INTRODUCERE

Moto: Spune-mi şi voi uita, arată-mi şi poate îmi voi aminti, implică-mă şi voi înţelege!

Acest Ghid cuprinde informaţii practice şi folositoare, oferă îndrumare şi va fi extrem de

valoros pentru voluntarii Acţiunii Comunitare din unităţile de învăţământ. Odată interesat în a deveni
voluntar al Acţiunii Comunitare, probabil că prima întrebare va fi: „Ce fac acum?” Scopul acestui ghid
este acela de a-ţi oferi răspunsuri la această întrebare. Mai exact, reprezintă un suport care conţine
informaţii cheie despre Acţiunea Comunitară, la care se poate face referire oricând; vă susţine pe voi,
elevii voluntari, oferindu-vă îndrumare şi încurajare în ceea ce priveşte noul vostru rol; vă încurajează
să vă evaluaţi munca şi rezultatele pentru o dezvoltare viitoare a Acţiunii Comunitare în şcoala
voastră; vă permite să aduceţi completări în implementarea Acţiunii Comunitare în România,
adăugându-vă ideile şi exemplele proprii de succes.

Acest Ghid vrea să ofere tuturor voluntarilor, copii, tineri şi adulţi, încrederea de a dezvolta
Acţiunea Comunitară în şcolile şi comunităţile lor, contribuind astfel la formarea unor cetăţeni
informaţi, dedicaţi şi ingenioşi în societatea actuală şi din viitor.

În urmă cu ceva ani (probabil mai mulţi decât vârsta ta acum), un profesor englez cu suflet mare şi-a
dorit să-i implice pe elevii lui, plini de energie şi intenţii pozitive, în activităţi care să le aducă bucurie
atât lor, cât şi unor copii mai puţin avantajaţi. Aşa a apărut acţiunea comunitară, un concept care
aduce laolaltă oameni din aceeaşi comunitate, dar cu resurse şi nevoi diferite. Lucrând împreună
pentru rezolvarea unor probleme sau dificultăţi, ei învaţă unii de la alţii, se descoperă reciproc şi pe ei
înşişi, află cât de uşor e să faci bine şi să aduci bucurie celorlalţi.

Dacă faci parte dintre acei copii/tineri care îşi doresc să facă o schimbare în lumea din jurul lor şi au
şi energia pentru asta, dar încă nu au găsit un instrument care să îi ajute să-şi pună ideile în practică,
acest Ghid este pentru tine! Citeşte-l, păstrează ce ţi se potriveşte, găseşte-ţi o echipă pe măsura ta
şi pune-te pe treabă!
Dacă deja eşti voluntar SNAC cu vechime, Ghidul îţi oferă informaţii structurate care te pot ajuta
sau îţi poate da idei de noi activităţi sau aplicaţii. Chiar dacă nu te vei regăsi în totalitate în acest
Ghid, el îţi poate da o direcţie şi îţi poate da încredere în ceea e vrei să faci, pentru că un grup de
adulţi, la fel de dornici de a face bine, s-au gândit să scrie o carte pentru tine şi cei ca tine. Ne-am
dat silinţa că facem un Ghid simpatic şi prietenos; chiar dacă teoria e necesară, nu vei da niciodată
examen din ea. Această parte e acolo ca să o poţi reciti când ai nevoie. Aplicaţiile sunt multe, variate
şi vesele şi recunoaştem cu mâna pe inimă că şi nouă ne plac mai mult decât teoria. Ca în orice lucru din
viaţă, echilibrul dintre teorie şi practică e cel care asigură succesul. De exemplu, e bine să aveţi idei
de proiecte, dar fără o bună planificare şi noţiuni de management de proiect, succesul vine mai greu.
Totul porneşte însă de la voinţa ta. Voinţa aceea care e în aceeaşi familie de cuvinte cu voluntar şi
voluntariat. Nimeni nu te poate obliga să fi voluntari, e contradicţie în termeni. Aşadar, dacă mintea
sau inima ta vă spune că vrei mai mult decât faci acum, devino voluntar SNAC! Sunt deja zeci de mii de
tineri care au făcut asta înaintea ta şi o fac chiar acum, aducând sute de zâmbete în fiecare zi pe
feţele multor beneficiari. Iar dacă acest Ghid nu te mulţumeşte sau dacă îţi doreşti altceva, noi
suntem fericiţi oricum, atâta vreme cât nu renunţi la ideea de a face bine. Orice tânăr voluntar face
mai frumoasă lumea în care trăim şi ne umple pe noi de speranţă. Un tânăr care renunţă să se plângă şi
face ceva concret, e ceea ce ne dă nouă forţă să mergem mai departe!
Vă mulţumim, dragi copii şi tineri frumoşi ai României, suntem mândri să fim contemporani cu voi!

1
 Asociaţia pentru Dezvoltarea Serviciilor Sociale şi Educaţionale CATHARSIS
Activitatea Asociaţiei CATHARSIS se desfăşoară pe bază de proiecte. Astfel, începând cu
septembrie 2013, ne-am implicat în următoarele proiecte:

„ Am o inimă mare – Ateliere de autocunoaştere şi dezvoltare personală pentru adolescenţi”

În decembrie 2013, în parteneriat cu Agenţia Naţională Antidrog, prin Centrul de Prevenire,
Evaluare şi Consiliere Antidrog Sibiu, Centrul Judeţean de Resurse şi de Asistenţă Educaţională Sibiu,
Liceul de Artă Sibiu şi Colegiul Naţional „Gheorghe Lazăr” Sibiu Asociaţia CATHARSIS a lansat un
ghid de lucru pentru profesioniştii care lucrează cu adolescenţi şi tineri, propunându-le, pe parcursul a
10 ateliere, să facă o călătorie de descoperire a propriei identităţi şi a lucrurilor care îi pot face cu
adevărat fericiţi. Condiţia de participare la atelierele de autocunoaştere şi dezvoltare personală este
dorinţa adolescentului de a lucra cu el însuşi, de a încerca să facă lucrurile altfel decât de obicei, de a
fi dispus să îşi ofere timp pentru a se dezvolta ca persoană independentă. Rezultatele atelierelor vor
fi o consecinţă a implicării adolescenţilor, a atmosferei care se va stabili în timpul procesului de
autocunoaştere, a temelor şi exerciţiilor propuse de formatori. Exerciţiile propuse vor stimula
autocunoaşterea, comunicarea, vor explora relaţiile de familie şi relaţiile de prietenie.

Proiectul „Crăciun pentru toţi”

Proiectul a avut ca principal obiectiv strângere de fonduri pentru 200 de copii din centrele de
plasament “Sf. Macrina” şi “Cireşarii” din Bucureşti. Activităţile s-au derulat în perioada octombrie –
decembrie 2013, fiind organizate de către voluntarii Asociaţiei Catharsis, elevi ai Liceului Goethe din
Bucureşti. Aceştia au colectat haine, jucării şi bani, prin sponsorizări şi donaţii primite de la persoane
fizice şi juridice, au cumpărat cadouri şi au organizat un spectacol pentru copiii din cele două centre
de plasament, ocazie cu care au fost împărţite cadourile.

http://asociatiacatharsis.ro/eveniment_detalii.php?id_e=1

Ateliere de TERAPIE ARTIZANALĂ - creaţie, socializare, dezvoltare personală

Concepute ca o metodă de terapie psihică şi ocupaţională, atelierele de TERAPIE

ARTIZANALĂ oferă un cadru ideal de creaţie, socializare şi dezvoltare personală. Participanţii la
atelier au avut astfel ocazia să-şi pună în valoare creativitatea, să meşteşugărească lucruri practice
din materiale reciclabile şi să se bucure de rezultatul muncii lor. Atelierele s-au derulat în perioada
decembrie – aprilie 2014, în parteneriat cu Asociaţia Artizanat şi Creativitate, fiind organizate 17
ateliere la care au participat peste 100 de persoane pasionate de lucrul manual şi de păstrarea
tradiţiilor.
http://asociatiacatharsis.ro/articol_consiliere_grup_detalii.php?id_articol_consiliere=1
Proiectul “Schimbă un viitor”

În martie 2014, la Hotel Capital Plaza din Bucureşti, voluntarii Asociaţiei CATHARSIS, elevi ai
Liceului German Goethe, au organizat un eveniment caritabil pentru copiii din centrul de plasament
"Cireşarii 2". Evenimentul a fost deschis de Sebastian Grosu care a susţinut un recital de muzică jazz.
Vedeta serii a fost Paula Seling care a oferit un recital de muzică. Evenimentul s-a încheiat cu o
licitaţie a picturilor realizate de copiii din Centrul de Plasament “Cireşarii” din Bucureşti. Sumele
obţinute din vânzarea biletelor, precum şi din donaţiile sponsorilor, au fost folosite pentru
îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă şi de studiu ale copiilor din Centrul de Plasament “Cireşarii 2”.
http://asociatiacatharsis.ro/eveniment_detalii.php?id_e=5

2
 Fundaţia Terre des hommes – Elveţia

Viziunea Fundaţiei Terre des hommes, ambasadoare a drepturilor copiilor, e aceea a unei lumi
în care copiii cresc cu demnitate şi se dezvoltă într-un mediu care îi protejează şi participă la
îndeplinirea nevoilor şi drepturilor lor.

Încă de la crearea ei în 1960, misiunea Fundaţiei Terre des hommes (Tdh) este să vină în
sprijinul copiilor aflaţi în nevoie. Tdh îşi dedică toate eforturile pentru a proteja drepturile copiilor
aflaţi în situaţii de război, dezastre naturale sau în alte situaţii vulnerabile mai puţin mediatizate.
Astăzi, Tdh este o forţă impresionantă în rândul organizaţiilor ce sprijină drepturile copiilor în
Elveţia şi în lume. Terre des hommes este cea mai mare organizaţie non-guvernamentală din Elveţia ce
dezvoltă proiecte şi programe în mai mult de 30 de ţări ale lumii. Proiectele respective pot fi
desfăşurate graţie susţinerii financiare individuale şi instituţionale, din care 87% este destinată
direct programelor Terre des hommes.

În România, Terre des hommes este activă încă din 1992. în fiecare an, mii de copii şi familiile
lor beneficiază de sprijin în cadrul proiectelor implementate, ce au trei axe mari de intervenţie:

(1) întărirea sistemului de protecţie a copilului astfel încât să fie prevenite situaţiile de abuz,
neglijare şi exploatare

(2) protecţia copiilor aflaţi în situaţii de trafic şi migraţie

(3) incluziunea comunităţilor de rromi şi a altor minorităţi

Domeniile de activitate includ: dezvoltarea calităţii serviciilor sociale ce previn situaţiile de

risc şi protecţia drepturilor şi a stării de bine a copiilor vulnerabili, prevenirea abandonului şcolar şi
dezvoltarea abilităţilor globale ale copiilor, furnizarea de suport psihosocial pentru copiii şi tinerii
vulnerabili, formarea şi capacitarea furnizorilor de servicii sociale locale în vederea îmbunătăţirii
managementului de caz şi a calităţii serviciilor de protecţie a copiilor; nu în ultimul rând, activităţi de
lobby, ca ambasador al drepturilor copiilor în relaţiile cu structurile guvernamentale şi comunitare şi
cu alţi actori importanţi în domeniul protecţiei copilului.
Terre des hommes promovează participarea activă a tinerilor în societate şi recunoaşte
importanţa mare a respectării dreptului lor la exprimare a opiniilor şi la deciziile ce le influenţează
direct viaţa. O atenţie deosebită este dedicată sustenabilităţii serviciilor pe care le implementează.

Pentru mai multe informaţii, vă rugăm sa accesaţi următoarele pagini de internet: www.tdh.ro /
www.tdh.ch / www.hub-icarus.eu / www.childhub.org / http://www.zefirincomunitate.ro/
www.acumdecid.eu

3
 Asociaţia Children’s High Level Group
Asociaţia Children’s High Level Group (ACHLG) este o organizaţie caritabilă care promovează
standarde de calitate în ceea ce priveşte educaţia şi incluziunea copiilor cu nevoi speciale şi sociale.
Asociaţia urmăreşte în activitatea sa, valorile şi principiile Convenţiei Naţiunilor Unite cu privire la
Drepturile Copilului.
De la înregistrarea ei în anul 2006, Asociatia a derulat programul de „Acţiune Comunitară’ în
România şi alte ţări, precum Republica Moldova, Georgia şi Armenia. Scopul acestui program, care se
derulează şi în prezent, îl constituie depăşirea barierelor şi oferirea unor oportunităţi de dezvoltare,
în principal, pentru copiii cu nevoi speciale şi sociale, prin înlesnirea întâlnirii lor cu voluntarii din şcoli
generale şi licee în cadrul unor activităţi din Curriculum-ul Opţional al Şcolii (COS).
Proiectul se adresează:
- copiilor cu nevoi speciale şi sociale din instituţii;
- voluntarilor care fac parte din programul SNAC (Strategia Naţională de Acţiune Comunitară);
- cadrelor didactice care facilitează activităţile acţiunii comunitare;
- persoanelor în vârstă aflate în institutii, etc.
Tipuri de servicii asigurate: iniţializarea şi coordonarea tuturor activitătilor S.N.A.C, împreună
cu Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice sau agentiile relevante din România, Republica
Moldova, Georgia şi Armenia; organizarea unor proiecte de vară pentru instruirea voluntarilor şi
dezvoltarea talentelor şi competenţelor acestora; organizarea unor conferinţe internaţionale pentru
diseminarea rezultatelor activităţilor desfăşurate.
Un alt proiect derulat de ACHLG a fost „Abandonul Copilului şi prevenirea lui”. Parteneri în
acest proiect au fost: Institute of Work, Health and Organisations’ - Universitatea Nottingham UK,
precum şi alte universitati şi ONG-uri din Danemarca, Franţa, Bulgaria, Ungaria, Polonia, Slovacia,
Republica Cehă, Lituania. Proiectul a fost finanţat de Comisia Europeană.
Scopul proiectului a fost evaluarea abandonului copiilor din unele ţări membre ale Uniunii Europene,
revizuirea legislaţiei în domeniu în vederea unei mai mari conştientizări a populaţiei în acest domeniu şi
întocmirea unor recomandari pentru eficientizarea politicilor din domeniu.
Tipuri de servicii asigurate: analize statistice, legislative si politice referitoare la abandonul
copilului în România, elaborarea şi publicarea unei cărţi în acest sens.
Proiectul „ Reţea parlamentară europeană pentru combaterea traficului” a fost finanţat de Comisia
Europeană şi derulat de ACHLG în parteneriat cu două ONG-uri din Marea Britanie. Scopurile
proiectului au fost: crearea unor centre naţionale în cadrul parlamentelor din ţările membre U.E,
sprijinite de ONG-uri şi agenţiile responsabile cu aplicarea legii pentru urmărirea traficului uman;
susţinerea creării unei reţele europene multi-partinice de parlamentari; campanii de conştientizare
printre parlamentari privind natura şi amploarea formelor de trafic uman, incluzând exploatarea prin
muncă, exploatarea criminală, traficul copiilor, precum şi traficul pentru exploatarea sexuală;
promovarea implementării principalelor iniţiative europene şi internaţionale incluzand noua directivă a
U.E împotriva traficului uman; promovarea necesităţii unor raportori naţionali în tarile membre U.E.
ACHLG a lucrat în permanenţă în parteneriat cu guvernul, în particular cu cancelaria - Primului
Ministru, cu Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice, cât şi cu Autoritatea Naţională pentru
Drepturile Copilului, ceea ce a contribuit în foarte mare masura la sustenabilitatea proiectelor sale.
In prezent ACHLG are un proiect care se adreseaza copiilor cu deficient de auz, în
parteneriat cu Ministerul Educatiei şi Cercetării Ştiinţifice, Şcoala „Mary Hare” din Marea Britanie şi
Şcoala specială „Sf. Vasile” din Craiova. Unicitatea acestui proiect constă într-o nouă abordare, în
sensul obţinerii unei ‘’comunicari totale ” cu aceşti copii dezavantajaţi.

4
 Fundaţia Română pentru Educaţie şi Educatori

Fundaţia Română pentru Educaţie şi Educatori (F.R.E.E.) este înfiinţată din anul 1999 şi are ca
obiect de activitate diseminarea prin orice modalitate a noilor teorii şi metode educaţionale ca
variantă alternativă, complementară pentru sistemul educaţional ancorat în valoroasa tradiţie
românească.

Scopul fundaţiei ”F.R.E.E.” îl reprezintă crearea şi experimentarea, în procesul de formare al

tinerilor, a unui sistem educaţional alternativ, al cărui ţel fundamental îl constituie promovarea
principiului învăţării permanente în spiritul valorilor etice şi morale, urmărind schimbarea atitudinală la
nivelul întregii societăţi raportat la procesul educaţional din perspectiva exigenţelor mileniului trei.

Spaţiul virtual, e-learning şi comunicare audiovizuală non-formală au reprezentat modalităţile

cele mai uzitate pentru proiectele Fundaţiei.

Sighişoara Film Festival este un eveniment non-competiţional care se organizează de către

Fundaţia Română pentru Educaţie şi Educatori, în parteneriat cu Universitatea Naţională de Artă
Teatrală şi Cinematografică „I.L.Caragiale”, Primăria Municipiului Sighişoara şi Consiliul Naţional al
Cinematografiei.

De şase ani, proiectul promovează cultura cinematografică românească, prin filmele premiate
la marile festivaluri din afara ţării (Cannes, Berlin, Locarno, Karlovy Vary, San Sebastian, Veneţia,
Cairo, Mar del Plata, etc.) şi prin intermediul personalităţilor notabile ale domeniului, precum şi a altor
personalităţi din spectrul culturii.

Organizatorii festivalului au reunit de-a lungul timpului cele mai bune scurt metraje,
documentare şi lung metraje pentru a oferi publicului o privire de ansamblu asupra filmelor autohtone
recunoscute internaţional. Ediţiile precedente s-au bucurat de un real succes, atât din partea
publicului spectator, cât şi din aceea a profesioniştilor din lumea cinematografiei naţionale şi
internaţionale.

Festivalul are scopul şi toate premisele să devină în timp o platformă de comunicare artistică
europeană, şi un sprijin pentru viitoarele producţii. El oferă platforme de întâlnire pentru
profesioniştii domeniului din ţară şi străinătate cât şi o relaţie interactivă activă între personalităţile
implicate şi miile de spectatori români sau străini.

5
 Proiectul „ Fii voluntar pentru comunitatea ta! „

Asociaţia pentru Dezvoltarea Serviciilor Sociale şi Educaţionale CATHARSIS, în parteneriat

cu Fundaţia Terre des hommes- Elveţia, Fundaţia Română pentru Educaţie şi Educatori şi Asociaţia
„Children’s High Level Group” au lansat proiectul Fii voluntar pentru comunitatea ta!, ca răspuns la
nevoia de formare a voluntarilor din cadrul Strategiei Naţionale de Acţiune Comunitară (S.N.A.C), cel
mai extins program naţional de voluntariat pentru liceeni din România.
Proiectul se derulează în perioada 01.04.2015 - 31.04.2016.

Obiectivele proiectului au fost: realizarea unui ghid al voluntarului SNAC, formarea a 50 de

voluntari adolescenţi din toată ţara şi implementarea a cel puţin 10 proiecte comunitare, cu cel puţin
500 de beneficiari. Cursul de formare a inclus ateliere de dezvoltare personală, advocacy,
management de proiect. O dată formaţi, cei 50 de adolescenţi vor continua să activeze în SNAC cel
puţin 2 ani de acum înainte, în beneficiul comunităţii loc şcolare şi locale. Ghidul elaborat va fi pus la
dispoziţia tuturor voluntarilor (profesori şi elevi) din ţară, pentru a-i ajuta în implementarea de acţiuni
comunitare, utilizând metode şi strategii interactive.

Fii voluntar pentru comunitatea ta! este un proiect finanţat prin granturile SEE 2009 – 2014, în cadrul
Fondului ONG în România.

Pentru informaţii oficiale despre granturile SEE şi norvegiene accesaţi www.eeagrants.org.

Pentru mai multe informaţii vizitaţi site-urile:

www.fondong.fdsc.ro
www.asociatiacatharsis.ro
sau contactaţi-ne pe adresa de mail: voluntar@asociatiacatharsis.ro

6
CUPRINS

CAPITOLUL 1. DEFINIŢII, SCOP, OBIECTIVE, ACTIVITĂŢI ............................ 11

1.1. Ce este acţiunea comunitară? .............................................................................. 11
1.2. Ce nu este acţiunea comunitară? ........................................................................ 11
1.3. Acţiunea comunitară în România .......................................................................... 11
1.4. Scopul acţiunii comunitare................................................................................... 12
1.5. Obiectivele acţiunii comunitare ......................................................................... 12
1.6. Activităţile din Acţiunea Comunitară................................................................ 12

CAPITOLUL 2. ECHIPA SNAC DIN ŞCOALA TA ...................................................... 13

2.1. Cum şi de ce să devin voluntar S.N.A.C? .......................................................... 13
2.2. Ce beneficii vei avea dacă participi la programele Acţiunii Comunitare? . 13
2.3. Cum să fac activităţile bine, pentru mine şi ceilalţi ...................................... 14
2.4. Evaluarea: cum şi de ce? ...................................................................................... 14

CAPITOLUL 3. TEHNICI DE LUCRU CU COPIII CU CERINŢE EDUCAŢIONALE

SPECIALE............................................................................................................................... 16
Exerciţiul nr. 1. - Safety exercise ........................................................................... 20
Exerciţiul nr. 2. - Puzzle ............................................................................................. 21
Exerciţiul nr. 3. - Joc de mimică ............................................................................... 21
Exerciţiul nr. 4. - Mingea călătoare ......................................................................... 21
Exerciţiul nr. 5. - Harta şcolii..................................................................................... 22

CAPITOLUL 4. LUCRUL CU COPII ŞI TINERI .......................................................... 23

Exerciţiul nr. 1. - Comoara ascunsă a resurselor personale ............................... 23
Exerciţiul nr. 2. - Nume şi gest .................................................................................. 25
Exerciţiul nr. 3. - Insula prieteniei ........................................................................... 26
Exerciţiul nr. 4. - Mingea în cinci pase...................................................................... 27
Exerciţiul nr. 5. - Poştaşul .......................................................................................... 28
Exerciţiul nr. 6. - Unde aţi fost? ............................................................................... 29
Exerciţiul nr. 7. - Coada dragonului .......................................................................... 31
Exerciţiul nr. 8. - Colajul „Universul meu” ............................................................... 32
Exerciţiul nr. 9. - Blazonul personal .......................................................................... 33

CAPITOLUL 5. COMUNICARE ŞI ASCULTARE ACTIVĂ ....................................... 35

5.1 Procesul de comunicare ............................................................................................ 37
5.2. Formele comunicării ................................................................................................. 37
5.2.1. Comunicarea verbală.............................................................................................. 38
5.2.2. Comunicarea paraverbală ..................................................................................... 38
5.2.3. Comunicarea nonverbală....................................................................................... 39

7
 5.3. Ascultarea activă ..................................................................................................... 40
5.4. Bariere în comunicare .............................................................................................. 41
5.5. Bariere în ascultare ................................................................................................. 41
5.6. Feedback-ul în comunicare ..................................................................................... 43
Exerciţiul nr. 1. - Omul care nu transmitea nimic................................................... 44
Exerciţiul nr. 2. - Joc de rol ...................................................................................... 45
Exerciţiul nr. 3. - Oponentul ....................................................................................... 45

CAPITOLUL 6. MIŞCARE, JOC ŞI SPORT ................................................................. 47

6. 1. Caracteristicile şi obiectivele jocurilor.............................................................48
6.2. Fixarea obiectivelor...............................................................................................49
6.3. Principii de bază .....................................................................................................,.50
6.4. Planificarea activităţii............................................................................................,51
Exerciţiul nr. 1. - Fotbal extraterestru .................................................................. 52
Exerciţiul nr. 2. - Campionatul de volei ....................................................................54

CAPITOLUL 7. MANAGEMENTUL PROIECTELOR ................................................... 58

7.1. Identifivarea, prioritizarea şi justificarea problemei...................................60
7.2. Identificarea scopului şi a obiectivelor proiectului.........................................62
7.2.1. Scopul proiectului..................................................................................................62
7.2.2. Obiectivele proiectului........................................................................................62
7.3. Determinarea beneficiilor / Grupului ţintă........................................................64
7.4 Planul de activitate ..................................................................................................65
7.5. Evaluarea....................................................................................................................65
Exerciţiul nr. 1. - Ce fel de coordonator eşti? ......................................................... 67
Exerciţiul nr. 2. - GANTT-ul proiectului meu........................................................... 67
Exerciţiul nr. 3. - RESURSELE mele .......................................................................... 68

CAPITOLUL 8. - PROIECTE COMUNITARE ............................................................... 69

8.1. Concepte Cheie ..................................................................................................... 69
8.2. Anexa 1 - Model de planificare activitate....................................................... 72
8.3. Anexa 2 - Model de organizare a unei campanii de
strângere de fonduri .......................................................................................................... 73

CAPITOLUL 9. METODE ŞI TEHNICI DIN ARTA ACTORULUI.......................... 75

Exerciţiul nr. 1. Să construim o maşină........................................................................ 76
Exerciţiul nr. 2. 10 ani de acum înainte ....................................................................... 76
Exerciţiul nr. 3. Ascultarea sunetelor din jur............................................................ 77
Exerciţiul nr. 4. Joc de identificare a obiectelor ..................................................... 77
Exerciţiul nr. 5. Acţiune fără mâini .............................................................................. 77
Exerciţiul nr. 6. Animal, pasăre sau peşte .................................................................. 77
Exerciţiul nr. 7. Când o să plec în vacanţă…................................................................ 77

8
 Exerciţiul nr. 8. Cuvinte rimate ..................................................................................... 77
Exerciţiul nr. 9. Nu da drumul mâinii............................................................................ 77
Exerciţiul nr. 10. MaMeMiMoMu ................................................................................... 78
Exerciţiul nr. 11. Statuile şi sculptorii ......................................................................... 78
Exerciţiul nr. 12. Obiectul misterios ............................................................................ 78
Exerciţiul nr. 13. Copacii şi vântul ................................................................................. 78
Exerciţiul nr. 14. Împietrirea ........................................................................................ 78
Exerciţiul nr. 15. Desenul ................................................................................................ 78

CAPITOLUL 10. COMUNICARE ŞI MEDIA .................................................................. 80

Exerciţiul nr. 1. - Prezentare în imagini/Cartea de vizită în imagini ................... 85
Exerciţiul nr. 2. - Numără în grup ............................................................................... 86
Exerciţiul nr. 3. - Maşina de scris............................................................................... 86
Exerciţiul nr. 4. - Poveste de grup .............................................................................. 87
Exerciţiul nr. 5. - Expert în lucruri care nu există ................................................. 87
Exerciţiul nr. 6. - Discurs simultan ............................................................................. 88
Exerciţiul nr. 7. - Afiş – colaj sau provocarea creativităţii .................................. 88

CAPITOLUL 11. PROIECTE COMUNITARE IMPLEMENTATE DE TINERII

VOLUNTARI SNAC............................................................................................................. 90
 Proiectul " Dăruind vei dobândi ", Echipa de voluntari MARVAL, Liceul
Pedagogic "Mircea Scarlat" Alexandria ........................................................... 90
 Proiectul " Kineto pentru toţi", Echipa Mușatinii, Colegiul Naţional Roman -
Vodă Roman, judeţul Neamţ ................................................................................. 92
 Proiectul " Drumul spre viitor începe azi ", Echipa Delfinii LTD,
Liceul Teoretic Decebal, Constanţa .................................................................... 94
 Proiectul " Prietenul de lângă tine ", Echipa de voluntari Happy Cuza,
Colegiul Naţional "Alexandru Ioan Cuza" Alexandria .................................... 95
 Proiectul " Citeşte-mi o poveste ", Echipa de voluntari Calistraţii, Colegiul
Naţional "Calistrat Hogaş" jud. Piatra Neamţ ................................................ 96
 Proiectul " Pe tărâmul poveştilor", Echipa The Believers, Liceul Tehnologic "
Lucian Blaga", Reghin, Jud. Mureş ...................................................................... 99
 Proiectul "Şcoala de Week-end", Echipa SNAC, Şcoala Gimnazială
Manolache Costache Epureanu, Bîrlad, jud.Vaslui ......................................... 102
 Proiectul "Voluntarii îşi fac vocea auzită!", Echipa Alpha INFOEL Bistriţa,
Colegiul Tehnologic INFOEL, jud. Bistriţa- Năsăud...................................... 104
 Proiectul "Voluntariat prin artă ", Echipa R.E.L.A.T.I, Colegiul Naţional
"Fraţii Buzeşti", Craiova .................................................................................... 107
 Proiectul "Steluţele speranţei ", Echipa SNAC, Colegiul Tehnologic
"Gheorghe Asachi", Iaşi ...................................................................................... 108

9
10
 CAPITOLUL 1. DEFINIŢII, SCOP, OBIECTIVE,
ACTIVITĂŢI

1.1. Ce este Acţiunea Comunitară?

Acţiunea Comunitară este o activitate voluntară care uneşte unităţi de învăţământ de masă cu
şcoli speciale, azile, centre de plasament şi alte instituţii sociale într-un program clar, coerent şi
coordonat, care cuprinde activităţi educaţionale periodice şi creează un parteneriat de învăţare între
toţi participanţii. În cazul în care în localitate nu există şcoli speciale sau instituţii sociale sau acestea
nu sunt deschise la colaborare, voluntarii SNAC pot lucra cu copii sau adulţi din grupuri dezavantajate.

Acţiunea Comunitară îi implică pe elevi. Aceştia vor face vizite periodice (ideal este
săptămânal) la o şcoală specială sau instituţii sociale pentru a se întâlni cu copii şi adulţi şi pentru a-i
implica într-un program de activităţi care va facilita procesul de dezvoltare educaţională şi integrarea
socială între voluntari şi beneficiari.
Acţiunea Comunitară este de obicei oferită sub formă de curs sau activitate extraşcolară
elevilor de liceu care doresc să devină voluntari. Pot deveni voluntari în acest program şi elevii din
şcolile gimnaziale şi chiar grădiniţe.
Acţiunea Comunitară este organizată de un cadru didactic, care are rolul de coordonator şi
care este responsabil cu recrutarea voluntarilor şi cu organizarea acestui program. Fiecare
coordonator sprijină şi susţine un grup de voluntari, organizând împreună cu ei diverse activităţi cu
beneficiarii.

1.2. Ce nu este Acţiunea Comunitară?

Acţiunea comunitară nu se referă la activităţi singulare. Una dintre cele mai importante
caracteristici este continuitatea. Activităţile de AC sunt periodice, astfel încât interacţiunea dintre
voluntari şi beneficiari să fie una de durată, continuă şi constantă. Chiar dacă orice activitate cu
caracter social este de apreciat, ea nu poate fi inclusă în conceptul de AC decât dacă are
caracteristicile de mai sus, aducând astfel beneficii reale, măsurabile şi concrete în viaţa celor
implicaţi. Acţiunile singulare nu schimbă comportamente, nu creează abilităţi, nu dezvoltă atitudini,
Acţiunea Comunitară da.

1.3. Acţiunea Comunitară în România

În România, Acţiunea Comunitară se implementează în cadrul unui program naţional, denumit
Strategia Naţională de Acţiune Comunitară (SNAC). În prezent, coordonatorii locali au raportat un
număr de circa 80.000 voluntari şi beneficiari la nivel naţional. Iniţiat şi coordonat de Ministerul
Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice, programul se desfăşoară în parteneriat cu Asociaţia „Children High
Level Group” şi a fost susţinut încă de la început de baroneasa Emma Nicholson, europarlamentar
britanic care ocupă, începând cu anul 2009, funcţia onorifică de înalt reprezentant pentru protecţia şi
îngrijirea copilului în cadrul Secretariatului General al Guvernului României.
Strategia Naţională de Acţiune Comunitară a fost aprobată prin Ordinul MECT nr.
1734/08.08.2007. În anul 2012 ordinul a fost reactualizat (3477/2012). Astfel, fiecare elev poate
face parte din echipele de voluntari constituite la nivelul unităţii de învăţământ în care este şcolarizat
şi poate organiza şi desfăşura activităţi specifice acestei strategii. De regulă, aceste activităţi
vizează susţinerea persoanelor aflate în dificultate, în special a copiilor cu cerinţe educaţionale

11
speciale. Beneficiarii direcţi ai activităţilor pot fi: copii/tineri/adulţi cu dizabilităţi, abandonaţi sau
fără locuinţă, bătrâni, bolnavi şi, în general, orice persoană aflată în dificultate.

În cadrul S.N.A.C, pe lângă activităţile cu copiii, au fost organizate întâlniri cu coordonatorii

judeţeni, conferinţe naţionale şi internaţionale, realizare şi editare de materiale etc. Strategia
Naţională de Acţiune Comunitară este menţionată ca exemplu de bună practică la nivel european, iar
ţări ca Republica Moldova, Georgia, Armenia, Macedonia au implementat sau sunt în curs de
implementare a acestui program, după modelul ţării noastre.

Începând cu anul 2008, în fiecare an are loc concursul de dans „Împreună pentru viitor”, la
care participă echipaje formate din număr egal de membri voluntari şi beneficiari. În prezent se
derulează încă trei concursuri naţionale S.N.A.C, pe lângă cel de dans: Concursul naţional de scrisori
ale elevilor voluntari „Scrisoare pentru prietenul meu”, Concursul naţional de desene ale beneficiarilor
„Dincolo de cuvintele rostite” şi Concursul naţional „Mascota S.N.A.C”.

Cea mai de succes activitate din cadrul S.N.A.C este „Săptămâna fructelor şi legumelor
donate” (în luna noiembrie a fiecărui an, în funcţie de structura anului şcolar). Zeci de tone de
alimente se strâng în fiecare an şi ajung la instituţii de protecţie socială sau la familii defavorizate.

1.4. Scopul acţiunii comunitare

 Creşterea calităţii vieţii voluntarilor şi a beneficiarilor.

1.5. Obiectivele acţiunii comunitare

 Implicarea elevilor voluntari în activităţi desfăşurate cu persoane aflate în dificultate;
 Îmbunătăţirea experienţelor de viaţă ale voluntarilor;
 Creşterea şanselor de integrare educaţională şi socială a copiilor şi tinerilor beneficiari;
 Depăşirea barierelor legate de procesul de învăţare;
 Crearea unei punţi de legătură între învăţământul de masă şi cel special, atât în timpul cât şi în
afara orelor de şcoală;
 Dezvoltarea la voluntari a următoarelor calităţi: iniţiativă, angajament, ingeniozitate,
responsabilitate, creativitate, flexibilitate, empatie.
 Implicarea personală în găsirea şi aplicarea de soluţii la problemele comunităţii locale.
1.6. Activităţile din Acţiunea Comunitară
Pentru a putea fi considerate Acţiune comunitară, activităţile vor implica voluntari şi
beneficiari (nu uitaţi, voluntarii S.NAC lucrează cu şi pentru beneficiari, împreună, nu separat). Porniţi
de la nevoile beneficiarilor şi adaptaţi activităţile, astfel încât ele să ducă la rezultate pozitive pentru
toţi cei implicaţi.
Fiţi atenţi, empatici şi responsabili în alegerea activităţilor, pentru că ele sunt cele care vor face
viaţa beneficiarilor mai frumoasă. Nu promiteţi mai mult decât puteţi da, mai bine începeţi încet şi
mergeţi departe! Găsiţi mai jos exemple de activităţi pe care colegii voştri deja voluntari le
implementează: socializare, jocuri, poveşti; ecologizare şi plantare de puieţi; confecţionare de obiecte
artizanale (felicitări, mărţişoare etc.); expoziţii (cu obiecte confecţionate de voi, fotografii, desene,
colaje etc.); activităţi sportive (în aer liber, în săli de sport); excursii, drumeţii, vizite; sprijin în
activităţile de învăţare şcolară; campanii menite să sprijine persoanele aflate în dificultate; ateliere
de muzică, dans, teatru, desen, abilităţi practice; evenimente culturale, artistice şi comunitare;
activităţi specifice diferitelor evenimente (ex. Ziua educaţiei, Ziua internaţională a toleranţei, Ziua
persoanelor cu dizabilităţi, Ziua Ştafetei, Sărbătorile de iarnă şi cele de Paşte etc.); tabere /
proiecte de vară.

12
 CAPITOLUL 2. ECHIPA SNAC DIN ŞCOALA TA
Moto: Implicarea este cheia implementării schimbării şi a creşterii devotamentului – Stephen Covey,
sociolog şi scriitor american
2.1. Cum şi de ce să devin voluntar SNAC?
Acum că am lămurit oarecum ce înseamnă acţiunea comunitară, trecem la următoarea
întrebare: ok, mă interesează, ce să fac pentru a deveni voluntar SNAC sau pentru a fi un bun voluntar
SNAC?

În primul rând, să definim situaţia în care te afli. De unde ai aflat de acest Ghid şi de SNAC?
A. Dacă ai aflat de la colegi de-ai tăi care sunt deja voluntari şi vor să extindă echipa sau vor să
predea ştafeta, înseamnă că deja există un profesor coordonator şi următorul pas e simplu:
vorbeşti cu profesorul, el îţi povesteşte despre ce înseamnă SNAC la voi în şcoală şi cum te
poţi implica. Mai departe, cunoşti vechii voluntari, te integrezi în echipă sau creaţi o echipă
nouă şi vă apucaţi de treabă. Pentru orice proiect, găsiţi în capitolele următoare informaţii,
sfaturi, trucuri şi alte lucruri utile care vă pot face viaţa de voluntar mai uşoară şi pot creşte
rata de succes a activităţilor voastre.

B. Dacă ai dat de Ghid căutând aiurea pe net oportunităţi de voluntariat, vei avea ceva mai mult
de lucru, dar oricum merită.

Cum una dintre caracteristicile SNAC este că voluntarii lucrează în echipă, e bine să-ţi găseşti o gaşcă
cu aceleaşi dorinţe şi interese şi să faceţi planul împreună.

Metodologia prevede şi un profesor coordonator, pentru că bunele intenţii sunt uneori insuficiente
fără maturitatea unui adult care să vă sprijine, aşa că acesta e următorul pas.

O dată trecuţi aceşti paşi, stabiliţi prima întâlnire a echipei şi de aici totul va fi simplu, puneţi bunele
intenţii în proiecte concrete (alegeţi cu grijă grupul metodele şi faceţi planul activităţilor (vezi
capitolul 7 pentru sprijin şi idei).

Următorul pas: puneţi activităţile în practică, respectând cât se poate de mult planul iniţial, dar lăsând
loc şi flexibilităţii. Nu uitaţi că ceea ce faceţi, faceţi cu bucurie şi dorinţa de a face bine, nu pentru
un premiu de popularitate sau nota 10.

Ultimul pas: evaluarea. nu e cu notă sau calificativ, e doar pentru a vedea dacă ceea ce faceţi e ok
pentru voi şi pentru beneficiari. Iar ca să vă simţiţi şi mai bine, noi promovăm autoevaluarea şi
evaluarea între membrii echipei.
Pare destul de complicat, aşa că am găsit, cu ajutorul colegilor tăi deja voluntari, câteva motive în plus
să rămâi atras de perspectiva voluntariatului SNAC.

2.2. Ce beneficii vei avea dacă participi la programele Acţiunii Comunitare?

 Îţi vei dezvolta cunoştinţele şi abilităţile cu privire la aspecte importante ale educaţiei, într-un
mod plăcut şi interesant;
 Vei înţelege mai bine nevoile şi dificultăţile pe care le înfruntă alţi oameni din apropierea ta;
 Îţi vei stimula inteligenţa, creativitatea şi ingeniozitatea;
 Vei avea sentimentul satisfacţiei, ca rezultat al implicării într-o misiune folositoare şi plină de
provocări;
 Vei vedea cu alţi ochi problemele sociale;
 Vei reuşi să depăşeşti prejudecăţile sociale şi să elimini ignoranţa;
 Îţi vei îmbunătăţi răbdarea, angajamentul şi implicarea;
 Te vei dezvolta în plan personal şi profesional;
 Îţi vei dezvolta capacitatea de a lucra în echipă;

13
  Îţi vei dezvolta abilitatea de a comunica şi de a stabili prietenii;
 Te vei adapta mai uşor la problemele diverse din realitatea de zi cu zi;
 Îţi vei dezvolta abilităţile antreprenoriale şi sentimentul de cetăţean responsabil;
 Va creşte încrederea de sine prin sentimentul de satisfacţie ce derivă din ajutarea semenilor;
 Îţi vei cunoaşte colegii în contexte informale, în afara sălii de clasă;
 Vei înţelege şi promova valorile voluntariatului: susţinere reciprocă, toleranţă, non-
discriminare.
 Vei învăţa să identifici nevoile celor din comunitate şi vei descoperi bucuria de a oferi sprijin
celor care au nevoie.

