzător, contracararea activităţii ilegale, ţinerea unei
evidenţe statistice în vederea reglementării economiei, promovarea politicii de
impozitare, informarea publicului asupra identităţii şi capacităţii persoanelor
înregistrate.
Din definitia dreptului afacerilor, reies şi principalele elemente ale
activităţii de întreprinzător:
Activitatea independentă presupune libertatea întreprinzătorului în alegerea
obiectului viitoarei activităţi şi a metodelor de lucru, inadmisibilitatea imixtiunii în
afacerile private. Întreprinzătorul activează din propria voinţă şi în interesul său
propriu.
Activitatea independentă a întreprinzătorului are, totuşi, anumite limite, astfel că
nu putem vorbi de libertate totală. Independenţa lui poate fi limitată de actele
normative, dar numai în măsura necesară asigurării securităţii statului, ordinii
publice, sănătăţii, drepturilor şi libertăţilor legale ale altor persoane etc.
Activitatea din proprie iniţiativă este activitatea care se exercită prin propriul
spirit de întreprinzător şi propria ingeniozitate. Iniţiativa trebuie să fie raţională,
întemeiată, reală şi legală. Nimeni nu poate fi obligat să practice activitatea de
întreprinzător.
Activitatea în nume propriu este desfăşurată de întreprinzător sub denumirea
de firmă proprie, dacă este persoană juridică cu scop lucrativ, iar de întreprinzătorul
individual sub numele său, care trebuie să fie inclus în denumirea de firmă.
Denumirea de firmă şi numele individualizează întreprinzătorul în activitatea sa.

1
 Activitatea pe riscul propriu şi sub răspunderea patrimonială proprie.
Riscul activităţii de întreprinzător, spre deosebire de alte noţiuni juridice ale riscului,
poate fi definit ca activitatea acestuia pe piaţă, în condiţiile incerte referitoare la
posibilul câştig sau pierdere, când cel care ia decizia, nefiind în stare să prevadă
faptul dacă va obţine profit sau va suferi pierderi, trebuie, totuşi, să opteze pentru
una din deciziile optime.
Răspunderea materială a întreprinzătorului este diversă, în funcţie de forma
organizatorico-juridică, şi intervine atunci când activitatea sa este ineficientă sau
când nu şi-a onorat obligaţiile.
Activitatea în scopul asigurării unei surse de venit permanent.
Activitatea de întreprinzător presupune obţinerea sistematică a unei surse de venit,
ca rezultat al unei activităţi continue, şi nu ocazionale.
2.Genurile activităţii de întreprinzător pot fi deduse din definiţia dată la
art.1 al Legii nr. 845/1992 cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi: fabricarea
producţiei, executarea lucrărilor şi prestarea serviciilor. În definiţie nu a fost indicată
cea mai răspândită activitate – comercializarea mărfurilor şi a produselor. Mai sunt şi
alte genuri de activitate reglementate de legislaţie: activităţile bancare, de investiţii,
operaţiunile cu valorile mobiliare, de asigurare etc.1
În legislaţia altor state acţiunile întreprinse de agenţii economici în
procesul activităţii lor sunt denumite acte sau fapte de comerţ (Franţa,
România).
Producerea mărfurilor este acel tip de activitate economică cu caracter general,
care are ca obiect transformarea materiilor prime şi a materialelor în produse noi cu o
valoare mai mare.
Executarea lucrărilor este activitatea economică prin care întreprinzătorul se
obligă să îndeplinească, într-un termen stabilit, o anumită lucrare, fie din propriul
material, fie din materialul beneficiarului. Acestea sunt lucrări de construcţii, montaj.
Prestarea serviciilor este acel gen de activitate economică destinată satisfacerii
necesităţilor persoanelor fizice şi juridice prin acordarea diferitelor servicii:
consultative, de transport, de asigurare, de deservire socială etc.
Comercializarea mărfurilor şi produselor. Tot spectrul de produse şi servicii sunt
destinate, în general, consumatorilor. Comercializarea mărfurilor poate fi făcută direct
şi nemijlocit de către producător prin magazine sau depozite angro proprii ori prin
intermediari (firme de distribuţie).
Toate mărfurile şi serviciile sînt destinate consumatorilor. între producător şi consumator însă există
de regulă unul sau mai mulţi intermediari, altfel spus, comercianţi, care cumpără de la producător mărfuri
pentru a le revinde fie consumatorilor nemijlocit, fie altor comercianţi. Actul de comercializare
presupune transferul dreptului de proprietate asupra unui bun de la vânzător la cumpărător.
Tipurile activităţii de întreprinzător
După importanţa pentru societate, activităţile de întreprinzător pot fi clasificate în: activităţi interzise;
activităţi monopol de- stat; activităţi monopoluri naturale, activităţi supuse licenţierii; activităţi practicate
în baza patentei de întreprinzător; activităţi care pot fi practicate liber, fără autorizaţie specială.
Activităţile interzise. Legislaţia nu conţine o listă a activităţilor economice interzise aşa cum fusese
anterior94. în lipsa unor reglementări exprese, în această listă se includ activităţile care pot să aducă un profit
material şi pentru care este prevăzută o pedeapsă penală sau administrativă.
Potrivit Codului penal nr.985/2002, se interzic şi se sancţionează: activitatea mercenarilor (art.141),
traficul de fiinţe umane (art.165), traficul de copii (art.206), munca forţată (art.168), practicarea ilegală a
medicinii şi activităţii farmaceutice (art.214), proxenetismul (art.220) etc.
