Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Pentru stabilirea relatiilor diplomatice este necesar un acord intre cele doua state
interesate. Conventia de la Viena din 1961 cu privire la relatiile diplomatice prevede la art. 1:
Incetarea relatiilor diplomatice are loc prin ruperea lor din initiativa unuia dintre state,
care o comunica celuilalt stat.
Ruperea relatiilor diplomatice are loc intotdeauna cand izbucneste un razboi intre statele
respective. Aceasta nu exclude posibilitatea ca, pentru rezolvarea unor probleme curente, ele sa
mentina contacte prin intermediul reprezentantului unui stat tert.
Restabilirea relatiilor diplomatice care au fost rupte se face printr-un acord intre cele
doua state interesate.
Relatiile diplomatice se deosebesc de cele consulare. Acestea din urma pot subzista si
dupa incetarea relatiilor diplomatice ( de exemplu, in caz de razboi ), daca statele in cauza
convin la aceasta.
Relatiile diplomatice constituie cea mai insemnata forma a relatiilor dintre state si
dezvoltarea lor constituie una dintre cele mai importante cerinte ale securitatii internationale.
B. Misiunile diplomatice
Conform art.2 din Conventia de la Viena din 18 aprilie 1961 cu privire la relatiile
diplomatice, misiunea diplomatica ia fiinta prin acordul care intervine intre cele doua entitati,
ca urmare a stabilirii relatiilor diplomatice intre ele. Tot printr-un acord de vointa se va stabili
si rangul misiunilor.
a) El primeste, la plecarea din tara sa, scrisorile de acreditare prin care se atesta
numirea sa in tara de resedinta. Scrisorile sunt semnate de seful statului trimitator. Insarcinatii
cu afaceri nu primesc scrisori de acreditare, ci scrisori de cabinet din partea ministrului lor
adresate omologului din statul de resedinta. La plecarea ambasadorului din tara de resedinta
(incheierea misiunii; concediu de odihna etc.) sau in alte situatii fortuite (spitalizare, parasirea
de urgenta a teritoriului statului acreditar), acesta va desemna un insarcinat cu afaceri ad
interim (a.i.) din randul colaboratorilor sai (diplomatul in rangul imediat inferior sefului de
misiune), pe care il va comunica prin Nota Verbala, atat la MAE al tarii de resedinta, cat si
misiunilor diplomatice acreditate in statul respectiv.
Daca insarcinatul cu afaceri ad interim este in imposibilitatea de a-si indeplini
atributiile, el nu poate numi un alt insarcinat cu afaceri in locul sau; acest lucru il poate face
doar MAE.
Intre categoriile de misiuni si clasa (sau rangul) sefului de misiune exista o stransa
legatura. Misiunile diplomatice existente astazi se impart in urmatoarele categorii:
La randul sau, statul acreditar are anumite obligatii destinate sa asigure buna
functionare a reprezentantei diplomatice. El trebuie sa acorde toate inlesnirile necesare
indeplinirii functiilor acestuia (art. 25 din Conventia de la Viena), astfel:
Functiile misiunii sunt reflectate de structura acesteia, modelul de mai jos fiind valabil
chiar daca in anumite circumstante ele sunt indeplinite de o singura sau un numar restrans de
persoane:
f) - personalul de serviciu.
Conventia de la Viena din 1961 cu privire la relatiile diplomatice prevede ca seful misiunii
diplomatice este ' diplomatul insarcinat de statul acreditant pentru a actiona in acesta calitate'.
Sefii misiunilor diplomatice apartin unor ranguri sau clase diferite. Ei sunt numiti si acreditati de
statul caruia ii apartine misiunea diplomatica (statul acreditant ) in statul de resedinta (statul
acreditar) potrivit unei proceduri speciale.
Seful misiunii este raspunzator pentru toate problemele legate de misiune. El poate sa
delege diferite functii personalului misiunii, dar este singurul responsabil, atat fata de propriul
guvern, cat si fata de guvernul pe langa care este acreditat, pentru conducerea misiunii.
- frecventarea unui cerc de relatii cat mai larg si cat mai variat posibil, pentru a putea
indeplini sarcinile prezentate mai sus.
b) Cancelaria
In statele care au adoptat acest sistem, seful cancelariei este in mod obisnuit responsabil
pentru doua functii importante: a.) coordonarea activitatii misiunii si b.) supravegherea
administrarii misiunii. In alte state, aceste sarcini revin adjunctului sefului de misiune (primului
colaborator), sau sunt incredintate altor membrii ai personalului diplomatic al misiunii.
Una dintre cele mai importante sarcini ale sefului Cancelariei este intocmirea unor fise
documentare continand toate informatiile locale pe care orice nou sef de misiune sau membru
al personalului ar trebui sa le cunoasca la sosirea la post.
c) Sectia economica
d) Sectia cultura-presa
e) Sectia consulara
Conform prevederilor art. 3 din Conventia de la Viena din 1961 privind relatiile
diplomatice, ,, nici o dispozitie a prezentei Conventii nu poate fi interpretata ca interzicand
misiunii diplomatice exercitarea functiilor consulare."