Participarea la programele Acţiunii Comunitare va ajuta şi beneficiarii:

 Îi va ajuta să se implice mai mult în comunităţile locale şi să se împrietenească cu voluntarii;
 Îi va ajuta să îşi dezvolte încrederea de sine şi să îşi aprecieze valoarea, iar în acest fel să
câştige şi aprecierea altora;
 Le va stimula abilităţile creative, imaginative şi de expresie;
 Le va dezvolta abilităţile fizice, în cadrul activităţilor sportive;
 Îi va ajuta să devină mai echilibraţi ca indivizi, ajungând la un sentiment de securitate,
încredere de sine şi stabilitate emoţională;
 Îi va ajuta să-şi dezvolte abilităţile şi talentele individuale, urmărindu-şi vocaţia;
 Îi va ajuta să se simtă parte din comunitate şi nu excluşi din aceasta.

2.3. Cum să fac activităţile bine, pentru mine şi ceilalţi

Odată decis, ia-ţi cu tine în bagajul de voluntar şi câteva lucruri pe care le-am învăţat de-a lungul
timpului, alături de colegii tăi voluntari:
 Vino la fiecare activitate SNAC! Vei avea multe de câştigat iar persoanele aflate în dificultate
te vor aprecia şi aştepta!
 Planifică-ţi din timp activităţile şi gândeşte-te la tot ce ai nevoie pentru activitate!
 Fii flexibil! Uneori vei fi nevoit să faci faţă diferitelor situaţii neprevăzute şi să-ţi regândeşti
activitatea!
 Nu lăsa activitatea baltă! Eşti în echipă şi lumea se bazează pe tine! Dacă vrei variaţie, şi asta
se poate, poţi să schimbi activitatea la un moment dat!
 Creează-ţi propriul tău jurnal SNAC! Notează-ţi impresiile după fiecare activitate!
 Tratează în mod egal toate persoanele cu care lucrezi! Unii vor căuta să-ţi capteze atenţia mai
mult decât alţii, dar este posibil ca aceia care au cea mai mare nevoie de atenţie să o ceară cel
mai puţin.
 Eşti un model de implicare, iniţiativă şi responsabilitate pentru alţii, acţionează ca atare!
 Contribuie la viitoarele planuri de dezvoltare SNAC!
 Acţionează ca ambasador al şcolii din care faci parte!
 Împărtăşeşte experienţa ta celorlalţi! Cu toţii învăţăm unii de la alţii !
 Întrebă coordonatorul/profesorii/personalul - aceştia cunosc bine beneficiarii şi te pot sfătui
şi ajuta!
 Fii pregătit pentru provocări şi complicaţii! Cu răbdare, înţelegere şi, mai ales, perseverenţă,
vei avea parte de bucurie şi împliniri de pe urma activităţii ca membru al Echipei de Acţiune
Comunitară.

2.4. Evaluarea: cum şi de ce?

Orice proiect are şi o etapă de evaluare, care nu măsoară numai rezultatele, ci îţi arată şi cât
de bine ai făcut ce ai făcut. Aşadar, evaluarea e necesară pentru a că ne ajută să devenim mai buni. Nu
campioni, nu ne măsurăm cu nimeni, ci te ajuta ca tu, voluntarul de mâine, să fii mai priceput decât
voluntarul de azi.

14
 Aşadar, şi SNAC are o componentă de evaluare, cu scop triplu: măsoară rezultatele (atingerea
obiectivelor); măsoară satisfacţia beneficiarilor şi ne ajută să îmbunătăţim activităţile pe viitor. Iată
câteva ponturi pentru o evaluare eficientă:
 Planifică-ţi din timp evaluarea activităţii SNAC ! Evaluarea din timpul activităţii te ajută să o
faci mai bine mai departe, evaluarea de la final măsoară succesul activităţii!
 Autoevaluează-te permanent! Astfel, ai ocazia să-ţi măsori cunoştinţele, să-ţi evaluezi propria
contribuţie şi propriul proces de învăţare !
 Discută cu colegii din echipă despre calitatea, cantitatea şi impactul activităţii pe care aţi
desfăşurat-o!
 Ţine cont că atunci când lucraţi în grup, se evaluează atât activitatea individuală, cât şi
activitatea întregului grup.
 Ia un feedback atât de la beneficiari, cât şi de la profesorul coordonator!
Pentru că şcoala românească nu practică des autoevaluarea sau evaluarea între membrii echipei,
găseşti în Anexă câteva exemple de instrumente pe care le poţi folosi pentru a evalua activităţile
SNAC ale echipei tale. Sunt exemple care pot fi adaptate şi modificate, astfel încât să vă ajute să
obţineţi o imagine corectă asupra rezultatelor muncii voastre.

20... – 20... Evenimente SNAC Termen

Septembrie  

Octombrie  

Noiembrie  

Decembrie  

Ianuarie  

Februarie  

Martie  

Aprilie  

Mai  

Iunie  

Iulie  

August  

15
 CAPITOLUL 3. TEHNICI DE LUCRU CU COPIII CU
CERINŢE EDUCAŢIONALE SPECIALE
Pentru fiecare dezavantaj există un avantaj (W. Clement Stone)

CONCEPTE CHEIE

E posibil, ca la un moment dat, în viaţa ta să apară o persoană cu

„nevoi speciale”. Fie că nu vede, nu aude, e în cărucior cu rotile, nu
poate gândi la fel de repede şi bine ca tine sau se confruntă cu o altă
dificultate. Poate îl priveşti cu îngrijorare, teamă, compasiune. Ţi-ai
dori să-i oferi ajutorul, să-i fii alături, dar nu ştii cum e mai bine să
procedezi. Dacă doreşti să te implici în activităţi de voluntariat cu
copiii cu cerinţe educaţionale speciale (CES), credem că te-ar ajuta să
ştii ce însemnă cerinţe educaţionale speciale (CES), care sunt
caracteristicile copiilor cu CES şi care sunt recomandările pe le poţi
urma în activităţile cu aceşti copii.
Tu poţi face viaţa unui copil „special” mai frumoasă, poţi să-i oferi bucurii, poţi contribui la
combaterea discriminărilor, astfel încât termenul „special” să nu fie privit ca o etichetă negativă! De
multe ori, ai utilizat termenul „special” în sens pozitiv: ai primit un cadou „ special”, ai avut parte de o
petrecere „specială”, ai fost într-o excursie „specială”; tu poţi face ca un copil „special” să fie privit şi
tratat cu demnitate şi respect - înţelegând că el este doar altfel decât majoritatea!

PORNEŞTE DE LA TINE

Ai ajuns acasă într-o seara friguroasă de iarna. Intri în casă, vrei să aprinzi
lumina şi constaţi că nu funcţionează. E „pană de curent” în cartier. Nu ai lanternă,
telefonul mobil e descărcat, aşa că vei fi nevoit să te adaptezi la aceste condiţii.

Poţi - în întuneric - să-ţi schimbi hainele, să faci baie, să pregăteşti cina şi să-ţi
pregăteşti ghiozdanul pentru a doua zi?
Crezi că te descurci singur sau ai nevoie de ajutor?
Imaginarea acestei situaţii ipotetice are rolul de a te sensibiliza faţă de nevoile
speciale ale unor semeni de-ai tăi.

Capitolul pe care urmează să-l parcurgi te va ajuta să cunoşti mai bine care sunt nevoile speciale ale
unor copii.

Pentru a te apropia mai mult de mesajul acestui capitol, te rugăm să răspunzi la următoarele întrebări:
1. Ce-ţi vine prima dată în minte când auzi termenul „dizabilitate”?
……………………………………………………………………………………………………………………………………….……
2. Ai fost implicat până acum în activităţi de voluntariat desfăşurate cu persoanele cu
dizabilităţi?
Da
Nu

16
 3. Dacă răspunsul la întrebarea 2 este Da, te rugăm să descrii pe scurt ce activităţi ai
desfăşurat:

……………………………………………………………………………………………………..……………………………………………………………………………
…
……………………………………………………………………………………………………..……………………………………………………………………………
…
4. Menţionează avantajele implicării tale în activităţi de voluntariat desfăşurate cu copiii cu
dizabilităţi:
……………………………………………………………………………………………………..……………………………………………………………………………
…
……………………………………………………………………………………………………..……………………………………………………………………………
…
5. Dacă răspunsul la întrebarea 2 este Nu, te rugăm să bifezi motivul/motivele pentru care nu ai
fost implicat în activităţi cu copii cu dizabilităţi:
 Mă interesează alte domenii ale voluntariatului
 Nu am avut ocazia
 Nu am informaţii despre copiii cu dizabilităţi
 Mă tem
 Alte motive, menţionaţi care……………………………………………….

6. Ce ţi-ai dori să ştii cu privire la copiii cu dizabilităţi?

……………………………………………………………………………………………………..……………………………………………………………………………
…
……………………………………………………………………………………………………..……………………………………………………………………………
…

ESENŢA ESENŢELOR
Toţi copiii au nevoie de dragoste, respect, sprijin, înţelegere,
îndrumare, corectitudine, timp petrecut împreună cu părinţii ş.a. Măsura în
care adulţii acoperă aceste nevoi ale copiilor poate varia în funcţie de
particularităţile individuale ale fiecărui copil. Sunt unii copii care au nevoie
de mai mult timp, de mai mult sprijin sau chiar de sprijin permanent, de
mai multă atenţie. De cele mai multe ori, aceşti copii sunt „speciali”; faptul
că s-au născut cu anumite deficienţe (nu văd, nu aud, nu pot gândi la fel de
repede şi bine ca ceilalţi, au dificultăţi de deplasare, nu se pot deloc
deplasa) sau că au rămas cu deficienţe în urma unor maladii sau accidente îi
face „speciali”, adică cu „cerinţe educaţionale speciale”.

Termenul „special” reprezintă ceva îndepărtat de obişnuit, de norma statistică. Copilul cu cerinţe
speciale are, alături de nevoile generale şi alte nevoi, cu caracter particular, care nu sunt comune,
obişnuite. Pentru valorizarea socială a caracteristicilor de acest tip a fost utilizat termenul special cu
sens de ocazional, remarcabil sau rar, deosebit. Nu este nevoie să fie un defect sau stigmat, care
marginalizează social. Tu poţi contribui astfel încât copiii „ speciali” să fie înţeleşi şi percepuţi corect
de către ceilalţi membri ai societăţii.
Cerinţele educative speciale derivă din dizabilităţi, deficienţe, boli sau deprivări de ordin socio-
cultural.

17
CES exprimă o necesitate evidentă a anumitor copii de atenţie şi asistenţă educaţională suplimentară
(măsuri afirmative, pozitive, din nevoia de compensare a unui/unor dezavantaje), fără de care nu se
poate vorbi efectiv de egalizarea şanselor, de acces şi participare educaţională şi socială.

Noţiunea de CES desemnează „ necesităţile educaţionale complementare obiectivelor generale ale

educaţiei şcolare, necesităţi care solicită:
 şcolarizare adaptată particularităţilor individuale;
 şcolarizare adaptată caracteristicilor unei deficienţei şi/sau tulburării de învăţare;
 intervenţie specifică, prin reabilitare/recuperare şi compensare corespunzătoare”1.
Sintagma CES este mai relevantă în plan psihopedagogic decât cea de deficienţă,
incapacitate/dizabilitate sau handicap: ea orientează atenţia asupra cerinţelor şi nu asupra limitărilor.
Pentru a înţelege mai bine conceptul de cerinţe educative speciale (CES) este nevoie, înainte de toate,
de o abordare care să pună în evidenţă învăţarea şi nu particularităţile care diferenţiază copiii în
procesul general al formării şi dezvoltării individualităţii. „Fiecare copil are caracteristici, interese,
abilităţi şi cerinţe de învăţare unice şi de aceea, pentru ca dreptul la educaţie să aibă un sens, trebuie
concepute sisteme educaţionale şi trebuie implementate programe educaţionale care să ţină seama de
extrem de marea diversitate a acestor caracteristici şi cerinţe“3. (Declaraţia de la Salamanca,
UNESCO, 1994, p. 8)
„Dizabilitatea este rezultatul sau efectul unor relaţii complexe dintre starea de sănătate a individului,
factorii personali şi factorii externi care reprezintă circumstanţele de viaţă ale acestui individ.
Datorită acestei relaţii, impactul diverselor medii asupra aceluiaşi individ, cu o stare de sănătate dată,
poate fi extrem de diferit. "Dizabilitatea" este termenul generic pentru afectări, limitări ale
activităţii şi restricţii de participare.
Conceptul de cerinţe educative speciale (CES) corespunde unei abordări care:
 susţine demersul educaţional individualizat determinat de particularităţile individuale;
 porneşte de la premiza că orice copil poate învăţa;
 valorifică diversitatea copiilor.
CES desemnează un „continuum” al problemelor speciale în educaţie, de la deficienţele grave şi
profunde la dificultăţile/tulburările uşoare de învăţare.

Registrul acestora, în accepţia UNESCO (1995) cuprinde:

 întârziere în dezvoltare/ deficienţe mintale/ dificultăţi/ dizabilităţi severe de învăţare/
dizabilităţi intelectuale;
 deficienţe fizice/motorii;
 deficienţe vizuale;
 deficienţe auditive;
 tulburări emoţionale (afective) şi de comportament;
 tulburări (dezordini) de limbaj;
 dificultăţi/dizabilităţi de învăţare.
Tu ştii tabla înmulţirii şi a împărţirii, poţi să rezolvi ecuaţii, poţi să reciţi poezii şi să redactezi eseuri
– chiar şi într-o limbă străină, poţi compara obiecte sau fenomene, stabilind asemănări şi deosebiri;
poţi să faci analize literare şi să-ţi argumentezi propriul punct de vedere; sunt unii copii care nu pot –
oricât s-ar strădui – să desfăşoare astfel de activităţi. Poate că ei au deficienţe intelectuale. În
activităţile desfăşurate cu aceşti copii ar fi bine să respecţi următoarele reguli:
 desfăşoară o singură activitate (nu mai multe în acelaşi timp) şi ai grijă să o finalizezi;
 foloseşte cuvinte accesibile, pe care copiii le cunosc;
 foloseşte propoziţii simple, când dai instrucţiuni;
 demonstrează tu activitatea şi apoi implică elevii cu deficienţe intelectuale în realizarea ei;
 utilizează imagini, obiecte concrete, frumoase, atractive;

18
  încurajează copiii să înceapă cu ceea ce deja ştiu şi doar apoi să treacă la altă sarcină de
lucru;
 păstrează contactul vizual în timp ce vorbeşti cu copilul;
 apreciază atât performanţa obţinută cât şi efortul depus în desfăşurarea activităţilor;
 încurajează-l cât mai des;
 ai cât mai multă răbdare.
E important să ştii că obiectivul principal al activităţilor de voluntariat cu aceşti copii este să-i implici
în activităţi frumoase, să petreceţi împreună momente plăcute, să interacţionaţi, nu să obţineţi
performanţe!
Tu poţi să alergi, să joci fotbal sau volei, să scrii, să desenezi, să pictezi. Sunt copii care desfăşoară
cu dificultate, desfăşoară parţial sau nu pot desfăşura deloc aceste activităţi. Aceştia sunt copiii cu
deficienţe fizice şi/sau locomotorii.

Dacă vrei să desfăşori activităţi de voluntariat cu aceşti copii,

ar fi bine să respecţi următoarele recomandări:

 utilizează dispozitive educaţionale ajutătoare:

dispozitiv de prindere a creionului, fişe cu spaţii
trasate;
 desfăşoară activităţi atractive;
 începe cu sarcini simple şi apoi introdu activităţi
cu grad mai ridicat de complexitate;
 povesteşte-i copilului despre activitatea pe care
urmează s-o desfăşuraţi;
 încurajează şi laudă fiecare realizare a copilului în parte;
 acordă un timp suficient pentru realizarea sarcinilor.
Tu poţi să vezi culorile răsăritul şi apusului de soare, culorile naturii şi a florilor. Sunt copii care
văd parţial sau nu văd deloc toate acestea - copiii cu deficienţe de vedere. Aceşti copii învaţă deseori
folosindu-se de pipăit, gust, miros, echilibru; în activităţile de voluntariat desfăşurate cu copii cu
deficienţe de vedere poţi respecta următoarele:
 descrie, în amănunt, spaţiul în care se desfăşoară activitatea;
 ajută-l să cunoască şi să exploreze mediul;
 simţul tactil este foarte important, înlătură obiectele ascuţite sau care ar putea răni;
 parcurge împreună cu el anumite trasee simple şi apoi încurajează-l să exploreze singur;
 utilizează culori şi caractere mărite atunci când desenezi sau scrii ceva.

Tu poţi auzi sunetele naturii, al valurilor mării şi muzica. Sunt unii copii care nu se pot bucura de
aceste lucruri: copiii cu deficienţe de auz. Ar fi bine, ca în activităţile de voluntariat desfăşurate cu
aceşti copii să respecţi următoarele recomandări:
 atinge-l uşor, pentru a-i atrage atenţia;
 stai în faţa lui şi asigură-te că te priveşte;
 ajută-te de gesturi când vorbeşti;
 comunică într-un ritm rar, clar şi tare, fără a ţipa;
 nu striga şi nu vorbi în şoaptă; aceste moduri modifică modul de mişcare a buzelor;
 când vorbeşti despre ceva, ţine obiectul aproape de faţa lui astfel încât copilul să vadă buzele şi
obiectul;
 încurajează-l să-şi exprime părerea.

19
Chiar dacă unii dintre copiii nu aud, alţii nu văd, nu se pot deplasa sau au dificultăţi de înţelegere în
plan cognitiv, aceşti copii pot fi mai sensibili decât mulţi dintre semenii tăi, sunt afectuoşi şi oferă
necondiţionat iubirea lor!

Să-ţi dau un pont! Indiferent de tipul de deficienţă al copilului

cu cerinţe educaţionale speciale, există câteva recomandări
generale:
 desfăşoară activităţi în prezenţa profesorilor coordonatori;
 implică-te în activităţi atractive;
 creează un climat afectiv pozitiv;
 stimulează dezvoltarea încrederii în sine şi a motivaţiei
pentru activitate;
 încurajează independenţa copiilor cu CES şi autonomia
acestora;
 ajută-i în realizarea sarcinilor de lucru, atunci când au
dificultăţi;
 laudă-i şi apreciază-i pentru cel mai mic progres;
 ai răbdare şi aşteptări realiste faţă de performanţele lor;
 apreciază efortul pe care îl depun în realizarea activităţii, ce
este simplu pentru tine pentru ei poate fi dificil!

INTRĂ-N JOC! PRACTICĂ! APLICĂ

Pregătirea elevilor voluntari înainte de a se implica în activităţile cu copii cu CES
Vrei să faci voluntariat cu copiii cu CES! Cum să procedezi?

Informează-te cu privire la caracteristicile dizabilităţii, a copiilor şi a

mediului lor de viaţă. Pentru a-i înţelege mai bine pe copiii cu CES, te
provocăm să participi la următoarele exerciţii:

Exerciț iul nr. 1. Safety exercise

Ce urmărim? (rezultatele aşteptate ale exerciţiului) sensibilizarea

faţă de copii cu deficienţe de vedere şi auz şi oferirea senzaţiei de
siguranţă în grup.
Timp necesar: 30 minute.

De ce avem nevoie? eşarfe, spaţiu/ traseu de desfăşurare care să conţină mici obstacole (cutii,
bancă, trepte pentru urcat şi coborât).

Numărul şi vârsta participanţilor: 10-12 copii, 10-18 ani.

Cum se desfăşoară? Elevii lucrează în perechi de câte doi; se recomandă ca elevii dintr-o pereche să
aibă aproximativ aceeaşi înălţime, deoarece sunt create situaţii în care un elev se bazează pe celalalt.
Elevii, grupaţi în aceste perechi, au de parcurs un anumit traseu complex, care presupune parcurgerea
sălii de clasă, a holurilor, urcarea şi coborârea unor scări, depăşirea unor obstacole, deplasarea în
curtea şcolii etc. În cadrul perechilor unul dintre elevi este legat cu o eşarfă la ochi (este „orb”) şi
unul nu are voie să vorbească (este „mut”). În parcurgerea traseului, elevii se vor baza unul pe celălalt.
După parcurgerea primei jumătăţi a traseului rolurile elevilor se schimbă, astfel încât cel care a fost
„orb” devine „mut” şi invers.
Ce am învăţat? După finalizarea traseului are loc o discuţie cu toţi elevii, discuţie în cadrul căreia se
va insista asupra următoarelor aspecte:

20
 Cum te-ai simţi în legătură cu aceste exerciţii de siguranţă / de încredere? Cum te-ai simţi să fii
orb?
Cum te-ai simţi să fii cel care ar putea vedea? Ce ai învăţat în timpul exerciţiului?

Exerciț iul nr. 2. Puzzle

Ce urmărim? Urmărim dezvoltarea comunicării în cadrului grupului, creşterea coeziunii grupului,
sensibilizarea faţă de copii cu CES şi pentru o mai bună înţelegere a acestor copii.

Timp necesar: 30 minute.

De ce avem nevoie? 2 eşarfe, un puzzle simplu cu maxim 6 piese foarte mari pentru fiecare echipă de
elevi.
Numărul şi vârsta participanţilor: 4 copii, 8-16 ani.

Cum se desfăşoară? Se lucrează în grupe alcătuite din 4 elevi. Doi dintre ei sunt legaţi la ochi şi vor
asambla piesele unui puzzle cu ajutorul celorlalţi doi colegi care îi ghidează; elevii legaţi la ochi nu au
voie să vorbească. Ceilalţi doi elevi nu au voie să atingă piesele puzzle – ului, dar vor da indicaţii celor
legaţi la ochi, orientându-i astfel încât să pună piesele în ordine şi să realizeze puzzle – ul. Comenzile
date de cei care ghidează sunt: întoarce, sus, jos, stânga, dreapta, încă un pic, mai departe, suficient.
Timpul de rezolvare la puzzle-ului este de 10 minute.

Ce am învăţat? după finalizarea timpului de lucru au loc discuţii cu elevii asupra următoarelor
aspecte:
Cum s-au simţit în timpul desfăşurării activităţii?
Au avut bariere în comunicare?
Ce au învăţat din acest exerciţiu?
În continuare, prezentăm câteva jocuri pe care poţi să le desfăşori cu copiii cu CES:

Exerciț iul nr. 3. Joc de mimică

Ce urmărim? Socializare, recunoaşterea celorlalţi din grup

Timp necesar: 30 minute.

De ce avem nevoie? Spaţiu pentru desfăşurarea jocului: sala de clasă sau curtea şcolii

Cum se desfăşoară? Elevii stau în picioare, în cerc; fiecare persoană îşi spune numele pe rând, păşeşte
în mijloc şi face un gest, o mişcare. Apoi, ceilalţi repetă cât mai precis posibil numele şi mişcarea.

Ce am învăţat? Să ne cunoaştem mai bine, să relaţionăm cu ceilalţi copii.

Exerciț iul nr. 4. Mingea călătoare

Ce urmărim? Socializare, intercunoaştere, dezvoltarea motricităţii generale.

Timp necesar: 30 minute.

De ce avem nevoie? O minge şi spaţiu pentru desfăşurarea jocului: sala de clasă sau curtea şcolii.
Cum se desfăşoară? voluntarii şi beneficiarii stau în cerc şi aruncă o minge de la unii la alţii. Copilul
care primeşte mingea îşi spune numele şi o caracteristică a sa, apoi face un pas în spate şi aruncă
mingea către un alt participant din grup. Jocul continuă până se prezintă toţi participanţii. Elevii cu
dizabilităţi sunt ajutaţi de către voluntari, dacă au nevoie de sprijin.

Ce am învăţat? Să ne cunoaştem mai bine, să relaţionăm cu ceilalţi copii.

21
Exerciț iul nr. 5. Harta şcolii

Ce urmărim? Cunoaşterea mediului fizic şi social din jurul copilului; exersarea conduitei independente
pentru integrarea socială.
Timp necesar: 30 minute.
De ce avem nevoie? Spaţiu din curtea şcolii în care este desenat, cu cretă conturul şcolii şi cele mai
importante cabinete/zone din şcoală.

Cum se desfăşoară?

Pasul 1. În curte se desenează conturul şcolii - cu cretă pe podea. Fiecare elev se va aşeza în
zona în care consideră că se simte cel mai bine la şcoală: curtea, biblioteca, sala de clasă, cabinetele
pe specialităţi, sala de sport, cabinetul medical, cancelaria. Voluntarii şi beneficiarii schimbă impresii
cu privire la spaţiul ales. Ulterior, toţi povestesc despre zona preferată, activităţile pe care le
desfăşoară acolo şi motivează alegerea făcută.
Pasul 2. Propuneţi elevilor să se aşeze în spaţiile pe care ei le consideră cele mai neplăcute,
mai neconfortabile din şcoală, motivând alegerea făcută. Se discută cu privire la spaţiile pe care ei le
percep inconfortabile, cauzele acestor sentimente şi modalităţile de transformare în spaţii plăcute a
acestora.

Ce am învăţat? Am identificat zonele de interes şi activităţile preferate sau mai puţin preferate.

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

1. Gherguţ, A., Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe

educaţionale speciale, Editura Polirom, 2006
2. Vrânceanu M., Pelivan V., Incluziunea socio-educaţională a
copiilor cu dizabilităţi în grădiniţa de copii, Chişinău, 2011
3. OMECTS nr. 5.573 /2011 - privind aprobarea Regulamentului
de organizare şi funcţionare a învăţământului special şi special
integrat

22
 CAPITOLUL 4. LUCRUL CU COPII ŞI TINERI
Motto „Fiecare vârstă este o comoară ascunsă ce merită descoperită”

CONCEPTE CHEIE

 Construieşte jocuri şi activităţi psihosociale variate, care să vină

în întâmpinarea nevoilor diferite de creştere ale copiilor şi
tinerilor cu care interacţionezi. Fiecare vârstă are unicitatea ei şi
e important să cunoaştem care sunt caracteristicile ei specifice
de dezvoltare
 Include în activităţile tale şi jocuri tradiţionale, pe care atât tu
cât şi alte generaţii de copii le-au îndrăgit. Poţi valorifica astfel
resursele comunităţii, facilitând comunicarea şi cooperarea dintre
voi.
 Propune activităţi creative colective, ce dezvoltă armonios
relaţiile dintre copii şi ii ajută să-şi exprime emoţiile şi să se cunoască mai bine.

PORNEŞTE DE LA TINE

Unul din principiile frumoase şi de bază ale vieţii e acela că bucuria ei merită
împărtăşită! Care cadou poate fi mai mare uneori decât să dăruieşti din ceea ce ai
primit şi tu! Ca experienţă de învăţare, de prietenie, de activitate care te-a
sprijinit în dezvoltarea ta.

Hai! Intră-n joc şi încearcă un mic exerciţiu prin care să te descoperi mai bine:

INTRĂ-N JOC! PRACTICĂ! APLICĂ

Exerciț iul nr. 1. Comoara ascunsă a resurselor personale

Materiale necesare: hârtie carton sau A4 simplă, creioane colorate,

sfoară, foi colorate, etc.

Cum se desfăşoară? Realizează o hartă imaginară a lumii tale interioare

ce te va conduce la a descoperi comoara ta ascunsă. Plina de surprize, de
culoare.....E povestea fiecăruia dintre noi...şi de asta e unică.
Tu ce descoperi în ea? Acordă-ţi un timp suficient şi descoperă lucrurile
care fac ca viaţa ta să fie preţioasă precum o comoară. Desenează pe foaia
ta A4 un cufăr care să conţină toate aceste lucruri.
Descrie / desenează un drum cu obstacole şi ajutoare care te conduc spre găsirea comorii din cufărul
tău....
Ce te-a sprijinit de-a lungul anilor? Ce te sprijină cel mai mult pe drumul tău, ce nevoi şi ce resurse ai
acum în prezent?

Felicită-te pentru drumul parcurs  până acum.

Descoperă ceea ce face ca fiecare vârstă să fie specială şi să aibă nevoi diferite de dezvoltare.
A le cunoaşte te ajută să construieşti apoi activităţi potrivite, care să-i sprijine cu adevărat pe
beneficiarii cu care lucrezi.

23
 ESENŢA ESENŢELOR

Caracteristicile de bază ale fiecărei vârste

Copiii mici descoperă cu mult entuziasm posibilităţile propriului corp şi au o
enormă nevoie de mişcare şi de joc... Au nevoie de poveste, care îi introduce
atât de natural într-un tărâm fabulos, în care pot descoperi propriile
„comori ascunse”, în care experimentează activităţi ce le stimulează
imaginaţia şi creativitatea şi le pun în valoare posibilităţile de exprimare
personală.
Aşadar, fiţi mereu creativi cu copiii mici! Inventaţi povestioare legate de
jocurile şi activităţile propuse! Puneţi accentul pe activităţi colective cu preponderenţă scurte, cu un
minim de reguli, pentru a respecta capacităţile lor mentale! Conduceţi-i într-o lume imaginară, cu
mişcări variate şi jocuri simple, în care îşi pot satisface nevoia imensa de mişcare.
Iar când descoperă “comoara”, lăsaţi-le timp să se bucure!....Să simtă din plin sentimentul victoriei!
Trăirea de experienţe de succes întăreşte încrederea în sine a acestora!

Şcolarii intră încet în altă etapă de dezvoltare, descoperă şi învaţă reguli mai uşor, sunt atraşi de
jocurile de echipă, au mişcări din ce în ce mai precise, un echilibru mai bun, o cunoaştere mai bună a
propriului corp. Sunt entuziasmaţi de participarea la jocuri psihosociale mai complexe privind regulile,
cooperarea şi strategiile aplicate.
Adolescenţii trec prin mari schimbări fizice şi psihice şi de aceea sunt un grup de vârstă cu totul
special şi au nevoie să-i tratăm ca pe nişte adulţi în devenire, cu atenţie şi respect, dându-le din ce în
ce mai multă autonomie! E important să-i invitaţi la jocuri antrenante, care să-i provoace şi să-i pună în
valoare!

Fiecare grupă de vârstă are nevoie de voluntari care să le fie aproape, să ştie cum să-i ghideze şi să le
întărească încrederea în sine, pentru că ei se află în căutarea “comorii” proprii.

Joc şi tradiţie în familie

Implicaţi părinţii şi alţi adulţi în lumea copiilor prin joc, activităţi creative, momente speciale trăite
împreună... se creează ocazii de întărire a legăturii lor. Astfel de activităţi permit adulţilor să
privească jocul şi relaţia cu tinerii într-un alt mod... deschis, flexibil, facilitând o mai bună comunicare
şi înţelegere în familie.

Valoroase sunt de asemenea jocurile tradiţionale, ce explorează resursele comunităţii şi bogăţiile ei

culturale, contribuind la creşterea stimei de sine a copiilor şi a sentimentului de apartenenţă la o
comunitate. Îmbogăţite cu elemente psihosociale, aceste jocuri accesează teme importante legate de
apărarea drepturilor copilului.

Desenul, pictura, modelajul, muzica îi facilitează copilului procesul de exteriorizare a emoţiilor şi de

dezvoltare a imaginaţiei şi creativităţii.
Dincolo de orice aspecte ce ţin de realizarea creaţiei, ea este extrem de preţioasă în primul rând
pentru că e o oglindă a unei lumi interioare pe care învăţăm în acest fel să o descoperim, să îi dăm o
formă, să o exprimăm.
Între activităţile artistice şi cele creative, există anumite diferenţe. Primele sunt mai mult axate pe
performanţă şi pe rezultatul reuşit sau nereuşit, pe când în activităţile creative, accentul se pune pe
procesul de creaţie, pe plăcere şi autoexprimare.
Pentru o dezvoltare armonioasă a copiilor, este foarte importantă ghidarea activităţii creative, astfel
încât să nu existe critici şi judecăţi de valoare, iar accentul să se pună pe proces şi nu pe rezultat.

24
Asta înseamnă că vorbe precum: „e frumos!” / „e urât!” / „alţii au făcut mai frumos / mai urât / nu ai
talent deloc..trebuie să fie într-un anume fel..!” nu vor exista. În schimb, e recomandat să se creeze un
spaţiu de comunicare, în care fiecare participant la activitate e invitat, dacă vrea (opţional nu
obligatoriu), să împărtăşească despre creaţia sa şi despre ce exprimă ea pentru el.
Activităţile creative invită la libertate de expresie în primul rând, ceea ce e minunat!

Aşa învăţăm şi practicăm împreună atât respectul faţă de celălalt cât şi faţă de noi înşine. Învăţăm
despre emoţii şi moduri de a le comunica. Nu în ultimul rând, ne explorăm valenţele creative!

BAGĂ LA CAP! Fiecare vârstă are frumuseţea şi unicitatea ei ! Este important să cunoaştem
particularităţile de vârstă ale beneficiarilor, pentru a crea activităţi şi jocuri
valoroase, adaptate lor, care să le ofere, de asemenea posibilitatea de a învăţa
şi de a se dezvolta armonios.

INTRĂ-N JOC! PRACTICĂ! APLICĂ

În continuare, îţi descriem câteva jocuri şi activităţi de animaţie

psihosocială, specifice metodologiei

„ Mişcare, Joc şi Sport” şi potrivite fiecărei categorii de vârste:

Exerciț iul nr. 2. Nume şi gest

Ce urmărim? Activitate ideală într-un grup care nu se cunoaşte încă sau

ca ritual de început de activitate, pentru a crea relaţii în cadrul grupului
în mod creativ, prin intermediul numelor şi al gesturilor.
În plan psihosocial, se dezvoltă expresia corporală şi creativitatea, pentru a exprima identitatea
fiecăruia prin intermediul unui gest specific. Fiecare personalitate poate, astfel, să se afirme şi să se
diferenţieze de ceilalţi. Încrederea în sine este un aspect important al acestui joc, deoarece fiecare
se expune individual. De asemenea, dezvoltăm prin joc capacitatea de observaţie şi de imitare din
partea restului grupului.

Locaţia: Avem nevoie de un spaţiu suficient de mare astfel încât să putem sta în cerc. Activitatea se
poate desfăşura înăuntru sau afară, în aer liber.
Numărul şi vârsta participanţilor: 12-15 copii de 5-6 ani

Cum se desfăşoară? Grupul este în picioare, în cerc. Tu începi, spunându-ţi numele cu voce tare şi
inteligibilă, executând un gest clar care să te identifice. Ceilalţi copii îl observă atent şi, după ce
acesta a terminat, imită gestul toţi în acelaşi timp, repetând prenumele cu aceeaşi intonaţie.
Următorul se prezintă la rândul său, cu un gest diferit de primul, şi ceilalţi îl imită. Şi aşa mai departe,
până când, fiecare şi-a spus numele însoţit de un gest.

25
 Să-ţi dau un pont!

Este posibil ca atunci când joacă pentru prima dată acest joc, copiii să se
simtă jenaţi să se exprime prin corp, spunându-şi numele cu voce tare.
Este rolul tău de a-i încuraja pentru ca aceştia să-şi depăşească
timiditatea. Copiii au, de asemenea, tendinţa de a imita gestul jucătorului
precedent. Insistă pe aspectul unic al fiecărei personalităţi şi pe faptul că
fiecare gest este important să fie unic.
Adeseori este necesar a se face un al doilea tur, insistându-se pe
creativitatea fiecăruia şi pe calitatea executării gestului în timpul imitării.
Această activitate poate fi executată în mai multe reprize, în cadrul mai
multor sesiuni, cu acelaşi grup de copii. Este, de asemenea posibil şi recomandabil de a schimba
criteriul gesturilor: animale, meserii, etc.
Ce am învăţat? Fiecare joc creează posibilitatea de învăţare şi comunicare, de aceea vă sfătuim ca
după jocuri să aveţi momente speciale de discuţie. Câteva dintre întrebările pe care le-aţi putea
adresa grupului ar fi următoarele:
Este dificil de găsit un gest specific şi diferit de al celorlalţi? De ce?
Cum v-aţi simţit când toată lumea a imitat gestul vostru, rostindu-vă numele la unison?
Este dificil de a imita exact ce fac ceilalţi? De ce?
Se pot învăţa lucruri noi despre colegi în timpul acestui joc? Cum?
Se pot imagina alte gesturi, alte criterii decât personalitatea? Care?

Exerciț iul nr. 3. Insula prieteniei

Ce urmărim? În plan psihosocial, copiii îşi dezvoltă strategii de cooperare, precum şi respectul faţă
de celălalt şi încrederea prin contactul fizic. În acest joc, important este să existe o gândire
altruistă, şi nu una individualistă.

În plan fizic, jucătorii îşi pot întări echilibrul şi forţa, urmând strategia găsită, precum şi rezistenţa,
deoarece jocul se desfăşoară alergând.
Numărul şi vârsta participanţilor: 6-10 copii de 5-6 ani.

Cum se desfăşoară? Acest joc necesită un teren delimitat şi un covoraş sau orice obiect care poate
varia ca mărime (corzi, plastic, etc.). Dacă grupa este prea mare, se împarte în două şi jocul se va
desfăşura în paralel cu două (sau mai multe) grupe formate din 6-10 jucători. Fiecare grupă îşi are
covorul sau obiectul ei. Începeţi cu o povestioară de genul: Copiii sunt la mare, înoată şi se distrează în
apă (aleargă imitând înotul). Când apar rechinii (imaginari), paznicul plajei (voluntarul) fluieră o dată
(sau bate din mâini) şi toată lumea se refugiază pe insulă (covor sau alt obiect), fără a lăsa un picior în
apă. Apoi, când pericolul a trecut, paznicul fluieră de două ori şi copiii se pot întoarce în apă. Dar
mareea urcă şi insula devine din ce în ce mai mică (voluntarul pliază covoraşul pentru ca suprafaţa să
devină din ce în ce mai mică). Când paznicul fluieră din nou, copiii se întorc din nou pe insulă, astfel
încât nici unul să nu rămână în mare. Dacă unul sau mai mulţi copii rămân la apă (cu un picior care
depăşeşte covorul) şi se lasă devoraţi de rechini, toată grupa va executa o activitate: de exemplu, să
facă de trei ori înconjurul terenului alergând, sau alte activităţi. Deci copiii vor găsi o strategie pentru
a se întrajutora (ei pot vorbi între ei) şi a rămâne toţi pe suprafaţa de covor disponibilă.

26
 Să-ţi dau un pont!
Dificultatea depinde de numărul jucătorilor în grupă şi de suprafaţa
covorului. Apreciază capacităţile grupului şi fii clar în exprimarea regulilor
- nici un membru nu va depăşi covorul sau să atingă solul. Este important
să încurajezi copiii să-şi vorbească, pentru a găsi strategii creative (de
exemplu: a se ţine de coate, sprijiniţi pe piciorul interior, cu piciorul
exterior ridicat; sau a face o piramidă umană, etc.). Jucătorii vor accepta
să atingă şi să se lase atinşi. Respectul şi încrederea în sine sunt aspecte
importante pe care animatorul la va sublinia de câte ori este necesar.

Ce am învăţat? Fiecare joc creează posibilitatea de învăţare şi

comunicare, de aceea vă sfătuim ca după jocuri să aveţi momente speciale de discuţie. Câteva dintre
întrebările pe care le-aţi putea adresa grupului ar fi următoarele:

A fost dificil contactul fizic cu ceilalţi? De ce?