Activităţile monopol de stat sunt desfăşurate exclusiv de organe ale statului sau de persoane juridice
constituite de stat. Monopolul de stat este definit ca situaţie în care un număr limitat de agenţi economici sunt
învestiţi de către autorităţile administraţiei publice cu dreptul exclusiv sau cu drepturi exclusive de desfăşurare
a unei anumite activităţi aducătoare de profit. Potrivit Legii nr. 845/1992 cu privire la antreprenoriat şi
întreprinderi, art. 10 alin.(3), numai întreprinderilor de stat li se permite să desfăşoare următoarele activităţi:

1
Roşca N. Baieş S. Dreptul afacerilor: Vol. I. – Chişinău: F.E.P., 2004. – P. 55
2
 - prepararea şi vânzarea substanţelor narcotice, cu efect puternicşi toxice, inclusiv semănatul,
cultivarea şi desfacerea culturilor ce conţin substanţe narcotice şi toxice;
- tratamentul boli canceroase, boli cantagioase, periculoase şi deosebit de periculoase, inclusiv de
boli dermatovenerice infecţioase, precum şi de boli psihice în forme agresive, eliberarea avizelor
corespunzătoare;
- efectuarea expertizei pentru determinarea pierderii temporare sau stabile a capacităţii de muncă,
precum şi a examenelor şi controalelor medicale periodice şi preventive decretate ale cetăţenilor;
- tratamentul animalelor ce suferă de boli deosebit de periculoase;
- confecţionarea ordinelor şi medaliilor;
- producerea emblemelor ce confirmă achitarea impozitelor şi taxelor de stat;
- prestarea serviciilor poştale (cu excepţia poştei exprese), telegrafice, serviciilor de
telecomunicaţii internaţionale, confecţionarea timbrelor poştale;
- confecţionarea şi comercializarea tehnicii de luptă şi militare speciale, oricăror feluri de arme,
precum şi reparaţia acestora (cu excepţia armelor sportive şi de vânătoare), confecţionarea şi
comercializarea muniţiilor şi substanţelor explozive;
- evidenţa de stat, înregistrarea de stat şi inventarirea tehnică (inclusiv paşaportizarea) bunurilor
imobile, restabilirea documentelor pentru dreptul de proprietate şi administrarea acestora;
- imprimarea şi baterea monedei, imprimarea hârtiilor de valoare de stat;
- efectuarea lucrărilor cartografice, geografice, astronomo-geodezice, gravimetrice, topografice,
cadastrale, a lucrărilor în domeniul hidrometeorolgiei şi geologiei.
Activităţile monopol de stat sunt reglementate şi prin Hotărârea Guvernului nr.582/1995 cu privire la
reglementarea monopolurilor , care stabileşte metodele de reglementare, lista activităţilor monopol de stat şi
autorităţile publice abilitate cu reglementarea lor.
Activităţile monopol natural. Prin monopol natural legiuitorul desemnează situaţia în care producerea,
transportarea, comercializarea, procurarea mărfurilor şi grupurilor de mărfuri fungibile, precum şi prestarea
anumitor tipuri de servicii, în virtutea unor factori de ordin natural, economic sau tehnologic se află sub
controlul direct al unuia sau al mai multor agenţi economici.
Lista activităţilor monopoluri naturale este aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.582/1995 cu privire
la reglementarea monopolurilor. Astfel de activităţi sunt:
- activităţile legate de exploatarea căilor ferate magistrale cu zonele lor de protecţie, instalaţiile de cale,
construcţiile de arbă şi serviciile de exploatare a acestora, de staţiile şi punctele de tiraj pentru trecerea
garniturilor de tren;
- activităţile legate de exploatarea gărilor feroviare;
- activităţile legate de exploatarea autostrăzilor, construite din contul bugetului republican şi local,
cu zonele de protecţie şi serviciile de întreţinere;
- activităţile legate de exploatarea căilor navigabile naturale şi artificiale;
- activităţile legate de exploatarea porturilor fluviale;
- activităţile legate de exploatarea reţelelor magistrale de telecomunicaţii;
- activităţile legate de exploatarea reţelelor de televiziune şi radiofuziune pentru difuzarea
radioprogramelor de stat;
- activităţile legate de exploatarea reţelelor de telecomunicaţii internaţionale;
- activităţile legate de exploatarea întreprinderilor staţionare de producere a energiei electrice şi
termice conectate la sistemul energetic unic;
- activităţile legate de exploatarea reţelelor electrice de toate tensiunile şi reţelelor termice
magistrale;
- activităţile legate de exploatarea reţelelor de gaze şi obiectivelor sistemului unic de gazificare, precum
şi cele legate de transportul gazelor prin conducte;
- activităţile legate de exploatarea reţelelor şi comunicaţiilor de aprovizionare cu energie termică,
conductelor de apă şi canalizare;
- activităţile legate de colectarea gunoiului şi zăpezii;
- activităţile ce privesc acordarea serviciilor rituale;
- activităţile legate de exploatarea aeroporturilor şi a sistemelor de dirijare a circulaţiei aeriene, de
comunicaţie dintre navele aeriene şi de asigurarea securităţii decolării şi aterizării aeronavelor.
Reglementarea juridică deosebită a acestor activităţi se datorează faptului că, pe de o parte, prezintă un
risc sporit, iar pe de alta, agenţii economici care desfăşoară astfel de activităţi pot influenţa negativ piaţa
bunurilor sau serviciilor. De exemplu, din lipsă de concurenţă, consumatorul nu poate schimba agentul
3
economic care livrează energie termică, energie electrică, apă, gaze naturale etc, fiind nevoit să accepte toate
condiţiile impuse de societatea care îi prestează aceste servicii. Statul îşi rezervă dreptul să intervină în
activitatea acestor societăţi comerciale pentru a proteja consumatorii de posibilele abuzuri şi de aceea aceste
genuri de activate sunt desemnate ca monopoluri naturale.
Activităţile supuse licenţierii. Activităţile de întreprinzător supuse licenţierii sunt stabilite la art.7 din
Legea nr.451/2001 privind licenţierea unor genuri de activitate.
Activităţile practicate în baza patentei de întreprinzător. Activităţile de întreprinzător care pot fi
desfăşurate în baza patentei de întreprinzător sunt stabilite la anexa nr.l a Legii nr.93/1998 privind patenta
de întreprinzător.
Activităţile care pot fi practicate fără autorizaţii speciale. întreprinzătorii persoane fizice şi persoane
juridice pot desfăşura genurile de activitate care nu sunt supuse licenţierii fără vre-o autorizaţie sau permisiune
specială dacă alte legi nu stabilesc altfel.
3. Principalele obligaţiuni ale întreprinzătorilor
3.1 Obligaţia întreprinzătorilor de a obţine licenţe pentru activităţile supuse
licenţierii.
Din momentul înregistrării de stat, întreprinderea poate să desfăşoare orice gen
de activitate, cu excepţia celor interzise de lege. Este prevăzută o listă a tipurilor de
activitate a căror practicare este permisă doar întreprinderilor de stat, de exemplu,
tipărirea bancnotelor şi baterea monedelor naţionale, tipărirea valorilor mobiliare,
confecţionarea ordinelor şi medaliilor. Mai sunt şi genuri de activitate pentru
practicarea cărora este nevoie de obţinerea unor acte suplimentare, cum este licenţa.
