Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Ouă vopsite natural, cu foi de ceapă roșie și model de frunze. Pentru luciu, ouăle
fierbinți se ung cu slănină. Foto: povești săsești, 2013
În duminica Paștelui, Iepurașul pus pe șotii ascunde ouă și multe alte dulciuri în
iarbă. Copiii se pun atunci pe sctocit prin grădini, în parcuri, prin poieni, adunând în
coșulețe fiecare surpriză găsită. Unii se iau la întrecere, fac echipe, numai să nu lase
bunătățile nedescoperite. Un obicei anume pentru bucuria copiilor.
„Într-un coş cu viorele/ Cântă două păsărele/ Păsările ciripesc/ Îmi daţi voie să
stropesc?“
Fiecare băiat stropește apoi fata cu apă sau cu parfum, fiind răsplătit cu băutură,
cozonac și ouă roșii. Udatul este la origini un gest ritualic, menit să alunge boala și
răul, întru curățenie, fertilitate și protecție. Parfumul scump de astăzi era odinioară
doar apă de fântână, uneori turnată cu găleata, ca în unele localități din Transilvania
unde fetele mai au încă parte de această tratație.
Tot în această zi, tinerii confirmați erau primiți în grupul feciorilor și al fetelor
confirmate. Ziua se încheia cu balul la care se consumau merindele primite la udat și
petrecea până în zori întreaga comunitate.
Cine a mai mers la udat cu parfum făcut acasă din apă și viorele/toporași/Veilchen?
La șvabii sătmăreni, obiceiul era ca ouăle să fie așezate într-un pătrat, păzit de băieți.
Din pătratul respectiv, tinerii tot încercau să fure câte un ou. Cel care era prins, își
primea o nuia peste spinare, iar după cei care scăpau de nuia se arunca cu ouă.