Care au fost atitudinile în grupă? Întrajutorare? Egoism?
A refuzat vreunul din jucători să colaboreze? De ce?
Cum aţi reuşit să rămâneţi pe insulă?
Pentru cei mai mari

Exerciț iul nr. 4. Mingea în cinci pase

Ce urmărim? La nivel mental, sunt exersate observarea şi gândirea strategică pentru a marca puncte
mai rapid. La nivel emoţional, copiii dezvoltă comunicarea, cooperarea şi respectul pentru ceilalţi.

La nivel fizic, sunt dezvoltate rezistenţa, viteza, orientarea, precizia şi coordonarea.

Numărul şi vârsta participanţilor: 12 copii de 10-14 ani.

De ce avem nevoie?: o minge, un spaţiu în aer liber, suficient de mare, cretă pentru demarcarea
terenurilor, etc.
Cum se desfăşoară? Grupul este împărţit în două echipe cu patru până la maximum şase jucători.
Scopul fiecărei echipe este de a marca puncte pasând mingea de cinci ori la rând fără să o scape pe jos
şi fără a fi prinsă de către cealaltă echipă. Pasarea mingii va avea loc între mai mulţi jucători. Dacă
mingea cade, numărul de pase scade înapoi la zero şi mingea este dată celeilalte echipe. Dacă echipa A
interceptează mingea, numărătoarea începe pentru echipa A. Dacă există trei echipe, a treia echipă îşi
aşteaptă rândul şi înlocuieşte echipa câştigătoare. Dacă există patru echipe, sunt necesare două zone
de joc şi echipele se schimbă ulterior.

Reguli
Nu se merge şi nu se aleargă cu mingea;
Nu se ating şi nu se lovesc ceilalţi jucători: fără contact fizic;

Nu se pasează mingea înapoi jucătorului de la care a venit.

27
 Să-ţi dau un pont!

Voluntarul începe ca arbitru, apoi transferă acest rol jucătorilor, care vor
învăţa să se arbitreze singuri. Se dezvoltă astfel responsabilitatea
personală şi noţiunea de "fair-play".

Este important ca voluntarul să corecteze mişcările de bază pentru pase,

apărare, atac, etc. şi să insiste pe o bună comunicare între jucători (de
exemplu, strigarea jucătorilor pe nume înainte de a pasa mingea, etc.).
Voluntarul va încuraja echipele să-şi stabilească strategia de apărare şi
utilizare a spaţiului.
Pentru a face jocul mai dificil, zona de joc poate fi extinsă sau poate creşte numărul de pase
necesare pentru a înscrie un punct.
Pentru a îmbunătăţi cooperarea între jucători, pot fi adăugate alte reguli (de exemplu, un punct nu
este valabil (sau valorează dublu) decât dacă toţi jucătorii din echipă au atins mingea; sau jucătorii
formează perechi (se ţin de talie, glezne sau genunchi, în funcţie de preferinţe şi siguranţă) şi joacă
normal, dar în perechi.

Ce am învăţat? Fiecare joc creează posibilitatea de învăţare şi comunicare, de aceea vă sfătuim ca

după jocuri să aveţi momente speciale de discuţie. Câteva dintre întrebările pe care le-aţi putea
adresa grupului ar fi următoarele:
Cum a fost jocul? Uşor, dificil, distractiv, plictisitor, etc.? Din ce motiv? Care a fost strategia voastră
pentru a marca puncte şi pentru a împiedica cealaltă echipă să marcheze? Regulile au fost respectate
de către toţi? Dacă nu, din ce motiv? Ce alte reguli pot fi adăugate pentru a spori cooperarea? A fost
greu să vă arbitraţi singuri? Din ce motiv? Aţi învăţat ceva nou? Dacă da, ce anume? La ce alte
variante ale jocului vă puteţi gândi?
Puteţi găsi legături între acest joc şi viaţa voastră de zi cu zi? Care sunt acestea?

Exerciț iul nr. 5. Poştaşul

Un joc ideal pentru un grup care abia se cunoaşte sau pentru un grup care vrea să se cunoască mai bine
şi într-un mod dinamic şi distractiv.

Ce urmărim? La nivel mental, accentul este pus pe o gândire creativă (identificarea ideilor bune
privind "scrisorile" care se pot trimite), precum şi pe concentrare (ascultare) şi pe memorarea celor
spuse deja.
La nivel emoţional, jocul dezvoltă abilităţile de comunicare, respectul (non-violenţă) şi fair-play-ul.

La nivel fizic, jucătorii îşi dezvoltă capacitatea de reacţie, viteza de alergare şi agilitatea.
Timp necesar: 10 minute

De ce avem nevoie? În cazul în care jocul este jucat înăuntru, un scaun pentru fiecare copil; în cazul
în care este jucat în aer liber, un cerc pentru fiecare copil, sau cretă pentru a desena cercurile, sau
frânghii.

Numărul şi vârsta participanţilor: 16 copii de 10 ani şi mai mult.

Cum se desfăşoară? Jucătorii sunt aşezaţi pe scaune într-un cerc mare (sau stau în picioare într-un
cerc, sau într-un cerc desenat cu cretă, etc.). Un jucător, poştaşul, stă în picioare în mijloc. El spune
cu voce tare: "A venit poşta..." Ceilalţi jucători întreabă: "Pentru cine?" Poştaşul răspunde: "Pentru
toţi cei care...", şi inventează ceva: ".. cei care au un frate, cei care au călătorit într-un anumit loc, cei

28
care sunt miopi, cei care poartă verde, etc. ". Cei interesaţi de "scrisoare", se vor ridica şi vor schimba
locurile cât mai repede. În acest timp, poştaşul încearcă să-şi găsească un loc. Oricine este lăsat fără
scaun devine poştaş şi aduce următoarea scrisoare, pentru "toţi cei care...."
Reguli
Este interzis să schimbe scaunele cu vecinii de lângă ei;

Copiii aleargă atunci când schimbă locurile (viteză - capacitatea de a reacţiona);

Este interzis să stea aşezaţi în cazul în care "poşta" a venit şi pentru ei (fair-play);

O scrisoare nu poate fi livrată de două ori (concentrare şi gândire creativă).

Să-ţi dau un pont!

Prima dată, voluntarul poate juca rolul de poştaş, astfel încât copii să
înţeleagă cum funcţionează jocul. Poşta se adaptează vârstei copiilor.
Aceasta poate fi axată pe criterii superficiale, cum ar fi aspectul fizic
pentru cei mici, sau criterii mai personale, cum ar fi credinţele,
personalitatea, gusturile, etc. pentru cei mari.

Voluntarul va insista asupra ritmului de joc şi a respectării regulilor. El

se va asigura că poştaşii nu sunt întotdeauna aceiaşi (o regulă poate fi
introdusă: a nu fi poştaş de mai mult de trei ori, de exemplu), şi că fiecare copil este poştaş cel
puţin o dată.
Voluntarul va reaminti jucătorilor elementele de securitate: ei au tendinţa să fie foarte
entuziasmaţi şi să se grăbească înspre scaune, fără să aibă grijă de ceilalţi (riscând înghesuieli şi
căderi).

Pentru a face jocul mai dificil, jucătorii pot sta în picioare (sau ghemuiţi), în cercul lor, cu spatele
spre centru, etc., ceea ce necesită o concentrare mai mare şi viteză de reacţie.

Ce am învăţat? Fiecare joc creează posibilitatea de învăţare şi comunicare, de aceea vă sfătuim ca

după jocuri să aveţi momente speciale de discuţie. Câteva dintre întrebările pe care le-aţi putea
adresa grupului ar fi următoarele:

Cum v-aţi simţit în timpul acestei activităţi? A fost uşor, dificil distractiv etc.? V-aţi simţit în
largul vostru? Din ce motiv?
Aţi învăţat ceva nou despre unul din colegii de joacă? Ce anume?
V-a plăcut rolul de poştaş? Din ce motiv?
A fost dificil să găsiţi idei pentru scrisori?
Aţi fost deranjaţi de anumite întrebări? Din ce motiv?
Cum v-aţi simţit fiind onest şi dezvăluind anumite lucruri despre voi?
Cum am putea varia acest joc? Aţi învăţat ceva nou? Dacă da, ce anume?
Puteţi face legături între acest joc şi viaţa de zi cu zi? Care sunt acestea?

Exerciț iul nr. 6. Unde aţi fost?

Ce urmărim? La nivel mental, copii îşi dezvoltă abilităţile de observare, precum şi gândirea creativă şi
imaginaţia. Capacitatea lor de analiză este, de asemenea, dezvoltată, pentru a recunoaşte situaţiile
imitate. La nivel emoţional, copiii îşi dezvoltă încrederea în sine atunci când încearcă să imite gesturile.
Ei îşi exersează abilităţile de negociere şi decizie atunci când vor alege ce vor imita, precum şi la cele
de cooperare, atunci când lucrează împreună. La nivel fizic, sunt importante reacţia şi viteza, precum
şi lejeritatea în a se exprima prin limbajul corpului la nivel individual sau de grup.

29
Timp necesar: 60 minute.

De ce avem nevoie? De frânghii sau ceva similar pentru a marca zona centrală de un metru; conuri
sau pietre pentru a marca limita exterioară a zonei de joc.
Numărul şi vârsta participanţilor: 12-20 de copii cu vârsta de 8-12 ani
Cum se desfăşoară? Două echipe de şase până la zece jucători stau fiecare pe o parte a terenului de
joc, destul de mare şi delimitat, separat printr-o zonă mare de un metru în mijloc. Fiecare echipă
poate decide denumirea grupului, de exemplu Creativii şi Nebunaticii. Creativii mimează şi Nebunaticii
ghicesc. Echipele se strâng la capetele opuse ale terenului. Creativii decid între ei o activitate (de
exemplu, să joace fotbal), un animal (de exemplu, raţă) sau o profesie (de exemplu, frizer) pentru a le
interpreta. O dată ce sunt gata vin spre zona centrală. Nebunaticii, de asemenea, se apropie şi spun:
"Unde aţi fost?" Creativii răspund: "Unde-am fost noi nu vom spune, ce-am văzut vom arăta" şi apoi
încep să imite. Fiecare membru al grupului mimează în modul său propriu sau lucrează în grupuri mici.
Când Nebunaticii reuşesc să ghicească mima, o spun cu voce tare. Dacă au dreptate, Creativii vor
alerga şi se vor refugia în spatele bazei lor de la capătul terenului, înainte de a fi prinşi de Nebunatici.
Jucătorii prinşi devin membri ai celeilalte echipe. Apoi, echipele schimbă rolurile, iar jocul continuă,
atâta timp cât doresc jucătorii. La finalul jocului, echipa cu cei mai mulţi jucători poate, de exemplu,
să interpreteze o scenetă aleasă de către cealaltă echipă (2-3 min. de pregătire), continuând astfel
exersarea exprimării corporale şi creativităţii.
Reguli: Fiecare echipă se va alinia de-a lungul zonei centrale pentru a mima;
Cei care ghicesc nu au voie să treacă de linia care marchează zona centrală înainte de a găsi răspunsul
corect; Jucătorii atinşi în interiorul zonei de joc se alătură celeilalte echipe; Linia de la capătul
terenului indică „zona sigură” a celor care sunt urmăriţi.

Să-ţi dau un pont!

Este important să se sublinieze măsurile de siguranţă şi nevoia de

respect în timpul urmăririi şi atingerii celorlalţi copii.
Voluntarul se va asigura că fiecare din grup are şansa de a decide ce
activitate va fi imitată. El se va asigura că rolul de lider este asumat
alternativ şi să faciliteze comunicarea în cadrul grupului.

Voluntarul poate decide să limiteze durata jocului, să limiteze numărul

de urmăriri şi/sau numărul de imitări care să fie identificate.
Dimensiunea zonei de joc poate fi adaptată pentru a face jocul mai mult sau mai puţin dificil din
punct de vedere fizic (lungimea cursei).

Voluntarul poate lăsa copiii să mimeze iniţial în mod individual, dar ulterior, el va încuraja jucătorii
să lucreze în echipă pentru a dezvolta cooperarea, precum şi încrederea în sine şi încrederea în
ceilalţi.
Poate fi abordată o temă specifică în timpul acestui joc (marea, familia, mediul meu, etc.), pentru a
determina grupul să se concentreze şi pentru a atinge un obiectiv specific. Acest lucru poate fi util
pentru o sesiune specială de feedback, de exemplu. Se pot lua în considerare imitaţii mai complexe
pentru copiii mai mari (un eveniment anume, un scurt fragment istoric, etc.).

La final, grupul poate stabili să creeze o mini-piesă de teatru pe o anumită temă, de exemplu.
Ce am învăţat? Fiecare joc creează posibilitatea de învăţare şi comunicare, de aceea vă sfătuim ca
după jocuri să aveţi momente speciale de discuţie. Câteva dintre întrebările pe care le-aţi putea
adresa grupului ar fi următoarele:

30
 Cum v-aţi simţit în timpul acestei activităţi? A fost uşor, dificil, distractiv, etc.? V-aţi simţit în
largul vostru sau nu? Din ce motiv?
Cum aţi ales ce anume să imitaţi? A fost uşor sau greu să găsiţi idei?
A existat un lider în grup sau toată lumea a venit cu idei? Ce interacţiuni au avut loc, cum a fost
participarea în cadrul grupului?
Cum v-aţi simţit schimbând echipele, o dată ce aţi fost prinşi? Din ce motiv?
Ce alte variante ale jocului puteţi gândi?
Aţi învăţat ceva nou? Dacă da, ce anume?
Poţi găsi legături între acest joc şi viaţa ta de zi cu zi? Care sunt acestea?

Exerciț iul nr. 7. Coada dragonului

Ce urmărim? La nivel mental, sunt dezvoltate concentrarea şi observarea mişcărilor mingii, precum şi
abilităţile strategice.

La nivel emoţional, acest joc dezvoltă cooperarea între vânători (să nu ţină mingea numai pentru ei),
precum şi respectul şi încrederea reciprocă între membrii dragonului.

La nivel fizic, acest joc dezvoltă rezistenţa, pentru că membrii săi vor învăţa să se se mişte extrem de
rapid şi, uneori, pentru o perioadă relativ lungă. Reacţiile rapide sunt de importanţă majoră. Vânătorii
exersează precizia paselor şi a aruncărilor.

Timp necesar: 10 minute.

De ce avem nevoie? De un spaţiu în aer liber sau în sala de sport suficient de mare pentru a demarca
terenul; de una sau două mingi.

Numărul şi vârsta participanţilor: 10-20 de copii cu vârsta de 8 -14 ani.

Cum se desfăşoară? Acest joc este jucat cu cel puţin zece copii în două echipe: copiii-dragon şi
copiii-vânători. Grupul este aşezat în cerc şi trei până la şase copii (în funcţie de mărimea grupului, dar
aproximativ o treime din total), se oferă voluntari să joace rolul dragonului. Se aliniază unul în spatele
altuia, ţinându-se de umeri sau de talie. Primul reprezintă capul dragonului, ceilalţi corpul şi coada.
Scopul lor este să nu fie loviţi de minge. Capul dragonului este singurul care îşi poate folosi mâinile
pentru a opri mingea şi pentru a o trimite înapoi vânătorilor. Ceilalţi copii stau în cerc în jurul
dragonului, ei reprezintă vânătorii; scopul lor este de a elimina dragonul prin atingerea cozii. O dată
atins, copilul reprezentând coada devine vânător. Şi aşa mai departe până când întregul dragon a fost
atins, jocul se termină atunci când a rămas doar capul în mijlocul cercului. Pentru a fi mai eficienţi,
vânătorii pasează rapid mingea între ei, pentru a avea o poziţie mai bună de a ţinti coada dragonului.
Reguli: Nu ţintiţi capul copiilor-dragon, contează doar loviturile sub nivelul umerilor; Vânătorii pot
urmări şi atinge doar coada dragonului; copiii-dragon nu se vor desprinde unul de celălalt, ei se vor ţine
tot timpul unul de altul; doar capul dragonului poate prinde şi arunca mingea înapoi.

Să-ţi dau un pont!

Începeţi cu o încălzire, care va pregăti jucătorii pentru diferitele
situaţii: prinderea mingii, pasarea şi/sau aruncarea către o ţintă; a
sta apropiaţi într-un grup şi a se deplasa rapid. Pot fi puse în
practică jocuri scurte cu acest scop.
Dacă grupul este mare (mai mult de 12 jucători), se recomandă
începerea jocului în două grupuri separate - mai puţini vânători şi
dragoni mici - pentru a permite un progres gradual şi o participare
mai bună, distanţe mai scurte şi o schimbare mai rapidă a rolurilor.

Este important să se încurajeze vânătorii în a-şi dezvolta o strategie eficientă pentru a pasa

31
mingea, care să îi includă pe toţi nu doar pe cei mai buni jucători.

Copiii-dragon eliminaţi devin vânători, astfel aceştia participă tot timpul la joc. O altă variantă
posibilă ar putea fi mutarea copilului coadă, o dată ce a fost lovit, în locul capului; după ce fiecare
jucător a avut rolul de cap, un alt dragon îi poate înlocui. O altă variantă ar fi aceea în care, în loc să
devină vânători, copiii-dragon care au fost loviţi, devin îngerii păzitori ai dragonului şi le vor
distrage atenţia vânătorilor, interceptând mingea (în acest caz, este nevoie de un spaţiu mai mare),
etc.

În cazul în care dragonul este foarte dificil de eliminat, o a doua minge poate fi introdusă pentru a
face jocul mai uşor pentru vânători.
Este posibilă inventarea unui context nou pentru această vânătoare de dragoni, pentru a da o
dimensiune distractivă şi psihosocială jocului: o istorioară (o poveste) îi va ajuta pe copii să uite de
aspectele fizice.

Pentru jucătorii mai experimentaţi, cercul de vânători poate să se mişte cu un pas în lateral, stânga-
dreapta, cu scopul de a destabiliza dragonul şi de a face pasarea mingii mult mai dificilă.

Pentru a face jocul mai complex, distanţele pot fi extinse (cerc mai mare), poate fi introdus încă un
dragon, etc. Diametrul cercului poate varia, şi de asemenea distanţa dintre vânători, poziţia lor
(aşezat, ghemuit) sau utilizarea mâinii pe care nu o folosesc de obicei (pentru copiii mai mari); şi
dimensiunea mingii poate varia (minge tenis, minge volei, etc.).
Ce am învăţat? Fiecare joc creează posibilitatea de învăţare şi comunicare, de aceea vă sfătuim ca
după jocuri să aveţi momente speciale de discuţie. Câteva dintre întrebările pe care le-aţi putea
adresa grupului ar fi următoarele:

Cum a fost jocul? Uşor, dificil, distractiv, plictisitor?

Din ce motiv? Ce rol aţi preferat? Dragon sau vânător? Din ce motiv?
Care au fost strategiile folosite în grupul tău? Aţi jucat mai mult individual sau mai degrabă în echipă?
Cum anume? Anumite reguli au simplificat sau, dimpotrivă, au complicat jocul? Care şi din ce motiv?
La ce alte variante ale jocului vă puteţi gândi?
Aţi învăţat ceva nou? Dacă da, ce anume?
Puteţi găsi legături între acest joc şi viaţa voastră de zi cu zi? Care sunt acestea?
Există multe suporturi pentru activităţi creative care pot fi utilizate şi adaptate, în funcţie de ce
urmăriţi şi ce materiale aveţi la dispoziţie. De exemplu: desenele din poveşti, desenul propriu-zis,
colajele, modelarea, marionetele, măştile, muzica sau creaţii ce utilizează elemente din natură (frunze,
pietricele, nisip, petale etc.). Indiferent de activitatea pe care o alegeţi, importantă este nu
performanţa ci bucuria şi implicarea personală a beneficiarilor.
Câteva modele de teme şi activităţi creative pe care le puteţi propune:

Exerciț iul nr. 8. Colajul „Universul meu”

Ce urmărim? Dezvoltarea capacităţii de autocunoaştere, de dezvoltare a creativităţii şi de exprimare
personală a beneficiarilor. Activitatea facilitează creşterea încrederii în sine şi în grup, fiecare
participant fiind încurajat să se prezinte prin intermediul colajului şi să-l arate de asemenea grupului.
Timp necesar: 60 minute.

De ce avem nevoie? Carton, creioane colorate, reviste, ziare, cărţi poştale, fotografii, ţesături,
hârtie colorată, foarfece, lipici sau scotch, markere, lut sau plastilină,
Numărul şi vârsta participanţilor: 10-16 participanţi, 8-16 ani.

32
Cum se desfăşoară? Participanţii sunt rugaţi să creeze fiecare, independent, un colaj pe tema
universului personal, fiind liberi să aleagă orice material la îndemână, hârtie colorată, şireturi,
elemente naturale, ţesături etc. Ei sunt invitaţi să răsfoiască ziare şi reviste, să aleagă imagini şi
culori care-i reprezintă, care descriu pasiuni, prietenii, personaje preferate, speranţe ale lor etc.
Copiii pot să-şi contureze rubricile de preferinţe sau pot lipi ceea ce au decupat pe diferite categorii
de preferinţe.

Colajul poate fi finisat cu cărbune pentru desen, tempera, creioane cerate, pastă de dinţi etc.

Fiecare îşi va scrie numele pe carton şi îşi va denumi propriul „Univers” creat, apoi va fi invitat să
povestească despre el. Acest „Univers” creat poate fi construit şi din lut. După ce l-au construit, pot
să-l coloreze cu acuarele şi astfel îl pot personaliza şi mai mult.
Să-ţi dau un pont! Această activitate creativă are nevoie de timp suficient, care să le ofere
participanţilor beneficiari, oportunitatea de a reflecta asupra universului personal, asupra pasiunilor,
relaţiilor de prietenie şi asupra altor elemente importante ale vieţii lor, pe care decid sa le includă în
colajul realizat. Acest timp special de creaţie şi reflecţie trebuie respectat. De asemenea, foarte
important de ţinut minte este că fiecare dintre noi este unic şi astfel vor fi şi creaţiile realizate.
Unice. Descrierea colajelor se va face voluntar, doar de către autori şi într-o atmosferă de acceptare,
respect şi apreciere, fără vreo judecată de valoare.

Ce am învăţat? Fiecare joc creează posibilitatea de învăţare şi comunicare, de aceea vă sfătuim ca

după jocuri să aveţi momente speciale de discuţie. Câteva dintre întrebările pe care le-aţi putea
adresa grupului ar fi următoarele:

Cum v-aţi simţit pe parcursul acestei activităţi? Ce ai simţit? Ai aflat ceva nou despre tine? Dar
despre ceilalţi?

Exerciț iul nr. 9. Blazonul personal

Ce urmărim? Să explorăm resursele personale, să ne exprimăm personal şi să ne îmbogăţim

capacitatea de relaţionare cu ceilalţi şi de ascultare.

Timp necesar: 30 minute.

De ce avem nevoie? hârtie colorată, hârtie albă, carioci, creioane, markere.
Numărul şi vârsta participanţilor: 10-16 copii cu vârsta de 10 – 16 ani.

Cum se desfăşoară? Fiecare participant îşi creează propriul blazon, îl separă în patru spaţii separate,
în fiecare va prezenta calităţile sale, hobby-uri, amintiri frumoase, cât şi un obiectiv pe care doreşte
să-l realizeze. Va crea un scut care să-l reprezinte ori de câte ori doreşte.
Ce am învăţat? Fiecare joc sau activitate creează posibilitatea de învăţare şi comunicare, de aceea vă
sfătuim ca după jocuri / activităţi, să aveţi momente speciale de discuţie. Câteva dintre întrebările pe
care le-aţi putea adresa grupului ar fi următoarele:

Ce elemente comune ale blazoanelor create au fost cunoscute de participanţi în urma acestei
activităţi? Ce ţi-a plăcut cel mai mult în această activitate? ce ai descoperit nou la tine cât şi la
ceilalţi?

33
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

Extrase şi adaptare texte din:

„Manual de Competenţe psihosociale – Lucrul cu copiii şi mediul lor” –

Fundaţia Terre des hommes, 2011
Manual „Să râdem, să alergăm, să ne mişcăm, pentru a creşte mai bine
împreună” – Fundaţia Terre des hommes, 2007
Manual „Jocuri tradiţionale cu caracter psihosocial”, Fundaţia Terre
des hommes, 2012

„Tehnici creative”, Fundaţia Internaţională Pentru Copil şi Familie, editura Vanemonde, 2005

34
 CAPITOLUL 5. COMUNICARE ŞI ASCULTARE ACTIVĂ
Moto: Numai o limbă şi două urechi ţi-a dat natura, pentru ca să asculţi de două ori mai mult decât
vorbeşti – Epictetus

CONCEPTE CHEIE
Atunci când comunicăm nu ne bazăm numai pe limbajul verbal (discurs)
pentru a transmite un mesaj. Comunicarea nu înseamnă numai transmiterea
unui mesaj. Este un proces cu două căi, implicând o persoană care
transmite un mesaj şi o alta care îl primeşte, reformulând ceea ce tocmai a
auzit.

Comunicarea implică o comunicare verbală, o comunicare non verbală sau

limbaj corporal (gesturi, contactul privirii, tonul vocii) şi o ascultare activă.
Toate aceste elemente sunt prezente în mod conştient sau nu, şi este
important să luăm în considerare mesajele trimise de corpul nostru şi modul în care sunt percepute.
Comunicarea non verbală este uneori mai puternică şi mai sinceră decât cea verbală. Gura poate să
mintă, dar corpul nu. Acest modul vă încurajează să vă gândiţi la diferitele moduri de comunicare cu
copiii şi la felul în care pot fi ameliorate şi dezvoltate aceste competenţe în avantajul copiilor.

O ascultare activă implică folosirea întregului corp, a ochilor, a minţii, a gurii şi a inimii.
De ce avem nevoie pentru a comunica?

A fi = prezenţă, deschidere

A simţi = empatie, încredere, respect

A vedea = observaţie

A vorbi = claritate, precizie

A asculta = atenţie, concentrare

Dezvoltându-vă tehnicile de comunicare, puteţi să strângeţi mai multe informaţii despre beneficiarii
cu care lucraţi astfel încât să-i oferiţi sprijinul de care are nevoie.
Ce să faci 1
• Aşează-te faţă în faţă cu interlocutorul
• Alege un loc liniştit unde persoana să se simtă liberă să vorbească
• Apleacă-te uşor spre interlocutor
• Încuviinţează dând din cap sau foloseşte expresii care să încurajeze persoana să
spună mai multe sau prin care să-i arăţi că înţelegeţi
• Păstrează un contact vizual (nici prea mult, nici prea puţin)
• Observă postura celeilalte persoane
• Observă-i expresia feţei
• Caută, pe lângă ceea ce se spune, ceea ce nu se spune.
• Găseşte adevăratele sentimente din spatele poveştii şi al limbajului non verbal
• Ascultă cu atenţie şi încearcă să ţii minte ce ţi se spune
• Reformulează ce s-a spus pentru a arăta că înţelegi
• Cere precizări pentru a înţelege mai bine persoana
• Fă comentarii adecvate, dă sugestii sau răspunsuri încurajatoare

1
extras tabel comunicare din „Manual de Competenț e psihosociale – Lucrul cu copiii ș i mediul lor” –
Fundaț ia Terre des hommes, 2011

35
 • Acordă-i interlocutorului toată atenţia ta (eliberează-ţi mintea de orice alt
gând)
• Evită întreruperile sau distracţiile
• Arată-i interes persoanei
• Fii amabil şi respectuos
• Concentrează-te asupra persoanei şi nu asupra propriilor probleme sau a ceea ce
ai vrea să spui
• Fii răbdător, lasă-i timp persoanei să formuleze răspunsul
• Fii demn de încrederea celui care ştie să păstreze un secret
• Fii empatic
• Caută atent şi vei vedea că există ceva bun în fiecare persoană
• Fii tolerant şi acceptă-l pe celălalt fără să-l judeci
• Evită să ai în minte zvonuri despre interlocutorul tău care ar putea să-ţi
influenţeze ascultarea
• Ai curajul să suportaţi reacţii sau comportamente de respingere (pentru orice
comportament există un motiv)
Ce să nu faci
• să reproşezi, să acuzi
• să minimizezi, să subestimezi ceea ce spune celălalt
• să dai sfaturi, soluţii (ascultă soluţiile celui care vorbeşte)
• să povesteşti imediat propria poveste despre o experienţă asemănătoare
• să minţi sau spui jumătate de adevăr
• să promiţi lucruri pe care nu poţi să le garantezi (vei pierde încrederea celuilalt)
• să impui disciplină prin forţă sau foloseşti o voce intimidantă
• să interpretezi ce-ţi spune interlocutorul fără să clarifici înainte.

În general credem că ascultăm cu urechile, dar ascultăm şi cu ochii, cu mintea, cu corpul şi cu inima.
Toate calităţile unei bune ascultări menţionate mai sus, îl vor ajuta pe cel care vorbeşte să-şi exprime
adevăratele sentimente şi gânduri, şi asta e ceea ce construieşte o relaţie bună.

Comunicarea este un ansamblu de acţiuni care au în comun transmiterea de informaţii sub

forma de mesaje, ştiri, semne sau gesturi simbolice, texte scrise ş.a. între două persoane, numite
interlocutori, sau mai formal, emiţător şi receptor.

Limbajul trupului este o formă de comunicare non-verbală mentală şi fizică a omului, constând
din poziţia corpului, gesturi, expresia facială şi mişcarea ochilor. Trimiterea şi interpretarea acestor
semnale se face aproape în întregime în subconştient.

Comunicarea umană este un proces complicat şi plin de dificultăţi. Ori de câte ori comunicăm, riscăm
să nu fim înţeleşi, să stârnim emoţii pe care nu le dorim sau să nu îi facem pe ceilalţi să gândească sau
să acţioneze aşa cum ne dorim, ca urmare a comunicării pe care o realizăm.

Comunicarea are patru scopuri principale:

Să fim receptaţi (auziţi)

Să fim înţeleşi

Să fim acceptaţi

Să provocăm o reacţie (să declanşăm o schimbare de comportament sau de atitudine).

Atingerea acestor patru obiective poate avea loc doar dacă procesul de comunicare se derulează
corespunzător.

36
5.1 Procesul de comunicare
Procesul transmiterii informaţiei de la o persoană la alta, sau de la un grup de persoane la altul, este
extrem de complex şi este influenţat de numeroşi factori care pot perturba mesajul.
Pentru a înţelege complexitatea procesului, figura următoare prezintă toate elementele procesului de
comunicare, precum şi legăturile care se creează între aceste elemente.

Fig. 1. Procesul de comunicare

Pentru ca procesul de comunicare să se desfăşoare cu succes, este important să înţelegem câteva
aspecte fundamentale ale acestuia. Cel mai uşor lucru de făcut – şi care de cele mai multe ori este
ignorat – este să ne punem câteva întrebări simple.

Ţine minte! DE CE? Care este scopul comunicării noastre? Ce vreau să realizez de la
această comunicare pe care intenţionez să o fac?

CINE? este persoana căreia vreau să îi comunic mesajul meu? Ce fel de

persoană este, care este statutul său social, ce educaţie are, ce personalitate
are? De ce ar interesa-o mesajul meu şi cum ar putea reacţiona la acesta?
UNDE şi CÂND? Unde va fi interlocutorul meu când va primi mesajul? În ce
moment soseşte mesajul meu?
CE? vreau să spun exact? Ce doreşte cealaltă persoană să ştie? Ce informaţii
să îi furnizez şi cum să le structurez ca să îi fie uşor să le înţeleagă?
CUM? să transmit mesajul? Ce ton sau ce cuvinte sau ce gesturi să folosesc să
fie potrivite cu mesajul pe care vreau să îl transmit? Ce mod de comunicare ar
prefera persoana căreia mă voi adresa – verbal, în scris?
5.2. Formele comunicării
Procesul de comunicare este unul complex. Mai mult decât atât, este important să fim conştienţi că
atunci când comunicăm, în cadrul programelor de formare profesională, cuvintele sunt foarte
importante, dar nu numai ele. Teoriile comunicării spun că atunci când comunicăm, mesajul nostru se
transmite prin mai multe căi simultan.
Astfel, 7% reprezintă cuvintele pe care le rostim - comunicarea verbală. Ele sunt îmbrăcate de tonul
vocii (38%) - comunicarea paraverbală şi de întregul nostru limbaj comportamental (55%) –
comunicarea nonverbală. Dacă ceea ce spunem, nu spunem pe un ton potrivit şi, mai grav, corpul nostru
nu transmite semnale care să fie în concordanţă cu cuvintele rostite şi cu tonul folosit la transmiterea
lor, întregul proces de pregătire a comunicării şi mesajul transmis sunt inutile.

37
 Fig. 2. Ponderea căilor de comunicare

5.2.1. Comunicarea verbală

O comunicare verbală eficientă are următoarele trăsături:

Claritatea exprimării – nu este necesar să încercăm să impresionăm auditoriul folosind cuvinte lungi şi
fraze complicate. Uneori este nevoie de un vocabular specializat, dar termenii utilizaţi pot fi explicaţi
simplu şi uşor fără complicaţii inutile. O gândire clară şi o exprimare potrivită înseamnă o pronunţare
corectă a cuvintelor astfel încât ele să fie uşor de recunoscut de interlocutori.

Acurateţea exprimării – expresiile şi cuvintele folosite exprimă exact ceea ce dorim să spunem.
Faptele la care ne referim sunt reale. Este important să ne asigurăm că informaţiile pe care le cităm
sunt corecte şi să evităm, în expuneri, subiectele care pot fi contestate.

Empatie – abilitatea de a înţelege o persoană atât din punct de vedere cognitiv, cât şi emoţional.
Empatia nu presupune identificarea cu altă persoană, preluarea modului ei de gândire, a valorilor şi
comportamentelor ei, ci presupune înţelegerea modului în care gândeşte, simte şi se manifestă
persoana. Cel mai bun mod de a rămâne prietenos şi amabil este de a ne pune în locul celeilalte
persoane.

Relaxare – cea mai bună metodă de a ne elibera de dificultăţile de vorbire este relaxarea. Atunci când
suntem stresaţi şi avem muşchii încordaţi, nu putem fi şi naturali. Dacă ne simţim încordaţi, încercăm
să respirăm profund. Dacă respirăm natural sau mai profund decât de obicei, atunci muşchii vor fi mai
relaxaţi, iar efectul va fi în favoarea noastră.

5.2.2. Comunicarea paraverbală

„Tonul face muzica!”
Mesajul din spatele cuvintelor ţine de comunicarea paraverbală. Atunci când vorbim despre
comunicarea paraverbală, ne referim la:

Înălţimea şi intensitatea vocii – vocea pe tonalităţi înalte poate deveni ascuţită, ţipătoare sau
stridentă. Vocea pe tonalităţi joase poate deveni groasă, gâtuită, aspră. Când suntem tensionaţi,
supăraţi, enervaţi, corzile vocale se întind puternic iar vocea se subţiază, devenind stridentă.
Volumul vocii – este mult mai uşor de controlat decât tonalitatea. O respiraţie corectă este esenţială.
Dacă reuşim să ne controlăm vocea şi vorbirea, astfel încât să fie clară, fără să fie stridentă, fără
ţipete sau gâfâieli, vom reuşi să comunicăm cu claritate iar exprimarea mesajului va fi de calitate.
Viteza – mesajul va fi influenţat şi de viteza sau ritmul în care vorbim. Viteza transmiterii mesajului
poate crea confuzii şi dificultăţi în înţelegere pentru că nu vom reuşi să pronunţăm cuvintele cu
claritate şi acurateţe. Pe de altă parte, o vorbire mult prea lentă, poate duce la plictiseală şi la
pierderea logicii cuvintelor exprimate. Un bun vorbitor îşi schimbă viteza în funcţie de importanţa

38
mesajului pe care îl transmite, alternând şi intensitatea vocii şi viteza de exprimare pe parcursul
discursului său.

Pauzele în vorbire – pauzele lungi după fiecare cuvânt duc la enervare, la iritarea audienţei. Folosite
cu grijă, pauzele sunt totuşi un mijloc eficient în transmiterea unui mesaj. Un bun vorbitor face pauze
scurte doar atunci când este necesar, în special atunci când vrem să accentuăm ceva sau înainte de a
sublinia o idee importantă.

Timbrul vocii – inflexiunile sau modificările vocii influenţează modul de transmitere a mesajului.
Timbrul poate trăda emoţiile pe care le avem, poate indica dacă suntem mulţumiţi, fericiţi, furioşi sau
trişti, înfricoşaţi, imperativi, umili sau înţelegători. Cu alte cuvinte, este important să ne controlăm
tonul şi timbrul vocii pentru a nu ne trăda sentimentele sau atitudinea.

5.2.3. Comunicarea nonverbală

“Cel care nu înţelege o privire, nu va înţelege nici o lungă explicaţie” - Proverb arab
Comunicarea nonverbală înseamnă cu totul altceva decât cuvintele pe care le rostim atunci când
transmitem un mesaj. Felul în care vorbim, mergem, dăm din umeri, hainele pe care le purtăm, gesturile
pe care le facem, modul în care privim interlocutorul, spun mult mai multe decât simplele cuvinte pe
care le rostim.

Comunicăm în mod nonverbal cu ajutorul gesturilor, expresiilor faciale, a tuturor mişcărilor corpului. O
mişcare a umerilor poate spune: “ Nu mă întreba pe mine, nu ştiu”. Apropierea mâinilor poate însemna
apreciere, ieşitul val-vârtej dintr-o încăpere, trântind uşa, denotă furie. Evitarea privirii în ochi a
persoanei căreia i te adresezi poate semnifica faptul ca vrei să ascunzi ceva sau că ceea ce spui este o
minciună. Deşi oamenii nu reacţionează de cele mai multe ori la astfel de mesaje, nu înseamnă că nu
sunt afectaţi de acestea şi că nu ne judecă atitudinea. De cele mai multe ori, nu suntem conştienţi de
modul în care transmitem aceste semnale nonverbale, nu ne dăm seama că le avem, dar ele sunt
evidente pentru cei din jurul nostru.

În ultimii ani s-a acordat o atenţie sporită limbajului corpului. Cercetătorii din întreaga lume s-au
străduit să stabilească natura exactă a relaţiei dintre acest tip de comunicare şi efectul acesteia
asupra receptorului. Interpretările diferă de la unii la alţii. Toţi au fost însă de acord că mesajele
nonverbale dezvăluie informaţii despre vorbitor precum atitudinea, sentimentele, convingerile,
corectitudinea, abilităţile acestuia. Limbajul corpului transmite instantaneu un răspuns interlocutorului
şi îl face pe acesta să răspundă imediat prin acelaşi tip de mesaj nonverbal. Talentul şi priceperea unui
facilitator este să îşi cunoască şi să îşi stăpânească perfect limbajul nonverbal pe care să îl coreleze
perfect cu vorbele pe care le rosteşte.
Orientarea şi poziţiile pe care le adoptăm în raport cu ceilalţi atunci când comunicăm sunt şi ele
deosebit de importante. Putem influenţa şi semnala atitudinea noastră prin apropierea de ceilalţi şi
poziţia pe care o adoptăm vis-à-vis de interlocutorul nostru. Fiecare dintre noi, din dorinţa de a ne
proteja, ne înconjuram de un” spaţiu personal”. Acest spaţiu reprezintă distanţa la care acceptăm să
interacţionăm unii cu ceilalţi.

39
Spaţiul intim este rezervat celor foarte apropiaţi nouă: soţ/ soţie, copii. Acesta este cuprins între
contactul intim şi aprox. 50 cm în jurul nostru. Pătrunderea în acest spaţiu echivalează cu un atac la
intimitatea persoanei şi este drastic sancţionat.

Spaţiul personal este rezervat pentru cei care ne sunt apropiaţi, rude mai mult sau mai puţin
îndepărtate, prietenii apropiaţi. De obicei acest spaţiu este pe o rază între 0,5 şi 1,2 m în jurul nostru.
Pătrunderea în această zonă este posibilă dar cu multă dificultate.
Spaţiul social este utilizat pentru discuţiile de afaceri sau conversaţiile ocazionale. Este distanţa
care impune un anumit gen de relaţii, de obicei de dominare, de superioritate, de putere în relaţia cu
celălalt. Spaţiul social are de obicei o rază de aprox. 1,2 – 3,5 m, în funcţie de contextual discuţiei
dintre persoanele implicate.
Spaţiul public, cel de peste 3,5 m în jurul nostru, este cel destinat relaţiilor cu necunoscuţii, sau cu
persoane de rang diferit (ierarhic şi social). Este spaţiul indicat în relaţia cu un profesor, cu un
facilitator.