Ca instituţie juridică, licenţierea este o intervenţie a statului în activitatea
economică, o limitare a dreptului la activitatea de întreprinzător şi o restrângere a
capacităţii civile a subiectelor. Fiind o activitate a statului, licenţierea nu numai că
autorizează întreprinzătorul să practice o anumită activitate economică, dar şi
exercită faţă de el o funcţie de control, asigurând astfel respectarea legalităţii,
protecţia drepturilor, intereselor şi sănătăţii cetăţenilor, apărarea şi securitatea
statului, ocrotirea moştenirii culturale a poporului şi a altor interese publice.
Licenţierea conţine totalitatea procedurilor de reglementare a activităţii de întreprinzător legate de
eliberarea, reperfectarea, suspendarea, reînnoirea şi retragerea licenţelor, eliberarea copiilor şi duplicatelor
acestora, ţinerea dosarelor de licenţiere şi a registrelor de licenţe, controlul asupra respectării de către
titularii de licenţe a condiţiilor de licenţiere, adoptarea prescripţiilor privind lichidarea încălcărilor ce ţin de
condiţiile de licenţiere;
Licenţa este un act administrativ cu caracter permisiv, eliberat de autoritatea de licenţiere în
procesul de reglementare a activităţii de întreprinzător, ce atestă dreptul titularului de licenţă de a desfăşura,
pentru o perioadă stabilită, genul de activitate indicat în aceasta, integral sau parţial, cu respectarea
obligatorie a condiţiilor de licenţiere;
Formularul licenţei este un document de evidenţă strictă.
Licenţa conţine următoarele date:
a. denumirea autorităţii de licenţiere;
b. seria, numărul şi data eliberării licenţei;
c. denumirea, forma juridică de organizare, adresa juridică a titularului de licenţă întreprindere sau
organizaţie, persoană juridică sau fizică ori numele, prenumele şi adresa titularului de licenţă
persoană fizică;
d. data şi numărul certificatului de înregistrare de stat a întreprinderii sau organizaţiei, IDNO al
întreprinderii sau al organizaţiei ori seria şi numărul buletinului de identitate, IDNP al persoanei
fizice;
e. genul de activitate, integral sau parţial, pentru a cărui desfăşurare se eliberează licenţa;
f. termenul de valabilitate a licenţei;
g. semnătura conducătorului autorităţii de licenţiere sau a adjunctului acestuia autentificată prin
aplicarea ştampilei acestei autorităţi.
Camera de Licenţiere este organul de stat abilitat cu eliberarea licenţelor. Ea
efectuează următoarea activitate:

4
  eliberează, reperfectează, suspendă, reînnoieşte şi retrage licenţele,
recunoaşte nevalabilitatea lor, eliberează copiile şi duplicatele de pe
acestea;
 stabileşte condiţiile de licenţiere a genurilor de activitate concrete,
întocmeşte lista documentelor suplimentare prezentate de solicitanţi pentru
un anumit gen de activitate;
 organizează controlul asupra respectării de către titularii de licenţe a
condiţiilor de licenţiere;
 ţine dosarele de licenţiere şi registrul unic al licenţelor;
 are alte atribuţii.
Procedura de obţinere a licenţei.
Pentru obţinerea licenţei, conducătorul întreprinderii sau organizaţiei ori persoana împuternicită de
acesta sau persoana fizică depune la autoritatea de licenţiere respectivă personal, prin scrisoare
recomandată sau prin poştă electronică (sub formă de document electronic cu semnătură digitală) o
declaraţie de modelul stabilit de această autoritate, semnată de persoana care depune declaraţia, ce
conţine:
a) denumirea, forma juridică de organizare, sediul, IDNO al întreprinderii sau al organizaţiei ori
numele, prenumele, adresa şi IDNP al persoanei fizice;
b) genul de activitate, integral sau parţial, pentru a cărui desfăşurare solicitantul de licenţă intenţionează
să obţină licenţă;
c) asumarea pe propria răspundere de către solicitantul de licenţă a responsabilităţii pentru respectarea
condiţiilor de licenţiere la desfăşurarea genului de activitate pentru care se solicită licenţă şi pentru
veridicitatea documentelor prezentate.
La declaraţia pentru eliberarea licenţei se anexează:
a) copia de pe certificatul de înregistrare de stat a întreprinderii sau organizaţiei ori de pe buletinul
de identitate al persoanei fizice;
b) documentele suplimentare în conformitate cu prevederile actelor legislative ce reglementează
activitatea licenţiată pentru care se solicită licenţa. Documentele pot fi însoţite şi de copii pe
suport electronic.
Solicitarea altor documente decît cele prevăzute de Legea 281 se interzice.
Documentele se depun în original sau în copie pe e-licentiere.md sau personal la ghișeul unic. Datele
din documentele şi informaţiile depuse se verifică prin procedura ghişeului unic.
Ghişeul unic este procedura prin care autoritatea de licenţiere, în colaborare cu alte autorităţi
publice ori instituţii abilitate prin lege cu funcţii de reglementare şi de control, verifică autenticitatea
informaţiei prezentate de solicitantul/titularul de licenţă şi/sau remite actele recepţionate autorităţilor de
specialitate pentru aprobare, în cazurile în care legislaţia prevede aprobarea lor, în regim on-line, prin
intermediul reţelelor electronice la care are acces autoritatea de licenţiere, sau în alt mod stabilit de
aceste autorităţi, fără implicarea în acest proces a solicitantului/titularului de licenţă.
Declaraţia pentru eliberarea licenţei şi documentele anexate la ea se înregistrează conform
borderoului, a cărui copie se expediază (se înmînează) solicitantului de licenţă, cu menţiunea privind
data înregistrării declaraţiei, autentificată prin semnătura persoanei responsabile a autorităţii de
licenţiere.
Declaraţia pentru eliberarea licenţei nu se înregistrează în cazul în care:
a) aceasta a fost depusă (semnată) de o persoană care nu are atribuţiile respective;
b) documentele au fost perfectate cu încălcarea cerinţelor prezentului articol.
Despre refuzul înregistrării declaraţiei pentru eliberarea licenţei, solicitantul de licenţă este informat
în scris în cel mult 3 zile lucrătoare din ziua adresării, indicîndu-se temeiurile refuzului.
După înlăturarea cauzelor ce au servit temei pentru refuzul înregistrării declaraţiei pentru eliberarea
licenţei, solicitantul de licenţă poate depune o nouă declaraţie, care se examinează în modul stabilit.
