Evaluare

Evaluare economică şi financiară 2010
Evaluare pentru examen acces

1. Explicaţi necesitatea evaluării economice si financiare
Procesul de evaluare economica are drept obiectiv
- stabilirea valorii de piaţă,
- a valorii de circulaţie a bunurilor, activelor şi întreprinderilor,
- el constituie un instrument de orientare a operatorilor economici în spaţiul economic al tarii.
Orice întreprindere este supusă permanent influenţei a cel puţin 3 categorii de factori:
1. preţurile libere
2. raportul de schimb al monedei naţionale
3. gestiunea întreprinderii privită sub aspectul politicii de amortizare şi a politicii de contabilizare, în
funcţie de care se determină performanţa financiară a înttreprinderii.
Necesitatea evaluării unei întreprinderi apare când în viaţa întreprinderii au loc unele schimbări
semnificative cum sunt:
- modificări în mărimea si structura capitalului social,
- modificări în numărul si componenta acţionarilor sau asociaţilor,
- acţiuni juridice cu scop patrimonial (succesiuni, falimente, partaje),
- în cazul tranzacţiilor comerciale,
- cu ocazia privatizării când elementele prezentate în bilanţul contabil nu reflecta valori de piaţa ci mai
degrabă valori administrative, sau costuri istorice mult diferite de valorile juste.
2. Explicaţi rolul bilanţului contabil în evaluarea unui activ sau unei întreprinderi
Orice evaluare de active, firma sau societate etc. are ca punct de pornire bilanţul contabil, deoarece în el se
reflecta volumul fondurilor proprii, piaţa, strategiile aplicate de firma, el reflecta situaţia patrimoniului, a
averii acumulate de firma de la înfiinţare si rezultatele financiare obţinute în ultima perioada pentru care s-a
încheiat.
Însă nici o evaluare nu se face pe baza bilanţului contabil, ci pe baza bilanţului economic, un bilanţ
abstract elaborat de experţi exclusiv.
3. Explicaţi diferenţele dintre preţ si valoare

Preţul este suma de bani ce se poate obţine din vânzarea unui bun de bunăvoie, între parţi aflate în
cunoştinţa de cauza, în cadrul unei tranzacţii în care preţul este determinat obiectiv. Stabilirea preţului
presupune negocierea, evaluatorul nu-si propune sa determine preţului ci gama de valori, respective zona în
care ar putea începe negocierea si care ar putea probabil sa se situeze preţul.
Valoarea unui bun se fondează pe noţiune de schimb, se poate considera astfel ca valoarea comerciala
constituie punctul de echilibru în care vânzătorul acceptă să vândă şi cumpărătorul să cumpere. Valoarea
depinde de unele criterii sau factori care influenţează dorinţa de a cumpăra sau vinde; aceste criterii pot fi
subiective, de natură psihologică sau economică şi obiective, prin aplicarea unor metode de evaluare care
abordează atât separate cât şi împreună, latura patrimonială şi profitabilitatea bunului, activului sau
întreprinderii în ansamblul său.
Valoarea = o estimare a celui mai probabil preţ care va fi plătit pentru un bun sau serviciu.
Preţ = termen utilizat pentru o sumă cerută, oferită sau plătită pentru un bun/serviciu.
Preţ de vânzare = fapt istoric, indiferent dacă a fost publicat sau dacă a fost confidenţial.
4. Clasificaţi diferitele tipuri de evaluări

Din punct de vedere al scopului evaluării
- evaluări contabile – bazate pe standarde/norme, reglementări
- evaluări administrative – bazate pe legi, decrete, hotărâri, având scop fiscal
- evaluări economico-financiare – bazate pe expertiza si diagnostic
Din punct de vedere al obiectului evaluării:
- evaluări de întreprinderi
- evaluări de bunuri
- evaluări de grupe de bunuri
- evaluări de active şi elemente intangibile
- evaluări de activităţi economice
~1~
Din punctul de vedere al utilizatorului evaluării:
- evaluări în scopuri comerciale
- evaluări în scopuri fiscale
- evaluări în scopuri de ipoteci (garanţii bancare)
- evaluări în scopuri de asigurare
5. Care este rolul diagnosticului în evaluarea întreprinderii.