Ţine minte! Reguli simple pentru limbajul corpului

 Priveşte-l pe cel cu care vorbeşti direct în ochi cel mult 5 secunde (nu
te holba)
 Priveşte-i pe participanţi “la baza nasului” sau între ochi
 Dă din cap aprobator ori de câte ori este nevoie
 Zâmbeşte ori de câte ori poţi şi contextul îţi permite
 Nu face niciodată gesturi nervoase repetitive
 Apleacă-te uşor către cel cu care vorbeşti
 Adoptă o ţinută adecvată contextului şi grupului cu care vei lucra.

5.3. Ascultarea activă

Ascultarea este la fel de importantă ca şi comunicarea pentru că un mesaj care nu este recepţionat
corect este ca şi un zgomot de fond banal, pe care de cele mai multe ori îl ignorăm.
Ascultarea reprezintă, prin definiţie, faptul de a acorda cu adevărat atenţie la ceea ce spune cealaltă
persoană atunci când vorbeşte cu tine.

Există câteva motive extrem de întemeiate pentru care este important să îi ascultăm pe cei cu care
interacţionăm.

40
Ţine minte!  Încurajează comunicarea. Dacă cei cu care interacţionăm constată că îi ascultăm
cu adevărat, atunci vor renunţa la defensivă şi vor încerca la rândul lor să asculte
ceea ce li se comunică.
 Obţine informaţii complete. Atunci când îl ascultăm cu adevărat pe cel de lângă
noi, vom putea culege cât mai multe informaţii, vom şti ce şi când să punem
întrebări pentru a ne clarifica şi pentru a afla tot ceea ce ne interesează.
 Ameliorează relaţiile cu cei din jur. Comunicarea şi ascultarea îmbunătăţesc
relaţiile dintre oameni. Dacă suntem suficient de atenţi la ceea ce ni se comunică,
limbajul nostru corporal va semnaliza acest lucru şi îl va încuraja pe interlocutor
să se liniştească şi să poată comunica complet informaţiile şi sentimentele pe care
le are.
 Rezolvă problemele. Ascultarea ajută la găsirea mai uşoară de soluţii prin
înţelegerea mai facilă a punctului de vedere al celuilalt. Chiar dacă nu suntem
întotdeauna de acord cu ceea ce spune interlocutorul, îi putem arăta că îl ascultăm
cu atenţie, că îi acordăm consideraţia de care are nevoie şi că acceptăm că poate
avea o altă părere decât a noastră. Asta duce automat la deschidere din partea
celuilalt şi la acceptarea cu mai multă uşurinţă a unui punct de vedere comun.

Pentru a putea asculta cu atenţie şi nu doar a auzi că cineva vorbeşte lângă tine, este important să fim
conştienţi de barierele care pot apărea între emiţător şi receptor.
5.4. Bariere în comunicare
Există o multitudine de factori care pot genera bariere în comunicarea dintre două sau mai multe
persoane. Ele pot fi interne (cele care ţin de fiecare persoană în parte) dar şi externe (care ţin de
contextul în care are loc procesul de comunicare).

Bariere interne în comunicare: diferenţe de percepţie, concluzii grăbite, stereotipii, lipsă de

cunoaştere, lipsa de interes, dificultăţi de limbă şi limbaj, dificultăţi de exprimare, emoţii,
personalitatea;

Bariere externe în comunicare: zgomot, lumină/ întuneric, căldură/ frig, întreruperi repetate, lipsa
de reacţie a interlocutorului.

5.5. Bariere în ascultare

Aceleaşi bariere în comunicare există şi în ascultare, pentru că prin modul în care asculţi, comunici cu
celălalt la rândul tău (îi dai un feedback).
Există însă câteva obiceiuri care afectează puternic modul în care asculţi.
Ascultarea începută-oprită: aceasta se datorează faptului că de obicei, gândim mult mai
repede decât vorbim, ceea ce înseamnă că în timp ce celălalt comunică, noi ne gândim la propriile
probleme, preocupări sau necazuri în loc să ascultăm şi să rezumăm ceea ce ni se comunică. De aceea,
deşi începem o conversaţie ascultând cu interes ceea ce ni se comunică, la un moment dat gândurile
noastre” zboară” în altă parte şi încetăm să mai ascultăm, doar auzim că celălalt ne vorbeşte fără să
conştientizăm mesajul său.

Ascultarea cu „steag roşu”: pentru unii oameni, cuvintele sunt ca un steag roşu pentru un
taur. Când auzim anumite cuvinte, ne enervăm, ne supărăm şi încetăm să mai ascultăm. În aceste
situaţii, pierdem contactul cu vorbitorul şi nu-l mai înţelegem.

Ascultarea cu gândirea blocată: uneori ne decidem repede care este subiectul discuţiei, îl
catalogăm pe vorbitor într-o anumită categorie de persoane şi decidem că nu are rost să mai ascultăm.

41
 Ascultarea cu „ochi de sticlă”: uneori ne uităm la persoana cu care vorbim, dar doar îi lăsăm
impresia că o ascultăm, căci gândul nostru poate fi la lucruri de o cu totul altă natură. De obicei,
privirea devine visătoare şi arătăm imediat celuilalt că nu îl ascultăm.
Ascultarea din barca care se clatină: atunci când suntem stresaţi de veştile proaste care
circulă în jurul nostru, avem tendinţa de a asocia orice mesaj cu posibilitatea primirii unor veşti
proaste. Indiferent de mesaj, aşteptăm doar acele cuvinte care să ne confirme aşteptările şi prin
urmare restul mesajului trece pe lângă noi fără să îl înţelegem. Mai mult, dacă interlocutorul rosteşte
şi anumite cuvinte care intră în contradicţie cu ceea ce gândim, instinctiv plănuim un contraatac şi
intrăm în polemică cu acesta. Astfel de discuţii pot degenera în conflicte verbale foarte neplăcute
pentru toţi cei implicaţi şi nu numai.
10 sfaturi pentru o bună ascultare:
1. Ne pregătim să ascultăm.
2. Suntem interesaţi de ceea ce ni se spune.
3. Ne păstrăm mintea deschisă, eliminăm prejudecăţile şi stereotipiile.
4. Urmărim ideile principale ale mesajul care ni se transmite celălalt pentru
a nu pierde esenţialul.
5. Ascultăm critic pentru a putea cântări valoarea şi structurarea logică a
mesajului.
6. Ascultăm cu atenţie pentru a înţelege exact şi complet mesajul.
7. Luăm notiţe, mai ales dacă mesajul este important pentru a reţine toate
detaliile importante şi pentru a cere clarificări ulterioare dacă este necesar.
8. Ajutăm vorbitorul. De multe ori, oamenii pot avea dificultăţi în a
transmite mesajul şi este necesar să-l ajutăm să spună tot ceea ce are de spus
pentru a înţelege mesajul cât mai exact şi cât mai complet.
9. Redăm interlocutorului ceea ce am înţeles, pentru a fixa mesajul şi a
confirma atât interlocutorului cât şi nouă înşine că am recepţionat corect
mesajul transmis.
10. Nu întrerupem vorbitorul. Este cel mai greu lucru să asculţi fără să
întrerupi vorbitorul. Chiar şi atunci când vorbitorul face o pauză, nu înseamnă
neapărat că a terminat ce are de spus, aşa că este important să ne păstrăm
calmul şi să aşteptăm să termine ce are de spus, pentru a putea continua
conversaţia.

Ţine minte! Ceea ce spunem are corespondent în mintea celui căruia îi transmitem
mesajul (este important ca aşteptările ambilor să corespundă).
Suntem autentici şi credem în ceea ce spunem. Dacă nu credem, nu ne putem
aştepta ca celălalt să aibă încredere în ceea ce spunem.
Transmitem mesajul în cel mai simplu mod posibil. Un acronim des folosit este
KISS, adică “Keep it Short and Simple”, adică mesajul să fie “scurt şi simplu”.
Folosim acronimul ABC: Accuracy (acurateţe), Brevity (concizie), Clarity
(claritate).
Când transmitem mesajul ne asigurăm că mesajul se fixează, folosind cele trei
faze: introducere, conţinut, recapitulare.
Folosim acronimul AIDA: atrage Atenţia, stârneşte Interesul şi Dorinţa de a acţiona şi apoi
Acţionează.
Când transmitem mesajul, prezentăm întâi întregul şi apoi mergem la detalii.
Ne asigurăm că elementele cele mai importante ale mesajului rămân fixate. Conţinutul cursului are trei
elemente de bază: ceea ce ESTE MUSAI de transmis, ceea ce AR FI BINE de transmis, ceea ce AR
FI DE VIS ca toata lumea să ştie după terminarea cursului. Ne asigurăm că toţi cursanţii pleacă de la
curs cel puţin cu “MUSAI” bifat şi înţeles!

42
5.6. Feedback-ul în comunicare
Feedback-ul reprezintă conexiunea inversă între destinatar şi iniţiatorul comunicării şi este ultimul
pas care încheie, de regulă, comunicarea.
Un feedback eficient:
 Ne ajută să conştientizăm ceea ce facem şi modul în care acţionăm

 Ne oferă posibilitatea de a ne schimba comportamentul

 Este important să fie oferit într-un mod suportiv.

Caracteristicile feedback-ului:
 Face referire la faptele descrise anterior de vorbitor, nu interpretările sau aşteptările
ascultătorului. Exemplu: “Afirmaţiile tale conţin multe idei discutabile despre rolul femeilor...”
şi nu: “Eşti sexist.”
 Să fie descriptiv şi nu evaluativ. Dacă se fac judecăţi de valoare despre comportamentul unei
persoane nu înseamnă că persoana va dori să-şi schimbe comportamentul, ci mai curând va
deveni ofensată şi plină de resentimente. Exemplu: “Părerea ta este aşadar că…” şi nu:
“Greşeşti cu siguranţă!”
 Să fie specific, concret, să se refere la un comportament anume şi nu la comportament în
general. Referirile indirecte sau vagi nu-i ajută pe cei ce primesc feedback, chiar dacă doresc
să se schimbe.
 Să împărtăşească emoţii şi gânduri dar să nu ofere sfaturi. Exemplu: “Îmi place modul în care
îţi exprimi ideile.”
 Să fie concentrat asupra informaţiei pe care interlocutorul ar putea s-o utilizeze: informaţii
relevante, mai importante.
 Să fie oferit pentru acele comportamente şi atitudini care pot fi schimbate uşor şi care atrag
schimbări mai mari.

 Să ofere alternative comportamentale, altfel cel ce îl primeşte va experimenta o stare de

conflict şi tensiune afectivă.

Atenţie! Feedback-ul nu se foloseşte pentru a te descărca pe cineva.

Feedback-ul nu conţine întrebarea „de ce?”, ci se încadrează în limitele comportamentului cuiva şi a
reacţiei altcuiva la acesta. A teoretiza sau a întreba o persoană de ce face un anumit lucru înseamnă a
sonda în adâncime motivaţiile şi poate ale subconştientului.

Primirea feedback-ului ne dă posibilitatea să schimbăm şi să modificăm ceea ce facem şi modul în care

acţionăm.

43
ŢINE MINTE! Atunci când primim feedback:
Ascultăm ceea ce ne spune interlocutorul;
Întrebăm interlocutorul ce a spus;
Rugăm interlocutorului, să lămurească orice neclaritate;
Încurajăm interlocutorul să ofere şi mai mult feedback;
Dacă este posibil, comparăm feedback-ul primit de la o persoană cu observaţii făcute
de alţii pentru a constata dacă feedback-ul este obiectiv;
Mulţumim persoanei care oferă feedback.
După ce primim feedback:
Ne gândim la ce a spus interlocutorul despre comportamentul nostru;
Ne gândim la ceea ce vrem să schimbăm.
Evităm!
Atitudinea defensivă când primim feedback. Atitudinea defensivă blochează oferirea
feedback-ului.
Ignorarea feedback-ului.

Când oferim feedback cel mai important este să reflectăm: “ Cum o va ajuta pe această persoană să
înveţe, să progreseze, să se dezvolte prin ceea ce-i spun acum?”
Oferirea feedback-ului îi ajută pe oameni:
 să fie mai atenţi la ceea ce fac şi modul în care acţionează;
 să înveţe, să se dezvolte şi să evolueze.
Când oferim feedback vom ţine cont de:
 ceea ce ni s-a spus, nu de semnificaţia pe care o atribuim noi;
 ceea ce observăm, nu de ceea ce gândim despre persoană;
 descriem şi nu evaluăm comportamentul;
 un comportament specific, nu de generalizări;
 oferim informaţii despre idei şi sentimente personale şi nu dăm sfaturi;
 comportamente pe care interlocutorul le controlează;
 începem cu comportamente pozitive care au nevoie de aprobare şi încurajare.
Reguli de aur:
 Lăudăm în public şi criticăm în particular;
 Folosim feedback-ul „sandwich”: începem pozitiv, spunem ulterior lucrurile mai puţin
plăcute şi încheiem tot pozitiv.

INTRĂ-N JOC! PRACTICĂ! APLICĂ

Exerciț iul nr. 1. Omul care nu transmitea nimic

Ce urmărim? Comunicarea verbală / non-verbală

Timp necesar: 30 minute
Materiale necesare: coli A4, pixuri

Participanţi: 12-16 persoane

Cum se desfăşoară? Pasul 1. Se alege un voluntar – sau se
desemnează o persoană de către facilitator2. În particular, facilitatorul îi dă indicaţii ca, timp de 5’,
să se plimbe prin încăpere, se poate uita oriunde, dar fără niciun fel de expresie, fără să spună nimic,

2
Facilitatorul este coordonatorul grupului de tineri. Poate fi unul dintre ei sau o persoana din afara grupului. Facilitatorul are
următoarele atribuț ii: concepe propriile activităț i de facilitare; planifică și selectează instrumentele adecvate pentru atingerea

44
fără să facă niciun gest. Pasul 2. Facilitatorul le spune celorlalţi că îl vor observa pe „subiect” timp de
5’ şi să fie foarte atenţi la el. Pasul 3. I se cere voluntarului să intre în încăpere. După 5’ se opreşte
exerciţiul. Pasul 4. Fiecare dintre participanţi este rugat să spună ce anume i-a atras atenţia la
„subiect”, ce crede că a vrut acesta să transmită. La final, „ subiectul” explică sarcina care i-a fost
încredinţată.

Ce am învăţat? Ce părere aveţi despre situaţia creată? Aţi observat că în ciuda faptului că
„subiectul” avea sarcina să nu transmită nimic, el totu şi a transmis anumite mesaje pe care ceilal ţi le-
au interpretat într-o manieră personală. Discutăm despre limbajul verbal/ non-verbal.

Exerciț iul nr. 2. Joc de rol

Ce urmărim? Comunicarea analogică / digitală
Timp necesar: 15 minute

Materiale necesare: nu e cazul

Participanţi: 12-16 persoane
Cum se desfăşoară? Pasul 1. Se aleg doi voluntari, un băiat şi o fată, care sunt invitaţi afară din sală,
unde primesc următoarele indicaţii: să joace rolul unui cuplu de adolescenţi care se plimbă în parc. El o
ţine de mână, o priveşte în timp ce vorbeşte cu ea. Îi spune că seara vrea să meargă în oraş doar el cu
prietenii lui. Ea îi răspunde „Bine”, fără să-l privească. El o întreabă daca e în regulă. Ea îi răspunde
„Da, nu mă supăr”, iar apoi îi dă drumul de mână. Sunt chemaţi cei doi înapoi în sală să prezinte scena
descrisă mai sus.
Pasul 2. Grupul observă cu atenţie jocul care se desfăşoară. Pasul 3. La sfârşitul jocului de rol,
fiecare participant din grup este invitat să spună ce anume i-a atras atenţia din modul în care cei doi
au comunicat.

Ce am învăţat?

Subliniem participanţilor discrepanţa dintre comunicarea digitală şi cea analogică (faptul că fata i-a
dat drumul de mână - analogic, deşi în mod digital a spus că e ok). Astfel, pentru o comunicare clară,
fără ambiguităţi comunicarea digitală este necesar să fie congruentă cu cea analogică.

Exerciț iul nr. 3. Oponentul

Ce urmărim? Comunicare asertivă şi ascultare activă

Timp necesar: 45 minute

Materiale necesare: coli A4, pixuri

Participanţi: 12-16 persoane

Cum se desfăşoară? Pasul 1. Fiecare participant este rugat să scrie pe o foaie de hârtie un lucru pe
care şi-l doreşte, dar cineva se opune (unul dintre părinţi, un prieten, un profesor, partenerul/a). Pasul
2. Se împart participanţii în diade. Fiecare îşi va imagina, pe rând, că cel din faţa sa este persoana
care se opune îndeplinirii dorinţei lui. Va încerca să formuleze cererea într-un mod convingător,
argumentat. „Oponentul” va încerca să găsească argumente pentru care dorinţa respectivă nu poate fi

obiectivelor vizate de către grup; organizează activităț i de tineret (workshop, training, activitate outdoor, activitate stradală
etc.); participă activ și responsabil la diverse forme de învăț are, perfecț ionare și optimizare a serviciilor și informaț iilor
furnizate; asigură o permanentă ghidare a grupului și coordonare a procesului de dezvoltare a acestuia prin asigurarea
următoarelor condiț ii: implică activ toț i participanț ii în procesul de învăț are non-formală; creează un cadru accesibil fiecărui
individ, permiț ând exprimarea libera a gândurilor și ideilor și fiecărui individ ii este atribuit un rol important în schiț area
concluziilor și deciziilor finale; monitorizează și evaluează activităț ile desfășurate; asigură vizibilitatea activităț ilor și
diseminării rezultatelor împreună cu grupul-ț intă, asigurând astfel “valorizarea” acestora.

45
îndeplinită. Fiecare lucrează în diadă 10’ pentru prezentarea cererii personale şi alte 10’ pentru
prezentarea argumentelor prin care se opune celuilalt. După cele 20’, se adună toţi în cercul mare.

Ce am învăţat?
Cum a fost pentru fiecare să fie cel care iniţiază sau cel care se opune dorinţei? Care este importanţa
comunicării asertive, dar şi a ascultării active, ca parte importantă în procesul de comunicare?

BIBLIOGRAFIE SEECTIVĂ

Pease, A., Body language, editura Sheldon Press 1984, London, Uk.
Prutianu, S., Antrenamentul abilităţilor de comunicare, editura Polirom
2004, Iaşi, România.
Suport de curs - Formator, Schultz Consulting.
Suport de curs 'Metode creative folosite în activităţile de tineret'.
Material realizat de Fundaţia Life – Centrul de resurse şi informaţii pentru
organizaţii.

Vaughm, R., H., Manualul formatorului profesionist, editura CODECS 2008, Bucureşti, România.

„Manual de Competenţe psihosociale – Lucrul cu copiii şi mediul lor” – Fundaţia Terre des hommes,
2011

46
 CAPITOLUL 6. MIŞCARE, JOC ŞI SPORT

Nu ne oprim din joacă atunci când îmbătrânim, ci îmbătrânim când încetăm să ne mai jucăm. – George
Bernard Shaw
CONCEPTE CHEIE

Mişcarea, jocul, sportul sunt baza unei vieţi sănătoase şi au rolul de a

contribui la o dezvoltare armonioasă a persoanei la nivel fizic, mental,
afectiv, social, cultural. Ele sunt poartă deschisă spre cunoaştere şi
învăţare, ne îmbogăţesc experienţa, dau culoare şi sens vieţii noastre.

Mici sau mari, toţi avem nevoie să ne mişcăm, să ne bucurăm de natura, să ne

destindem astfel că jocurile sunt un excelent prilej de a ne aduce laolaltă,
de a construi relaţii şi a consolida prietenii, de a lucra împreună pentru
atingerea unui scop comun. Prin urmare, jocurile propuse în acest capitol au ca obiectiv dezvoltarea de
competenţe şi abilităţi în mai multe planuri: fizic, mental şi psiho-social (afectiv/emoţional,
social/relaţional, cultural/tradiţional).

Jocurile pe care le putem desfăşura în cadrul activităţilor noastre sunt axate pe dezvoltarea
cooperării şi a spiritului de echipă în grupul de beneficiari. Avem scopul de a crea prin joc un spaţiu
prietenos, în care suntem noi înşine şi învăţăm unii de la alţii.

Pentru a da o valoare psiho-socială unei activităţi sau unui joc este nevoie să ne facem timp şi să
reflectăm la următoarele lucruri:

Unde vreau să-mi duc grupul de participanţi, ce doresc eu ca ei să înveţe?;

Ce aptitudini/competenţe îmi propun să dezvolt la participanţi (în plan fizic, mental, afectiv,
social) în funcţie de nevoile lor specifice?
Ce evoluţie îmi doresc să văd în grupul meu?
Toate acestea ţin de o atentă planificare şi de fixarea unor obiective.
PORNEŞTE DE LA TINE

Ce jocuri preferate iţi aminteşti că ai jucat cu plăcere în copilărie?... Sau poate încă
joci?... „Frunza”, „Şotronul”, „Ţările”, „Pituluşul”, „Prinselea”, „Raţele şi vânătorii”,
„Castel”?... Cu siguranţă cunoşti şi multe altele... sunt aşa numitele jocuri
tradiţionale care încântă fiecare generaţie de copii. Poate ele sunt primele pe care
ai vrea să le pui în practică împreună cu grupul tău de beneficiari. Practicarea unor
jocuri tradiţionale valorifică resursele comunităţii, identitatea şi bogăţiile ei
culturale, spirituale contribuind astfel la consolidarea stimei de sine a
participanţilor precum şi a stimei/respectului faţă de membrii acestei comunităţi....
În mod deosebit, în situaţie de urgenţă (catastrofă naturală, conflict etc.) jocul tradiţional
garantează continuitatea valorilor comunităţilor afectate şi întăreşte capacitatea de rezistenţă.
Îmbogăţite cu elemente psihosociale, ele îţi vor fi foarte utile în crearea unei relaţii de încredere cu
grupul de beneficiari cu care interacţionezi.

47
 ESENŢA ESENŢELOR

Aici vei găsi elementele care te vor ajuta să dai o dimensiune psiho-socială
unei activităţi sau unui joc pe care vrei să-l propui grupului cu care lucrezi.
Pentru aceasta ai nevoie să cunoşti şi să ţii cont de:

CARACTERISTICILE JOCULUI

FIXAREA OBIECTIVELOR – cei „3 H”

PRINCIPII DE BAZĂ
PLANIFICAREA ACTIVITĂŢII

6.1. CARACTERISTICILE ŞI OBIECTIVELE JOCURILOR

După cum vezi mai jos, orice joc are patru elemente esenţiale: scop, cadru, reguli şi roluri.

REGULI

SCOP

CADRU ROLURI

Figura 1. elementele esenţiale ale fiecărui joc

Pentru a ilustra cum utilizăm caracteristicile unui joc tradiţional într-unul psiho-social o să folosim ca
exemplu jocul “Raţele şi vânătorii”.

1. Scop: stă în centru şi este de fapt sarcina pe care participanţii o vor îndeplini în timpul
activităţii/jocului (în cazul nostru, scopul „vânătorilor” este acela de a „împuşca” raţele folosind o
minge. Scopul „raţelor” este acela de se feri de „glonţul”, adică mingea lansată de vânători sau de a
prinde mingea înainte de a atinge pământul, mingea prinsă reprezentând o „ viaţă”).

2. Regulile: sunt cele care facilitează buna desfăşurare a jocului prin stabilirea unor acorduri cu
privire la ce se poate face şi la limitările din cadrul jocului (în cadrul exemplului nostru, în varianta
tradiţională, vânătorii pot alerga să prindă mingea însă atunci când ţintesc o raţă stau pe loc. La rândul
lor, raţele pot alerga în diverse direcţii însă fără a depăşi graniţele unui teren dinainte stabilit. Raţele
care sunt atinse sau care ies din teren părăsesc jocul şi pot reveni în teren doar dacă primesc o „viaţă”
de la o altă raţă. Raţa îşi adaugă o nouă viaţă dacă reuşeşte să prindă mingea aruncată de vânător
înainte ca aceasta să atingă solul. Raţa îşi poate folosi viaţa pentru a evita o eliminare dacă este atinsă
sau pentru a aduce înapoi o raţă care a fost eliminată. Pentru a evita excluderea din joc şi a adăuga o
componentă psihosocială acestuia putem introduce noi reguli care să faciliteze cooperarea: de
exemplu, o raţă atinsă va deveni vânător iar pentru a evita timpii morţi pentru noii vânători mai putem
adăuga regula de a nu se arunca mingea spre raţe până ce nu a fost pasată la toţi vânătorii).
3. Rolurile: în acest joc rolurile sunt clare: vânători şi raţe. Pentru a elimina eventuale dispute sau
frustrări legate de împărţirea rolurilor, asiguraţi-vă că schimbaţi rolurile jucătorilor. Puteţi face

48
acest lucru schimbând regulile aşa cum am exemplificat mai sus. În acest fel jocul devine mai
participativ, evităm excluderea şi provocăm participanţii să se concentreze mai degrabă pe crearea de
strategii; pe cooperare mai degrabă decât pe forţa individuală.
4. Cadrul: este reprezentat de resursele pe care le folosim: teren, timpul pe care îl au la dispoziţie
şi/sau de materialele pe care le utilizaţi în timpul jocului (în varianta tradiţională, se stabileşte un
teren şi se foloseşte o singură minge; ca să sporiţi dinamica jocului şi să orientaţi participanţii spre noi
strategii puteţi modifica dimensiunea terenului, puteţi introduce obstacole în acesta sau, aplicând
regulile ilustrate mai sus, puteţi da 2 sau 3 mingi vânătorilor astfel încât raţele să fie nevoite să-şi
creeze şi ele strategii de cooperare, să-şi sporească atenţia, viteza de reacţie, etc.).
BAGĂ LA CAP! Este suficient să se modifice una sau mai multe dintre aceste caracteristici
(scop, reguli, roluri, cadru) pentru ca un joc să fie diferit şi să faciliteze
învăţarea în plan fizic, mental, psiho-social.

ATENŢIE! – Reţineţi şi faceţi distincţia între SCOPUL (ceea ce participanţii

au de făcut) şi OBIECTIVELE jocului (abilităţile/competenţele pe care doriţi
ca participanţii să le dezvolte).

6.2. FIXAREA OBIECTIVELOR – cei 3 H

Obiectivele sunt de fapt abilităţile/competenţele pe care dorim ca participanţii să le dezvolte în
timpul jocului. Acestea urmăresc dezvoltarea persoanei ca întreg urmărind cele 3 planuri enunţate mai
sus: fizic, mental, psiho-social.

Un mic truc pentru a identifica cele 3 planuri este asocierea cu „ cei 3 H” (iniţialele din limba engleză
pentru: Head, Heart, Hands).

Head (cap) = mental

Heart (inimă) = psihosocial

Hands (mâini) = fizic

Head = EU GÂNDESC = abilităţi mentale

Exemple de abilităţi mentale pe care le puteţi dezvolta prin intermediul
jocurilor/activităţilor:

1. cunoaştere de sine 4. analiză, reflecţie strategică

2. concentrare, observare 5. gândire creativă, imaginaţie

3. învăţare, memorie 6. relaxare

49
 Heart = EU SUNT / EU SIMT = abilităţi psiho-sociale
Exemple de abilităţi psiho-sociale pe care le puteţi dezvolta prin intermediul
jocurilor/activităţilor:

1. adaptare, flexibilitate 6. fairplay

2. exprimarea emoţiilor 7. comunicare

3. simţul responsabilităţii 8. afecţiune

4. încredere 9. cooperare

5. respect 10. gestionarea problemelor şi a conflictelor

Hands = EU FAC = abilităţi fizice

Exemple de abilităţi fizice pe care le puteţi dezvolta prin intermediul

jocurilor/activităţilor:

1. coordonare, agilitate 6. reacţie

2. viteză 7. ritm

3. forţă 8. echilibru

4. rezistenţă 9. precizie

5. supleţe 10. cunoaşterea propriului corp

6.3. PRINCIPII DE BAZĂ

Este important să facem deosebirea între organizarea unui joc tradiţional, a unei partide de fotbal
sau orice altă activitate ludică şi punerea în practică a unui joc cu caracter psihosocial. Fără a spune că
organizarea celor dintâi nu aduce nici un beneficiu participanţilor (ba dimpotrivă, uneori este folositor
să le permitem celorlalţi să joace doar pentru plăcerea jocului şi a face mişcare astfel încât să ne
menţinem în formă), este important de precizat că, pentru a avea un caracter psihosocial, o activitate
fie ea creativă, fizică sau ludică, va respecta următoarele principii de bază:
1. fixarea obiectivelor care urmăresc dezvoltarea unor aptitudini la cel puţin două din trei nivele
(mental, psihosocial şi fizic) – cei 3 H;
2. utilizarea celor trei etape de învăţare, adică experimentarea jocului, realizarea unui feedback şi
reluarea jocului incluzând elemente din feedback-ul participanţilor;
3. punerea în aplicare a unor jocuri axate pe cooperare şi integrare mai mult decât pe competiţie şi
excludere;
4. complicarea progresivă a activităţii pe parcursul desfăşurării, de la uşor la mai dificil;

5. favorizarea participării active şi constante, în jocuri şi la feedback-uri;

6. includerea varietăţii şi a creativităţii.

O sugestie: obişnuiţi-vă să vă evaluaţi, în gând, activitatea în baza acestor principii, răspunzând la
întrebările:

50
 1. Mi-am atins obiectivele şi grupul meu a evoluat în asimilarea a cel puţin
două aptitudini?
2. Am oprit jocul pentru feedback, apoi am reexperimentat jocul aplicând
sugestiile participanţilor?
3. Cooperarea a fost mai prezentă decât competiţia?

4. Am complicat activităţile progresiv sau sarcina a fost dificilă de la

început?
5. Participanţii au fost activi, sau au existat momente lungi fără acţiune? A vorbit toată lumea la
feedback?
6. Activităţile propuse au adus şi elemente noi, variate, motivante?
Dacă puteţi răspunde afirmativ la întrebările de mai sus, înseamnă că activitatea organizată de voi a
fost un adevărat succes.
6.4. PLANIFICAREA ACTIVITĂŢII
“In preparing for battle I have always found that plans are useless, but planning is
indispensable.3” ― Dwight D. Eisenhower
De ce planificarea este un moment esenţial atunci când dorim să organizăm un joc sau o
activitate psiho-socială? O să observăm că planificarea ne ajută să ne fixăm obiectivele şi să lucrăm
pentru atingerea lor, să respectăm nişte etape sau paşi esenţiali în derularea unei activităţi, să
pregătim cadrul cu tot ce ţine de acesta (teren, materiale, timp etc.). Îmbunătăţirea calităţii
activităţilor viitoare depinde în mare măsură şi de punerea în practică a observaţiilor şi lecţiilor
învăţate de la activitatea pe care tocmai am derulat-o. Fişa de planificare este un fel de foaie de
parcurs care conţine elemente esenţiale, adică obiectivele sesiunii, activităţile concrete care îi vor
ajuta pe participanţi să atingă aceste obiective, materialul necesar şi durata fiecărei activităţi. (vezi
Anexa)

Este clar că o planificare poate suporta ajustări în timpul punerii în aplicare. Capacitatea voluntarului
de a adapta, a ajusta, a modifica în funcţie de ce vede şi simte, este la fel de importantă ca şi aceea
de a anticipa şi a planifica.
Planificarea unei activităţi psihosociale este structurată în trei etape principale:

1. iniţierea sau intrarea în subiect, cu un ritual de bun venit, fixarea obiectivelor, joc scurt sau mică
activitate, prin care se face încălzirea pentru activitatea ce urmează să fie abordată;

2. partea principală cu exerciţii, jocuri sau activităţi creative, care conduc la o acumulare de
cunoştinţe sau la o reflecţie; aici este momentul în care folosiţi cu precădere principiul celor 3 etape
de învăţare, al complicării progresive a activităţii, al varietăţii şi creativităţii.

3. revenirea la calm sau relaxarea, cu întinderi, respiraţii iar pentru activităţile creative –
împărtăşirea în grup a elementelor importante ale creaţiilor. Deşi nu este numerotat la finalul celor
trei etape, un rol extrem de important îl joacă feedback-ul sesiunii, în general. Feedback-ul se face
întotdeauna după revenirea la calm sau relaxare. Este momentul esenţial în care participanţii au ocazia
să-şi exprime emoţiile sau trăirile personale din timpul jocului dar şi opinii cu privire la cele întâmplate
în timpul activităţii, punctând comportamente sau lucruri concrete. Tot în acest moment, participanţii
pot propune schimbări care să ducă la îmbunătăţirea calităţii activităţii. Acesta este motivul pentru
care feedback-ul încheie întotdeauna activitatea. Participanţii pot împărtăşi inclusiv opinii despre
momentul de relaxare. De aceea feedback-ul este esenţial pentru autoevaluarea voluntarului şi
adaptarea activităţilor viitoare.

3
În pregătirea pentru luptă am observat întotdeauna că planurile sunt inutile dar planificarea este esenț ială.

51
 INTRĂ-N JOC! PRACTICĂ! APLICĂ

Exerciț iul nr. 1. Fotbal extraterestru

Ce urmărim? Fişă de planificare a unei sesiuni este un exemplu de
activitate psihosocială descrisă, cu demonstraţie de încălzire, activitate
principală şi relaxare. Timp necesar: 45 minute. Materiale necesare: 8
mingi (1 pentru 2 copii legaţi unul de altul), conuri, veste, bentiţe, fulare
sau pânze pentru a lega mâinile (Atenţie: pânză suficient de lată, 5-10 cm.,
pentru a nu se răni). Numărul şi vârsta participanţilor: 16 copii de 10 ani
şi mai mult.
Tema sesiunii: Fotbal extraterestru sau Fotbal bazat pe cooperare
(deoarece, uniţi câte doi, participanţii au 2 capete, 4 picioare şi 4 mâini.).
Aptitudini de dezvoltat. Subliniaţi cel puţin două aptitudini, dintre care una din prima categorie:
aptitudini psihosociale: încredere, respect, simţul responsabilităţii, exprimarea emoţiilor, adaptare,
flexibilitate, gestionarea problemelor şi a conflictelor, fairplay, cooperare, comunicare, afecţiune;
aptitudini mentale: observare, concentrare, analiză, reflecţie strategică, gândire creativă, imaginaţie,
învăţare, memorare, relaxare, destindere, cunoaşterea de sine; aptitudini fizice: viteză, forţă,
rezistenţă, supleţe, coordonare, agilitate, reacţie, ritm, echilibru, precizie, cunoaşterea propriului
corp.
Obiective (comportamente observabile): a fi capabil să se pună de acord asupra direcţiei de urmat
(participanţii nu sunt separaţi, unul mergând la dreapta şi celălalt la stânga); a fi capabil să vadă unde
sunt celelalte perechi partenere, pentru a le da pase (cooperare); a fi capabil să rămână în acţiune
până la finele jocului, nimeni nu cade la pământ (coordonare, agilitate).

Cum se desfăşoară? Tinerii participanţi sunt împărţiţi în 4 echipe a câte 2 sau 3 perechi. Fiecare
pereche se ţine de braţ şi va funcţiona împreună în cadrul jocului. Perechile aleargă împreună şi vor
învăţa să se sincronizeze, atât între ei cât şi cu colegii de echipă. Fiecare echipă are un portar al cărui
scop este de a apăra poarta, astfel încât echipa sa să nu primească goluri. Terenul de joc e cel al unui
meci de fotbal clasic. Iar jocul de fotbal extraterestru are acelaşi scop ca şi cel clasic şi anume ca
echipele să înregistreze goluri la poarta adversă. Pentru asta, participanţii se deplasează cu o minge
într-un spaţiu larg, dându-şi pase. Diferenţa importantă este creată de existenţa perechilor şi nu a
jucătorilor individuali. Vă prezentăm foarte detaliat mai jos cum se desfăşoară o activitate
psihosocială de fotbal extraterestru, ce include cele trei etape ale planificării, descrise teoretic în
acest capitol.

52
 ACTIVITĂŢI (exerciţii, jocuri, sport, creativitate) ORGANIZARE
(material, aşezare
etc.)
1. Cerc de primire şi transmiterea obiectivelor (5 min.) 1 minge pentru 2
Activitate de coordonare, agilitate (a învăţa să evolueze câte doi, fără a participanţi.
cădea, a gestiona bine mingea) şi de cooperare (a se pune de acord, a se Conuri pentru
jocuri scurte, exerciţii)

înţelege privind direcţia în care se deplasează delimitarea terenului.

fixarea obiectivelor,

şi a fi atent la celelalte perechi de pe teren).

(prezentarea,
ÎNCĂLZIREA

2. Punerea la picior în doi (10 min.)

A se deplasa în perechi cu o minge într-un spaţiu larg, dându-şi unul altuia
pase. Trei instrucţiuni pentru desfăşurarea jocului:
Marte. Jucătorii încearcă, timp de 10 secunde, să ia mingea celuilalt şi
invers (driblare). Apoi se reiau pasele.
Venus. Jucătorii se ţin de un braţ, ca în timpul unui dans în doi, unul lângă
altul, privind în direcţia opusă. Unul ia mingea şi o va păstra un tur. Apoi
celălalt face la fel. După care se reiau pasele
Jupiter. Schimbarea partenerilor.
3. Meci de fotbal extraterestru (20 min.) Ţesături, fulare,
Faceţi 4 echipe a câte 2 sau 3 perechi (reluaţi numele de planete) şi veste.
(activităţi, jocuri)

organizaţi, în paralel, 6 meciuri de 5 min. fiecare, pe două terenuri mici (1. 2 terenuri de cca. 18
PRINCIPALĂ

A-B, C-D; 2. A-C, B-D; 3. A-D, B-C). x 10 m. (de adaptat

PARTEA

Între fiecare meci, faceţi un feedback asupra celor învăţate, a conform spaţiului).
momentelor reuşite, a dificultăţilor şi eşecurilor. Observaţi, cum a
funcţionat cooperarea şi ce strategii au fost folosite, pentru a depăşi
constrângerea legării cu pânză unul de altul. Dacă aţi constatat că echipele
obosesc, măriţi terenul şi regrupaţi echipele câte două A - B şi C - D,
pentru a face un meci cu mai mulţi participanţi.
4. Întinderi câte doi (5 min.) sau singur, în cazul în
a. Stretching al coapselor (cvadriceps). Puneţi mâna stângă pe umărul care contextul nu
stâng al partenerului (faţă în faţă), rămânând cu spatele drept. Ţineţi permite contacte
propriul picior pliind genunchiul la maximum. fizice.
Apoi poziţia se schimbă, pentru a realiza o mişcare inversă pe piciorul
stâng.
b. Stretching al interiorului piciorului (aductori). Aşezaţi faţă în faţă, cu
(stretching, relaxare, feedback)

picioarele îndepărtate pe cât e posibil, se ţin de mână şi trag uşor

partenerul spre înainte, respirând profund. Apoi
REVENIREA LA CALM

situaţia se inversează.
Atenţie: Se vor respecta posibilităţile partenerului. Poziţiile se menţin
cca. 10 sec. Fiecare poziţie se repetă de două ori. Corectarea poziţiilor se
va face în mod individual.
5. Feedback (5 min.)
Perechile pot schimba păreri despre comportamentul cel mai
constructiv/eficient şi acela care a stimulat cel mai puţin
colaborarea/înţelegerea în timpul meciurilor. Reveniţi asupra desfăşurării
activităţilor şi a celor învăţate, cu întrebări de tipul:
Cum a funcţionat perechea voastră? Cum aţi comunicat? Cine a avut
iniţiativa la luarea deciziilor?
Ce schimbări aţi observat privind coordonarea voastră, strategia voastră?
Cât de diferit aţi perceput echipa sau jocul, fiind legaţi de un alt jucător?
Ce a fost cel mai dificil?
- Ce aţi învăţat în timpul acestui joc etc.?
Feedback al copiilor Autoevaluarea animatorului şi sugestii pentru ameliorarea
activităţii

53
Ce am învăţat?
Prin experimentarea acestui joc experimentam ce înseamnă cooperarea şi descoperim noi strategii de
comunicare şi lucru în echipă.