Autoritatea de licenţiere, în baza declaraţiei pentru eliberarea licenţei şi
documentelor anexate, adoptă decizia privind eliberarea licenţei sau privind
respingerea declaraţiei în cel mult 5 zile lucrătoare de la data înregistrării acesteia.
Informaţia despre adoptarea deciziei privind eliberarea licenţei se comunică
solicitantului cel tîrziu în ziua lucrătoare imediat următoare adoptării deciziei.

5
 Temei pentru respingerea declaraţiei pentru eliberarea licenţei este depistarea
de către autoritatea de licenţiere a datelor neveridice în documentele prezentate de
către solicitantul de licenţă.
În caz de respingere a declaraţiei pentru eliberarea licenţei, solicitantul poate
depune o nouă declaraţie după înlăturarea cauzelor care au servit drept temei pentru
respingerea declaraţiei precedente.
Licenţele eliberate de autorităţile de licenţiere indicate în prezenta lege sînt
valabile pe întreg teritoriul Republicii Moldova dacă legile care reglementează
activitatea licenţiată respectivă nu prevăd limitări teritoriale.
Licenţele obţinute în Republica Moldova sînt valabile şi peste hotarele ei în
conformitate cu acordurile internaţionale la care Republica Moldova este parte.
Licenţele eliberate de autorităţile de licenţiere din străinătate sînt valabile şi pe
teritoriul Republicii Moldova în conformitate cu acordurile internaţionale la care
Republica Moldova este parte.
Termenul de valabilitate a licenţei
Pentru genurile de activitate indicate la art.8 alin.(1) pct.7), 8) şi 10 :7 )
activitatea în domeniul jocurilor de noroc: organizarea şi desfăşurarea loteriilor, întreţinerea cazinourilor,
exploatarea automatelor de joc cu cîştiguri băneşti, stabilirea mizelor la competiţii sportive;
8) importul şi comercializarea angro a alcoolului etilic, a băuturilor alcoolice şi a berii importate;
9)importul şi comercializarea angro a articolelor din tutun; importul şi prelucrarea industrială a tutunului
şi/sau comercializarea angro a tutunului fermentat, licenţa se eliberează pe un termen de un
an.
Pentru genul de activitate indicat la art.8 alin.(1) pct.9), fabricarea şi/sau păstrarea,
comercializarea angro a alcoolului etilic, a producţiei alcoolice şi a berii; licenţa se eliberează pe un
termen de 3 ani, cu indicarea anuală în conţinutul acesteia a termenului pentru care
s-a achitat taxa de licenţă.
Pentru genul de activitate indicat la art. 8 alin. (1) lit. a) pct. 11), transportul rutier
contra cost, licența se eliberează pe un termen de 8 ani.
Pentru genurile de activitate indicate la art.8 alin.(1) lit. b) pct. 33)–333), lit. c)
pct. 34)–38), lit. d) pct. 39)–412), lit. e) pct. 42) și lit. f) pct. 44), termenul de
valabilitate a licenţei se stabileşte prin legile care reglementează activitatea licenţiată
respectivă.
Pentru celelalte genuri de activitate indicate la art.8 alin.(1) pct.1)-3), 6)-39) şi
45), licenţa se eliberează pe un termen de 5 ani, cu excepţiile menţionate la alin.(2) şi
(3).
Eliberarea licenţei Licenţa se perfectează în termen de 3 zile lucrătoare,
începînd cu ziua primirii documentului care confirmă achitarea taxei pentru eliberarea
licenţei. Menţiunea despre data primirii documentului, care confirmă achitarea taxei
pentru eliberarea licenţei, se face pe borderoul documentelor primite de la solicitantul
de licenţă.
Dacă solicitantul, în termen de 30 de zile de la data la care i s-a expediat
(înmînat) înştiinţarea despre adoptarea deciziei privind eliberarea licenţei, nu a
prezentat nemotivat documentul ce confirmă achitarea taxei pentru eliberarea
acesteia sau nu s-a prezentat pentru a i se elibera licenţa perfectată, autoritatea de
licenţiere este în drept să anuleze decizia privind eliberarea licenţei sau să adopte
decizia privind recunoaşterea licenţei ca fiind nevalabilă.
În cazul în care titularul de licenţă intenţionează să desfăşoare genul de
activitate indicat în licenţă după expirarea termenului ei de valabilitate, acesta este în
drept să solicite prelungirea termenului de valabilitate a licenţei, cu achitarea taxei
pentru licenţă, stabilite conform legii, pentru perioada ulterioară. În acest caz, pe
licenţă se va aplica menţiunea privind prelungirea termenului de valabilitate, cu
indicarea termenului nou. Menţiunea privind prelungirea termenului de valabilitate
poate fi aplicată pe licenţă pînă la expirarea termenului anterior de valabilitate a

6
licenţei. În acest caz, termenul nou de valabilitate a licenţei va curge din ultima zi
calendaristică în care a expirat termenul anterior de valabilitate a acesteia.
Titularul de licenţă nu este în drept să transmită licenţa sau copia de pe aceasta
altei persoane.
Reperfectarea licenţei: Temeiurile pentru reperfectarea licenţei sînt
schimbarea denumirii titularului de licenţă şi modificarea altor date ce se conţin în
licenţă.La apariţia temeiurilor pentru reperfectarea licenţei titularul acesteia este
obligat, în termen de 10 zile lucrătoare, să depună la autoritate de licenţiere o cerere
de reperfectare a licenţei împreună cu licenţa care necesită reperfectare şi
documentele (sau copiile de pe acestea, cu prezentarea originalelor pentru
verificare), ce confirmă modificările în cauză.
Autoritatea de licenţiere, în termen de 10 zile lucrătoare de la data depunerii
cererii de reperfectare a licenţei şi a documentelor anexate la ea, adoptă decizia
privind reperfectarea licenţei şi o comunică solicitantului. Licenţa reperfectată se
eliberează pe acelaşi formular sau, după caz, pe un formular nou, ţinîndu-se cont de
modificările indicate în cerere; totodată se eliberează copiile necesare de pe această
licenţă.
Termenul de valabilitate a licenţei reperfectate nu poate depăşi termenul de
valabilitate indicat în licenţa precedentă.
La reperfectarea licenţei, în cazul în care licenţa reperfectată se eliberează pe
un formular nou, autoritatea de licenţiere adoptă decizia despre recunoaşterea
nevalabilităţii licenţei precedente, introducînd modificările respective în registrul de
licenţiere, nu mai tîrziu de ziua lucrătoare imediat următoare adoptării deciziei.
