În articolul recenzat elementul central îl constituie analiza comparativă a conceptelor de

relații internaționale care s-au format în condițiile existenței diferitelor regimuri politice. În
contextul studiului, autorul a pus accesntul pe examinarea a trei blocuri de întrebări, și anume- o
viziune comună în utilizarea unei abordări sistemice pentru analiza relațiilor internaționale; a
doua - caracteristici și direcții principale ale analizei sistemului în relațiile internaționale; a treia
este o analiză comparativă a diferitelor abordări ale studiului relațiilor internaționale și
sistemelor internaționale.
Scopul articolului este acela de a estima abordarea sistematică a științei relațiilor
internaționale. În prima parte a articolului este efectuată o scurtă trecere în premisele istorice ale
acestui fenomen, și resprectiv este prezentat faptul că încă de la mijlocul anilor '50 :Parsons
1996; Easton 2000; Pozdnyakov 1976,etc. au dezvoltat această idee.
În continuare este prezentat procesul de pătrundere a analizei sistemice a relațiilor
internaționale ce a coincis cu pătrunderea științelor realizărilor sociale ale revoluției științifice și
tehnologice și, în special, cu utilizarea calculatoarelor, care a devenit pentru autor o sursă de
atracție suplimentară și a ridicat speranțe în a face cercetări în acest domeniu rigoarea necesară, o
justificare solidă teoretică și veridicitate. Pornind de la ideea ce factori de influenţă specifici au
influiențat evoluția anlizei sistemice, important este faptul că autorul face referiri la cercetători,
precum: S. Hoffman, T. Parsons și D. Easton. În continuare autorul face explicații pentru fiecare
viziune a autorilor referitoare la analiza sistemică, în așa mod, autorul face concluzii că experții
în domeniul relațiilor internaționale sunt mai degrabă rezervate declarațiilor cu privire la
aplicabilitatea constatărilor sale la orice tip de sisteme politice, având în vedere, în special, că
acestea nu sunt potrivite pentru studiul sistemelor internaționale.
Următul conținut al articolului conține principalele caracteristici ale abordării sistemice în
contextul analizei relațiilor internaționale, fiind remarcate următoarele trăsături: că sistemele
internaționale se referă la tipul de sisteme sociale; acestea tind, de regulă, la un tip special de
sisteme deschise și prost organizate; sistemele internaționale sunt sisteme de interacțiune a
oamenilor ghidat în acțiunile lor prin voință, prin conștiință, prin orientări de valoare; acestea
sunt în mare parte relațiile poli-ică, care rămân principalul punct al interacțiunii dintre state, și
respectiv trăsătura principală a relațiilor internaționale este că acestea se caracterizează prin
absența puterii supreme și a "pluralismului suveranităților".
În așa mod autorul trage concluzia că, sistemele internaționale sunt sisteme sociale de tip
special, caracterizate printr-un grad slab de integrare a elementelor în integritate și o autonomie
mult mai mare pentru aceste elemente.
 O altă concluzie de bază este aceea că înțelegerea particularităților relațiilor
internaționale și, în consecință, a caracteristicilor sistemelor internaționale implică abordări
diferite ale studiului lor.
În așa mod se evidențiază următoarele abordări de bază ale studiului relațiilor
internaționale și sistemelor internaționale: istoric tradițional; istoric și sociologic; euristică;
amestecat; empirice; sistemică mondială.
Partea centrală a rticolului se bazează pe descrierea fiecărei abordări ale studiului
relațiilor internaționale din puncte de vedere sistemic. În așa ordine de idei autorul prezintă:
1. În mod tradițional, abordarea istorică (Vidnyansky, Martynenko A., B. Martynenko, A.
Torkunov). În centrul acestei abordări este utilizarea conceptului de „sistem internațional”
pentru a se referi la relațiile diplomatice între state într-o anumită perioadă istorică într-o anumită
regiune de exemplu, sistemul european al secolului al XVII-lea, bazat pe principiile Tratatul de
la Westphalia din 1648; un sistem de echilibru politic al statelor europene ("concert european al
națiunii") al secolului al XIX-lea; sistem interstatal global bipolar din 1945-1991. Principalul
dezavantaj al acestei abordarii este faptul că aceasta nu își propune să găsească legile
dimensiunile internaționale : sisteme, limitate, de obicei, care descrie interacțiunea dintre
principalii actori în fața unei puteri ale timpului lor.
2. Abordarea istorică și sociologică (O. Koppel, A. Parkhomchuk, L. Chekalenko, S.
Trojan, A. Kiridon, T. Gera- Simchuk, P.Tsygankov, N.Kosolapov și .Tyulin, etc) Unul dintre
fondatorii ei este un om de știință francez R.Aron care face ca punctul de plecare al reflecțiile
sale asupra istoriei experienței internaționale sistemelor, respingând orice încercare de a construi
modele abstracte. Comparând relațiile internaționale din diferite epoci, omul de știință caută în
repetabilitatea lor, ceea ce ar permite identificarea modelelor generale neko¬torye, a confirmat
lecțiile trecutului și prezentului studiu. R. Aron a crezut că abordarea sistematică ne permite să
dezvăluim proporția determinismului social care există în funcționarea relațiilor internaționale și,
prin urmare, am considerat-o ca un element necesar pentru studiul lor.