Câteva dintre întrebările pe care le puteţi adresa participanţilor la joc ar fi următoarele:

Cum a funcţionat perechea voastră? Cum aţi comunicat? Cine a avut iniţiativa la luarea deciziilor?
Ce schimbări aţi observat privind coordonarea voastră, strategia voastră?
Cât de diferit aţi perceput echipa sau jocul, fiind legaţi de un alt jucător?
Ce a fost cel mai dificil?
Ce aţi învăţat în timpul acestui joc etc.?

Exerciţiul 2 Campionatul de volei

Ce urmărim? Prin această activitate le propunem participanţilor o activitate antrenantă, haioasă, ce se
desfăşoară într-un cadru mult mai agreabil şi degajat întrucât accentul se va muta dinspre zona de
competiţie spre cea de cooperare. Este un nou exemplu prin care se evidenţiază cum o activitate
clasică poate fi adaptată şi îmbogăţită cu elemente care să conducă spre dezvoltarea psiho-socială a
participanţilor. Timp necesar: 60 minute. Materiale necesare: 8 mingi de voley, 8 prosoape de
dimensiuni mari (precum cele de plajă), o sfoară cu care să se delimiteze mijlocul terenului şi care sa
fie folosită drept fileu, conuri pentru marcarea terenului. De precizat că această activitate este
foarte potrivită pentru zilele calde de vară şi locul cel mai potrivit pentru organizarea ei este un
spaţiu în are liber.

Numărul şi vârsta participanţilor: 16 copii de 15 ani şi mai mult.

Tema sesiunii: Campionat de voley sau voley bazat pe cooperare (deoarece, pe toată perioada
derulării jocului participanţii vor lucra în perechi şi echipe, perechile putând fi schimbate în anumite
momente ale jocului, dacă participanţii doresc acest lucru).
Aptitudini de dezvoltat. Subliniaţi cel puţin două aptitudini, dintre care una din prima categorie:
aptitudini psihosociale: încredere, respect, simţul responsabilităţii, exprimarea emoţiilor, adaptare,
flexibilitate, gestionarea problemelor şi a conflictelor, fairplay, cooperare, comunicare, entuziasm,
afecţiune; aptitudini mentale: observare, concentrare, analiză, reflecţie strategică, anticipare,
gândire creativă, imaginaţie, învăţare, memorare, relaxare, destindere, cunoaşterea de sine; aptitudini
fizice: viteză, forţă, rezistenţă, supleţe, coordonare, agilitate, reacţie, ritm, echilibru, precizie,
cunoaşterea propriului corp.

Obiective (comportamente observabile): a fi capabili să-şi coordoneze mişcările pentru efectuarea

paselor sau prinderea mingii/balonului (cooperare, comunicare); a fi capabili să creeze strategii cât
mai eficiente de lansare a balonului pentru a marca puncte sau să anticipeze mişcările echipei din
celălalt teren pentru a prinde mingea (coordonare, agilitate, reflecţie strategică, anticipare); a fi
capabili să se simtă bine în timpul jocului şi motivaţi să menţină buna dispoziţie, chiar dacă este un
campionat şi fiecare echipă va avea de marcat puncte (entuziasm).

Cum se desfăşoară? După ritualul de ”Bun-venit!”, anunţarea temei şi a obiectivelor, efectuarea

exerciţiilor de încălzire, participanţi sunt împărţiţi în 2 echipe a câte 4 perechi. Fiecare pereche va
avea un prosop cu care va prinde şi va lansa un balon umplut cu apă care va ţine loc de minge pe
perioada desfăşurării jocului. Participanţii vor învăţa să se sincronizeze, atât cu colegii alături de care

54
formează o pereche cât şi cu colegii din cadrul echipei. Terenul de joc poate fi marcat cu jaloane,
cretă, bandă adezivă (în funcţie de materialele disponibile) iar la mijloc se va lega o sfoară ce va ţine
loc de fileu. Jocul de voley are acelaşi scop ca şi cel clasic şi anume ca echipele să marcheze puncte
aruncând balonul umplut cu apă peste fileu astfel încât să cadă în terenul advers. Balonul cu apă va fi
manevart cu prosopul ţinut de margini de către membrii fiecărei perechi. Pentru a favoriza
cooperaera, se va impune ca regulă un număr minim de pase (2 sau 3) în cadrul echipei înainte de a
arunca balonul în terenul advers şi condiţia ca aceeaşi pereche să nu lanseze de 2 ori consecutiv
balonul spre ”adversari”. Dacă mingea este prinsă de ”adversari” aceştia vor efectua numărul minim de
pase în echipă după care pot lansa balonul în celălalt teren. Dacă balonul cade în afara terenului, echipa
care l-a lansat va pierde un punct.

Vă prezentăm un model de planificare pentru un campionat de voley, în care regăsiţi elemente de bază
ale unei activităţi psihosociale.

ACTIVITĂŢI (exerciţii, jocuri, sport, creativitate) ORGANIZARE

(material, aşezare etc.)
1. Cerc de primire şi transmiterea obiectivelor (10 min.)
Pentru anunţarea temei şi obiectivelor participanţii sunt
asezaţi în cerc pentru ca animatorul să poată fi văzut şi
auzit de toţi. Activitatea de încălzire va debuta cu
împărţirea grupului în perechi. Fiecare pereche va primi o 8 perechi de jucători, fiecare
minge şi vor efectua pasele conform următoarelor pereche cu câte 1 minge = 8 mingi
coduri/cifre:
1 = se vor efectua pase înalte (deasupra capului aruncând
jocuri scurte, exerciţii)
fixarea obiectivelor,

mingea cu vârful degetelor)

2 = se vor efectua pase la nivelul umerilor aruncând mingea
(prezentarea,
ÎNCĂLZIREA

din podul palmelor

3 = se vor efectua pase plasându-se unul în spatele celuilalt
şi aruncând mingea de sus în jos printre picioare
4 = schimbarea partenerilor Insistaţi pe o bună colaborare,
Astfel, jucătorii îşi vor exersa abilităţile de coordonare, nimeni nu trebuie să cadă !!!
agilitate şi reacţie.
2. Stretching pe perechi (5 min.)
Tot corpul şi îcheieturile: A şi B (în cadrul fiecărei perechi)
se apleacă înainte ţinându-se de mîini şi încercând să
coboare cât mai mai mult în poziţie orizontală.
Picioare (cvadricepşi): A şi B stau spate în spate, cu
genunchii îndoiţi, şi trebuie să se ridice în acelaşi timp fără a
se folosi de mâini ca sprijin

55
 3. Pase înalte cu mingea şi prosopul (5 min.) Exersarea mişcărilor de coordonare
Fiecare pereche (A + B) va primi o minge şi un prosop. Ţinând între jucători în pereche:
prosopul de margini, A şi B vor încerca să se coordoneze şi  8 perechi cu câte 1 prosop şi 1
să arunce mingea cât mai sus posibil iar apoi să o prindă tot minge de voley fiecare
în prosop.  8 perechi cu câte 1 prosop şi 1
4. Pase înalte cu mingea şi prosopul (10 min.) balon umplut cu apă
Acelaşi lucru cu diferenţa că mingea va fi înlocuită cu un
(activităţi, jocuri)

balon umplut cu apă. După cîteva minute, când se vor sparge

PRINCIPALĂ

primele baloane, perechile se vor grupa câte 2 sau 3 şi vor

PARTEA

încerca să paseze mingea între ele. Pe măsură ce se vor

sparge baloanele, perechile se vor grupa mai multe, vor
forma un fel de trenuleţ şi vor face pase până când vor fi
sparte toate baloanele.
5. Campionat de voley (20 min.) Teren marcat cu jaloane şi fileu
Se fac 2 echipe a câte 4 perechi fiecare. Echipele se vor care să-l despartă în jumătăţi. Câte
aşeza în teren şi vor marca puncte aruncând mingea peste 4 echipe în fiecare jumătate de
fileu în terenul ”advers”. Se va ţine cont de numărul minim teren.
de pase stabilit (vezi şi descrierea de mai sus). Pentru
realizarea progresiei, se pot modifica dimensiunile terenului.
6. Stretching şi relaxare (5 min.)
a. În perechi, A şi B se aşează faţă în faţă cu piciorele Relaxarea se va face într-un loc
depărtate (V) astfel încât să se atingă tălpile picioarelor. apropiat dar distinct de terenul
Aşezaţi astfel, încearcă să îşi atingă mâinile şi să-şi prindă folosit pentru joc (pentru a-i
degetele şi se apleacă înainte alternativ. (1 min.) distanţa, la propriu şi la figurat, pe
b. Tot în perechi, A se aşează pe prosop iar B îi face masaj participanţi de cele întâmplate în
cât mai relaxant, folosind mingea, pe spate, braţe, gât, timpul jocului şi a pune lucrurile în
umeri. După 1 minut schimbă rolurile şi A îi va face masaj lui perspectivă).
(stretching, relaxare, feedback)

B. - 2 min. Locul va fi ales astfel încât să avem

c.Participanţii sunt rugaţi să se aşeze tot pe prosoape, în umbră şi participanţii să aibă cele
REVENIREA LA CALM

cerc, să închidă ochii, să respire profund, să asculte adierea mai bune condiţii pentru a resimţi
vântului printre copaci, ciripitul păsărilor, să respire calmul linişte şi confort.
şi armonia pe care le emană cu generozitate natura (astfel
se vor elibera de tensiuni musculare, de agitaţia jocului) – 2
min.
5. Feedback (5 min.)
Perechile pot schimba păreri despre comportamentul cel mai
constructiv/eficient şi acela care a stimulat cel mai puţin
colaborarea/înţelegerea în timpul jocului. Reveniţi asupra
desfăşurării activităţilor şi a celor învăţate, cu întrebări de
tipul:
Cum a funcţionat perechea/echipa voastră? Cum aţi
comunicat? Cine a avut iniţiativa la luarea deciziilor? Ce
schimbări aţi observat privind coordonarea, strategiile din
joc? Ce a fost dificil pentru voi? Cum aţi reuşit să depăşiţi
aceste dificultăţi? Ce aţi învăţat în timpul acestui joc etc.?
Feedback al copiilor Autoevaluarea animatorului şi sugestii pentru ameliorarea
activităţii

Ce am învăţat?

Prin intermediul acestui joc explorăm strategii de colaborare, coordonare, anticipare a situaţiilor ce
pot apărea în joc, reacţie şi răspuns la diferiţi stimuli.
Puteţi explora împreună cu participanţii posibile legături între abilităţile exersate în timpul jocului şi
aplicabilitatea lor în viaţa de zi cu zi.

56
Cum ne alegem partenerii de lucru, în funcţie de ce criterii?
Care sunt avantajele/dezavantajele lucrului în echipă?
Cum gestionăm relaţiile cu colegii de echipa proprie şi cea ”adversă” astfel încât să părtrăm un cadrul
de lucru motivant şi armonios.

BIBLIOGRAFIE SEECTIVĂ

Extrase şi adaptare text din : „Manual de Competenţe psihosociale – Lucrul cu

copiii şi mediul lor” – Fundaţia Terre des hommes, 2011

57
 CAPITOLUL 7. MANAGEMENTUL PROIECTELOR
Motto: În managementul proiectelor nu există obstacole, există dar noi provocări!!!

CONCEPTE CHEIE

Orice proiect are şanse mari de succes dacă îndeplineşte câteva

condiţii:
- Oamenii la care vă gândiţi chiar au nevoie de intervenţie; motivaţia
voastră e nevoia lor, nu nevoile voastre;
- V-aţi planificat foarte bine activităţile;
- Aveţi cu ce să faceţi treabă (oameni, materiale, tehnologie, bani –
dacă e cazul);
- Echipa de proiect funcţionează;
- Vă urmăriţi obiectivele conform unui grafic şi vă ţineţi de el;
- Înregistraţi corect şi realist rezultatele şi mai corectaţi unde nu merge exact cum v-aţi dorit;
- La final întrebaţi oamenii dacă le-aţi fost de folos, învăţaţi din răspunsurile lor şi faceţi mai
bine data viitoare.

PORNEŞTE DE LA TINE

E ziua fratelui tău mai mic cu un an şi vrei să-i faci o petrecere surpriză. Scrie un
„proiect” al petrecerii. Ia în calcul următoarele: crezi că-i va face plăcere? Pe cine
vei invita? Când începi pregătirile? Ar fi bun şi un grafic, să nu te trezeşti că vine
ziua lui şi nu ai reuşit să organizezi totul. Cine îţi este „aliat”: părinţii, prietenii,
prietena lui, colegii de clasă, alte rude? Poate ar fi bine să ai o „ echipă de proiect”,
câţiva prieteni care să te ajute, fiecare cu sarcini precise şi termene de
asemenea. De ce resurse ai nevoie: oameni, cadouri, mâncare şi băuturi, spaţiu,
muzică etc.?

Poate părea amuzant dar dacă vei ţine cont numai şi de câteva elemente din
capitolul „management de proiect” de mai jos, vei vedea că orice activitate, aparent simplă, poate
solicita multe resurse pentru a te asigura că va avea succes. La o „ petrecere surpriză” pot apărea
multe „surprize” neplăcute dacă nu te-ai gândit la ele. Tu nu-i ştii pe toţi prietenii fratelui tău; dacă nu
îi rogi pe ei să facă lista de invitaţi, s-ar putea să-i omiţi pe unii foarte importanţi. Poate nu aveţi
aceleaşi gusturi în muzică, ar fi bine să fii sigur că muzica e pentru el, nu pentru tine. Poate nu ar fi
rău să te uiţi un pic şi la prognoza meteo, dacă plănuieşti o petrecere în aer liber... şi tot aşa,
exemplele pot continua. Şi, nu uita, mai multe minţi gândesc mai bine decât una singură, deci fă-ţi o
echipă!
Chiar dacă organizarea unei petreceri nu pare a necesita mult efort, totuşi orice mică activitate poate
constitui un proiect, dacă îţi propui să exersezi sau, de ce nu, să faci toate lucrurile „ ca la carte”.
Uneori nu vei avea timp, chef sau energie să respecţi toate etapele sau să mai reciteşti Ghidul ăsta
pentru a-ţi aminti ce şi cum, dar atunci când planifici lucruri mai mari, care au efect asupra mai multor
oameni, care presupun timp, materiale, energie, oameni implicaţi şi poate chiar resurse financiare, ar fi
bine să ţii cont de ce afli aici. Aşa, ai şanse mult mai mari să obţii rezultatele dorite şi să te bucuri de
ele, alături de ceilalţi.

58
ESENŢA ESENŢELOR

Esenţa este un pic mai diluată la capitolul acesta, pentru că managementul de proiect a ajuns deja o
adevărată ştiinţă. Ca în orice ştiinţă, există curente şi şcoli diferite, care uneori se contrazic atroce.
Oricum ar fi, informaţia pur teoretică din paginile următoare vă poate fi de folos, integral sau pe
bucăţi, în orice lucru pe care îl veţi face de acum înainte. Utilizaţi-o în activităţi simple, de zi cu zi,
pentru a vă obişnui cu ea, apoi încercaţi-vă abilităţile şi norocul în proiecte mai mari, şi chiar în cereri
de finanţare. Chiar dacă uneori pare greu, în timp lucrurile vor deveni mai facile şi voi veţi deveni mai
pricepuţi. O ultimă atenţionare înainte de a purcede la citit: scrierea proiectului e doar primul pas,
implementarea rămâne munca cea grea.
Structura şi etapele proiectului
Pentru elaborarea proiectelor, este important să aveţi în vedere definiţia proiectului, ca investiţie de
resurse pe o perioadă determinată, având ca scop realizarea unui obiectiv sau unui set de
obiective precise. Obiectivele se realizează printr-un set de activităţi care conduc la obţinerea unor
rezultate.

Proiectele vor conţine secţiuni separate, care să prezinte motivaţia, scopul şi obiectivele, strategiile,
căile de realizare, activităţile, responsabilităţile, resursele umane şi financiare, termenele de
realizare, rezultatele şi metodele de evaluare şi monitorizare.
BAGĂ LA Proiectele vor conţine următoarele elemente de bază:
CAP! a) ideea proiectului sau problema ce se doreşte a fi rezolvată prin proiect;
b) motivaţia proiectului;
c) titlul proiectului;
d) scopul proiectului;
e) obiectivele proiectului;
f) resursele solicitate fie pe obiective, fie descrise pentru fiecare activitate în
parte;
g) grupul-ţintă al proiectului şi/sau cine beneficiază de rezultatele punerii lui în
practică;
h) activităţile care duc la realizarea obiectivelor, cu descrierea lor şi stabilirea
întinderii în timp şi a dependenţelor dintre ele;
i) rezultatele de bază ale proiectului, care se stabilesc pentru fiecare obiectiv;
j) impactul proiectului;
k) bugetul proiectului, care poate fi defalcat pe fiecare activitate şi pe fiecare sursă
în parte, pe perioade de realizare a proiectului şi în final pentru întregul proiect;
l) indicatorii prin care rezultatele pot fi urmărite;
m) modalităţi de monitorizare şi evaluare a rezultatelor proiectului;
n) descrierea căilor/modalităţilor prin care pot fi diseminate informaţiile despre
rezultatele proiectului şi cum pot fi valorizate acestea;
o) sustenabilitatea proiectului - descrierea modului în care poate fi asigurată
continuitatea proiectului la sfârşitul perioadei de finanţare (dacă este cazul unui
astfel de proiect) sau prognozarea în timp a evoluţiei produsului/ rezultatului
proiectului.

59
Schematic, structura proiectului arată aşa:
Întrebări - cheie Componentele propunerii
CE încearcă acest proiect să realizeze? Scopuri şi obiective
CE veţi schimba sau influenţa prin intermediul
acestui proiect?
DE CE sunteţi cel mai potrivit pentru a realiza Justificarea urgenţei rezolvării problemei şi a
proiectul? capacităţii organizaţiei de a o rezolva.
CUM veţi realiza proiectul?
CUM va fi condus proiectul? Planificarea în timp şi spaţiu a proiectului şi a
UNDE se va desfăşura proiectul? modului de implementare.
CÂND se vor desfăşura activităţile proiectului?
CUM veţi controla realizarea proiectului în Monitorizare, evaluare şi raportare.
derulare?
CUM veţi măsura eficienţa?
CUM veţi transmite celorlalţi ceea ce aţi făcut?
CÂT de mult va costa proiectul? Bugetul proiectului.
CE resurse vor fi necesare?
CUM va fi continuat proiectul? Durabilitate / Sustenabilitate
CE se va întâmpla după ce proiectul iniţial va fi
încheiat?
CE alte materiale puteţi oferi în sprijinul Materiale de susţinere
propunerii?

BAGĂ LA CAP! Etapele în implementarea unui proiect sunt:

1. Identificarea, prioritizarea şi justificarea problemei (inclusiv stabilirea
cadrului geografic şi analiza cererii existente).
2. Alegerea scopului şi a obiectivelor.
3. Selectarea persoanelor care fac obiectul intervenţiei.
4. Planul de implementare, inclusiv metodele şi tehnicile de utilizat.
5. Monitorizarea şi evaluarea.
6. Asigurarea continuităţii şi sustenabilităţii
7. Feed-back-ul. În funcţie de rezultatele obţinute, vom introduce modificări
în fiecare dintre paşii anteriori pentru a îmbunătăţi intervenţiile viitoare.
7.1. IDENTIFICAREA, PRIORITIZAREA ŞI JUSTIFICAREA PROBLEMEI
Identificarea unei probleme specifice şi foarte clar definite este primul pas critic spre
implementarea cu succes a unui proces de rezolvare a acesteia. O problemă apare atunci când există o
diferenţă între ceea ce „ar trebui să fie” şi ceea ce „este”. Puteţi identifica o problemă folosind una
din următoarele tehnici:
- o tehnica de observare directă, precum sondajele populaţiei;
- o tehnică de consens, prin care alegem în echipă care dintre problemele comunităţii este cea
mai importantă şi / sau urgentă;
- o tehnică de analizare a datelor
În cazul în care sunt identificare mai multe probleme considerate importante, este necesară
prioritizarea acestora.

60
De ce este important ca problemele să fie prioritizate?
- Resursele şi timpul sunt limitate. Nu pot fi rezolvate toate problemele în acelaşi timp, de
aceea eforturile vor fi focalizate, iniţial, pe cea mai importantă problemă.
- Pentru a câştiga experienţă în procesul de rezolvare a problemelor, prima problemă pe care o
veţi aborda va fi una care să poată fi uşor studiată şi rezolvată. Alegeţi o problemă pentru
care sunt disponibile multe informaţii.
- Dacă rezolvarea primei probleme are succes, acea soluţie poate fi reprodusă uşor la nivel local
sau naţional.
De exemplu, în comunitatea în care este liceul nostru există familii nevoiaşe, familii dezorganizate cu
mulţi copii, abandon şcolar la copiii săraci, bătrâni singuri acasă care au nevoie de îngrijire. Pentru a
se asigura că proiectul în care se investeşte resurse va fi unul de succes, o echipă de voluntari SNAC
va alege problema care este mai urgentă şi mai importantă şi care poate fi abordată de elevi şi
profesorii lor.

Matricea priorităţilor este o metoda ce ne va ajuta în stabilirea acelei probleme pe care urmează să o
abordeze proiectul nostru. Vom lua toate problemele pe care le-am identificat şi le vom prioritiza.
Problema cu cea mai mare prioritate va fi aceea care apare cel mai frecvent, este cea mai
importantă iar abordarea ei de către noi este cea mai fezabilă (stă în puterea noastră s-o rezolvăm cu
resursele pe care le avem la îndemână). Într-un tabel, vom acorda fiecărei probleme o notă de la 1 (cea
mai mică) la x (câte probleme avem), în funcţie de cât de des apare, cât de importantă este şi în ce
măsură suntem capabili să o abordăm noi, ca şi elevi şi profesori voluntari. La final facem total pe
fiecare problemă şi prioritară va fi cea cu cel mai mare punctaj. Atenţie: pe fiecare criteriu fiecare
notă poate fi dată o singură dată! Exemplu:

Problema Frecvenţa Importanţă Fezabilitate Total

Familii dezorganizate cu mulţi copii 2 3 1 6

Abandon şcolar 3 2 3 8

Bătrîni care au nevoie de îngrijire 1 1 2 4

Aşadar, în cazul nostru problema prioritară este abandonul şcolar.

Justificarea unei problemei porneşte întotdeauna de la misiunea şi scopul vostru. Problema va face
parte din aria geografică şi domeniul de activitate în care voi acţionaţi.

Explicaţi de ce voi sunteţi în măsură să abordaţi problema şi să o rezolvaţi. Exemple cu succesele

anterioare sunt binevenite, acestea aducând un plus de credibilitate. Dorinţa de a soluţiona sau
ameliora problema va sta la baza construirii proiectului.
Problema justificată va fi una reală. De aceea se descrie situaţia actuală într-un anumit loc şi
perioadă, precum şi grupul afectat de problemă. Se prezintă problema sau nevoia care se cere a fi
rezolvată, motivul pentru care este necesară rezolvarea ei şi modul în care poate fi ameliorată prin
proiectul vostru. Este importantă descrierea strategiei prin care se ajunge de la situaţia actuală (cea
în care problema există) la situaţia dorită (cea în care problema e ameliorată sau rezolvată).

Pentru a fi credibilă problema, se prezintă dovezi, date concrete, uşor verificabile: studii, analize
statistice, cercetări în domeniu, articole de presă, opiniile experţilor din domeniul respectiv, alte
documente oficiale etc. Folosiţi cu încredere tip de dovezi pentru a convinge pe oricine să problema e
reală, importantă. Dacă nu aveţi însă astfel dovezi, nu le inventaţi şi nu faceţi presupuneri.
Rezolvarea unei probleme reale are susţinerea comunităţii. Prezentaţi problema din perspectiva
beneficiarilor iar rezolvarea ei va fi dezvoltată tot din această direcţie. Solicitaţi sprijinul din partea
autorităţilor locale, ca reprezentanţi ai comunităţii, sub forma scrisorilor oficiale de susţinere.

61
În fine, forma pe care justificarea problemei o va avea este importantă. Persoana care citeşte acest
capitol trebuie să aibă o imagine clară asupra contextului problemei. Astfel este important ca
justificarea să fie cât de simplă posibil, să fie interesantă de citit, să nu conţină elemente de jargon şi
să aibă dimensiuni rezonabile.
Tot din justificare face parte şi analiza intervenţiilor existente şi stabilirea cadrului geografic. Ne
informăm ca nu cumva pentru problema aleasă de noi să existe deja mecanisme de soluţionare aflate în
derulare. Dacă există astfel de mecanisme şi sunt suficiente, înseamnă că nu este vorba de o urgenţă
şi este necesară o reprioritizare a problemelor. Totodată, este indispensabilă determinarea limitelor
geografice pe care le va avea proiectul nostru (ţară, regiune, cartier, şcoală etc.), în funcţie de
dimensiunea problemei şi resursele disponibile.
7.2. IDENTIFICAREA SCOPULUI ŞI A OBIECTIVELOR PROIECTULUI

7.2.1. Scopul proiectului

Scopul proiectului este ceea ce dorim să realizăm după desfăşurarea lui, adică starea la care vrem să
ajungem. Atunci când îl formulăm ne gândim la întrebarea: „Unde vrem să ajungem?”.

În general, proiectele se adresează unei probleme majore şi îşi propun să rezolve problema dacă e
posibil, sau să amelioreze situaţia creată de existenţa problemei respective. Scopul este stadiul în
care dorim să ajungă problema în urma implementării proiectului.

Scopul proiectului este unic şi se stabileşte în conformitate cu misiunea echipei/organizaţiei, cu

strategia sa de dezvoltare, dar şi cu contextul în care se desfăşoară, cu nevoile şi problemele
comunităţii. Scopul se formulează astfel:
Să conţină Să nu conţină
Un enunţ clar şi concis Elemente măsurabile
Un ideal Conjuncţia „şi” - desparte 2 scopuri
Un rezultat urmărit pe termen lung Cuvântul „prin” - descrie metoda/activitatea
Un verb la forma conjunctivă: „să realizeze...” sau
un substantiv verbal: „realizarea...”

Întrebări de verificare a scopului:

Reiese schimbarea pe termen lung din formularea scopului?

Scopul este clar? Poate fi înţeles de cineva care nu cunoaşte proiectul?

7.2.2. Obiectivele proiectului

Imaginaţi-vă că scopul este destinaţia la care doriţi să ajungeţi. Obiectivele sunt calea prin care
ajungeţi la destinaţie.
Obiectivele sunt paşi necesari pentru atingerea scopului. Un obiectiv corect formulat este specific
măsurabil, abordabil/realizabil, realist/concret, poate fi atins într-o perioadă de timp (SMART).
Obiectivul este în mod logic legat de problemă şi scop. Obiectivul conţine grupul ţintă, adică grupul de
implementare a proiectului şi din formularea lui reiese faptul că proiectul îşi propune atingerea unor
rezultate.
Pentru o construcţie corectă a obiectivului, vă propun un exerciţiu simplu din 7 paşi.
a. Stabilirea rezultatelor.

Rezultatul este dovada concretă ca un obiectiv a fost îndeplinit. Pentru a fi siguri că obiectivul poate
fi îndeplinit, ne stabilim ce rezultate dorim să avem. Rezultatul determină o schimbare, o îmbunătăţire
pe care proiectul a produs-o asupra beneficiarilor.

62
Întrebarea la care vom răspunde este: Care sunt rezultatele pe care dorim să le atingem la sfâr şitul
proiectului? Exemplu de rezultat: 1 curs de instruire realizat, 1 conferinţă de presă realizată, o
clădire renovată, 2 de maşini achiziţionate, 16 participanţi la curs care au primit certificat de manager
de proiect.
b. Determinarea indicatorului de performanţă

Performanţa este nivelul la care dorim să ajungă un rezultat. Indicatorul de performanţă este
unitatea de măsură a rezultatului. El ne ajută să vedem cât de aproape am ajuns comparativ cu
rezultatele anticipate. Pentru a determina indicatorul, vom răspunde la întrebarea: Cu ce măsurăm
rezultatul pe care l-am stabilit? Exemplu de indicator al rezultatului – bucată, kilogram, zile (merele
se măsoară în bucăţi sau kilogram; cursul de instruire se măsoară în zile)
c. Determinarea standardului de performanţă

Standardul reprezintă cantitatea unităţii de măsură. El ne arată care ar trebui să fie valoarea
indicatorilor de performanţă pentru a fi siguri că am atins rezultatul. De exemplu: 2 mere, 7 zile etc.
d. Determinarea beneficiarilor

Beneficiarul este persoana în folosul căreia se realizează proiectul. Beneficiarul va fi descris descris
clar în obiectiv pentru a putea fi verificat. De exemplu, în programul de finanţare a Asociaţiei Bucuria
Vieţii pentru un proiect de prevenire a delincvenţei juvenile, beneficiarii pot fi persoane cu vârsta
cuprinsă între 12 şi 18 ani, elevi la şcolile şi licele din judeţ.
e. Determinarea timpului necesar pentru atingerea rezultatului
Timpul va fi exprimat clar, astfel încât să se ştie în ce interval de timp vom desfăşura proiectul.
Timpul poate fi exprimat în ore, zile, luni. De exemplu, în programul de finanţare al Primăriei Oradea
proiectul trebuie să se încheie cel târziu la data de 31 decembrie a anului în care a început proiectul.

f. Scrierea obiectivului

Acest pas presupune combinarea informaţiilor rezultate din parcurgerea celor 5 paşi anteriori.
Enunţul care exprimă obiectivul va fi formulat coerent şi clar.

g. Evaluarea obiectivului

Pentru a verifica dacă obiectivul este corect formulat, vom răspunde la câteva întrebări de verificare:
Ce? Când? Unde? Pentru cine? Obiectiv Specific S
(Realizarea, elaborarea, reabilitarea...etc.)
Ce cantitate de rezultat voi obţine? Obiectiv Măsurabil M
Rezultatul pe care ţi l-ai propus poate fi îndeplinit de organizaţia ta cu Obiectiv Abordabil, A
resursele de care dispune? adică poate fi atins
(persoane, timp, bani)?
Există în realitate posibilitatea să îndeplineşti rezultatul pe care ţi l-ai Obiectiv Realist R
propus?
(ex. dacă îţi propui să călătoreşti pe planeta Jupiter, chiar dacă ai
persoanele, timpul şi banii suficienţi, în realitate nu poţi să faci această
călătorie).
Obiectivul exprimă clar intervalul de timp (în zile sau luni) necesar Obiectiv încadrat în T
pentru realizarea sa? Timp

Câte obiective putem avea într-un proiect?

E bine de reţinut că un număr mare de obiective nu înseamnă că proiectul este bun. În general se
recomandă scrierea unui număr de3 obiective SMART într-un proiect.

63
 7.3. DETERMINAREA BENEFICIARILOR/GRUPULUI ŢINTĂ

Grup ţintă - Beneficiari direcţi - Beneficiari indirecţi

Definirea corectă a acestor categorii de persoane este importantă pentru ca finanţatorul să înţeleagă
cine va realiza proiectul şi cui i se vor adresa activităţile din cadrul acestuia, rezultatele lui.
- Grup ţintă - reprezintă grupul prin intermediul căruia acţiunea îşi atinge scopul. El va fi
reprezentat mereu de un singur grup de persoane. Atunci când se defineşte grupul ţintă, vom
preciza următoarele: elemente de identificare a grupului, caracteristica lor comună, numărul şi
vârsta lor, unde acest lucru este posibil.
Grupul de beneficiari sunt persoanele fizice sau juridice în folosul cărora se produce schimbarea
urmărită. Categoria beneficiarilor poate fi subclasificată în categoria beneficiarilor direcţi şi cea a
beneficiarilor indirecţi.

Beneficiari direcţi - reprezintă segmentul de populaţie, instituţiile, structurile care beneficiază în

mod direct, nemijlocit de rezultate/efecte. El va fi reprezentat mereu de unul sau mai multe grupuri
de persoane fizice clar diferenţiate (să nu existe între ele legătură directă de tip întreg-parte) sau
de persoane juridice.

Atunci când se definesc beneficiarii direcţi, persoane fizice, vom preciza numărul rotunjit al
membrilor grupului, vârsta lor (dacă e posibil) şi elemente multiple de identificare a grupului,
caracteristicile lor comune cât mai exacte.
Atunci când se definesc beneficiarii direcţi, persoane juridice, este important să fie precizat numele
complet al acesteia, fără abrevieri (de exemplu Liceul Teoretic „ Nicolae Iorga”) şi o scurtă descriere
a modului în care acestea vor beneficia de pe urma proiectului.
De asemenea putem preciza numărul rotunjit real al beneficiarilor direcţi. Exagerările vor fi
depunctate de finanţator, în plus, din raportul final va reieşi numărul real al beneficiarilor, deci ar fi
bine să faceţi un calcul realist al beneficiarilor proiectului vostru de la bun început. Dacă numărul
beneficiarilor va fi mai mare decât numărul prevăzut iniţial, în proiectul scris, acest lucru nu
reprezintă neapărat un punct negativ, însă dacă numărul acesta va fi mult mai mic decât cel prevăzut,
asta denotă lipsa voastră de realism sau de capacitate organizatorică.
Beneficiari indirecţi - reprezintă segmentul de populaţie care beneficiază în mod indirect de
rezultate/efecte, urmare a efectului multiplicativ. El va fi reprezentat mereu de unul sau mai multe
grupuri de persoane fizice clar diferenţiate (să nu existe între ele legătura directă de tip întreg-
parte) sau de persoane juridice.
Atunci când se definesc beneficiarii indirecţi, persoane fizice, se precizează numărul rotunjit al
membrilor grupului, vârsta lor (dacă e posibil), elemente multiple de identificare a grupului,
caracteristicile lor comune cât mai exacte şi o scurtă descriere a modului în care vor beneficia de pe
urma proiectului.

Atunci când se definesc beneficiarii indirecţi, persoană juridică, se va preciza numele complet al
acesteia, fără abrevieri şi o scurtă descriere a modului în care vo beneficia de pe urma proiectului.

Dat fiind că nu aveţi controlul direct asupra acestei categorii de beneficiari, gradul de aproximare
poate fi mai ridicat în cazul acestora. Precizarea cât mai multor elemente de identificare a grupului,
precum şi descrierea modului în care grupul va beneficia de pe urma proiectului, arată însă că ştiţi
exact cui vreţi să vă adresaţi, cine vreţi să beneficieze de pe urma proiectului vostru.

64
 7.4. PLANUL DE ACTIVITATE

Planul se referă la modalitatea în care proiectul se va desfăşura şi va rezolva problema.

Descrieţi activităţile, oferiţi informaţii asupra obiectivelor proiectului, asupra numărului de activităţi
pe care le veţi face într-o perioadă de timp, câte întâlniri cu câţi membri ai grupului ţintă etc.
Asiguraţi-vă că nu vă asumaţi lucruri care nu pot fi îndeplinite. Activităţile pot fi împărţite în
subactivităţi, pentru simplificarea procesului şi pentru claritatea proiectului.

Definiţi clar activităţile, astfel încât acestea să rezulte din obiective şi să ducă la îndeplinirea lor.
Activităţile vor include implementarea efectivă, locul de desfăşurare, resursele necesare, metodologia
de lucru, persoanele responsabile de activitate şi modul de evaluare al activităţii.
CE Care vor fi activităţile principale în cadrul proiectului?
CUM Metodele şi tehnicile de lucru. Atunci când alegem metodele, este important
să ne bazăm pe o serie de principii, cum ar fi:
Realizarea unei acoperiri maxime a populaţiei ţintă.
Obţinerea unei eficienţe maxime cu privire la obiectivele alese.
Realizarea acestora cu cel mai mic cost relativ posibil.
Revizuirea alternativelor având în vedere principiile etice ce vor ghida
intervenţiile.
Planificarea intervenţiei, analizarea resurselor materiale şi umane aflate la
dispoziţie.
UNDE Locul de desfăşurare al fiecărei activităţi
CÂND Perioada de desfăşurare a proiectului şi principalele termene cheie
CU CE Resurse umane, materiale, logistice
CÂT DE BINE Evaluare

7 paşi î scrierea activităţilor

Pasul 1: Identificaţi rezultatele pe care le aveţi la fiecare obiectiv. Fiţi atenţi căci acestea pot fi
mai multe atât la nivel de individ cât şi la nivel de organizaţie.
Pasul 2: Identificaţi cel puţin un indicator măsurabil pentru fiecare rezultat. Indicatorii fac
rezultatele observabile. Ei descriu rezultatele în termeni măsurabili şi includ deseori numere
şi/sau procente.
Pasul 3: Scrieţi rezultatele aşteptate, într-un tabel, cuprinzând şi indicatorii identificaţi.
Pasul 4: Identificaţi activitatea / activităţile care duc la realizarea rezultatului. Specificaţi în
mod clar procesul sau seria de evenimente care duc la realizarea ei.
Pasul 5: Identificaţi resursele de care aveţi nevoie pentru a îndeplinii activitatea.
Pasul 6: Identificaţi de cât timp aveţi nevoie, cine este responsabil pentru fiecare activitate.
Pasul 7: Revizuiţi planului de acţiune. Vor duce activităţile la realizarea rezultatelor? Activităţile
şi rezultatele duc la realizarea obiectivelor?

Subliniaţi trăsăturile inovatoare care pot fi considerate distincte faţă de altele. De câte ori este
posibil, folosiţi anexe pentru a da detalii sau informaţii suplimentare. Dacă sunt incluse în plan, aceste
tipuri de informaţie îl pot face dificil de citit. Anexele oferă cititorului un acces imediat la detalii
dacă sau când clarificarea unei idei sau concluzii este necesară. Orare, planuri de lucru, activităţi,
metodologii, acte juridice, date autobiografice, scrisori de recomandare şi aprobări sunt exemple de
anexe.
7.5. EVALUAREA
Evaluarea are doua părţi: a produsului şi a procesului.

Evaluarea produsului oferă rezultate care pot fi atribuite proiectului, precum şi măsura în care
proiectul şi-a atins obiectivele.

65
Evaluarea procesului arată cum a fost condus proiectul, în legătură cu planul de acţiune stabilit şi cu
eficienţa diverselor activităţi din plan.

Evaluările pot fi conduse de un membru din interiorul organizaţiei, de o firmă de evaluare sau de
amândoi. Se va preciza durata necesară pentru evaluare, cum va fi distribuit feedback-ul în cadrul
grupului ţintă, şi un program pentru revizuire şi comentarii asupra acestui tip de comunicare. Planurile
de evaluare se pot realiza la începutul, mijlocul sau sfârşitul proiectului.

De ce e nevoie de un proces de evaluare?

Cum veţi şti dacă aţi obţinut impactul dorit? Dacă aţi făcut treabă bună, tot ce este necesar să faceţi
este să descrieţi informaţiile adunate pentru a vedea cât de mult v-aţi îndeplinit scopul. Veţi ţine
evidenţa telefoanelor primite? Îi veţi pune pe voluntari să ţină un jurnal al orelor lucrate? Îi veţi mai
consilia pe beneficiari la şase luni după ce au părăsit programul pentru a vedea cum stau?

8. BUGETUL
Ce este un buget? Un buget este planul financiar al unui proiect, care include o estimare a
cheltuielilor şi a veniturilor legate de proiect. El reprezintă un document a cărui fezabilitate depinde
de susţinerea din partea unui finanţator sau a unui partener.

Ce conţine un buget?
- planul financiar pentru toată durata proiectului, inclusiv contribuţiile în natură, contribuţiile
beneficiarilor şi ale organizaţiei, fondurile cerute/furnizate de către donatori.
- o scurtă descriere a modului cum vor fi gestionate fondurile în cadrul organizaţiei, banca folosită,
sistemul de raportare financiară, persoana responsabilă cu contabilitatea în cadrul organizaţiei
- de ce sumă este nevoie şi cum va fi alocată această sumă.
Pentru că, cel mai probabil, proiectele voastre nu vor dezvolta această componentă prea mult, nu vom
insista cu ea. În cazul în care depuneţi o cerere de finanţare, capitolul „Buget” este unul dintre cele
mai importante, de aceea toate precizările din „ Ghidul solicitantului” şi alte documente de sprijin vor
fi citite cu foarte mare atenţie.