În perioada examinării cererii privind reperfectarea licenţei titularul acesteia îşi
poate continua activitatea în baza unui certificat eliberat de autoritatea de licenţiere.
Licenţa care nu a fost reperfectată în termenul stabilit nu este valabilă.
Modificarea datelor indicate în documentele anexate la declaraţia
pentru eliberarea licenţei
Titularul de licenţă este obligat să înştiinţeze autoritatea de licenţiere despre
toate modificările datelor indicate în documentele anexate la declaraţia pentru
eliberarea licenţei. Înştiinţarea se prezintă la autoritatea de licenţiere, în persoană,
prin scrisoare recomandată sau prin poştă electronică (sub formă de document
electronic cu semnătură digitală), în termen de 10 zile de la survenirea modificărilor,
împreună cu documentele (sau copiile de pe acestea) ce confirmă modificările în
cauză.
Persoana fizică sau juridicăpoate solicita eliberarea duplicatului licenţei. Drept
temei pentru eliberarea duplicatului licenţei serveşte pierderea sau deteriorarea
acesteia.
În caz de pierdere a licenţei, titularul acesteia este obligat, în decurs de 15 zile
lucrătoare, să depună la autoritatea de licenţiere, în persoană, prin scrisoare
recomandată sau prin poştă electronică, o cerere de eliberare a duplicatului licenţei.
În cazul în care licenţa este deteriorată şi nu poate fi folosită, titularul acesteia
depune la autoritatea de licenţiere, împreună cu licenţa deteriorată, o cerere de
eliberare a duplicatului acesteia. Autoritatea de licenţiere este obligată să elibereze
duplicatul licenţei în termen de 3 zile lucrătoare de la data depunerii cererii de
eliberare a duplicatului licenţei.
În caz de eliberare a duplicatului licenţei, autoritatea de licenţiere adoptă decizia de
anulare a licenţei pierdute sau deteriorate, cu introducerea modificărilor respective în
registrul licenţelor nu mai tîrziu de ziua lucrătoare imediat următoare adoptării
deciziei.
Taxa pentru licenţă: în dependenţă de genul de activitate practicat, diferă şi
taxa pentru licenţă.
Controlul în domeniul licenţierii

7
 Controalele planificate asupra respectării de către titularii de licenţe a condiţiilor
de licenţiere se efectuează de către autoritatea de licenţiere cel mult o dată în
decursul anului calendaristic, cu cooptarea, după caz, a reprezentanţilor instituţiilor
cu funcţii de reglementare şi de control, conform competenţei.
Controalele inopinate se efectuează numai în temeiul unei sesizări scrise din
partea instituţiilor cu funcţii de reglementare şi de control privind încălcarea de către
titularul de licenţă a condiţiilor de licenţiere sau în scopul de a verifica îndeplinirea
prescripţiilor privind lichidarea încălcărilor ce ţin de condiţiile de licenţiere.
În baza rezultatelor controlului se întocmeşte un act în 2 exemplare, unul
dintre care se expediază (înmînează) titularului de licenţă, iar al doilea se păstrează la
autoritatea de licenţiere. În caz de dezacord cu rezultatele controlului efectuat,
titularul de licenţă, în termen de 5 zile lucrătoare de la data întocmirii actului de
control, poate prezenta în scris argumentarea dezacordului, anexînd documentele de
rigoare.
În cazul în care se depistează încălcări ale condiţiilor de licenţiere, autoritatea de
licenţiere, în termen de 15 zile lucrătoare de la data întocmirii actului de control,
emite prescripţia privind lichidarea încălcărilor, cuprinzînd recomandările privind
modul de remediere a tuturor deficienţelor identificate, precum şi avertizarea despre
posibila suspendare sau retragere a licenţei dacă încălcările depistate nu vor fi
lichidate în termenul stabilit.
Titularul de licenţă, primind prescripţia privind lichidarea încălcărilor condiţiilor
de licenţiere, este obligat, în termenul indicat în prescripţie, să prezinte autorităţii de
licenţiere informaţia privind lichidarea încălcărilor.
Sistarea temporară şi reluarea valabilităţii licenţei
Licenţa poate fi sistată temporar în conformitate cu prevederile Legii cu privire
la principiile de bază de reglementare a activităţii de întreprinzător.
Drept temei pentru realizarea acţiunilor prevăzute de lege pentru sistarea
temporară a licenţei servesc:
a) cererea titularului de licenţă privind sistarea acesteia;
b) neachitarea anuală sau trimestrială, în termenul stabilit, a taxei pentru
licenţă;
c) nerespectarea de către titularul de licenţă a termenului de depunere a
cererii de eliberare a duplicatului licenţei pierdute sau deteriorate;
d) desfăşurarea de către filială şi/sau altă subdiviziune separată a titularului de
licenţă a activităţii licenţiate fără copia autorizată de pe licenţă, în cazurile cînd
obligativitatea obţinerii copiilor autorizate de pe licenţă este stabilită prin lege.
Decizia privind sistarea temporară a licenţei se aduce la cunoştinţă titularului de
licenţă în termen de 3 zile lucrătoare de la data emiterii ei. Termenul de sistare
temporară a licenţei nu poate depăşi 2 luni.
Titularul de licenţă este obligat să înştiinţeze în scris autoritatea de licenţiere
despre înlăturarea circumstanţelor care au dus la sistarea temporară a licenţei.
Decizia privind reluarea valabilităţii licenţei se aduce la cunoştinţă titularului de
licenţă în termen de 3 zile lucrătoare de la data emiterii ei.
Termenul de valabilitate a licenţei nu se prelungeşte pe perioada de sistare
temporară a acesteia
Retragerea licenţei
Drept temei pentru realizarea acţiunilor prevăzute de lege în vederea retragerii
licenţei servesc:
a) cererea titularului de licenţă privind retragerea acesteia;
b) decizia cu privire la anularea înregistrării de stat a titularului de licenţă;
c) depistarea unor date neautentice în documentele prezentate autorităţii de
licenţiere;
d) stabilirea faptului de transmitere a licenţei sau a copiei de pe aceasta altei
persoane în scopul desfăşurării genului de activitate licenţiat;
8
 e) neînlăturarea, în termenul stabilit, a circumstanţelor care au dus la sistarea
temporară a licenţei;
f) nerespectarea în mod repetat a prescripţiilor privind lichidarea încălcărilor
ce ţin de condiţiile de licenţiere.