3. Abordarea euristică (O. Bilorus, M. Shepelev, în limba rusă: A. Korotaev, A. Malkov
S., D. Halturina, L.Grinin). Această abordare se bazează pe ideile și principiile cercetătorului
american M. Kaplan, care este departe de a se referi la istorie, având în vedere datele istorice
prea sărace pentru generalizările teoretice. Bazat pe teoria generală a sistemelor și a analizei
sistemelor, omul de știință construiește modele teoretice abstracte concepute pentru a promova o
mai bună înțelegere a realității internaționale. M. Kaplan identifică cinci variabile inerente în
fiecare sistem: 1) regulile de bază ale sistemului; 2) regulile de transformare a sistemului; 3)
regulile de clasificare a actorilor; 4) regulile abilităților lor și 5) regulile de informare. În cele din
urmă, "regulile de clasificare a actorilor" includ caracteristicile lor structurale, în special ierarhia
existentă între ele, care influențează, de asemenea, comportamentul fiecărui actor.
4. Abordarea mixtă (Malskyy M., A. Matsyah, Afonina, Martynov, Bandurka O., S.
Shergin, M Lebedev e. . Pozdnyakov, A. Bykov, M. Khrustalev, Kokoshin etc). Această
abordare a fost formată pe baza unei încercări de a sintetiza abordările istorico-sociologice și
euristice. Bazat pe studiul situațiilor istorice specifice, un susținător al acestei idei, omul de
știință american R. Rouzkrans. Abordarea este caracterizată prin confort și simplitate atât în ceea
ce privește verificarea constatărilor, cât și folosirea acesteia ca metodă independentă de studiu a
sistemelor internaționale.
5. Abordarea empirică ( Mihalchenko, S. Vasilenko, M. Budz, S. Trokhimchuk, N.
Mironenko I. Vasilenko, Alexander Dugin, etc.) Acest nume este legat de dependența de
realitatea existentă în practica interacțiunii relațiilor internaționale în anumite regiuni geografice.
Din abordarea empirică-istorică-tra țional distinge dorința de a explica caracteristicile situației
politice internaționale în această sau acea regiune a planetei. Reprezentanții acestei abordări,
încercând să descopere amploarea efectelor asupra comportamentului actorilor, factori cum ar fi
echilibrul la nivel regional a forțelor, realitățile socio-culturale, regionale și organizații
internaționale etc.
6. Abordarea " sistemică mondială " (:G. Perepelitsa, S. Iurcenko, A. Utkin, Korotaev, D.
Halturina). Sa dezvoltat pe baza conceptelor "sistemului mondial" dezvoltat de cercetătorii
occidentali Andre Gunder Frank și Immanuel Wallerstein. Datorită lucrării lui Frank, a început o
discuție și sa format conceptul de "centru" și "periferie". Sistemul economic mondial caracterizat
printr-o divizare în „centre de dezvoltare“ și „periferie“ mai puțin dezvoltată, între care a existat
un „semi-periferie“, care a jucat rolul unui tampon. Raportul și compoziția statelor "centrului" s-
ar putea schimba. O caracteristică importantă a modelului este capacitatea de a răspunde la
schimbările cronologice.
Articolul se finisează cu expunearea unor idei principale, precum că coincidența și
complementaritatea diferitelor abordări se manifestă în următoarele aspecte importante. În
primul rând, toate acestea (cu excepția doar abordarea istorică tradițională), se bazează pe
existența legilor sistemului internațional, deși natura atât a sistemelor și legile funcționării lor
poate fi înțeleasă în moduri diferite. În al doilea rând, condiționalitatea comportamentului
statelor este recunoscută de natura relației dintre cele mai mari și cele mai influente dintre ele,
marile puteri. În al treilea rând, o caracteristică comună a tuturor sistemelor internaționale este
natura lor oligopolistă, adică ele sunt dominate de cele mai puternice state și de tipul de relații
existente între ele. În al patrulea rând, este permisă existența diferitelor tipuri de sisteme
internaționale și a criteriilor de clasificare a acestora. Și, în sfârșit, a cincea, fără îndoială, cele
mai mari rezultate pozitive ale metodei de analiză a sistemului relațiilor internaționale realizate
în două domenii: a) în strategia de dezvoltare a relațiilor internaționale și a sistemelor
internaționale, și b) în luarea deciziilor de politică internațională.
Într-un așa mod autorul dezvoltă ideile, un rol important având afaptul că conlucează cu
exemple de opere și altți autori care au introdus aspecte importante în analiza conceptului de
analiză sistemică a relațiilor internaționale.
Organizarea articolului este una clasică, corectă din punct de vedere ştiinţific. Astfel,sunt
introduse ca părţi distincte Introducerea, Descrierea literaturii de specialitate încadrul descrierii
modelelor utilizat, precum şi concluzii şi bibliografie. Paragrafele şi subparagrafele articolului au
fost utilizate judicios pentru prezentarea,definirea şi lămurirea problemelor analizate. Există un
fir logic al prezentării şi argumentării(care pleacă de la prezentarea conceptului, a specificaţiilor
acestuia, a modului în care se aplică pas cu pas la diferiți autori şi respectiv de aplicare a acestuia
cu interpretarea rezultatelor obţinute) care face articolul uşor de parcurs.
Tema analizată de autor în acest articol este una relativ consacrată fiind introduși o
multitudine de autori care au analizat anterior tema respectivă. Originalitatea articolului constă în
varietatea ideilor referitoare la analiza relațiilor internaționale din punct de vedere sistemic.