9. CONTINUARE / SUSTENABILITATE
Întrebările la care vom răspunde în acest capitol sunt:
• Ce se va întâmpla cu proiectul după încheierea activităţilor propuse?
• Cum se va manifesta impactul proiectului după ce acesta s-a încheiat?
• S-au creat sau sunt posibilităţi de identificare a altor resurse pentru continuarea proiectului??
• Cum va fi administrat proiectul după ce se încheie activităţile finanţate (unde este cazul)?
• Cum vor continua activitatea persoanele implicate?
Din punct de vedere financiar, finanţatorii doresc să ştie cum veţi asigura finanţarea proiectului după
ce se termină fondurile primite de la ei. Ei doresc să ştie dacă este cazul să investească în proiectul
vostru. Pentru a nu le da impresia că banii lor vor fi aruncaţi pe geam, este important să le oferiţi
perspective de viitor palpabile. De aceea este cazul să vă gândiţi la o strategie de finanţare pe termen
lung.

Din punct de vedere instituţional, este important să arătaţi dacă organizaţiile implicate în proiect vor
mai avea dispoziţia şi resursele (umane, materiale) de a continua proiectul. Nu lăsaţi impresia că nu vă
interesează prea mult ce se va întâmpla în timp cu problema pe care încercaţi să o rezolvaţi, ce se va
întâmpla cu nevoile grupului ţintă. Interesul vostru faţă de problema abordată este cu bătaie lungă,
mai lungă decât durata acestui proiect punctual.
Arătaţi care vor fi efectele pe termen lung ale proiectului vostru, impactul pe care îl va avea şi
dincolo de perioada de desfăşurare/pentru care aţi semnat contractul de finanţare. Schimbarea pe

66
care o aduce proiectul vostru va dăinui în timp, nu este trecătoare. Dacă ulterior derulării proiectului
se va reveni la situaţia problematică anterioară, proiectul nu şi-a atins cu adevărat scopul.

INTRĂ-N JOC! PRACTICĂ! APLICĂ

Ca să pui mai uşor în practică toate informaţiile de mai sus, îţi propunem
câteva exerciţii mai serioase sau mai amuzante, care să te familiarizeze cu
ideea de proiect.

Exerciț iul nr. 1. Ce fel de coordonator eşti?

Ce urmărim? Aplicaţia are două obiective: să identificaţi împreună ce stiluri

de leadership există în echipa voastră şi care este diferenţa între imaginea
voastră despre voi înşivă şi imaginea celorlalţi despre voi.

Timp necesar: 60 min.

Materiale necesare: un spaţiu pentru echipa voastră (poate fi şi în aer liber), scaune pentru toţi
membrii echipei, coli A4, deja printate cu animalele din aplicaţie sau albe, foarfecă.

Participanţi: 6 – 12 participanţi, 14 – 18 ani.

Cum se desfăşoară? Adună-ţi gaşca de prieteni (sau, şi mai bine, trupa de voluntari SNAC) şi faceţi
împreună un experiment. Tăiaţi bucăţi de hârtie pe care desenaţi (sau, dacă nu va pricepeţi, scrieţi pur
şi simplu, chiar dacă nu e la fel de amuzant) următoarele creaturi: rechin, bufniţă, ciocănitoare, delfin,
iepure. Faceţi mai multe exemplare din fiecare cartonaş şi împărţiţi-le între voi. Fiecare va pune apoi
în dreptul celorlalţi şi al său câte un cartonaş, cu faţa în jos, în funcţie de ce fel de coordonator crede
el/ea că este fiecare. Rechinul = şeful autoritar, de care tuturor le este teamă, obsedat de control;
bufniţa = coordonator autoritar, atoatecunoscător, respectat pentru câte ştie, stă cocoţat pe creanga
lui şi doar dă indicaţii; ciocănitoarea = şeful cicălitor, veşnic critic, expresia lui favorită este „ nimic nu
faceţi cum trebuie, trebuie să fac totul singur/ă”; delfinul - şeful democrat, sociabil, vesel, care
munceşte cot la cot cu echipa; iepure = şeful fricos, care nu e capabil să ia decizii, fuge când apar
probleme, mereu dă vina pe ceilalţi.
Ce am învăţat? Analizaţi ce rezultă din exerciţiu, verificaţi dacă imaginea voastră despre voi înşivă
este comună cu imaginea celorlalţi despre voi. Identificaţi calităţile fiecăruia dintre voi şi încercaţi să
vă imaginaţi ce rol ar putea avea fiecare într-o echipă de proiect.

Exerciț iul nr. 2. GANTT-ul proiectului meu

Ce urmărim? Aplicaţia vă provoacă la documentare şi are ca scop exemplificarea importanţei pe care
o joacă planificarea în succesul unui proiect.

Timp necesar: 90 min

Materiale necesare: câteva coli A3, creioane, markere, scaune, o masă de lucru.
Participanţi: 6 – 12 participanţi, 14 – 18 ani
Cum se desfăşoară? Căutaţi pe internet ce este o schemă Gantt. Completaţi o astfel de schemă,
pentru o excursie de 3 zile la Paris/Roma/Londra/Istanbul. Nu uitaţi să împărţiţi ziua pe ore şi
încercaţi să atingeţi cât mai multe obiective turistice şi să simţiţi şi viaţa oraşului. Puteţi include în
schemă inclusiv activitatea pe pregătire a excursiei şi împărtăşirea ulterioară a impresiilor. Fiţi
creativi, e o excursie imaginară, puteţi face orice vă doriţi!

Ce am învăţat? Analizaţi împreună rezultatul muncii voastre. Încercaţi să descoperiţi avantajele unei
planificări schematice, să vă atribuiţi roluri şi sarcini pentru fiecare activitate din schema voastră

67
(conform preferinţelor şi abilităţilor fiecăruia), imaginaţi-vă şi alte domenii în care puteţi aplica noile
cunoştinţe.

Exerciț iul nr. 3. RESURSELE mele

Ce urmărim? Aplicaţia face referire la una dintre componentele esenţiale ale proiectului: resursele.
Identificarea corectă şi realistă a acestora face un proiect fezabil. Voluntarii au tendinţa de a face
două greşeli: fie se subestimează (nu putem asta, e prea mult), fie se supraestimează (putem face
orice). Lucrând împreună, puteţi evalua corect ce puteţi şi ce nu puteţi face la un moment dat, cu
resursele disponibile în interiorul echipei şi în afara ei.
Timp necesar: 120 min
Materiale necesare: câteva coli A4, creioane, markere, scaune, masă de lucru.
Participanţi: 6 – 12 participanţi, 14 – 18 ani

Cum se desfăşoară? La o întâlnire a echipei voastre de voluntari, identificaţi probleme din

comunitatea voastră (nu legate neapărat de beneficiarii cu care lucraţi). Faceţi o listă, alegeţi una sau
două considerate prioritare şi identificaţi resurse din comunitate care ar putea contribui la
rezolvarea acestora. Includeţi oameni, instituţii, mediu, caracteristici locale, surse de finanţare,
media etc. Justificaţi fiecare resursă, discutând cum vă poate ajuta. Una dintre cele mai bune resurse
sunteţi voi înşivă, aşa că faceţi o listă cu calităţile şi defectele voastre şi cum pot fi ele cel mai bine
folosite într-un proiect. Nu vă speriaţi de defecte, adeseori ele constituie puncte tari ale unei echipe,
mai ales dacă au şi corespondentul lor în calităţi prezent în echipă. De exemplu, cel care critică tot
timpul poate identifica probleme din timp, în timp ce veşnicul fericit nu vede de ce am face un proiect,
de vreme ce totul e bine. Fiecare dintre voi îşi va găsi perfect locul în echipă, dacă faceţi un inventar
sincer al calităţilor şi defectelor, astfel încât să folosiţi eficient şi cu plăcere tot ce are fiecare de
oferit. Dacă artistul echipei primeşte sarcini grele şi de responsabilitate va fi nefericit, dar dacă are
sarcina să facă toate materialele promoţionale, va fi în elementul lui. Dacă îl alegeţi pe silitor să fie
responsabil cu atingerea rezultatelor, el va motiva fiecare membru al echipei şi va menţine ritmul
ridicat. Dacă alegeţi o fată drăguţă şi cu talent oratoric să fie purtătorul de cuvânt la director şi la
eventuali sponsori, şansele de reuşită cresc. Nu se întâmplă la fel dacă fata e drăguţă dar şi timidă
foc.

Ce am învăţat? Proiectele se implementează în echipă, unde fiecare are rolul lui bine stabilit. Dacă
fiecare face lucrurile care îi plac şi la care se şi pricepe, moralul echipei e ridicat şi sunteţi pe drumul
cel bun. Nimic nu e perfect, veţi mai schimba rolurile, vor ieşi şi intra noi membri în echipă, reţeta
este însă aceeaşi.

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

Project Management T-kit - Council of Europe DG IV and European

Commission 2000
Dezvoltarea abilităţilor ONG - Managementul proiectului – Centrul
Regional de Mediu pentru Europa Centrala şi de Est, 2002
http://www.referat.ro/teste_online/Testare_din_Managementul_proiec
telor_13.html
http://www.managementul-proiectelor.ro/Knowledge-Base/Tips-
Tricks/Cele-6-palarii-de-gandire-pentru-managerii-de-proiect.html
http://www.cdm.ro/proiecte/?lang=en

68
 CAPITOLUL 8. PROIECTE COMUNITARE
„Fii tu schimbarea pe care vrei să o vezi în lume! „-Mahatma Gandhi

CONCEPTE CHEIE

Eşti tânăr, plin de speranţe şi doreşti să faci din lumea în care trăieşti un
loc mai frumos. Vrei un „loc mai frumos” sufleteşte, moral, în care
întrajutorarea, altruismul, empatia să fie caracteristici normale
manifestate în relaţiile interumane.
Sunt mulţi copii şi adulţi care au nevoie de sprijinul şi încurajare în
comunitatea ta!
 În ce gen de proiecte ai putea să te implici ca să-i ajuţi?
 Care sunt caracteristicile acestor proiecte?
 Care sunt problemele principale pe care le poate aborda un proiect comunitar?
Acestea sunt câteva întrebări la care te vom ajuta să răspunzi în continuare.

PORNEŞTE DE LA TINE

Cu siguranţă în comunitatea ta există persoane pentru care, simplul fapt de a merge la

şcoală, constituie un efort foarte mare, atât din punct de vedere financiar cât şi fizic.
Ştiai că sunt mulţi copii care iarna nu merg la şcoală pentru că nu au încălţări
potrivite? Ai auzit de copii care nu sunt lăsaţi să meargă la şcoală pentru că să-i ajute
pe părinţi la muncile din gospodărie? Ai auzit despre cazurile unor copii cu dizabilităţi
care sunt discriminaţi? Sau poate despre bătrânii singuri? Exemplele de acest gen pot
continua.
Crezi că ai putea face ceva pentru ei şi pentru comunitatea din care faci parte?

ESENŢA ESENŢELOR

Proiectul comunitar este un instrument - construit de o echipă sau de o

persoană - menit să contribuie la rezolvarea unor probleme cu care se
confruntă o anumită comunitate sau un grup din comunitate.
În figura de mai jos, o să observi direcţiile prin care se realizează educaţia
asupra ta:
- tu eşti principalul actor al educaţiei tale!
- cei din jur (familie, şcoală, prieteni, mass media s.a. ) intervin în realizarea
educaţiei tale!
- comunitatea în care trăieşti intervine în educaţia ta prin mentalităţile şi acţiunile sale!

69
 Alţii

Comunitatea Tu

Tu - ca elev - vrei ca şcoala să-ţi ofere mai mult decât cunoştinţe teoretice şi practice, vrei să-ţi
ofere posibilitatea de a-ţi putea dezvolta abilitatea de a trăi împreună cu ceilalţi într-o comunitate
unită şi solidară.

Pe această direcţie nouă se înscriu şi proiectele comunitare.

Fiecare comunitate are propriile ei nevoi. Acestea pot fi emoţionale, sociale, materiale, financiare,
spirituale etc. Asemenea comunităţii, fiecare individ are propriile sale nevoi. Unele sunt aceleaşi
pentru fiecare persoană, altele sunt diferite şi speciale.
O acţiune comunitară presupune împărtăşirea a ceea ce o persoană sau mai multe pot face
pentru cei care au nevoie. Acest lucru se poate realiza sub forma unui proiect comunitar.

Beneficiarii acţiunilor comunitare pot fi copii cu deficienţe, copii cu dificultăţi de învăţare, copii
abandonaţi, bătrâni, bolnavi etc. Tu, ca voluntar, poţi împărţi puţin din timpul tău liber cu beneficiarii
şi poţi să-ţi pui în valoare talentele şi experienţa pe care o ai.

Orice proiect comunitar poate fi organizat de tine, singur sau împreună cu o echipă, coordonaţi de un
adult/cadru didactic.

Un proiect comunitar reprezintă o experienţă de natură să-ţi formeze caracterul şi este un beneficiu
reciproc pentru toţi cei implicaţi. Acesta se bazează şi pe experienţa pe care ai dobândit-o în şcoala
sau în afara ei.
BAGĂ LA CAP! Atunci când scrii un proiect comunitar este important să ai în vedere
următoarele aspecte privind beneficiarii proiectului:
 poţi ajuta beneficiarii (copii şi adulţi cu dizabilităţi, persoane din
grupuri defavorizate social, persoane vârstnice ş.a.) să se integreze mai
bine în comunitatea locală;
 beneficiarii îşi pot câştiga încrederea în forţele proprii; îi poţi ajuta să
devină indivizi echilibraţi prin faptul că vor câştiga siguranţă şi
încredere personală şi emoţională;
 unii dintre ei pot să-şi dezvolte abilităţile creative şi expresive (muzică,
teatru, dans, pictură, sport s.a.) prin stimularea unor activităţi diverse
mentale şi fizice.

70
În construirea unui proiect comunitar poţi să ai în vedere următoarele tipuri de activităţi: sportive,
muzicale, de socializare (zile de naştere, sărbători, festivităţi, onomastici, vizite, excursii), arte
plastice, teatru, dans, activităţi manuale, activităţi de socializare, activităţi de învăţare.

De multe ori, copiilor şi adulţilor aflaţi în dificultate, le lipseşte “partenerul” cu care să vorbească din
când în când, care să îi ajute la teme sau la diferite treburi casnice, care să le ofere puţinul de care au
nevoie, din punct de vedere material sau spiritual, pentru a-şi continua viaţa într-un mod decent.
Activităţi care pot fi desfăşurate în acest sens:
 Identificarea resurselor locale
 Identificarea copiilor neşcolarizaţi sau cu abandon şcolar
 Identificarea copiilor cu situaţii materiale speciale sau precare
 Identificarea persoanelor aflate în situaţii de criză
Activităţile desfăşurate în cadrul activităţilor comunitare desfăşurate cu ajutorul elevilor, sunt
foarte importante pentru elevi deoarece învaţă multe lucruri noi, utile pentru devenirea lor ca adulţi şi
pe care nu le întâlnesc în manuale:
 învaţă să comunice şi să se relaţioneze cu oamenii din comunitate, copii şi adulţi, cu persoane
fizice şi cu instituţii;
 învaţă că, deşi toţi oamenii sunt egali în faţa legilor şi în faţa lui Dumnezeu, nu toţi oamenii se
nasc egali din punct de vedere fizic, intelectual şi social;
 învaţă să se implice în viaţa comunităţii, să descopere care sunt problemele oamenilor şi care
ar putea fi soluţiile de rezolvare ale acestor probleme;
 îşi asumă responsabilităţi faţă de oamenii cu care interacţionează;
 învaţă să respecte oamenii şi valorile sociale;
 dăruiesc din timpul, afecţiunea şi atenţia lor celor care au nevoie de sprijin.
Implicarea elevilor în programe de acţiuni comunitare, reprezintă o parte valoroasă a experienţei
educaţionale şi poate conduce la formarea unor valori morale de mare însemnătate pentru viaţa
elevilor, ca viitori oameni ai societăţii.

Prin participarea elevului la activităţile legate de comunitatea în care trăieşte, elevul poate să se
integreze mai uşor în comunitatea locală, să câştige încredere în forţele proprii, să aprecieze şi să fie
apreciat, să dezvolte abilităţi creative şi expresive şi poate cel mai important, să devină indivizi
echilibraţi prin faptul că vor câştiga siguranţă şi încredere personală şi emoţională.

Exemplu de plan de activitate pentru proiect comunitar:

Data Activitatea 10- 11.15- 12.30- 2-5pm 5-6 Seara

10.50am 12.15 1.30 pm

Arta A B

Dans/Teatru B C
Analiza
Marţi 8 Lucru activităţii Program de
Lucru pe ateliere C D
Iulie manual/Desen voie
Timp liber
Sport D E

Muzică E A

71
 Anexa 1 - Model de planificare activitate

Titlul: Prietenii mei

Data:
Colaboratori/parteneri: unitatea de învăţământ de masă şi şcoala specială

Locul de desfăşurare: şcoala specială

Durata: 2 ore

Scopul activităţii: îmbunătăţirea înţelegerii şi conştientizarea nevoilor cu care se confruntă elevii din
şcoala specială
Obiective: - să confecţioneze împreună animalele preferate;

- să înveţe nume de animale pe care nu le cunosc.

Pregătirea pentru activitate: învaţă să confecţioneze animale din hârtie colorată.
Materiale folosite: film desene animate (animale domestice/sălbatice), hârtie colorată, creioane,
foarfece, carioca

Desfăşurarea activităţii:

- se vizionează filmul;

- se denumesc animale;

- elevii vor fi împărţiţi pe grupe de lucru;

- se alege liderul de grup;

- se prezintă materialele care vor fi utilizate;

- liderul de grup demonstrează modul de confecţionare;

- se confecţionează animalele;

- expunerea produselor obţinute;

- recompense.
Planificarea de comun acord a următoarei întâlniri.

72
 Anexă 2 - Model de organizare a unei campanii de strângere de fonduri
Campania “ Un rinichi pentru Alina” (fictiv)

Clasa/ grupa de elevi care iniţiază campania………………………………

Sloganul campaniei: “Un rinichi pentru Alina”

Etape Acţiuni
Scopul acţiunii Strângere de fonduri pentru operaţia Alinei
Bugetul estimat 100 lei
Perioada O săptămână
Oportunităţi de finanţare - vânzarea obiectelor confecţionate în şcoală;
- sponsori;
- părinţi.
Grup ţintă Elevi şi adulţi

Promovare Afişe, fluturaşi, mass-media

Planul acţiunii pe zile
Rezultate financiare/realizări/
evaluarea
Luni – desfacerea produselor în faţa şcolii, orele 14-17
Marţi – desfacerea produselor în faţa magazinului…. orele 14-
17
Miercuri - desfacerea produselor în faţa primăriei, orele 14-
17
Joi - desfacerea produselor în faţa şcolii, orele 14-17
Vineri - confecţionarea altor produse
Sâmbătă - desfacerea produselor în faţa pieţei centrale,
orele 14-17

73
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

Bârzea, C., Arta şi ştiinţa educaţiei, Editura Didactică şi Pedagogică,

Bucureşti, 1995
Bunescu, V., Educaţia morală şi formare personalităţii, Editura Didactică
şi Pedagogică, Bucureşti, 1991

Chiş V., Provocările Pedagogiei Contemporane, Presa Universitară Clujeană,

2002.
Chiş, V., Ionescu, M., Fundamentări teoretice şi abordări praxiologice în
ştiinţele educaţiei, Editura Erikon, 2009

Cucoş, C., Pedagogie, Editura Polirom, Iaşi, 1996, 1998

Debesse, M., Etapele educaţiei, Editura didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1981

Geissler, E., Mijloace de educaţie, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1997

Grigoraş, I., Personalitatea morală,Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1982

Huszar, T., Morală şi societate, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1967
Morin, L., Philosophie de l’ education, Les presses de L’ universite Laval De Boeck Universite, 1996

Piaget., J., Judecata morală la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1968

74
 CAPITOLUL 9. METODE ŞI TEHNICI DIN ARTA
ACTORULUI

CONCEPTE CHEIE

Copiilor le place să joace teatru. Fac acest lucru în mod spontan. Împreună, în
joaca lor, ei întruchipează roluri diferite: mamă, tată, copil, vrăjitoare,
tâlhar sau prinţesă. De sute de ani, jocul de teatru al copiilor are loc şi sub
îndrumare pedagogică. Pedagogul şi directorul de şcoală Christian Gryphius a
trăit din 1649 până în 1706, a fost fiul poetului Andreas Gryphius (1616 –
1664) şi este considerat primul dramaturg de teatru şcolar.

ESENŢA ESENŢELOR

Teatrul cu copii înseamnă a le oferi o posibilitate de dezvoltare, depăşind

astfel cu mult simpla memorare a unui text dat. Pentru a juca teatru, copiii
şi tinerii nu doar învaţă texte pe de rost. Mai învaţă multe alte lucruri: să
se concentreze, să interacţioneze cu alţii şi să se exprime clar, articulat. Pe
lângă acestea, ei învaţă, pe de o parte, să se integreze într-un grup şi, pe de
altă parte, să se impună acestuia printr-un solo. Îşi dezvoltă simţul limbii şi
al situaţiilor sociale. Ei experimentează comportamentul emoţional,
exersează mişcări şi îşi dezvoltă atât conştiinţa de sine, creativitatea şi
fantezia, cât şi un sentiment diferenţiat al percepţiei corporale. Îşi concentrează atenţia pe perioade
mai lungi de timp şi să ducă un proiect la bun sfârşit, cu seriozitate. Adulţii care fac teatru cu tinerii
au avut astfel mereu confirmarea că, în principiu, nu există nimic mai bun pentru dezvoltarea
sănătoasă a corpului, sufletului sau spiritului omenesc decât jocul de teatru. Pe scurt: jocul de teatru
are un efect benefic asupra componentelor intelectuale, emoţionale şi sociale ale personalităţii
copilului.
În urma unui studiu efectuat în 2008 în Austria s-au obţinut următoarele rezultate:
REZULTATELE OBŢINUTE au demonstrat o îmbunătăţire semnificativă de până la 50% în ceea ce
priveşte: Creşterea memoriei verbale, îmbunătăţirea percepţiei corporale, îmbunătăţirea capacităţii
de percepere a episoadelor (premisă a gândirii anticipative şi sistematice), nivel ridicat al atenţiei în
general, diminuarea distragerii atenţiei, creşterea flexibilităţii atenţiei, creşterea stabilităţii puterii
de concentrare, diminuarea numărului de greşeli la testul de concentrare.

Alte îmbunătăţiri: îmbunătăţirea capacităţii de a face legătura între percepţiile din diferite domenii
senzoriale (22%), creşterea preciziei percepţiilor auditive şi vizuale (văz: 25%, auz: 10%),
îmbunătăţirea percepţiei spaţiale bidimensionale (10%), creşterea sentimentului de valoare de sine în
interiorul familiei (12%).

75
 PORNEŞTE DE LA TINE

Având în vedere cele spuse mai sus, sper ca nu te-am plictisit prea tare…am o
propunere: porneşte de la tine!! Hai, încearcă un prim exerciţiu…dar mai întâi să-ţi
explic de ce!!!

A învăţa să înveţi este una din competenţele cheie în societatea de astăzi, care
este o societate bazată pe cunoaştere. În prezent, domeniul cunoaşterii este
imens, evoluţia tehnologică are loc foarte repede şi nevoile sociale sunt în continuă
modificare. Pentru a se putea adapta unei astfel de societăţi, pentru persoane e
necesar să ştie cum să înveţe. Modelul tradiţional al educaţiei, bazat pe
transmiterea cunoştinţelor de la vechea generaţie la cea nouă, nu mai este actual,
întrucât informaţiile sunt în continuă schimbare şi nu sunt valabile pentru mult timp. În
consecinţă,pentru persoane e important să dobândească abilităţi de învăţare permanentă, care să le
permită adaptarea la o societate în schimbare. Iar ceea ce le ajută să facă asta este JOCUL. Eşti ok
cu asta???

Jocul este o formă colectivă naturală care asigură implicarea şi totodată libertatea personală
necesară pentru experimentare. Jocurile dezvoltă tehnici şi aptitudini personale necesare fiecărui joc
în parte, prin intermediul practicării lui. Aptitudinile se dezvoltă chiar în momentul în care o persoană
gustă întreaga plăcere şi însufleţire pe care o poate oferi un joc – este exact momentul în care
persoana este cu adevărat deschisă să le primească.

Gata cu teoria!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
INTRĂ-N JOC! PRACTICĂ! APLICĂ

Exerciţiul nr. 1. Să construim o maşină4

Cum se desfăşoară? Pentru acest exerciţiu de ritm şi improvizaţie, un

copil vine în faţă şi începe să efectueze o mişcare însoţită de un sunet în
repetiţie continuă. Apoi vine următorul copil, cu o altă mişcare, şi un alt
sunet şi, la fel, repetă această mişcare în ritm propriu. În acest fel,
venind copil după copil, ia naştere o maşină. Este reuşit atunci când
ritmurile sunt corelate consecutiv sau în contratimp.

Ce am învăţat?

“Să construim o maşină” este unul dintre cele mai creative exerciţii de
ritm. Copiii învaţă să se asculte reciproc şi vină cu idei creative pentru a crea un sunet şi imagine
comune. Fiecare copil îşi va găsi locul, atât în spaţiu, adică în “mecanica” maşinii, precum şi în structura
ritmică: pentru ambele este nevoie de o anumită capacitate de a cultiva conştient o nouă mişcare într-
un ritm existent.

Exerciţiul nr. 2: 10 ani de acum înainte

Cum se desfăşoară? Spuneţi participanţilor că astăzi veţi face o călătorie imaginară în viitor. Rugaţi-i
să îşi imagineze că sunt cu 10 ani mai în vârsta şi vorbesc despre vieţile lor de acum (peste 10 ani).

Dacă vi se pare 10 ani o perioadă de timp prea lungă, modificaţi situaţia în”5 ani de acum înainte”.
Invitaţi-i să se gândească în linişte câteva minute la această situaţie. Încurajaţi-i să fie optimişti şi să
scrie despre propriile vise, interese şi dorinţe. Invitaţi participanţii să îşi împărtăşească ideile.
Întrebaţi participanţii ce cred că pot face ca să îşi îndeplinească visele.

4
acest exerciț iu este propus de Sylvia Rotter în cartea ei “Sus Cortina pentru viaț ă!”

76
Exerciţiul nr. 3. Ascultarea sunetelor din jur.

Punct de concentrare: asupra auzirii sunetelor din jurul nostru. Toţi stau în linişte un minut şi ascultă
sunetele din imediata apropiere. Apoi compară sunetele auzite: păsări, traficul străzii, scârţâitul
scaunelor etc. Daţi acest exerciţiu ca temă pentru acasă zilnic câteva minute.

Exerciţiul nr 4. Joc de identificare a obiectelor

Punct de concentrare: pipăirea obiectului.

Jucătorii stau în cerc. Un jucător este chemat în centru, unde stă cu mâinile la spate. Profesorul îi
pune uşor un obiect în mâini. Folosindu-şi simţul tactil, el va ghici ce fel de obiect este. Este
recomandabil să se aleagă obiecte uşor de recunoscut, totuşi nu acelea pe care le folosesc zilnic (o
carte de joc, o ascuţitoare, un toc de piepten, o ştampilă). Indicaţii pe parcurs: Ce culoare are? Ce
formă are? Ce dimensiune? La ce foloseşte?

Exerciţiul nr. 5. Acţiune fără mâini

Punct de concentrare: pe fizicalizarea şi manipularea obiectului fără a folosi mâinile. Doi sau mai mulţi
jucători se decid asupra unui obiect animat sau inanimat între ei, pe care îl vor pune în mişcare fără a-
şi folosi mâinile. Exemple: împingerea unei stânci, împingerea unei maşini, mişcarea unui tobogan,
escaladarea unui munte, etc.

Exerciţiul nr. 6. Animal, pasăre sau peşte

Jucătorii stau pe scaune aşezate în cerc. Unul este în centru. Cel din centru indică pe unul din
parteneri şi zice: „Animal, pasăre sau peşte?” şi apoi repetă una din cele trei categorii – de exemplu
„Peşte” – şi numără până la 10. Jucătorul indicat denumeşte o specie de peşte până când celălalt
numără până la 10. Dacă nu reuşeşte sau repetă ceva ce s-a mai spus, merge în centru, iar cel din
centru îi ia locul.

Exerciţiul nr. 7. Când o să plec în vacanţă…

Echipe de 4-6 jucători stau în cerc.

Partea I Primul jucător zice: „Când o să plec în vacanta, o să-mi iau zmeul” (sau orice alt obiect). Al
doilea jucător zice: „Când o să plec în vacanta, o să-mi iau zmeul şi pălăria.” Al treilea îşi ia zmeul,
pălăria şi adaugă un nou obiect. Jucătorul care greşeşte iese din joc şi jocul continuă până când
rămâne unul singur.

Partea a II-a Se joacă la fel, dar cu o nouă serie de obiecte, care nu se mai numesc, ci se
fizicalizează: în loc ca jucătorul să zică „o să-mi iau pantofii”, el îşi pune pantofii (invizibili). Următorul
repetă acţiunea sa şi adaugă un nou obiect – cântă la un flaut. Şi jocul continuă tot aşa, non-verbal.

Exerciţiul nr. 8. Cuvinte rimate

Jucătorii sunt aşezaţi în cerc şi unul stă în centru. Acesta spune un cuvânt format dintr-o silabă şi
indică către un coleg care, până ce el numără până la zece şi spune un cuvânt care rimează cu cuvântul
său. Dacă jucătorul nu reuşeşte să zică un cuvânt la timp, ia locul celui din centru. Dacă reuşeşte, jocul
continuă. Este considerată greşeală şi folosirea unui cuvânt care s-a mai zis.

Exerciţiul nr. 9. Nu da drumul mâinii

Jucătorii formează o linie ţinându-se de mâini. Copilul din capăt începe să meargă prin spaţiu,
conducând linia după el, Ia curbe, face serpentine, trece peste alte puncte ale liniei, până ce linia
devine un nod ce nu se mai poate mişca. Acum, cel de la capătul celălalt al liniei începe să desfacă
ghemul până ce linia e descurcată. (joc numit la noi „maţele-ncurcate”.)

77
Exerciţiul nr. 10. MaMeMiMoMu

Pentru acest joc cu ritm şi bătăi din palme, copiii stau în cerc cu faţă îndreptată către mijlocul
cercului. Îndrumătorul de joc rosteşte „Ma-Me-Mi-Mo-Mu, iar copiii repetă. Pentru a exersa, ei
repetă şirul de silabe de aproximativ 3 ori. Îndrumătorul de joc începe jocul rostind silaba „Ma“, se
uită la copilul care se află în cerc la dreapta lui şi, în acelaşi moment, bate din palme în direcţia lui.
Rostirea silabei, bătutul din palme şi răsucirea părţii superioare a corpului către vecinul din dreapta au
loc simultan, foarte energic şi cu încordare. Următorul copil va reacţiona destul de repede şi cu multă
încordare, rosteşte silaba „Me“, bate din palme şi se uită la vecinul lui din dreapta. Astfel, silabele
„Ma“, „Me“, „Mi“, „Mo“, „Mu“ parcurg cercul una după alta, fiind adresate direct vecinului din dreapta.
În momentul în care cercul funcţionează într-o direcţie, se poate schimba direcţia.

Exerciţiul nr. 11. Statuile şi sculptorii5

Se împarte grupul în două: „statuile” şi „sculptorii”. Statuile se aşează într-un spaţi stabilit, iar
sculptorii, mergând de la o statuie la alta, le vor schimba formele. După un timp, vor fi schimbate
rolurile, cine a fost statuie va deveni sculptor şi viceversa.

Exerciţiul nr. 12. Obiectul misterios

Ţineţi în mână un obiect. Daţi pe rând obiectul copiilor implicaţi în joc. Copiii trebuie să-l folosească ca
şi cum ar fi altceva. Mimând acţiunile implicate de acel obiect, copiii trebuie să-i facă pe ceilalţi să
înţeleagă ce este obiectul, conform interpretării lor. Cine ghiceşte merge şi mimează la rândul lui.

Exerciţiul nr. 13. Copacii şi vântul

Formaţi perechi. Unele persoane sunt vântul, altele copaci. Copacii îşi iau o poziţie confortabilă,
stabilă, aşezaţi jos, de exemplu. Vântul va încerca să îi mişte prin orice mijloc, iar copacii vor face tot
ce e posibil pentru a nu capitula. Treptat copacii încep să depună mai puţină rezistenţă, capitulează în
faţa împingerii vântului, dar totuşi revin în poziţia de start. Copacii permit să fie mişcaţi de vânt şi
încep un dans în care copacii nu îşi vor putea mişca rădăcinile de pe sol.

Exerciţiul nr. 14. Împietrirea6

Un copil este ales să fie „cel care prinde”. În momentul în care „cel care prinde” atinge un copil, acesta
tebuie să rămână pe loc împietrit cu picioarele larg depărtate. Copiii liberi pot să îi elibereze pe cei
împietriţi, trecând printre picioarele acestora.

Exerciţiul nr. 15. Desenul

Copiii sunt dispuşi pe şiruri egale ca număr, unul în spatele celuilalt. Voluntarul arată ultimului din

fiecare şir un desen simplu (un triunghi, o casa, etc.) şi cere apoi acestuia, ca folosind un deget, să
deseneze desenul prezentat pe spatele participantului din faţa sa. Acesta traseaza la rândul sau ce a
simţit, pe spatele persoanei din faţă si tot asa până când este atins primul din şir, care va desena pe o
bucata de hârtie ceea ce crede ca a înteles.

“Oricine poate juca. Oricine poate improviza. Oricine vrea poate juca teatru şi poate învăţa să devină
„apt pentru scenă”. Învăţăm din experienţă şi prin experimentare şi nimeni nu învaţă pe nimeni nimic.
Acest lucru este adevărat atât pentru copilul care trece de la mişcări dezordonate la mersul în patru
labe şi apoi la primii paşi, cât şi pentru omul de ştiinţă cu ecuaţiile sale.”-Viola Spolin.

5
acest exerciț iu este propus în Ghidul Writing Theatre
6
acest exerciț iu este propus de Sylvia Rotter în cartea ei “Sus Cortina pentru viaț ă!”

78
Să-ţi dau un pont! Copiii simt instinctiv dacă se descurcă sau nu la un joc, o sarcină,
în relaţie cu ei înşişi. E important ca feedback-ul primit să-i sprijine spre a se
cunoaşte pe ei înşişi. Ei acceptă critica directă, atunci când li se confirmă că pot să
facă ceva şi mai bineFeedback-ul constructiv înseamnă „Cred în tine. Ştiu de ce eşti
capabil”, şi întăreşte conştiinţa de sine şi sentimentul propriei valori.

Deoarece diferitele exerciţii şi jocuri sunt acceptate în mod diferit de către fiecare
copil sau grupă, programul de lucru va fi elaborat, pe cât posibil, în mod variat. Dacă
un exerciţiu nu funcţionează bine, este de preferat ca acesta să fie întrerupt pentru
a putea începe, pe cât posibil motivaţi, un alt exerciţiu.

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

Surse pentru exerciţii:

Sylvia Rotter, Viola Spolin, E. Boyd şi personale.

Ghidul Writing Theatre, Metode şi tehnici de scriere teatrală,
coordonator: Federica D'Armini

79
 CAPITOLUL 10.COMUNICARE ŞI MEDIA

Moto: Comunicarea este drumul spre comunitate, adică spre înţelegere, căldură interumană şi
aprecierea valorilor noastre comune.
Rollo May7

CONCEPTE CHEIE
Secolul în care trăim este, fără îndoială, unul dedicat comunicării. Odată
cu apariţia mijloacelor de comunicare în masă, acest aparent simplu act al
comunicării a atins o multitudine de posibilităţi, beneficiind de noi sensuri
şi de noi canale de exprimare. În trecut, termenul comunicare era folosit
ca sinonim pentru informaţie. În prezent însă, comunicarea este mult mai
mult decât simpla transmitere de informaţii. Ea a devenit o emblemă a
personalităţii comunicatorului, fie el o persoană sau o instituţie. Mai mult
decât atât, acest comunicator nu mai este doar un jurnalist privilegiat
sau expertul de la departamentul relaţii publice. În lumea contemporană,
datorită accesului la noile media, el poate fi oricare dintre noi.
Dincolo de a reprezenta un mijloc prin care transmitem ceva, comunicarea în secolul XXI reprezintă un
mod de a fi, de a spune o poveste, de a transmite entuziasm şi de a-i inspira pe ceilalţi prin acţiunile şi
mesajele noastre. O comunicare eficientă devine într-adevăr premisa comunităţii, doar atunci când ea
inspiră societatea.

Munca de voluntariat pentru care ai ales să dedici energia ta, este unul dintre cele mai frumoase
moduri de a participa la viaţa comunităţii. Cu ajutorul instrumentelor comunicării vei reuşi să valorifici
la maxim potenţialul extraordinar al tuturor proiectelor tale. Reţine câteva lucruri esenţiale şi vei
avea cheia comunicării:
- Comunicarea este inevitabilă – aceasta este prima axiomă formulată de către reprezentanţii
Şcolii de la Palo Alto 8. Comunicarea este aşadar un act pe care îl desfăşurăm permanent şi pe
care este imposibil să îl oprim. Aparenta tăcere sau blocare a comunicării este tot un mesaj pe
care îl transmitem. Aşadar, nu uita că tot ceea ce faci sau nu faci este purtător de sens;
- Mediul este mesajul – sintagma folosită de Marshall McLuhan9 a revoluţionat înţelegerea
relaţiei dintre instrumentele folosite şi actul în sine al comunicării. Tot ceea ce facem
transmite sens şi este o parte importantă a comunicării. Indiferent că folosim internetul sau
un afiş de promovare, de la cuvintele alese până la culori sau imagini, fiecare aspect al canalului
de comunicare ales este asimilat ca făcând parte din mesaj. Mijlocul de comunicare este la fel
de important ca mesajul, aşadar alege mediul în funcţie de ceea ce vrei să transmiţi;
- Spune o poveste – canalul de comunicare este la fel de important precum contextul. Oamenilor
nu le place informaţia simplă şi seacă. Găseşte un cadru prin care să o faci atractivă, dă-i viaţă
şi personalitate. Astăzi toată lumea este copleşită de informaţie, fă în aşa fel încât mesajul
tău să atragă atenţia. Informaţia se adresează creierului, povestea se adresează inimii. Pentru
ca mesajul tău să aibă succes, este important să atingă inimi;

7
Rollo May a fost un vestit psiholog american, unul dintre promotorii curentului existenț ialist în psihoterapie.
8
Reunește primul grup de cercetători în domeniul comunicării.
9
Filosof canadian, specialist în teoria comunicării. Unul dintre cei mai importanț i autori în domeniul media și comunicare.

80
 - Concepe mesajul ţinând cont de publicul tău – nu transmite un mesaj general, ci unul care să
fie scris şi conceput în aşa fel încât să fie pe înţelesul publicului ţintă. Atunci când comunici,
nu uita niciodată ce transmiţi, de ce şi mai ales cui;
- Crede în ceea ce transmiţi! Fii creativ, pozitiv şi entuziast – pentru a avea impact,
comunicarea va fi o permanentă explozie de încredere şi bucurie;

- Fii memorabil! – acum că ai mediul, contextul, motivaţia şi mai ales mesajul perfect, nu uita că
este important să-l faci să dăinuie. Pentru ca mesajul să ajungă la publicul ţintă, fă-l atractiv
(prin mediu, context, poveste, etc.), dar pentru a rămâne în memoria lui, formulează-l astfel
încât să fie răspunsul unei importante nevoi a acestuia. Aici, munca unui voluntar reprezintă
contextul perfect! Te adresezi tocmai nevoilor comunităţii, încerci să le împlineşti, bucuri
oameni şi eşti în permanent contact cu ei. Experţii în publicitate formează uneori nevoi false
tocmai pentru a avea impact asupra publicului. Tu ai şansa de a răspunde nevoilor reale ale
societăţii. Nu uita să fructifici această minunată menire!