Menţiunea referitoare la data şi numărul deciziei privind retragerea licenţei se
înscrie în registrul licenţelor nu mai tîrziu de ziua lucrătoare imediat următoare
adoptării deciziei. În cazul retragerii licenţei, taxa pentru licenţă nu se restituie.
Titularul de licenţă este obligat, în decurs de 10 zile lucrătoare de la data adoptării
deciziei de retragere a licenţei, să depună la autoritatea de licenţiere licenţa retrasă.
Autorităţile de licenţiere : în calitate de autorităţi de licenţiere sînt:
a) Agenția Servicii Publice;
b) Banca Naţională a Moldovei;
c) Comisia Naţională a Pieţei Financiare;
d) Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică;
e) Agenţia Naţională pentru Reglementare în Comunicaţii Electronice şi Tehnologia Informaţiei;
f) Consiliul Coordonator al Audiovizualului..
Camera de Licenţiere, este o autoritate a administraţiei publice centrale, are statut de persoană
juridică şi dispune de ştampilă cu stema de stat şi cu denumirea sa. Camera îşi desfăşoară activitatea pe
baza regulamentului aprobat de Guvern.
În scopul realizării activităţilor atribuite conform prezentei legi în competenţa Camerei, aceasta
îndeplineşte următoarele atribuţii:
a) eliberează, reperfectează, reînnoieşte licenţele, eliberează copii şi duplicate ale acestora, realizează
acţiunile prevăzute de lege pentru suspendarea, retragerea, recunoaşterea nevalabilităţii licenţelor;
b) organizează controlul asupra respectării de către titularii de licenţe a condiţiilor de licenţiere;
c) asigură verificarea corespunderii solicitantului condiţiilor de licenţiere;
d) remite prescripţii privind lichidarea încălcărilor ce ţin de condiţiile de licenţiere;
e) ţine dosarele de licenţiere şi registrul de licenţiere;
f) comandă şi păstrează formularele de licenţă;
g) generalizează experienţa din domeniul de competenţă şi prezintă Guvernului propunerile respective;
h) prezintă Guvernului dări de seamă anuale privind activitatea sa.
Genurile de activitate supuse reglementării prin licenţiere:
Se supun reglementării prin licenţiere următoarele genuri de activitate:
a) de către Camera de Licenţiere:
1) activitatea de audit;
2) activitatea de evaluare a bunurilor imobile şi/sau de efectuare a expertizei mărfurilor;
3) activitatea burselor de mărfuri;
6) activitatea cu metale preţioase şi pietre preţioase; funcţionarea caselor de amanet;
7) activitatea în domeniul jocurilor de noroc: organizarea şi desfăşurarea loteriilor, întreţinerea
cazinourilor, exploatarea automatelor de joc cu cîştiguri băneşti, stabilirea mizelor la competiţii sportive;
8) importul şi comercializarea angro a alcoolului etilic, a băuturilor alcoolice şi a berii importate;
9) fabricarea şi/sau păstrarea, comercializarea angro a alcoolului etilic, a producţiei alcoolice şi a berii;
10) importul şi comercializarea angro a articolelor din tutun; importul şi prelucrarea industrială a
tutunului şi/sau comercializarea angro a tutunului fermentat;
11) proiectarea plantaţiilor pomicole, bacifere şi viticole; producerea şi/sau comercializarea seminţelor,
materialului de înmulţire şi săditor;
12) producerea, păstrarea şi comercializarea materialului biologic de prăsilă (animale, material seminal,
embrioni, ovule, icre şi lavre de peşte, ouă de pasăre şi ouă de viermi de mătase) destinat reproducerii;
13) activitatea farmaceutică veterinară şi/sau asistenţa veterinară (cu excepţia activităţii desfăşurate de
serviciul veterinar de stat);
14) importul şi/sau comercializarea produselor de uz fitosanitar şi a fertilizanţilor;
15) transportul auto de călători în folos public; transportul auto internaţional de mărfuri;
16) activitatea de proiectare pentru toate categoriile de construcţii, urbanism, instalaţii şi reţele tehnico-
edilitare, reconstrucţii, restaurări;
17) construcţiile de clădiri şi/sau construcţii inginereşti, instalaţii şi reţele tehnico-edilitare,
reconstrucţiile, consolidările, restaurările;
9
 18) extragerea zăcămintelor minerale şi/sau producerea şi îmbutelierea apelor minerale şi naturale
potabile;
19) lucrările de foraj (cu excepţia prospecţiunilor tehnice în construcţie);
20) activitatea topogeodezică şi cartografică;
21) colectarea, păstrarea, prelucrarea, comercializarea, precum şi exportul resturilor şi deşeurilor de
metale feroase şi neferoase, de baterii de acumulatoare uzate, inclusiv în stare prelucrată;
22) activităţile nucleare şi radiologice, cu utilizarea surselor radioactive, ce se raportă la categoriile I-III;
23) importul şi/sau fabricarea, depozitarea, comercializarea angro a substanţelor şi materialelor chimice
toxice, articolelor şi produselor chimice de menaj; producerea, importul şi/sau exportul, reexportul
substanţelor care distrug stratul de ozon, precum şi al echipamentelor şi produselor ce conţin asemenea
substanţe;
24) confecţionarea şi distrugerea ştampilelor;
25) activitatea particulară de detectiv sau de pază;
26) montarea şi/sau reglarea, asistenţa tehnică a sistemelor automate de semnalizare şi de stingere a
incendiilor, precum şi de protecţie a clădirilor împotriva fumului şi de înştiinţare în caz de incendiu;
27) importul şi/sau exportul, comercializarea armamentului şi muniţiilor, repararea armelor organice,
sportive şi/sau de vînătoare, de tir, de instrucţie, de decoraţie, de colecţie şi de autoapărare;
28) importul, depozitarea şi/sau folosirea materialelor explozive (inclusiv a materialelor pirotehnice);
efectuarea lucrărilor de dinamitare;
29) importul, exportul, proiectarea, producerea şi comercializarea mijloacelor criptografice şi tehnice de
protecţie a informaţiei, mijloacelor tehnice speciale pentru obţinerea ascunsă a informaţiei; prestarea
serviciilor în domeniul protecţiei criptografice şi tehnice a informaţiei (cu excepţia activităţii desfăşurate de
autorităţile publice învestite cu acest drept prin lege);
30) activitatea farmaceutică, inclusiv cu folosirea preparatelor narcotice şi/sau psihotrope, desfăşurată de
întreprinderile şi/sau instituţiile farmaceutice; importul şi/sau producerea articolelor de parfumerie şi