Functii consulare specifice (art. 5 din Conventia de la Viena din 1963 privind relatiile
consulare):
b.1) Ocrotirea in statul de resedinta a intereselor statului trimitator si ale cetatenilor sai,
persoane fizice sau juridice, in limitele admise de dreptul international.
Pentru acordarea protectiei consulare trebuie respectate o serie de reguli, intre care:
persoana fizica sau juridica sa aiba cetatenia, respectiv nationalitatea statului trimitator,
aceasta legatura trebuind sa fie dovedita; infractiunea trebuie sa se bazeze pe incalcarea
normelor de drept international de catre statul de resedinta; interventia se face la organul la
care consulul are acces potrivit statului de resedinta; trebuie respectate cu strictete principiile
fundamentale ale dreptului international pentru a nu se interpreta de catre statul acreditar ca
un amestec in treburile sale interne.
Functia are in vedere, in principal, situatia in care se cere instituirea unei tutele sau
curatele.
Personalul unei misiuni diplomatice se imparte in trei categorii (art.15 din Conventia de
la Viena) :
Este alcatuit, pe langa seful misiunii, din ministri - consilieri, consilieri, secretari I, II, III si
atasati. Diplomatul cel mai mare in rang este numit prim colaborator (DHM - deputy head of
mission) al ambasadorului si coordoneaza activitatea celorlalti diplomati aflati la oficiu
diplomatic. La acestia se adauga atasatii militari si, de catre unele state, atasatii de
telecomunicatii (cifratorii). Atat in literatura de specialitate, cat si in practica, este des uzitat
termenul de atasat comercial, respectiv, atasat de presa (cu toate ca acestia, au de regula, alte
ranguri diplomatice, de exemplu ministrii consilieri, consilieri, secretari I, II si III).
b) Personalul tehnic si administrativ
Este alcatuit din: secretari tehnici, translatori, dactilografi, arhivari, contabili, referenti
de specialitate (ex. personal de executie cu studii medii la sectia consulara), cifratori (in sistemul
nostru, dupa anul 1990, cifratorii sunt posesori de pasapoarte diplomatice si anuntati la
autoritatile statului acreditar in calitate de atasati).
c) Personalul de serviciu
Acest personal cuprinde soferi, curieri, portari, oameni de serviciu, gradinari, mecanici,
muncitori calificati (MC 1 si 2) etc. Trebuie sa se faca distinctie intre oamenii de serviciu ai
misiunii diplomatice si persoanele din serviciu agentului diplomatic: menajerele, personalul care
a fost angajat la resedinta diplomatului de catre acesta.
In sens larg cuprinde totalitatea agentilor diplomatici, impreuna cu membrii familiei lor
aflati pe teritoriul statului de resedinta.
In sens restrans din corpul diplomatic fac parte numai sefii reprezentantelor
diplomatice.
Decan al corpului diplomatic devine diplomatul cu cea mai mare vechime in post pe
teritoriul statului acreditar, diplomat care apartine clasei intai de reprezentare. In tarile catolice,
nuntiul papal este considerat de drept decan al corpului diplomatic, indiferent daca indeplineste
sau nu conditia referitoare la vechime.
- Nota semnata sau oficiala este redactata, in general, ca orice scrisoare obisnuita, adica
la persoana intai sau a treia, este adresata personal ministrului afacerilor externe sau sefului
misiunii diplomatice si este semnata de cel care a intocmit-o. Cand este nevoie de o expunere
mai detaliata, nota este insotita si de un memorandum.
- Nota verbala este mai putin protocolara decat nota personala, dar este, in schimb, mult
mai uzitata in practica. Nota verbala este scrisa la persoana a treia, nu poarta semnatura, ci
numai sigiliul cancelariei care o expediaza. Ea poate sa urmeze unui demers oral sau sa-l
inlocuiasca, fiind trimisa, de obicei, spre a solicita rezolvarea unei probleme sau pentru a
reaminti celelaltei parti o anumita problema a carei rezolvare este asteptata.
- Notele (circularele), sunt note obisnuite, transmise de unul si acelasi stat mai multor
state si avand acelasi continut.
- Notele identice sunt note cu acelasi continut, schimbate intre doua sau mai multe
state, pe baza unui aranjament stabilit in prealabil, consemnand un punct de vedere comun intr-
o problema a relatiilor dintre ele sau prevederile unui acord cu valoare juridica obligatorie.
- Notele colective, spre deosebire de notele circulare si notele identice, sunt trimise in
numele mai multor state. Aceste note au un caracter deosebit de solemn.
a) ruperea, din diferite cauze, a relatiilor diplomatice. Statul acreditar este obligat sa
respecte si sa asigure protectia localurilor reprezentantei impreuna cu bunurile si arhiva ei (art.
45 din Conventia de la Viena). Se poate apela la un stat tert agreat de cele doua parti pentru
reprezentarea intereselor pe timpul cat relatiile diplomatice sunt rupte;
b) disparitia unuia dintre state (fuziune sau dezmembrare) constituie un alt mod de
incetare a activitatii unei misiuni diplomatice;
c) refuzul de recunoastere a guvernelor nou instalate in unul din cele doua state;
a.) pensionare;
b.) demisie;
c.) deces;