PORNEŞTE DE LA TINE

Cele mai frumoase poveşti sunt cele sincere. Porneşte de la tine atunci când
comunici. Aşa vei stabili cel mai repede şi simplu relaţia cu publicul ţintă care va citi
mesajul, sau cu auditoriul care este chiar în faţa ta. Le vei câştiga încrederea, vei
naşte admiraţie pentru sinceritatea ta şi vei reuşi să le transmiţi o stare de
relaxare.

Te invit să faci chiar acum o încercare!

Imaginează-ţi că ai puterea să faci întreaga lume să se oprească pentru 5 minute
pentru a te asculta. Gândeşte-te ce ai vrea să le transmiţi? Ce crezi că este
important ca ei să ştie? Alege nu doar un lucru pe care să îl comunici, ci şi metoda cea mai potrivită
pentru a face asta. Poate vrei să le povesteşti ceva despre tine, poate vrei sa afle ceva despre un
proiect la care te-ai gândit sau un lucru foarte frumos pe care l-ai văzut sau citit. Pune pe hârtie
câteva idei. Apoi imaginează-ţi care ar fi cea mai bună formulă de transmitere a mesajului. Evaluează
punctele tale forte şi bazează-te pe ele. Poate nu te simţi confortabil să vorbeşti în public, cu atât mai
mult în faţa lumii întregi, dar poate îţi place enorm să cânţi sau să desenezi. Cum crezi că ar arăta
mesajul tău într-o imagine? Lasă creativitatea liberă. Imaginează-ţi toate detaliile: ce zi ar fi mai
potrivită, unde ai vrea să se întâmple totul, cum ar putea mesajul tău să aibă cel mai bun impact. După
ce eşti mulţumit de toate lucrurile pe care le-ai stabilit, acţionează. Desigur că nu va fi posibil să faci
toată lumea să se oprească, dar poţi să strângi un grup de prieteni si să începi prin a le comunica lor
mesajul tău. Apoi provoacă-i şi pe ei să pregătească un asemenea moment.
În esenţă, orice comunicare, fie ea scrisă, verbală sau nonverbală, este o mică variantă a acestui
exerciţiu. Gândeşte-te că vorbeşti întregii lumi, că vrei să transmiţi ceva important, care să îi
motiveze pe ceilalţi şi să aibă impact pozitiv şi cel mai important: porneşte de la tine! Asta înseamnă:
porneşte de la ceva în care tu crezi, de la ceva care are importanţă pentru tine, de la ceva ce cunoşti
şi crezi că e important să cunoască şi ceilalţi. Pune în mesaj o parte din tine, ceva din personalitatea
ta, şi fă în aşa fel încât formula finală să trezească emoţie.
Porneşte de la tine dar nu uita că mesajul final este întotdeauna pentru ceilalţi. Ţine cont că ceea ce
pleacă de la tine va avea un impact general. Identifică aşadar partea mesajului tău cu care s-ar putea
identifica şi ceilalţi şi pune accent pe aceasta.
Un alt motiv important pentru a porni de la tine este încrederea. Întotdeauna vei avea mai puţine
emoţii şi mai mult succes atunci când vei vorbi despre ceva ce cunoşti şi îndrăgeşti!

81
În următoarele pagini, vei regăsi argumentele teoretice pentru cele prezentate până acum şi multe
alte lucruri care să te ajute. Aşa este, urmează puţină teorie, însă atunci când vine vorba de
comunicare, ai să te convingi că până şi partea teoretică este atractivă şi prietenoasă!

ESENŢA ESENŢELOR

Comunicarea eficientă reprezintă 20% ceea ce cunoşti, iar 80% ceea ce simţi despre ceea ce cunoşti.
Jim Rhon

Delimitări şi clarificări conceptuale

Definiţia. Universul comunicării este mult prea complex pentru a putea fi
conţinut într-o singură definiţie general valabilă, dar, în sensul cel mai
general, atunci când vorbim de comunicare ne referim la două elemente
(emiţător şi receptor) între care există un flux de mesaje. Acestea pot să
fie extrem de variate, de la limbaj scris sau vorbit, până la imagini, elemente
nonverbale sau simple semnale. ”Se vorbeşte de comunicare de fiecare dată
când un sistem, respectiv o sursă influenţează alt sistem, în speţă un
destinatar, prin mijlocirea unor semnale alternative care pot fi transmise prin canalul care le leagă”
(Charles E.Osgood în A Vocabulary for Talking about Communication ). Spre deosebire de comunicare,
informaţia este ceea ce se transmite prin procesul comunicării. Ea este asimilată cu mesajul sau
ştirea.
În cadrul comunicării, se pot delimita mai multe faţete ale acesteia din perspectiva scopului urmărit:
comunicare publicitară sau advertising – reprezintă ”procesul plasării unor reclame identificabile, în
media, bine definite, contra unor costuri cunoscute ale spaţiilor sau timpilor folosiţi pentru aceasta”
(Baker, 1998); promovarea sau publicity – este publicitatea neplătită prin care o organizaţie sau o
persoană oferă către mass-media diverse informaţii cu caracterul de ştiri. Dacă sunt de interes,
acestea vor fi publicate fără a mai fi plătite; comunicarea publică – este un tip de comunicare socială,
care vizează promovarea unor comportamente ”ideale” ale cetăţenilor. Ea are ca obiective acţiunile de
prevenire în favoarea sănătăţii şi securităţii, promovarea resurselor patrimoniale, etc.; PR-ul sau
relaţiile publice – reprezintă ”efortul planificat şi susţinut de a stabili şi menţine o stare de simpatie
şi înţelegere între o organizaţie şi mediul ei” (Jefkins, 1994). Este vorba aşadar de comunicarea
instituţională.

O altă clarificare importantă se referă la noile media. Apariţia acestora a transformat universul
comunicării prin două aspecte majore: 1. Dacă înţelegem comunicarea ca fiind transmiterea de
informaţii, noile media au redefinit această activitate prin jocul cu imaginea. Este vorba despre
tranziţia de la comunicarea preponderent scrisă, la comunicarea preponderent vizuală; 2. Noile media
reprezintă, odată cu apariţia internetului, accesul tuturor la platforme de comunicare în masă. Odată
cu această etapă, comunicarea a schimbat din nou faţa lumii. Este important să reţinem că noile media,
nu se referă doar la internet şi nici doar la mediile contemporane. Exemple sunt de asemenea tiparul,
un alt element revoluţionar al timpului său, radioul sau televiziunea.

 Elemente ale comunicării

Aşa cum probabil ai înţeles deja, în procesul comunicării este nevoie de un emiţător şi de un receptor,
dar acestea două nu sunt singurele elemente. Literatura de specialitate prezintă schema lui
H.D.Lasswell ca model standard de analiză a comunicării. Aceasta prezintă legătura dintre elementele
comunicării şi funcţiile acestora. De asemenea, este un instrument extrem de folositor de fiecare
dată când concepem un mesaj, deoarece ne oferă lista de întrebări prin care verificăm claritatea
comunicării noastre:

82
 EMIŢĂTOR MESAJ MEDIU RECEPTOR IMPACT

Cine? Ce spune? Prin ce mijloc? Cui? Cu ce efect?

 Forme ale comunicării
Aceste forme pot fi clasificate în funcţie de participarea indivizilor la procesul comunicaţional, după
contextul mesajelor, după instrumentele sau obiectivele comunicării. Iată o listă cu principalele forme
ale comunicării:
ANALOGICĂ Include orice formă de comunicare prelingvistică, paralingvistică sau
nonlingvistică şi se bazează pe principiul asemănării sau al analogiei: limbajul
gestual, mimica, postura, intonaţia, privirea, efectele sonore, imagini vizuale,
desene, diagrame, culoare, poziţie, formă, etc.
DIGITALĂ Utilizează limbajul convenţional: semnul lingvistic – cuvântul sau limbajele
logico-matematice (limbajele numerice şi binare),
INTRAPERSONALĂ Se referă la universul interior al fiecărui individ – gânduri,emoţii, sentimente şi
felul în care ne definim pe noi înşine. În acest tip de comunicare suntem în
acelaşi timp emiţătorul şi receptorul. O altă denumire posibilă ar fi vocea
interioară.
INTRAPERSONALĂ Este comunicarea care se realizează între cel puţin două persoane. Ea
reprezintă o punte de legătură între noi şi cei din jurul nostru. Este poate cea
mai uzuală formă de comunicare.
NONVERBALĂ Se realizează prin mijloacele nonverbale (mişcări ale corpului, poziţionarea în
spaţiu, imagine). În urma studiilor se pare că actul comunicaţional este alcătuit
din 55% elemente nonverbale, 38% elemente paraverbale şi Doar 7% elemente
verbale. Mijloacele nonverbale cu impactul cel mai mare sunt: zâmbetul şi
stabilirea contactului vizual. Nu uita să le foloseşti cât mai des pentru a stabili
o comunicare eficientă! În ceea ce priveşte poziţia corpului, cele mai
importante semnale vin în sensul deschiderii spre dialog sau al respingerii
acestuia. Observă dacă interlocutorul are o postură închisă (mâini şi picioare
încrucişate) sau deschisă (este relaxat). Deoarece interpretarea comunicării
nonverbale se bazează preponderent pe asocieri, în cele mai multe cazuri, poţi
avea încredere în emoţiile pe care ţi le transmite limbajul corporal al
interlocutorului. Fii atent la schimbări sau gesturi care se repetă.
PARAVERBALĂ Susţine comunicarea verbală şi este definită prin însuşiri care însoţesc
cuvântul: ritm, intensitate, debitul vorbirii, intonaţia, etc. Cel mai important
lucru de care vei ţine cont este alternanţa! În acest fel, publicul nu se va
plictisii, vei stârni interesul şi vei ţine atenţia trează.

 Stiluri de comunicare
1. Neutru – este independent de stările sufleteşti şi este prezent preponderent în relaţiile
oficiale;
2. Solemn – are la bază un ceremonial specific contextului şi este prezent în momente
deosebite;
3. Beletristic – bogat în sensuri, favorizează imaginaţia. Îl regăsim în operele literale,
narative;
4. Ştiinţific – predomină limbajul de specialitate specific domeniului abordat. Predomină stilul
de judecată raţională, deductivă;
5. Administrativ – bazat pe cerinţe instituţionale;
6. Publicistic – informaţia este centrul comunicării;
7. Managerial – centrat pe gestionarea şi rezolvarea problemelor.

83
Indiferent de stilul abordat, ţine minte calităţile pe care este necesat să le aibă orice comunicare:
claritate, corectitudine, adecvare, puritate, concizie şi precizie!

 Cum scriu...un comunicat de presă, o ştire, un anunţ?

Cea mai importantă regulă în conceperea unei comunicări scrise este piramida inversă. Aceasta se
referă la distribuţia informaţiilor în corpul textului şi are ca scop principal captarea atenţiei
cititorului. Piramida inversă ne arată că informaţia are o anumită aşezare pentru a avea cel mai bun
impact. Este vorba despre o ordine descrescătoare în ceea ce priveşte importanţa ei:

- prima frază/introducerea  conţine esenţa

mesajului (de obicei răspunde la întrebările când?
unde? ce?), rolul ei este de a stârni interesul
cititorului;

- primul paragraf  este un rezumat

concentrat al ştirii şi conţine cuvintele cheie;
- paragrafele de susţinere  dezvoltă mai
multe detalii despre fiecare element al ştirii,
susţin introducerea, stabilesc contextul pentru
elementele deja prezentate, oferă informaţii
secundare, aici putem introduce şi o scurtă
prezentare a organizaţiei care dă comunicatul, o
descriere a ediţiilor anterioare a unui eveniment
anunţat, etc.;
- finalul  este la fel de important ca
introducerea. Fă-l memorabil şi ancorază
informaţia în memoria cititorului printr-o
formulare scurtă şi de impact!;

- date de contact  dacă scriem un comunicat

de presă, vom trece la final datele de contact
(putem scrie ”Pentru mai multe informaţii:….”). Se
vor menţiona datele de contact ale unei persoane
care poate oferi mai multe informaţii cu privire la
comunicat, număr de telefon, adresă de mail,
adresă web, etc.

O altă indicaţie utilă se referă la conţinut. Niciodată nu scrie un comunicat sau un articol prin care să
încerci să acoperi 2 sau mai multe subiecte. Fiecare ştire va avea propriul ei spaţiu de comunicare. În
caz contrar, rişti să naşti confuzie în rândul cititorilor, iar informaţia va fi distorsionată. De
asemenea, aminteşte-ţi că mesajele puternice stau în comunicate scurte! În general, un comunicat de
presă bun depăşeşte rareori o pagină.

Fii, de asemenea, atent la cuvinte şi formulări! Indiferent de canalul de comunicare, chiar dacă este
vorba de internet sau de reţele de socializare, cuvintele reprezintă succesul sau eşecul unei
comunicări. Dacă te adresezi comunităţii de prieteni de pe Facebook, poţi să modifici puţin
introducerea sau chiar întreaga structură a mesajului pentru a-l face mai prietenos. Internetul ne
permite să ne jucăm cu abordări diferite, însă alegerea cuvintelor este esenţială! Nu folosi superlative
(preferă să fi obiectiv în ştire şi lasă cititorii să dea verdictul de oau!); ai grijă la informaţiile
incorecte, neverificate sau controversate şi mai bine renunţă la ele dacă nu eşti sigur de adevărul sau
de mesajul lor pozitiv; menţine ştirea curată, fără informaţii inutile; reciteşte, reciteşte, reciteşte şi
nu lăsa să îţi scape nimic din ceea ce nu ai vrut să transmiţi (greşeli gramaticale, formulări neclare,

84
informaţii lipsă, etc.). Eventual poţi ruga o altă persoană să citească ştirea înainte de publicare pentru
a verifica feedback-ul.

Chiar dacă suntem la capitolul scris, nu uita de vizual! Asta înseamnă în primul rând impactul vizual al
comunicatului sau al articolului. Dacă este vorba de un comunicat de presă, asigură-te că ai trecut în
partea superioară a paginii: titlul comunicatului, data şi locul, informaţii esenţiale despre cine emite
comunicatul (este cel mai bine să foloseşti un antet oficial sau logo-ul organizaţiei). De asemenea, fii
atent la aşezarea în pagină. Ai grijă ca frazele sau paragrafele să nu fie prea lungi, iar amplasarea lor
să nu obosească privirea. În al doilea rând, vizualul înseamnă documente ataşate. Însoţeşte
comunicatul sau articolul de imagini! Poţi să trimiţi un afiş al evenimentului/proiectului, fotografii ale
persoanelor menţionate în ştire sau imagini de la un eveniment care deja a avut loc. Astfel, informaţia
va deveni mult mai atractivă.

 Înainte să porneşti la drum!

Fii pozitiv, onest şi entuziast – a comunica reprezintă o responsabilitate faţă de toţi cei la care
ajunge mesajul tău. Mai ales în această eră în care suntem zilnic copleşiţi de o mulţime de ştiri, ai grijă
ca informaţiile trimise de tine să fie pline de bucurie, sinceritate, energie şi lucruri pozitive;

Fii simplu – cele mai memorabile mesaje, branduri sau produse din ultimele decenii, reprezintă cuvinte
scurte sau prescurtări. Gândeşte-te doar de câte ori ai spus Mac în loc de Macintosh. Cel mai puternic
impact îl au mesajele scurte şi clare, fie că este vorba de comunicarea interumană sau de promovare;
Fii o parte armonioasă din orchestră – un alt model propus de Şcoala de la Palo Alto este cel al
orchestrei. Această metaforă traduce comunicarea printr-o reţea complexă de interacţiuni între
diverse instrumente (comunicatorii). Depinde de toţi participanţii ca această partitură invizibilă să fie
în armonie şi nu în disonanţă;

Inspiră – prin orice act al comunicării, oferă idei noi, soluţii creative şi cât mai multe zâmbete!

INTRĂ-N JOC! PRACTICĂ! APLICĂ

Exerciț iul nr. 1. Prezentare în imagini/Cartea de vizită în imagini

Ce urmărim? ”Prezentarea în imagini” facilitează cunoaşterea între

participanţi, folosind specificul comunicării nonverbale. Acest exerciţiu este
foarte potrivit într-un grup nou format, pentru prezentarea celor
participanţi, pentru a încuraja comunicarea şi o atmosferă deschisă.

Timp necesar: 10-15 min, în funcţie de numărul de participanţi

De ce avem nevoie? Foi de hârtie, creioane sau carioci colorate
Numărul şi vârsta participanţilor: 15-25 participanţi cu vârste peste 10 ani

Cum se desfăşoară? Împarte participanţilor câte o foaie de hârtie. Aşează creioanele sau cariocile
colorate astfel încât oricine doreşte să le poată folosi. Roagă fiecare participant să deseneze pe foaie
ceva ce îl reprezintă sau ceva ce ar vrea să transmită celorlalţi. Poate să fie chiar şi un desen abstract
sau un mesaj scris. Încurajează-i să fie cât mai creativi şi cât mai dedicaţi sarcinii. Este ca şi cum şi-
ar confecţiona o altfel de carte de vizită, mai prietenoasă şi mai atractivă. Apoi, invită fiecare
participant să treacă pe rând pe la fiecare coleg pentru a-şi prezenta ”cartea de vizită”. Regula este
că nimeni nu are voie să vorbească. Cel care îşi prezintă desenul va trece încet prin dreptul fiecărui
coleg, ţinând foaia astfel încât toată lumea să vadă desenul. După ce s-au încheiat ”prezentările” roagă
participanţii să spună cum s-au simţit în fiecare ipostază, cum a fost atunci când au trecut prin faţa
colegilor şi de asemenea ce au înţeles despre ceilalţi colegi din desenele prezentate. Încurajează
implicarea tuturor.

85
Ce am învăţat? Cât de multe spune o imagine; cât de importante sunt mesajele noastre chiar şi atunci
când nu folosim cuvinte; cât de uşoară este comunicarea atunci când am mesajul pregătit.

Exerciț iul nr. 2. Numără în grup

Ce urmărim? Acest joc este folositor la începutul unui atelier de lucru, oricare ar fi acesta. El
urmăreşte concentrarea atenţiei şi stabilirea coeziunii grupului. De asemenea, poate fi folosit chiar şi
în timpul unui atelier, atunci când observaţi că grupul este plictisit sau nivelul de concentrare a scăzut.
În acest caz, puteţi începe prin câteva exerciţii de energizare. Apoi, pentru a readuce concentrarea,
folosiţi ”număratul în grup”.
Timp necesar: 10-15 min
De ce avem nevoie? Un spaţiu aerisit şi destul de mare pentru a putea forma un cerc din toţi
participanţii.

Numărul şi vârsta participanţilor: 15-20 participanţi cu vârste peste 10 ani

Cum se desfăşoară? Roagă participanţii la exerciţiu să alcătuiască un cerc în aşa fel încât să aibă o
distanţă generoasă între ei şi să se poată privi unul pe altul. Apoi, se pot aşeza jos, cu picioarele
încrucişate. Regula este ca ei să înceapă să numele cu voce tare, pe rând, urmărind să ajungă la o cifră
cât mai mare. Nu vor număra, însă, în ordinea în care sunt aşezaţi. Câte o singură persoană, aleatoriu,
va spune cu voce tare o cifră. Participanţii se vor pune de acord, fără să comunice verbal, cine va spune
următoarea cifră. După ce grupul reuşeşte să numere măcar până la 20-25 sau din contră dacă grupul
are eşecuri repetate, se poate trece la următoarea etapă a exerciţiului în care participanţii vor
încerca acelaşi instructaj dar de această dată cu ochii închişi.

Ce am învăţat? Iniţial participanţii vor încerca să se grăbească pentru a fi cât mai eficienţi, însă
cheia exerciţiului este răbdarea, atenţia la celălalt, concesia şi cooperarea. Vor învăţa cât de
importantă este comunicarea non-verbală şi atenţia în echipă.

Exerciț iul nr. 3. Maşina de scris

Ce urmărim? Asemănător exerciţiului anterior, ”Maşina de scris” aduce atenţie şi concentrare în grup
şi în acelaşi timp facilitează exersarea comunicării nonverbale.

Timp necesar: 15-20 minute.

De ce avem nevoie? Un spaţiu aerisit şi generos.

Numărul şi vârsta participanţilor: 15-25 participanţi cu vârste peste 12 ani.

Cum se desfăşoară? Participanţii alcătuiesc un cerc, stând aşezaţi într-o poziţie confortabilă.
Desemnează o persoană de la care va începe alfabetul. Mergând în direcţia acelor de ceasornic,
fiecare persoană va fi câte o literă din alfabet (incluzând ”ă”, ”â”, ”ş”, ”ţ”). Atunci când se termină
literele, continuaţi cu semne de punctuaţie. Desemnaţi câte un semn pentru următoarele persoane din
cerc, în ordine. În funcţie de numărul de participanţi, se poate întâmpla ca o persoană să aibă şi o
literă şi un semn de punctuaţie de care este responsabil. Grupul este acum o maşină de scris. Începeţi
cu un cuvânt pe care grupul îl va scrie, apoi puteţi să treceţi la o frază. Scrierea se va puncta prin
pronunţarea cu voce tare a literei de către persoana responsabilă de respectivul semn al alfabetului şi
prin ridicarea ambelor mâini deasupra capului. Urmărim să existe un ritm de scriere constant, fără
pauze între litere şi fără greşeli (de exemplu, suprapunerea mai multor litere). Cine greşeşte, va ridica
o mână sus şi va spune ”eu”, apoi scrierea se reia de la început.

Ce am învăţat? Grija pentru armonia întregului grup; atenţia îndreptată către ceilalţi, comunicarea
eficientă în echipă, importanţa comunicării nonverbale.

86
 Exerciț iul nr. 4. Poveste de grup

Ce urmărim? Acest exerciţiu are ca scop antrenarea participanţilor pentru a dezvolta o poveste de la
câteva elemente existente. De cele mai multe ori, comunicarea pe care o facem nu porneşte de la zero.
Ea va fi construită pe câteva informaţii care sunt fixe şi de la care nu ne putem abate. De aici încolo,
munca de promovare/comunicare înseamnă a contribui cu imaginaţie şi creativitate pentru a transmite
mesajul cât mai eficient, dar urmărind acelaşi scop.

Timp necesar: 20-30 minute.

De ce avem nevoie? Scaune pentru participanţi.

Numărul şi vârsta participanţilor: 15-20 participanţi cu vârste peste 12 ani
Cum se desfăşoară? Participanţii sunt aşezaţi pe scaune, în cerc. Unul dintre ei va începe să spună
liber o poveste, o întâmplare. Aceasta nu este necesar să fie reală şi poate de asemenea să aibă
elemente fantastice. Este bine ai dăm un subiect de la care să se plece sau un cuvânt impus pentru
prima frază. Pe rând, fiecare participant, va dezvolta povestea timp de 2-3 minute. Următoarea
persoană, preia ultima propoziţie şi apoi continuă povestea adăugând alte elemente, dezvoltând firul
narativ şi personajele oricum doreşte. După ce se încheie o tură de cerc în acest mod şi fiecare a
contribuit cu o bucăţică de naraţiune la poveste, vom impune fiecăruia câte un stil de comunicare pe
care să îl respecte atunci când îi va veni rândul (neutru, solemn, beletristic, ştiinţific, etc.). Încurajaţi
participanţii să asume cât mai mult acest stil. Puteţi să îi rugaţi să se ridice în picioare, să se plimbe
prin sală, să facă orice cred că este în acord cu acel stil. Urmărim creativitatea, dar în acelaşi timp şi
coerenţa poveştii. Coordonaţi participanţii în aşa fel încât să ţină cont de structura de bază a oricărei
poveşti (introducere, cuprins, încheiere).
Ce am învăţat? Să dezvoltăm o comunicare pornind de la câteva elemente date; am exersat stilurile
de comunicare şi am dezvoltat imaginaţie. De asemenea, am urmărit atenţia la grup (cum să fiu atent la
povestea celorlalţi pentru a o putea continua pe a mea), coordonarea ideilor în funcţie de naraţiunea
principală, dar şi stimularea creativităţii şi generarea de idei noi.

Exerciț iul nr. 5. Expert în lucruri care nu există

Ce urmărim? Dezvoltarea spontaneităţii, a imaginaţiei şi a exprimării verbale, dar şi a abilităţilor de
comunicare şi de promovare a unui obiect/produs/serviciu care nu există

Timp necesar: 20-30 minute.

De ce avem nevoie? Scaune pentru participanţi, un bol sau o căciulă, hârtie şi creioane.

Numărul şi vârsta participanţilor: 15-20 participanţi cu vârste peste 10 ani.

Cum se desfăşoară? Împarte fiecărui participant două bucăţi de hârtie. Roagă-i să scrie pe acestea
câte un obiect sau o meserie inventată de ei. Regula este ca acest obiect/produs/serviciu/etc., să fie
ceva absolut inedit, ceva care nu există. Strânge apoi toate hârtiile şi pune-le în bol. De aici înainte,
participanţii pot lucra individual sau în echipe de câte două, trei persoane. Prima persoană sau echipă
desemnată, va trece în faţa grupului şi va deveni Expertul. Acesta va extrage din bol, un bileţel cu
obiectul sau meseria în care va deveni Expert atotcunoscător. De exemplu, putem avea un Expert în
fructe care cresc pe raft, Expert în maşina care merge singură, Expert în fiinţele de pe planeta
Marte, Expert în medicamentul care vindecă orice boală, Expert în istoria furnicilor, etc. Puteţi să vă
folosiţi imaginaţia cât mai mult. Apoi, Expertul va ţine un discurs, în faţa grupului, în care să prezinte
”cunoştinţele” sale. Este vorba despre un exerciţiu de imaginaţie. Expertul va furniza cât mai multe
detalii, astfel încât ceilalţi participanţi să înţeleagă foarte bine obiectul prezentat. Participanţii vor
pune diverse întrebări Expertului legate de orice aspect pe care nu l-au înţeles. Această parte este
desigur o provocare de creativitate şi pentru Expert care va răspunde prompt şi cât mai detaliat.

87
Ce am învăţat? Să ne adaptăm discursul pentru orice tip de comunicare, să avem încredere în ceea ce
prezentăm şi să convingem audienţa. Acest exerciţiu este un antrenament de discurs public,
spontaneitate şi imaginaţie. Dacă suntem capabili să devenim convingători atunci când vorbim despre
lucruri care nu există, cu atât mai uşor ne va fi atunci când vom comunica în sfera lucrurilor care sunt
reale.

Exerciț iul nr. 6. Discurs simultan

Ce urmărim? Antrenarea concentrării, creativităţii şi abilităţilor de comunicare în public.

Timp necesar: 30 min

De ce avem nevoie? Scaune pentru participanţi
Numărul şi vârsta participanţilor: 10-15 participanţi cu vârste peste 15 ani

Cum se desfăşoară? Roagă două persoane să vină în faţa grupului. Vor sta în picioare, la distanţă de
aproximativ 1-2 m unul de celălalt. Restul grupului stă pe scaune în raţa lor. Cei doi au sarcina de a
spune fiecare un discurs simultan cu celălalt coleg, încercând fiecare să păstreze coerenţa şi ritmul
povestirii, dar să şi capteze atenţia publicului. Discursul poate să fie o amintire sau chiar ceva
inventat. Invită apoi toţi participanţii, în perechi de câte o persoane, să treacă prin această
experienţă. La fina, cere feedback de la fiecare persoană: cum s-a simţit în timpul exerciţiului; ce a
fost complicat; ce a fost de ajutor; cât îşi mai aminteşte din discursul partenerului, dacă este posibil
cere să reproducă ceva. La final cere şi părerea publicului pentru a vota care discurs a fost mai
convingător, dar mai ales roagă-i să argumenteze şi astfel să evidenţieze câteva reguli de aur pentru
vorbitul în public.

Ce am învăţat? Atunci când vorbim în faţa unor oameni pentru a transmite un mesaj sau pentru a face
o prezentare, întâmpinăm o mulţime de factori care ne perturbă atenţia, de la emoţii până la
întâmplări neprevăzute. Acest exerciţiu ne stimulează să găsim cele mai bune soluţii pentru a ieşi din
impas şi ne arată cât de importantă este creativitatea şi siguranţa de sine pentru ca mesajul nostru să
capteze atenţia publicului.

Exerciț iul nr. 7. Afiş – colaj sau provocarea creativităţii

Ce urmărim? Dezvoltarea creativităţii prin comunicarea în imagini.

Timp necesar: 30-40 minute.

De ce avem nevoie? Cinci mese, coli mari de hârtie (minim A3), diverse imagini decupate din reviste,
creioane şi carioci colorate, foarfece, lipici.

Numărul şi vârsta participanţilor: 15-25 participanţi cu vârste peste 12 ani

Cum se desfăşoară? Împarte participanţii în grupe de câte 5 persoane. Fiecare echipă v-a primi o
temă sau un eveniment pentru care va confecţiona un afiş-colaj pentru prezentarea
temei/evenimentului. Aşează pe fiecare masă câte o coală de hârtie, lipici şi foarfece. Într-un colţ al
spaţiului aşează bucăţile decupate din reviste. După ce primeşte tema, fiecare echipă va avea 5 minute
să gândească o idee pentru afiş, 30 de secunde pentru a-şi alege apoi imaginile cele mai potrivite
pentru a alcătui colajul (fiecare echipă va folosi cel puţin 5 imagini, iar restul poate fi scris/desenat
cu creioane) şi 10 min pentru a confecţiona afişul. Fiecare echipă v-a alege apoi 2 reprezentanţi care
vor prezenta creaţia în faţa colegilor, vorbind despre ideea aleasă şi despre cum a decurs alcătuirea
afişului. Încurajează colegii să se implice cât mai mult şi să ofere feedback.

Ce am învăţat? De cele mai multe ori creativitatea este stimulată atunci când avem resurse limitate
(imaginile disponibile sau timpul). Căutarea permanentă de soluţii şi adaptarea la resursele existente
este foarte importantă în orice comunicare.

88
 BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

1. Tran, Vasile şi Stanciugelu, Irina – Teoria comunicării, Ed. Tritonic,

Bucureşti, 2015
2. Georgiu, Grigore – Cultură şi comunicare, SNSPA, Bucureşti, 2008-
2009
3. Spolin, Viola – Improvizaţie pentru teatru – UNATC Pres, Bucureşti,
2008

89
CAPITOLUL 11. PROIECTE COMUNITARE IMPLEMENTATE DE TINERII VOLUNTARI SNAC –
EXEMPLE DE BUNE PRACTICĂ

1. Proiectul “Dăruind vei dobândi!”

Echipa MARVAL Group. Prof coordonator, Peşu Violeta

Marval Group este o organizaţie tânără de voluntari din Liceul Pedagogic “Mircea Scarlat”
Alexandria care se implică în activităţile desfăşurate în cadrul SNAC. Numele grupului provine de
la iniţialele membrilor formatori: Mădălina, Andreea , Ruxandra, Violeta, Ancuţa şi Lavinia.

Echipa este formată din 30 de voluntari, dornici să se implice activ în activităţile de

voluntariat. Ei au iniţiat proiectul “Dăruind vei dobândi!” care a avut ca scop diminuarea efectelor
negative ale experienţei spitalizării asupra copiilor internaţi. Atmosfera de spital care are o anumită
influentă asupra modalităţii în care copilul trăieste experienţa spitalizării au determinat organizaţia
de voluntari MARVAL Group să ia iniţiativa de a redecora un spaţiu din incinta instituţiei sanitare, cu
scopul de a transforma mediul într-unul cald şi primitor şi realizarea unor activităţi interactive de
animaţie, astfel încât să formeze copilului o reprezentare pozitivă despre acest loc, diminuând starea
de angoasă.

Activităţile desfăşurate în cadrul proiectului sunt:

 Promovarea voluntariatului în liceu prin afişe, pliante, amenajarea în holul liceului a unui panou
cu activităţile de voluntariat, noutăţi, anunţuri, dar şi prin intermediul mass mediei.
 Selectarea elevilor din liceu dispuşi să se implice în activităţi de voluntariat pe baza unui
chestionar care a scos în evidenţă disponibilitatea de a se implica în activităţile de voluntariat;
 Formarea voluntarilor acceptaţi în echipă. În primă etapă s-a realizat un portal de curs online
pentru toţi cei care doresc să înveţe metode de lucru cu persoanele cu cerinte educative
speciale.http://liceul-pedagogic-mircea-scarlat.ro/marval/, iar în a doua etapă fiecare
membru fondator al grupului Marval a susţinut câte un curs de formare.

90
  4.Derularea unor activităţi interactive, de animaţie cu pacienţi internaţi în Secţia de pediatrie
a Spitalul Judeţean de Urgenţă Alexandria. Activităţile s-au desfăşurat din luna noiembrie
până în ianuarie, astfel încât în fiecare lună au beneficiat în jur de 94 de copii.
 Strângerea de fonduri pentru aplicarea proiectului. Am organizat următoarele evenimente:
Săptămâna legumelor şi a fructelor donate, Spectacol caritabil “Dăruind vei dobândi!”, Târg
de carte cu vânzare, Săptămâna Filmului;
 Redecorarea sălii de tratament din incinta spitalului şi achiziţionarea unor aparaturi electrice
şi electro-casnice, cărţi cu poveşti, cărţi de colorat, creioane colorate;
 Festivitatea de încheiere a proiectului. Au fost prezenţi partenerii de proiect: Spitalul
Judelean de Urgenţă Alexandria, Primăria Municipiului Alexandria, Restaurant Conciato,
Teleorman TV, Media Sud, Radio România Regional şi Gazeta de Teleorman.

Rezultatele proiectului: 50 de elevi au accesat platforma online de formare a voluntarilor, în jur de

1034 copii au beneficat de activităţile desfăşurate în spital, s-a strâns suma 5.084,4 lei sau
echivalentul astfel încât s-a amenajat sala de tratament, s-a achizitionat cele necesare secţiei.

91
 2. Proiectul ”Kineto pentru toţi”

Proiectul şi-a propus să contribuie la ameliorarea stării de sănătate a copiilor din Roman şi
împrejurimi. Statisticile din ultimii ani demostrează o incidenţă crescută a cazurilor de îmbolnăviri
locomotorii, neuromotorii ş.a. generate de sedentarism, poziţia incorectă în faţa calculatorului, în
timpul somnului ş.a. Copiii şi adolescenţii sunt îndeosebi afectaţi de aceste afecţiuni, iar mijloacele şi
resursele de combatare a acestora sunt limitate într-un oraş afectat de sărăcie şi depopulare. Din
aceste motive, am întreprins o serie de acţiuni de prevenţie şi informare sunt extrem de importante în
combaterea factorilor de risc. La final, ne-am propus să dotăm un cabinet de kinetoterapie care să
trateze gratuit copii proveniţi din medii sociale defavorizate.

Echipa formată din Ana-Maria Tihon, Nicoleta Andrieş, Ioana Covataru, Maria Buciumanu
şi prof. coordonator Ovidiu Albert (Colegiul Naţional Roman-Vodă” din Roman, jud. Neamţ) a
identificat un cabinet de kinetoterapie interesat de tratarea gratuită a unor copii proveniţi din medii
sociale defavorizate după utilarea lui cu resurse obţinute de către voluntari prin campanii de
fundraising (oct. 2015).

Promovarea unui stil de viaţă activ a reprezentat o componentă importantă a proiectului

nostru. În data de 3 oct. 2015 am organizat o acţiune de mişcare în aer liber intitulată ”Bucuria
mişcării”. Evenimentul a fost organizat în colaborare cu Asociaţia ”Eleven” din Cluj Napoca în Piaţa
”Roman-Muşat” din Roman şi a antrenat circa 300 de copii şi adolescenţi din Roman şi împrejurimi.

Pe parcursul proiectului am derulat mai multe campanii de fundraising. Împreună cu voluntarii

SNAC: am preparat şi comercializat brioşe şi gogoşi; am organizat un concurs la nivelul claselor
primare din Colegiul Naţional ”Roman-Vodă” pentru confecţionarea obiectelor artizanale pentru
Crăciun (noiembrie 2015); am participat la Târgul Solidarităţii Sociale de la Piatra Neamţ unde am

92
comercializat obiectele artizanale produse anterior (decembrie 2015); am organizat o întâlnire în sala
de sport a CNRV cu profesorul de educaţie fizică şi sport, Marcel Şerban, în cadrul căreia 100 de
copii şi adolescenţi au fost informaţi asupra riscurilor generate de sedentarism şi au efectuat câteva
exerciţii de prevenţie a apariţiei unor afecţiuni.
În luna februarie von achiziţiona un echipament necesar cabinetului de kinetoterapie pentru
copii şi adolescenţi proveniţi din medii sociale defavorizate.Deschiderea oficială a cabinetului este
preconizată a avea loc în data de 20 feb. 2016, Ziua Internaţională a Echităţii Sociale. Tot în această
lună vom disemina proiectul în cadrul unei şedinţe a voluntarilor Muşatini şi SNAC din cadrul Colegiului
Naţional ”Roman-Vodă”. Cu acest prilej, vom publica numărul 30 al revistei ”Muşatinii” în care va fi
descris proiectul ”Kineto pentru tine!” în prezenţa colectivului didactic şi al reprezentanţilor mass-
media.

93
 3. Proiectul „Drumul spre viitor începe azi”
a fost derulat de către elevii voluntari care formează echipa Delfinii LTD (Liceul
Teoretic „Decebal”).

Proiectul s-a dovedit util reprezentând o alternativă extraşcolară pentru copiii de la Şcoala
Gimnazială nr. 36 „Dimitrie Ştiubei” din Constanţa. O parte din beneficiarit sunt copii care provin din
familii cu dificultăţi sociale şi economice, care nu pot asigura un sprijin şcolar corepunzător, cu un
nivel de educaţie precar; o altă parte sunt elevii proveniţi de la Centrul de Plasament ”Micul
Rotterdam”. Riscul de părăsire timpurie a şcolii, pentru aceşti copii, este crescut: mulţi dintre ei nu au
frecventat grădiniţa şi, deşi sunt înscrişi la şcoală, au dificultăţi de integrare în colectivul de elevi,
precum şi probleme de învăţare.
Proiectul şi-a propus să faciliteze integrarea şcolară a copiilor beneficiari, prin intermediul
unor activităţi extraşcolare, organizate de către elevii voluntari de liceu. Activităţile tematice au
valorificat abilităţile copiilor şi au constituit o alternativă educativă de petrecere a timpului liber.
Pentru copiii beneficiari, aceste activităţi au contribuit la îmbunătăţirea stimei de sine, a comunicării
şi a relaţionării. Pentru elevii voluntari, ele au fost oportunitate de a-şi dezvolta competenţele sociale,
emoţionale şi civice, de a-şi aduce propria contribuţie la rezolvarea unor probleme de la nivelul
comunităţii.
Suntem tineri, animaţi de puternica dorinţă de a reuşi, precum şi de perseverenţă. Am decis să
formăm această echipă care să ne permită valorificarea aptitudinilor şi disponibilităţilor noastre.
Interesul nostru este dublat de puternica dorinţă de implicare şi reuşită în cadrul unei echipe
dinamice.

Am dobândit cunoştinţe şi abilităţi utile pe

care le-am pus în practică, le-am dezvoltat şi le–am
perfecţionat, astfel încât în final am reuşit să
atingem obiectivele propuse în proiect.
De asemenea, avem convingerea că experienţa
acumulată şi competenţele dobândite prin
participarea activă şi prin iniţierea numeroaselor
activităţi vor fi un factor important în dezvoltarea
personală a beneficiarilor.

Vrem să ne depăşim limitele şi să devenim promotori ai schimbării în mediul şcolar!