cosmetică;
31) fabricarea, comercializarea, asistenţa tehnică, repararea şi verificarea articolelor de tehnică şi optică
medicală;
32) acordarea asistenţei medicale de către instituţiile medico-sanitare private;
33) activitatea în domeniul geneticii, microbiologiei şi activităţile incluse în clasele III şi IV de risc,
desfăşurate cu organisme modificate genetic;
34) activitatea legată de plasarea în cîmpul muncii a cetăţenilor în ţară şi/sau în străinătate;
35) activitatea de turism;
36) activitatea instituţiilor de învăţămînt privat de toate nivelurile, treptele şi formele; învăţămîntul
complementar (extraşcolar) şi/sau pentru adulţi, cu excepţia celui finanţat de la bugetul public naţional;
37) activitatea de depozitare a cerealelor cu eliberarea certificatelor de depozit pentru cereale;
38) activitatea magazinelor duty-free, inclusiv pentru deservirea corpului diplomatic;
39) activitatea de broker vamal;
b) de către Banca Naţională a Moldovei:
40) activitatea instituţiilor bancare şi unităţilor de schimb valutar;
c) de către Comisia Naţională a Pieţei Financiare:
41) activitatea în domeniul asigurărilor (reasigurărilor); activitatea de gestiune a activelor fondurilor
nestatale de pensii (începînd cu 1 octombrie 2008);
42) activitatea asociaţiilor de economii şi împrumut (începînd cu 1 octombrie 2008);
43) activitatea profesionistă pe piaţa valorilor mobiliare;
44) activitatea birourilor istoriilor de credit;
d) de către Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică:
45) importul şi comercializarea cu ridicata şi/sau cu amănuntul a benzinei, motorinei şi/sau a gazului
lichefiat la staţiile de alimentare;
46) producerea energiei electrice; transportul energiei electrice şi/sau activitatea de dispecerat central;
distribuţia energiei electrice; furnizarea energiei electrice la tarife reglementate sau nereglementate;
47) producerea şi/sau stocarea gazelor naturale; transportul gazelor naturale; distribuţia şi/sau furnizarea
gazelor naturale la tarife reglementate sau nereglementate;
e) de către Agenţia Naţională pentru Reglementare în Comunicaţii Electronice şi Tehnologia
Informaţiei:
10
 48) utilizarea frecvenţelor sau canalelor radio şi/sau a resurselor de numerotare în scopul furnizării
reţelelor şi/sau serviciilor de comunicaţii electronice;
49) furnizarea serviciilor de elaborare, întreţinere şi implementare a produselor program, echipamentelor
şi sistemelor informatice de importanţă statală;
50) furnizarea serviciilor de proiectare, elaborare, implementare a sistemelor şi resurselor informaţionale
automatizate de importanţă statală (crearea bazelor de date, exploatarea acestora şi serviciile privind
furnizarea informaţiei) şi serviciilor de asigurare a funcţionării acestora;
f) de către Consiliul Coordonator al Audiovizualului:
51) activitatea de emisie pentru difuzarea serviciilor de programe pe cale radioelectrică terestră şi/sau
prin orice alte mijloace de telecomunicaţii decît cele radioelectrice terestre.
Genurile de activitate neindicate mai sus se desfăşoară fără licenţe sau fără alte acte administrative cu
efect similar, cu excepţia autorizaţiilor, stabilite expres prin lege, pentru confirmarea unor cerinţe tehnice,
norme separate sub un anumit aspect.
Licenţa pentru comercializarea resturilor şi deşeurilor de metale feroase şi neferoase, de baterii de
acumulatoare uzate, inclusiv în stare prelucrată, către agenţii economici aflaţi pe teritoriul Republicii
Moldova care nu au relaţii fiscale cu sistemul ei bugetar, precum şi pentru exportul acestora se eliberează pe
bază de concurs, conform regulamentului aprobat de Guvern. Introducerea reglementării prin licenţiere
pentru alte genuri de activitate este posibilă numai prin modificarea şi completarea listei genurilor de
activitate supuse reglementării prin licenţiere.

3.2 Alte obligaţiuni ale întreprinzătorilor

Obligaţia de ţinere şi organizare a contabilităţii
Persoanele fizice şi juridice care practică activitatea de întreprinzător sunt
obligate prin art. 5 al Legii contabilităţii, nr. 426/1995, să organizeze şi să ţină
contabilitatea proprie a activităţii comerciale pe care o desfăşoară. Este o obligaţie
instituită, în primul rând, în interesul propriu al comerciantului, care trebuie să
cunoască situaţia financiar-contabilă a afacerilor sale şi, pe de altă parte, în
controversele cu alţi comercianţi îi procură probele necesare pentru dovedirea
drepturilor sale.
Contabilitatea reprezintă un sistem complex de evidenţă, informare şi gestiune,
în baza căruia să determină indicatorii necesari pentru întocmirea declaraţiilor, altor
documente utilizate în vederea calculării şi achitării impozitelor, efectuării
decontărilor. Ca instrument principal al gestiunii patrimoniului, stocării şi analizei
rezultatelor obţinute, contabilitatea trebuie să asigure:
a) înregistrarea cronologică şi sistematică, prelucrarea şi păstrarea informaţiei
cu privire la patrimoniu, cheltuielile de fabricare şi circulaţie, decontările,
obligaţiile, drepturile şi rezultatele obţinute, utilizate atât pentru necesităţile
proprii, cât şi în relaţiile cu acţionarii, clienţii furnizori, băncile, organele
fiscale şi alte persoane fizice şi juridice;
b) controlul operaţiunilor patrimoniale efectuate, al procedeelor de prelucrare
utilizate şi al exactităţii datelor contabile;
c) furnizarea informaţiei necesare determinării patrimoniului naţional,
executării bugetului, precum şi întocmirii raportului financiar pe ansamblul
economiei naţionale.
Obligaţia întreprinzătorului de a desfăşura activitate în limitele concurenţei loiale
Conform art. 126, alin. (2) din Constituţia R.Moldova, una din obligaţiile statului
în domeniul economiei naţionale este asigurarea libertăţii comerţului şi protecţiei
concurenţei loiale.
Concurenţa ca o liberă competiţie între agenţii economici care oferă pe o piaţă determinată produse
sau servicii ce tind se satisfacă nevoi asemănătoare sau identice ale consumatorilor, desfăşurată în scopul
de a asigura existenţe sau expansiunea comerţului.
Condiţii pentru existenta concurenţei
Pentru ca întreprinzătorii să-şi manifeste comportamentul concurenţial, trebuie să existe un mediu
adecvat, şi anume cel al economiei de piaţă, care implică existenţa unor condiţii specifice, cum ar fi:

11
 - liberalizarea comerţului (activităţii de întreprinzător); Potrivit acestei condiţii, fiecare întreprinzător
este în drept să-şi aleagă domeniul de activitate, având deplina libertate de a produce şi/sau de a vinde
mărfurile, de a presta serviciile cerute de piaţă. Această condiţie îşi are fundamentul juridic în dispoziţii
constituţionale, potrivit cărora piaţa şi libera iniţiativă economică... sunt factori de bază ai economiei
(art.9), iar statul trebuie să asigure libertatea comerţului şi activităţii de întreprinzător (art.126). în acord cu
ele, au fost elaborate dispoziţii legale privind dreptul întreprinzătorului persoană fizică de a-şi desfăşura
activitatea fără a constitui o persoană juridică (Codul civil, art.26) şi de a încheia orice act juridic neinterzis
de lege şi dreptul întreprinzătorului persoană juridică de a practica orice gen de activitate neinterzis de lege
(art.60).
- existenţa unui număr suficient de agenţi economici privaţi. Această condiţie îşi are originea în
principiul constituţional de libertate a activităţii de întreprinzător, conform căruia legiuitorul permite
persoanelor fizice a se înregistra ca întreprinzător individual şi a participa la constituirea unor persoane
juridice cu scop lucrativ ca să desfăşoare activităţi economice aducătoare de profit.
- liberalizarea preţurilor şi tarifelor. Conform art.6 alin.(6) din Legea nr. 845/1992, întreprinzătorii
sunt în drept să stabilească, în mod independent, preţurile şi tarifele la producţia fabricată sau la serviciile
prestate în bază de contract cu partenerii. Prin art.9 alin.(4) lit.a) din legea nominalizată, autorităţilor
publice li se interzice să încheie acorduri sau să dea dispoziţii privind majorarea, reducerea sau menţinerea
preţurilor şi tarifelor care conduc la limitarea concurenţei.
- asigurarea unui cadru legal. care să prevină şi să sancţioneze concurenta ilicită, în absenţa unor
reglementări legale de prevenire a practicării ilicite a activităţii de întreprinzător s-ar ajunge la denaturarea
funcţionării economiei de piaţă. Principalul act normativ în domeniu, este Legea concurenţei Nr. 183 din
11.07.2012;
Funcţiile concurentei în economia de piaţă. In economia de piaţă, concurenţa îndeplineşte
următoarele funcţii: regulator al cererii şi ofertei; de factor determinant la stabilirea preţului mărfurilor şi
serviciilor; de mecanism al repartizării profitului între agenţii economici implicaţi în producţia şi distribuţia
mărfurilor.
Concurenta neloială. Doctrina defineşte concurenţa neloială ca încălcare a obligaţiei
comerciantului de a folosi în activităţile comerciale sau industriale numai procedee oneste, corecte
(răspândirea unor informaţii false sau denaturate în stare să prejudicieze averea şi/sau reputaţia unui
alt agent economic, inducerea în eroare a cumpărătorului privitor la modul şi locul fabricării; folosirea
neautorizată a emblemei comerciale, a firmei sau a mărcii, precum şi copierea formei, ambalajului sau a
aspectului exterior al mărfii unui alt agent economic; dobândirea, folosirea sau divulgarea informaţiilor
ştiinţifice, de producţie şi comerciale, inclusiv a secretelor comerciale, fără acordul posesorilor lor).
Obligaţia de a contribui cu taxe şi impozite la cheltuielile publice
Capacitatea statului de a-şi realiza funcţia socială, economică, funcţia de respectare
a ordinii de drept, funcţia ecologică şi alte aspecte ale vieţii statale în mare măsură
depinde de mărimea veniturilor de care dispune şi care formează bugetul de stat. Iar
formarea bugetului, după cum se ştie, are loc prin recepţionarea veniturilor provenite din
impozitarea contribuabililor şi din alte plăţi ale populaţiei. Cadrul normativ al Republicii
Moldova prevede că subiectele impunerii sunt: persoanele fizice şi juridice indiferent de
statutul lor. De aici rezultă că şi întreprinzătorii sunt supuşi impozitării. Una din
obligaţiile întreprinzătorilor, stabilită în Legea cu privire la antreprenoriat şi
întreprinderi nr. 845/1992, este „onorarea obligaţiilor la buget”, ceea ce înseamnă
plata în termen a impozitelor şi taxelor.
Obligaţia întreprinzătorului de a nu polua mediul înconjurător
Dobândind posibilitatea de a transforma natura, omul nu şi-a pus mult timp
problema de a proceda raţional, în condiţii normale de echilibru şi dezvoltare a vieţii.
El a sesizat destul de târziu că este creaţia şi creatorul mediului său ambiant, care îi
asigură existenţa biologică şi, totodată, cea intelectuală. Exploatarea iraţională, în
primul rând, a resurselor regenerabile (păduri, floră, faună etc.), apoi a celor
neregenerabile (bogăţii minerale ale subsolului) a accentuat efectul nociv al acţiunilor
omului asupra naturii.

12
 Conform art. 32 din Legea privind protecţia mediului înconjurător, nr.
1515/1993,2 agenţii economici, indiferent de forma de proprietate, sunt obligaţi să
întreprindă un şir de măsuri de protecţie a apelor, aerului, solului şi subsolului.
Conform art.59, Constituţia R.M., protecţia mediului înconjurător, conservarea şi
ocrotirea monumentelor istorice şi culturale constituie o obligaţie a fiecărui cetăţean.
Obligaţia de respectare a regulilor minime standard privind calitatea
mărfurilor, serviciilor şi produselor în scopul protecţiei drepturilor
consumatorului..
Adoptarea Legii cu privire la standartizare, are ca scop crearea unei pieţe interne civilizate de mărfuri
şi servicii, asigurarea unei concurenţe sănătoase între producătorii naţionali, asigurarea producerii în
Republica Moldova de mărfuri şi servicii competitive pe piaţa internă şi externă şi protecţia drepturilor
consumatorului.

2
M.O. al R.M. – nr. 10/283 din 30.10.1993
13