94
 4. Proiectul „Prietenul de langa tine”

Echipa de voluntari Happy Cuza, coordonată de prof. Florina Vasilescu, este alcătuită din
elevi de la clasele a XI a de la Colegiul Naţional Al. I. Cuza Alexandria, care au început activităţile de
voluntariat în cadrul SNAC în urmă cu doi ani, alături de beneficiari de la Centrul Şcolar de Educaţie
Incluzivă Alexandria. Participarea la Concursul Naţional de dans Împreună pentru viitor a reprezentat
pentru aceşti elevi inimoşi şi serioşi conştientizarea nevoii de implicare activă acolo unde este nevoie
de o mână de ajutor.
Ca urmare a participării în tabara de formare Fii voluntar pentru comunitatea ta!, echipa
Happy Cuza a desfăşurat, în perioada septembrie 2015-februarie 2016 proiectul Prietenul de lângă
tine, prin care s-a urmărit constituirea unui grup de 30 voluntari în cadrul Colegiului Naţional Al.I.Cuza
Alexandria, precum şi organizarea de ateliere recreative pentru 40 de elevi din clasele I-IV de la două
şcoli gimnaziale din municipiul Alexandria care au părinţi plecaţi la muncă în străinătate, în vederea
dezvoltării personale a elevilor şi a reducerii, e cât posibil, a stresului emoţional cauzat de plecare
părinţilor de lângă copii. Astfel, la nivelul colegiului, în prezent, este constituit un grup omogen şi
unitar de voluntari de la clasele a IX a – a XI a, care desfăşoară, pe lângă activităţile prevăzute în
proiectul Prietenul de lângă tine şi alte activităţi umanitare, în principal ajutorarea copiilor care provin
din familii nevoiaşe.
În egală măsură, activităţile desfăşurate cu elevii de la clasele I-IV de la Şcoala Gimnazială
Nr. 6 Alexandria i Şcoala Gimnazială Al. Colfescu Alexandria au avut loc începând cu luna noiembrie
2015 şi s-au concretizat în întâlniri ale grupelor de voluntari de liceu cu aceştia, timp de 2 ore, o dată
pe lună. Socializarea a fost elementul-cheie al acestor întâlniri organizate sub forma unor ateliere de
lucru recreative: Un dovleac...cu stil!, Magie şi bucurie pe o foaie de hârtie, Zânaiarnă din pove şti şi
Petrecerea prieteniei, atmosfera fiind destinsă, cu încărcătură afectivă deosebită, dat fiind faptul că
şi părinţii unora dintre voluntari sunt plecaţi de multă vreme la muncă în străinătate, ei înşişi
cunoscând această lipsă.
La finalul fiecărui atelier au fost amenajate expoziţii cu lucrările realizate pe parcursul
atelierelor: dovleci pictaţi, planşe colorate de copii, diverse obiecte decupate, felicitări de Crăciun
pentru părinţi şi ornamente pentru brad. Alte rezultate ale proiectului sunt jurnalul prieteniei
completat de elevii beneficiari, pagina de facebook a proiectului, materialele informative realizate:
pliante, newsletter-uri.

„ Voluntariatul ne oferă posibilitatea de a ajuta oameni care cu greu mai găsesc un motiv să
zâmbească. Prin acţiunile de voluntariat, ne confruntăm cu diferite probleme care ne deschid ochii şi
vedem cu adevărat cum este viaţa. Reuşim să ajutăm alte persoane, dar ne ajutăm în acelaşi timp şi pe
noi, dezvoltându-ne solidaritatea.” Mardale Bianca, clasa a IX a A
„ De ce am ales voluntariatul? Pentru că îmi place să ofer, dar, în acelaşi timp, îmi place să
primesc. Îmi place să primesc zâmbete, îmi place să văd oamenii fericiţi, îmi place să văd bucuria din
ochii lor atunci când le oferim câtuşi de puţin, dar şi cât de fericiţi sunt atunci când au cu cine să
vorbească şi cu câte emoţii povestesc ce fac ei.” Burcea Sorina, clasa a IX a G
„ În cei 17 ani ai mei n-am avut încă parte de o experienţă suficient de intensă şi profundă
care să mă schimbe considerabil, voluntariatul m-a făcut să conştientizez cât de importantă este
solidaritatea între oameni şi responsabilitatea socială.” Sfeatcu Nicoleta, clasa a XI a B
„ Când vin la şedinţele organizate la liceu mă simt foarte bine văzându-mi colegii că au aceeaşi
dorinţă ca a mea şi vin plini de energie şi entuziasm, iar când văd copiii implicaţi în proiect, cei pentru
care s-a făcut proiectul din care fac parte, că se bucură, mă fac să mă simt mai bine, iar sufletul mi se
umple de bucurie şi mă simt împlinită.” Simion Alexandra, clasa a X a G

95
 5. "Citeşte-mi o poveste!",
un proiect SNAC pentru comunitatea noastră!

ECHIPA CALISTRAŢII
Colegiul Naţional CALISTRAT HOGAŞ Piatra-Neamţ

"Citeşte-mi o poveste!", proiectul nostru - îndemn pentru voluntarii calistraţi şi pentru mini-
voluntarii de la Complexul de Servicii ELENA DOAMNA Piatra-Neamţ, este rodul experienţei
formatoare din cadrul taberei SNAC "Fii voluntar pentru comunitatea ta!". Prin implementarea lui, ne-
am dorit să alăturăm activităţilor (dăruite marii noastre familii de … micuţi de la centrul de plasament)
acel plus care să-i facă pe copii mai siguri de ei în mediul şcolar şi mândri să fie responsabili şi utili în
spaţiul comunitar. Ne-am dorit să le stârnim interesul pentru lectură devenind ascultători şi, treptat,
cititori ai poveştilor, pe care să le anime după un antrenament interactiv, susţinut cu sprijinul
voluntarilor liceeni şi al specialiştilor în domeniu, la Biblioteca judeţeană "G.T. Kirileanu" – secţia copii.
Totul pentru ca, mai târziu, să fie voluntari în cadrul comunităţii, motivând alţi copii să citească
poveşti în spaţiul bibliotecii!

Activităţile desfăşurate în tabăra de la Cozia au declanşat pentru fiecare membru al echipei

noastre, elev sau professor, un punct de plecare: am învăţat cum să-i tratăm pe cei mici, ce activităţi
să desfăşurăm alături de ei, cum să obţinem ce ne dorim de la potenţialii finanţatori sau sponsori, dar,
cel mai important, cum să realizăm un proiect SNAC.

Ne-am înapoiat acasă cu nerăbdarea de a îi reîntâlni pe copiii de la centrul de plasament, dar şi

de a lansa ideea proiectului în liceul nostru. A fost uluitor să îi vedem pe boboci interesaţi, să cooptăm
voluntari care s-au dovedit buni cititori, voluntari sufletişti pentru formarea echipei de mini-voluntari.
Voluntarii-liceeni şi mini-voluntarii, copii de la CSED, am format cea mai bună echipă. În ajutorul
nostru au venit domnişoara inspector Meda Ştirbu, împreună cu doamna bibliotecară a CCD Neamţ,
Ana Macovei, cu care am avut întâlniri de lucru, unde ni s-au prezentat metodele prin care trebuie să
lucrăm cu micuţii beneficiari şi activităţile specifice vârstei lor, nivelului de apropiere de textul
poveştilor. Acumulând toate aceste elemente, proiectul nostru a înflorit, eforturilor noastre li s-au
adăugat gesturile celor care şi-au dorit să ajute prin dăruirea de volume pentru Colecta de carte,
între ei înscriindu-se şi un grup de profesori şi elevi din Rethel (Franţa).

Datorită optimismului şi determinării, echipa "Calistratii" s-a extins, celor şase membri …
iniţiatori li s-au adăugat alţi peste treizeci, cât ne propuseserăm, am devenit o echipă SNAC
puternică, omogenă, ideile fiecăruia dintre noi s-au contopit, opiniile s-au îndreptat spre aceeaşi ţintă.
Ne-am împărţit sarcinile conform aptitudinilor fiecăruia şi aceasta a fost, se pare, reţeta succesului
unui proiect care astăzi se apropie de final.

Sâmbătă de sâmbătă, atelierele de lectură a poveştilor au devenit mai antrenante, selecţia s-a
făcut cu ajutorul celor mici, care alegeau de fiecare dată cei mai buni cititori. Cei 10 mini-voluntari au
fost descoperiţi cu fiecare poveste lecturată. Am avut prilejul să descoperim importanţa alegerii
cărţilor de poveşti, multe dintre ele sunt doar variante ale unor ediţii străine şi nu ţin cont de o
liniaritate a timpurilor povestirii, de armonizarea limbajului. Jocurile ne-au făcut mult mai deschişi,

96
ne-au animat energiile, am încercat să adăugăm poveştilor citite şi elemente de interacţiune. Odată cu
câştigarea candidaturii depuse la Consiuliul local pentru finanţarea nerambursabilă a activităţilor, am
putut realiza activitatea care a recompensat implicarea fiecăruia dintre noi, voluntari liceeni sau copii:
am organizat excursia la Humuleşti, la casa autorului Ion Creangă, unde poveştile au prins viaţă şi
lumea descrisă în basmul "Ursul păcălit de vulpe" a fost animată de personajele aflate lângă muzeul
memorial, în Curtea poveştilor. Entuziasmul se amplifica de fiecare dată când vedeam o nouă etapă
depăşită, beneficiarii proiectului nostru (peste 30 de liceeni şi 40 de copii) erau cu fiecare nouă
întâlnire mai determinaţi, iar noi - mai implicaţi. Iniţial, echipa de promovare a putut oferi presei doar
imagini blurate, intervenţia pe lângă Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţie a Copilului ne-
a autorizat în final să facem publice imagini ale copiilor din proiect şi să o putem avea alături de noi, în
cadrul emisiunii "Accent pe educaţie", în platoul postului regional EstTV, pe Daniela, mini-voluntara
care a surclasat toate intervenţiile noastre prin zâmbetul ei şi, mai ales, prin convingerea mărturisită
că fiecare dintre noi poate ajuta! A urmat invitaţia la EŞTI MATINAL!, interviul solicitat de Radio
Iaşi, apariţiile din presa locală...

Ne desparte acum o săptămână de lansarea Orei de poveste la Biblioteca judeţeană, un nou

proiect, o nouă aventură, care nu ne va desprinde de "Citeşte-mi o poveste!". Iar povestea continuă
pentru fiecare dintre voluntari, mici sau mari!

„Iniţierea în proiectul «Citeşte-mi o poveste!» a însemnat pentru mine începutul formării ca

voluntar. Pe parcursul timpului, am învăţat, în primul rând, cum să comunic mai uşor cu cei din jur, în
special cu copiii din centru. Am interacţionat cu ei, nu doar citind, ci bucurându-ne de lectură şi totul
s-a transformat într-o joacă. Proiectul nostru le oferă zi de zi copiilor posibilitatea de a conştientiza
valoarea lucrurilor importante din viaţă prin intermediul poveştilor! “ (Maria Darie, voluntară, clasa a
IX-a D)

„Sunt voluntar SNAC încă de când a început acest proiect. Nu am mai făcut voluntariat înainte.
Poate că în trecut nu am avut foarte multe informaţii despre asta, dar, treptat, am realizat că, în
esenţă, voluntariatul nu se bazează pe niciun fel de ştiinţă ascunsă: Voluntariatul vine de acolo, din
partea stângă a pieptului tău, şi trebuie să simţi chemarea către bun şi frumos. Trebuie să vrei să
salvezi şi, salvându-i pe alţii, să te salvezi şi pe tine dintr-o societate mult prea distantă de ce e
profund uman. Proiectul «Citeşte-mi o poveste!», desfăşurat alături de mini-voluntarii de la Complexul
de Servicii Elena Doamna, mi-a deschis ochii cu adevărat şi m-a făcut să văd viaţa. Citim poveşti, ne
jucăm, învăţăm constant lucruri noi zâmbind, împreună, şi asta poate să nu pară a fi ceva serios. Totuşi,
participarea în cadrul acestui proiect reprezintă mai mult ca sigur şansa noastră de a deveni cu
adevărat oameni.

Sunt mândră şi emoţionată acum, scriind aceste lucruri şi gândindu-mă la copiii implicaţi în
proiect. Sunt frumoşi, inteligenţi şi pun suflet în tot ce fac. De asemenea, văd acest proiect ca fiind
ocazia creionării unei societăţi viitoare în care cititul nu va fi subordonat celorlalte activităţi. Îi
determinăm pe copiii de la Centru să citească. La biblioteca judeţeană, vom citi cu şi pentru copii.
Pentru că ei sunt viitorul. Iar copiilor le place să citească şi cred că au înţeles că nu citesc ca să devină
mai deştepţi, ci citesc ca să devină mai buni şi mai buni, până când ajung la cea mai bună versiune a lor.

«Citeşte-mi o poveste!» e un proiect care mi-a ajuns la suflet; fiind o cititoare convinsă, ador
să pot împărtăşi această pasiune cu nişte copii minunaţi şi talentaţi. Copilul care citeşte azi va deveni
adultul care va face poveştile despre bine şi frumos să supravieţuiască.
Sper din toată inima ca «Ora de poveste» să dureze cât mai mult şi să fie un proiect care va
aduce zâmbete în sufletele copiilor, nu doar pe chipurile lor!” (Arianna Lavinia Suduc, voluntară,
clasa a IX-a F)

97
 „Participând ca voluntar la «Citeşte-mi o poveste!», am învăţat să mă apropii de ceilalţi, să-mi
fac prieteni noi, să comunic cu fiecare copil care are nevoie de ajutorul nostru. Am înţeles valoarea
voluntariatului de fiecare dată când am avut ocazia să transmit copiilor sentimentul de dragoste
pentru lectură, motivându-i să citească! ” (Cosmin Mihai, voluntar, clasa a IX-a D)

„În cadrul proiectului nostru, copiii au deprins cititul într-un mod interactiv, în afara orelor de
şcoală, tocmai din acest motiv ştim cu toţii cât de important este să continuăm. Acum, copiii îndrăgesc
deja să citească, atunci când noi, voluntarii, îi ajutăm să înţeleagă textele şi le explicăm uneori cuvinte
mai puţin cunoscute. Odată cu apropierea de lectură, micuţii noştri – acum voluntari, ca noi! – vor să
afle lucruri noi, sunt dornici să înveţe, îi ascultă, cărţile le stârnesc apetitul spre a lectura mai
departe cărţi din alte domenii, deşi sunt sigură că fiecare ne întoarcem cu drag la lumea poveştilor!”
(Nicoleta Rîbu, voluntară, clasa a XI-a B)

„Cred că proiectul «Citeşte-mi o poveste!» este o iniţiativă de succes prin încurajarea lecturii
în rândul piticilor, împrietenindu-i cu personaje fantastice din poveşti. Am observat pe parcursul
proiectului implicarea şi interesul crescând al copiilor atât pentru lectură, cât mai ales pentru jocurile
educative, dar distractive, la care iau parte de fiecare dată alături de voluntari.”(Narcisa Panaite,
voluntară, clasa a X-a A)

„Proiectul echipei CALISTRAŢII este o metodă de atragere a copiilor spre lectură, spre carte
în general, chiar dacă apelează la textele unor poveşti. Prin implicarea lor în calitate de voluntari,
copiii cu probleme de adaptare, cu probleme la învăţătură, vor prinde curaj, vor învăţa că lumea
cărţilor este minunată şi că o pot descoperi doar cu puţin efort şi implicare. Vă felicit şi sperăm să
putem fi alături de voi în alte proiecte de acest fel!” (Ana Macovei, bibliotecar, CCD Neamţ)

98
 6. Proiectul „ Pe tărâmul poveştilor”

Liceul Tehnologic „Lucian Blaga” a desfăşurat prin echipa THE BELIEVERS proiectul comunitar
reghinean „Pe tărâmul poveştilor”.

Echipa THE BELIEVERS este o echipă formată din patru voluntare şi un voluntar: Măcelaru
Mihaela, Şagău Camelia, Duda Alisa Anamaria, Baroti Maria-Noemy şi Gliga Laurenţiu. Cum sugerează
şi numele echipei lor, ei cred cu tărie în valorile fundamentale ale vieţii: iubire, respect, cinste,
dăruire, dreptate, omenie, responsabilitate şi consideră că numai aşa poţi să te dedici cu adevărat
realizării unui scop nobil: sprijinul oferit semenilor noştri. Cei cinci magnifici au coptat în echipa lor
încă 15 elevi şi 12 profesori, toţi voluntari.

Datorită fenomenului tot mai amplu răspândit în rândurile societăţii contemporane de a considera
cartea, şi implicit cititul, ceva mai puţin util, s-a impus necesitatea sădirii dragostei pentru citit încă
de la cele mai fragede vârste, prin cea mai potrivită modalitate, povestea.

Proiectul „Pe tărâmul poveştilor” are ca scop dezvoltarea personalităţii preşcolarului prin intermediul
poveştilor, o premisă fundamentală a evoluţiei umane.

Din proiect au făcut parte următoarele activităţi:

 Septembrie 2015- „A fost odată ca niciodată...” – formarea elevilor şi a profesorilor
voluntari;
 Octombrie 2015- „ Să povestim împreună!”- desfăşurarea unor activităţi instructiv-educative
tematice de către elevii, profesorii şi colaboratorii voluntari ai proiectului;

 Noiembrie 2015-„ Poveşti în imagini”-organizarea unei expoziţii de pictură cu lucrările

beneficiarilor la Biblioteca Municipală „Petru Maior” din Reghin;

99
  Noiembrie 2015- „Poveşti la gura sobei”- activităţi organizate în colaborare cu Biblioteca
Municipală „Petru Maior” din Reghin pentru beneficiarii proiectului;

 Decembrie 2015-„Târgul de Crăciun”- vânzare de obiecte donate de către voluntarii liceului

cu scopul obţinerii de fonduri pentru „cadourile dulci” ale celor 184 beneficiari;

 Decembrie 2015- „Poveste de Crăciun”- spectacol caritabil organizat de către voluntari cu

ocazia sărbătorilor de iarnă în colaborare cu Casa de Cultură a Tineretului „George Enescu ”
din Reghin. Moş Crăciun le aduce grupurilor de beneficiari cadouri cu sprijinul Primăriei şi
Consiliului Local al Municipiului Reghin. Biletul de intrare la spectacol este o carte;

 Februarie 2016- „Gala poveştilor de viaţă”- spectacol de gală organizat cu ocazia premierii
beneficiarilor, partenerilor, sponsorilor, membrilor comunităţii şi a voluntarilor

Rezultatele proiectului „Pe tărâmul poveştilor ” sunt : formarea celor 12 profesori şi 15 elevi
voluntari;desfăşurarea celor 8 activităţi instructiv-educative şi lecturare cu cei 81 de preşcolari de la
Grădiniţa P.P. 5; desfăşurarea celor 10 activităţi instructiv- educative şi lecturare cu cei 98 de
preşcolari de la Grădiniţa P.N. 3; desfăşurarea celor 2 activităţi instructiv- educative şi lecturare cu
cei 5 elevi de vârstă şcolară mică de la Aşezământul Social „Casa Maria II”;organizarea unei expoziţii
de pictură din cele 184 de lucrări ale beneficiarilor; desfăşurarea celor 3 întâlniri la Biblioteca
Municipală „Petru Maior”;organizarea unui spectacol caritabil de Crăciun şi realizarea celor 184
pachete pentru copii, 10 pentru educatoarele grupelor şi 2 pentru directoare; organizarea galei
premianţilor şi premierea celor 10 grupe dar şi a voluntarilor şi partenerilor; participarea la două
emisiuni de promovare-pornire a proiectului; participarea la două emisiuni în vederea monitorizării
desfăşurării activităţilor proiectului; participarea la două emisiuni în vederea încheierii activităţilor
proiectului; redactarea unui articol de promovare şi a unuia de încheiere a proiectului în ziarul „Glasul
Văilor”; redactarea şi publicarea articolelor lunare cu privire la activităţi proiectului în „Oscar licean”;
confecţionarea unui afiş general, a unei cărţi numite „Cartea magică”, a unui roll-up şi a unei scrisori
de mulţumire, precum şi a unui afiş al Târgului de Crăciun; totodată confecţionarea invitaţiilor pentru
târg, spectacol de Crăciun şi spectacol de gală în număr necesar promovării acestor activităţi (20-50
bucăţi)

Impresiile beneficiarilor:
“Am trecut prin două anotimpuri alături de voluntari: elevii, profesorii si directorii Liceului
Tehnologic ‘’Lucian Blaga “din Reghin, care au avut bunăvoinṭa de a intra in lumea fantastică a copilăriei
ṣi a povestilor.
Prin jocuri, povestiri, dramatizări si picturi copiii s-au identificat cu personajele, au oftat , s-
au întristat, s-au bucurat aplaudȃnd întotdeauna triumful binelui.
Voluntarii au pus în scenă poveşti, s-au costumat, au avut decoruri atractive şi au călătorit cu
bagheta fermecată în mirajul magiei. Cei mici au fost orice şi-au dorit: ieziṣori,purceluşi, vrăjitoare,
lupi sau vȃnatori. iar cei mari au transmis emoţii puternice.
Mulţumim că aţi ales grădinţta noastră pentru acest proiect şi vă asteptăm şi în alte grădiniţe.
Mulţumim Kinga Bojte pentru implicare, pentru răgazul pe care l-ai găsit pentru a intra în grupe ,
pentru sufletul de copil şi bucuria explozivă cu care ai întâlnit copiii de fiecare dată… pe tăr ȃmul
poveştilor !”
(Director G.P.P. Nr.5 Reghin: prof. Moldovan Violeta)

100
 “ Pe tărâmul poveştilor “acesta este genericul sub egida căruia s-a desfăşurat proiectul iniţiat
de trupa The Believers de la Liceul Tehnologic “Lucian Blaga” din Reghin. Unde poate să fie mai
minunat acest tărâm decât în minunata lume a copiilor , la grădinţă.
Povestea noastră a început odată….. printr-o vizită a lui Kinga la grădiniţa noastră cu
propunerea venită din partea voluntarilor de a desfăşura un proiect împreună cu piticii din grădiniţă.
Au urmat apoi întâlnirile voluntarilor cu prichindeii iste ţi, cu albinuţele harnice, steluţele în devenire,
inimioarele vesele, fluturaşii coloraţi conduşi cu dăruire de educatoarele, Bumbu Mihaela ,Oltean Alina
,Huza Cristina ,, Huniade Alina, Ordog Ildiko, Gliga Cosmina, ascultând pove şti citite de aceştia,
urmărind dramatizări ale unor poveşti cunoscute, îndrumaţi de dascăli inimoşi ,întâlniri la biblioteca cu
autori de cărţi pentru copii, o expozitie cu lucrări ale copiilor cu personaje îndrăgite din povesti la
Biblioteca Municipală “Petru Maior” Reghin, Târgul de Craciun la Liceul Tehnologic “ Lucian
Blaga”,întâlnirea cu Moşul Nicolae la Casa de Cultură a Tineretului “George Enescu” Reghin.
Dar cum orice poveste are un sfâr şit. şi acesta întotdeana trebuie să fie unul fericit, a şa a şi
fost. Multumim pe aceasta cale ,voluntarilor, dascăli şi elevi deopotrivă, promotorului acestui proiect
Kinga Bojte şi domnului director prof. Ababei Costel Lucian

“Şi-am încălecat pe-o şa /Şi v-am spus povestea aşa “

“Şi-am încălecat pe-o lingură scurtă / Să trăiască cine ascultă.”

(Director G.P.N. Nr.3 Reghin: prof. Petruţ Maria-Marian

Grupa " Prietenilor adevăraţi " de la Casa Maria II Reghin au aflat de la prietenii lor de la Liceul
Tehnologic " Lucian Blaga " că nu sunt singuri. şi că povestile pot deveni realitate pentru cei care au
avut un altfel de destin. Surprizele pregătite pentru ei au fost speciale, fiecare copil a descoperit că
darul cel mai de preţ e prietenia şi vor continua alături de prietenii noi mai mari să scrie povestea
vieţii lor mult mai frumoasă de acum înainte.

(Responsabil: Psiholog Cota Cristina Anca)

101
 7. Proiectul „Şcoala de Weekend”
Moto:“Trateaza oamenii dupa cum si-ar dori ei sa fie si ii vei ajuta sa devina ceea ce ei sunt

capabili sa fie” - Goethe

Proiectul „Şcoala de Weekend” s-a dorit a fi un proiect de educaţie remedială care să

vină în sprijinul a 70 de copii cu diverse probleme psiho-sociale si psiho-emoţionale din
învăţământul primar şi gimnazial de la Şcoala Gimnaziala ,,Manolache Costache Epureanu,, şi
Şcoala Gimnaziala ,,Iorgu Radu,, Barlad, cu rezultate slabe la învăţătură sau familii aflate in
dificultate.
Sunt cuprinse o serie de activităţile educative şi de dezvoltare în care tinerii voluntari
oferă elevilor din grupul ţintă servicii de: ajutor la teme, meditaţii, programe educative,
asistenţa psiho-pedagogica, activităţi recreative, consultaţii, activităţi de dezvoltare personală.
Neatingerea obiectivelor şcolare este o problemă reală şi complexă care afectează
foarte mulţi copii. Observând nevoia lor de ajutor, de comunicare cu cineva care se poate
identifica cu problemele lor, am propus acest proiect în ideea că *micii meditatori* înţeleg altfel
decât adulţii problemele pe care le întâmpină colegii lor.
Deseori aceşti copii se confruntă cu neacceptarea de către ceilalţi. Sunt ignoraţi, marginalizaţi,
umiliţi. Ca urmare aceştia simt doar furie, ruşine, neputinţă, durere, tristeţe, uitând că şcoala te
face egal.

102
 Proiectul «Şcoala de Weekend» promovează şi sprijină prin materiale şi mijloace
corespunzătoare educaţia formală şi non-formală a copiilor incluşi în program într-un mod
adecvat vârstei fiecărui beneficiar şi potenţialul lor de dezvoltare.
Voluntarii s-au dovedit a fi un real sprijin atât la ajutorul la teme cat si emoţional pentru
beneficiari, aceştia atasându-se foarte uşor de repede de voluntari.
Voluntarii sunt cei care i-au ajutat la efectuarea temelor pe beneficiari în fiecare sâmbătă.

Activităţile educative realizate de voluntari au fost:

- meditaţii şi consultaţii date de tinerii voluntari la materiile considerate dificile;
- facilitarea relaţiilor interpersonale dintre copii ;

Voluntarii au desfăşurat cu copii : activităţi de dezvoltare a abilităţilor de viaţă, activităţi de

socializare, activităţi şi sprijin psiho-emoţional. Activităţile desfăşurate în cadrul acestui proiect au
avut drept scop integrarea acestora în învăţământul de masă şi societate. A existat bunăvoinţă,
deschidere, disponibilitate spre o muncă mai delicată,precum şi perseverenţă în organizarea unor
asemenea activităţi. Sperăm că aceste exemple de bună practică să încurajeze şi alţi colegi.
Într-o societate „egocentristă” omul uită că trăieşte în comuniune cu alţi semeni şi că alături
de el se află semeni ce au nevoie de înţelegerea şi sprijinul său. Astăzi, mai mult ca oricând trebuie să
învăţăm să ne acceptăm, să învăţăm să respectăm principiile democraţiei autentice, pentru că numai
împreună vom reuşi să coexistăm într-o societate democratică europeană. A oferi elevilor indiferent
din ce mediu provin (social, cultural,etnic, cu dizabilităţi sau nu), posibilitatea să-şi descopere şi să-şi
dezvolte diferite talente priceperi,deprinderi.

Am desfăsurat un proiect despre generozitate, cultivarea creativităţii, dragostea pentru frumos

şi semeni.

103
 8. Proiectul „Voluntarii, îşi fac vocea auzită!”
15 septembrie 2015 – 28 februarie 2016

Motto: “Voluntariatul apropie oameni şi rupe frontierele. De asemenea, ne face să redescoperim

latura umană din interiorul fiecăruia.”

Echipa ALPHA INFOEL, Bistriţa (ALPHA – începuturi).

De la începutul proiectului ne-am concretizat într-o echipă. Am format echipa de management
a elevilor voluntari CT INFOEL, din cei cinci elevi, care au participant la programul de instruire în
tabăra de formare a voluntarilor SNAC, organizată în perioada 31.08.2015-06.09.2015, la Centrul de
agrement Cozia.

Membrii echipei de management a elevilor voluntari CT INFOEL, Bistriţa, prin cunoştinţe,

abilităţi, energie, pozitivism, competenţe, plini de încredere am dat nume proiectului ce l-am
implementat la nivel de instituţie şcolară, am stabilit scopul, obiectivele, am fixat sarcinile,
responsabilităţile fiecăruia dintre noi, astfel: Hordoan Flavius Vasile – coordonator, formator şi
implementator, Marc Ancuţa Andreea – monitor, evaluator, Bîz Ioan Alexandru – implementator,
expert, coechipier; Lup Vasile – investigator de resurse, inovator, coechipier şi Sas Florin Darius–
finalizator, formator, coechipier (elevi din clasele de a X-a, profil matematică-informatică/profil
servicii), sub coordonarea prof. Someşan Laura – responsabil SNAC CT INFOEL, Bistriţa.
Numele proiectului: „Voluntarii, îşi fac vocea auzită!” – un nume care răsună în întreaga
comunitate bistriţeană a reuşit să-şi facă „vocea auzită ” prin faptele noastre, atrăgând comunitatea
alături de noi, ne-am dorit să schimbăm lumea în jurul nostru, să-şi dorească să se implice alături de
noi.... şi putem spune..........am reuşit.
Am organizat campaniile de sensibilizare a cadrelor didactice, a elevilor din instituţii şcolare
implicate în proiect, ca de exemplu: Şcoala Gimnazială Nr. 1 - Bistriţa, Colegiul Tehnic „Grigore Moisil -
Bistriţa, alături de beneficiarii direcţi din Centrul Şcolar de Educaţie Incluzivă Nr.2 – Bistriţa. am

104
realizat lansarea proiectului, trezându-le şi stârnidu-le interesul elevilor şi dorinţa de a se implica în
activitatea de voluntariat, am încurajat comunitatea bistriţeană de a participa alături de noi prin
organizarea de spectacole caritabile, venind în sprijinul persoanelor care au nevoie de ajutor şi
susţinere financiară pentru diferite cazuri de boală, am implicat artişti ai judeţului Bistriţa-Năsăud,
prin proiectul naţional „Săptămâna fructelor şi legumelor donate!” am asigurat hrana a 30 de copii de
la Asociaţia Benita, din Bistriţa, am asigurat ”Cămara” – Asociaţiei Culturale Sfântul Pahomie, de la
Gledin – fiindu-le atât de necesară în asigurarea hranei pentru copii veniţi din Moldova de dincolo de
Prut, am venit în sprijinul familiilor nevoiaşe prin donaţie îmbrăcăminte şi alimente. Am fost acolo unde
era nevoie de noi aducând un zâmbet.
Asociaţiei Culturale Sfântul Pahomie, de la Gledin a fost realizată donaţia de carte – 300
volume diverse – donaţie realizată de elevii voluntari înscrişi în proiect, conform contractelor de
voluntariat – perioada septembrie-octombrie 2015, ceea ce a determinat realizarea de către echipa de
management a voluntarilor SNAC a unor parteneriate.

INSTITUŢII PARTENERE: Şcoala Gimnazială Nr.1, Bistriţa; Complexul Muzeal Bistriţa-Năsăud; SC

Centru Privat de Afaceri SRL, Bistriţa; ISJ, BN; Asociaţia Culturală Sfântul Pahomie, Gledin; Centru
Şcolar de Educaţie Incluzivă, Nr. 2, Bistriţa; Asociaţia Impact, Bistriţa, Centru de Cultură Judeţean
BN, Asociaţia Benita, Bistriţa, Colegiu Tehnic Grigore Moisil, Bistriţa, respectiv Centru German,
Bistriţa.

Scopul proiectului: Încurajarea elevilor în sensul implicării în lucrul & sprijinul cu copiii
defavorizaţi în vederea susţinerii acestui proces de integrare socială şi dezvoltare educativă.

Obiectivele proiectului: responsabilizarea elevilor şi a cadrelor didactice prin implicarea în

acţiuni de voluntariat; dezvoltarea personalităţii elevilor prin acţiuni morale în şcoală şi în afara ei;
promovarea voluntariatului; organizarea pentru copii a unor activităţi care să îi provoace, să îi
captiveze şi să le fie utile; stimularea mentală, provocarea fizică, integrarea socială şi dezvoltarea mai
deplină a abilităţilor copiilor prin activităţi creative, imaginative şi terapeutice cum ar fi artele
plastice, teatrul, dansul, sportul, informatica, muzica şi lucrul manual, sau pur şi simplu prin petrecerea
timpului cu copiii din grupul ţintă; încurajarea elevilor în sensul dobândirii şi dezvoltărilor unor calităţi
cum ar fi iniţiativa, implicarea şi inventivitatea, prin participarea la proiect; pregătirea
VOLUNTARILOR, prin cursuri de instruire, în vederea susţinerii activităţilor printr-un program de
vizite pe tot parcursul desfăşurării proiectului; sensibilizarea elevilor faţă de problemele copiilor
aflaţi în grija mănăstirii din Gledin, respectiv copii aflaţi în grija părintelui de la Manăstirea de la
Podul Coşnei.

Grup ţintă (beneficiarii):

 70 de elevii - Centru Şcolar de Educaţie Incluzivă Nr.2, Bistriţa, - beneficiar direcţi
 30 de elevi din grija Asociaţiei Culturale Sfântul Pahomie, de la Gledin
 Voluntarii SNAC INFOEL, Bistriţa & voluntarii SNAC Şc. Gimnazială Nr.1, Bistriţa –
beneficiari indirecţi

În concluzie proiectul a răspuns unei cerinţe interne: dorinţa elevilor de a oferi copiilor aflaţi în
Centru Şcolar de Educaţie Incluzivă Nr.2, Bistriţa respectiv copiilor, din grija Asociaţiei Culturale
Sfântul Pahomie, de la Gledin, jud. Bistriţa-Năsăud şi copiilor aflaţi în grija preotului de la Mănăstirea
Podu Coşnei, momente plăcute, prin petrecerea periodică a unei perioade de timp alături de ei,
împreună cu ei, prin a le transmite de la suflet la suflet „suntem copii, să trăim copilăria” prin jocuri
creative, ateliere de lucru (sport, teatru, dans, muzică, pictură, comunicare – dezvoltare personală,
creaţie literară, să spunem poveşti), respectiv ajutorarea acestor copii lipsiţi de condiţii materiale, să
le asigurăm o viaţă decentă putem spune că este o problemă care se adresează tuturor oamenilor şi
care trebuie să intereseze pe toata lumea: adulţi şi copii, deopotrivă.

105
 ....aşa cum spunem „Fiecare are ceva de oferit” – Sărbătorile de iarnă, voluntar fiind s-a
urmărit prin activitatea depusă crearea cu beneficiarii unei atmosferei de SĂRBĂTOARE..... pentru
copiii de la cele trei instituţii amintite mai sus.

Proiectul a urmărit să-şi atingă obiectivele prin implicarea, colaborarea echipei „Voluntar
ALPHA (&), a voluntarilor SNAC INFOEL, Bistriţa, alături de toţi partenerii de proiect.
Împreună putem face o lume mai bună în jurul nostru – „VOLUNTARII îşi fac vocea auzită!„
Experienţa acestui parteneriat, acestei conexiuni le-a demonstrat elevilor că, deşi trăiesc în locuri
diferite, ei vorbesc aceeaşi limbă română, au dorinţe asemănătoare, dar mai ales, au obiective comune
pentru viitor – o viaţă modernă într-o Europă democratică unită – mesajul fiind acela de a-şi FACE
VOCEA AUZITĂ!.

106
 9. Proiectul „ Voluntariat prin artă”

In urma taberei de formare in cadrul SNAC a fost infiintat grupul R.E.L.A.T.I., alcatuit din 5 eleve
din CN „Fratii Buzesti” si o doamna profesoara coordonatoare, Calin Tinca Tina. Proiectul intitulat
„Voluntariat prin ARTA” a avut drept scop integrarea copiilor cu autism din centrul ANCAAR filiala
Craiova.

Acesta s-a desfasurat pe o perioada de 6 luni, timp in care s-au alturat alti 40 de voluntari,
impartiti pe ateliere. Acest proiect a avut parte de implicare in toate activitatile dar si entuziasm si
initiativa din partea tuturor voluntarilor participanti.
Activitatile principale din cadrul proiectului au fost: creare si mentinerea unui program de
lucru beneficiari si voluntari in cadrul centrului de zi, spectacol de constientizare cu ocazia zilei
tolerantei, socializare copiilor si tinerilor printr-o excursie de o zi la Cosesti, o expozitie cu vanzare in
jurul sarabatorilor de iarna, cat si implicarea in activitatile cantrului.
De la sfarsitul taberei si pana in momentul de fata, echipa R.E.L.A.T.I. s-a caracterizat prin
respect, intelegere, comunicare si mai ales, aceasta a dus la inradacinarea unei stranse prietenii.
Limitele impuse cat si obstacolele de pe drum le-au oferit experienta si putere sa duca la bun
sfarsit proiectul „Voluntariat prin ARTA”.

107
 10.Proiectul „ Steluţele speranţei „

Proiect SNAC – Colegiul Tehnic ,,Gheorghe Asachi’’ Iaşi

Argument: Ideea proiectului a apărut ca urmare a faptului că observăm atitudini discriminatorii la
elevi în legătură cu diferite infirmităţi ale levilor în urma unor accidente. De asemeni dorim să
dezvoltăm abilităţi de viaţă în rândul elevilor, transformându-i pe aceştia în agenţi ai schimbării,
prin implicarea lor activă în acţiuni de antreprenoriat social.

Obiectivele proiectului:
 1 - Dezvoltarea spiritului civic şi a respectării drepturilor omului în rândul celor 20 de
voluntari SNAC Asachi, pe tot parcursul proiectului
 2 - implicarea a celor 20 de voluntari SNAC Asachi în acţiuni de atreprenoriat social-
decembrie 2015
 3 - dezvoltarea abilităţilor celor 20 de elevi de a -şi valorifica arta teatrală, ianuarie 2016

Activităţi:
 A1 – Promovarea proiectului în şcoală, comunitate- noiembrie 2015
 A2- Organizarea a 3 ateliere de confecţionare de obiecte decorative de Crăciun de către
membrii clubului împreună cu copiii cu dizabilităţi, noiembrie – decembrie 2015
 A3 – Organizarea evenimentului de strângere de fonduri – 10 decembrie 2015
 A4 – Prezentarea unei piese de teatru de către membrii clubului Impact pe tematica ,,Spect-
actori pentru nondiscriminare’’ la care vor fi invitaţi elevii din cluburile impact din Iaşi –
ianuarie 2016
 A5- aplicarea unor fişe pentru oferirea feedback-ului de către participanţi – ianuarie 2016
 A6 – Diseminarea rezultatelor proiectului în presă, pe site-ul şcolii, pe grupul directorilor
adjuncţi şi a consilierilor educative – februarie 2016

108
 Echipa de proiect: 20 de elevi voluntari SNAC coordonaţi de profeosr Mujdei Mariana şi cei
patru elevi participanţi în echipajul participant la tabăra de la Cozia: Musteaţă Alexandra, Constantin
Ecaterina, Bambu Andreea Mădălina şi Avădănii Amalia.
Grupul ţintă: tinerii cu dizabilităţi de la Fundaţia Star of Hope care se condruntă cu dificultăţi
materiale materiale cu vârsta cuprinsă între 5 – 15 ani
- 30 de copiii cu dizabilităţi de la Fundaţia Star of Hope .
Parteneri: Ziarul Lumina – va promova evenimentul
Fundaţia Star of Hope – va contribui cu materiale pentru ornamentele de brad pe care elevii le vor
vinde în cadrul evenimentului pentru a strânge fonduri
Organizaţia Salvaţi Copiii Iaşi – premii pentru elevii care evoluează la piesa de teatru.
Rezultate: - creşterea gradului de implicare a elevilor în activităţi de voluntariat
- 3 ateliere de lucru a voluntarilor SNAC Asachi Iaşi împreună cu tinerii cu dizabilităţi de la Fundaţia
Star of Hope.
Impresii: ,,Mi-a plăcut să particip la acest proiect pentru că am mers la fundaţie şi am făcut activităţi
frumoase cu copiii cu dizabilităţi’’. (Cătălina, clasa a 9a D).
,,Eu cred că ar trebui să se implice cât mai mulţi tineri în activităţi de voluntariat pentru că în acest
mod îi pot ajuta pe semenii lor care au nevoie’’ (Mădălina, a 10a C).

109
110