Diagnosticul are drept scop
- înţelegerea factorilor economici care influenţează sectorul de activitate al întreprinderii;
- cunoaşterea regulilor concurenţiale ale sectorului din care face parte întreprinderea;
- determinarea oportunităţilor si riscurilor, punctelor forte si slabe în prezent si în viitor;
- facultatea de integrare a rezultatelor în reprezentarea sintetica sau modelul, în sens calitativ, pe care
utilizatorii raportului de evaluare il căuta în acea întreprindere pentru a deduce rapid consecinţele la nivelul
rezultatelor sale.
Rolul diagnosticului în evaluarea întreprinderii :
- este de a orienta evaluatorul în etapa de evaluare propriu-zisa respectiv in stabilirea ipotezelor de
evaluare,
- alegerea metodelor,
- ajuta la anticiparea viitorului firmei,
- la depistarea factorilor de risc si
- la stabilirea ipotezelor de evaluare scara valorilor determinate prezentate in raportul final.
6. Definiţi valoarea de piaţa

Valoarea de piaţa reprezintă suma estimata pentru care o proprietate ar putea fi schimbata la data
evaluării, intre un cumparator si un vanzator, hotăraţi si avizaţi, care actioneaza in cunoştinţa de cauza,
prudent si fara constrângeri, intr-o tranzacţie echilibrata după un marketing adecvat.
Valoare de piata = suma estimata pentru care o proprietate ar putea fi schimbata, la data evaluarii, intre
un cumparator decis si un vanzator hotarat, intr-o tranzactie cu pret determinat obiectiv, in care ambele parti
au actionat in cunostinta de cauza, prudent si fara constrangeri.
7. Definiţi valoarea justa

Valoarea justa reprezintă suma pentru care un activ ar putea fi schimbat de buna voie intre doua parţi
aflate in cunoştinţa de cauza, in cadrul unei tranzacţii cu preţul determinat obiectiv.
Valoare justa = suma la care poate fi tranzactionat un activ sau decontata o datorie, de bunavoie, intre
parti aflate in cunostinta de cauza, in cadrul unei tranzactii in care pretul este determinat obiectiv.
8. Definiţi valoarea actuala a unui bun

Valoarea actuala a unui bun este valoarea actualizata a viitoarelor intrări nete de numerar, care urmează a
fi generate de derularea normala a activităţii întreprinderii.
Valoarea actuala = valoare de utilitate
= Valoarea la care un activ este inclus in bilant, dupa deducerea oricaror amortizari cumulate si a oricaror
pierderi cumulate din depreciere.
9. Definiţi valoarea de origine

Valoarea de origine, cunoscuta si sub numele de valoare istorica sau de achiziţie reprezintă totalitatea
costurilor necesare pentru achiziţionarea si punerea bunului sau activului in stare de utilizare sau de folosire.
Valoare de origine = cost istoric
10. Definiţi valoarea de utilizare

Valoarea de utilizare = valoare de inlocuire
Valoarea de utilizare reprezinta totalitatea costurilor necesare pentru dobândirea unui bun susceptibil a fi
folosit in acelaşi scop, in aceleaşi condiţii de utilizare, avand aceeaşi durata prezumata de folosinta si
posedand aceleasi performante ca si bunul supus reevaluării.
Valoare de utilizare = valoarea actualizata a fluxurilor de numerar viitoare estimate, ce se asteapta sa fie
generate din utilizarea continua a unui activ si din cedarea lui la sfarsitul duratei de viata utile.
~2~
11. Prezentati 3 momente din viata întreprinderii in care este obligatorie reevaluarea
- modificări in mărimea si structura capitalului social
- modificări in numărul si componenta acţionarilor sau asociaţilor
- actiuni juridice cu scop patrimonial (succesiuni, falimente, partaje)
Fuziuni si schimburi de proprietati
Vanzarea/cumpararea unei proprietati
Garantarea inprumuturilor
12. De ce este obligatorie evaluarea in cazul privatizării?

- din punct de vedere patrimonial, majoritatea elementelor patrimoniale din bilanţurile societatilor cu
capital de stat nu reflecta valori de piata ci valori administrative, reevaluarea fiind necesara pentru stabilirea
valorii de piata a bunurilor
- din punct de vedere al rentabilitatii, trecutul întreprinderii trebuie considerat ca nereproductibil; nu toti
factorii care au determinat sau au influentat profitul din bilanturile societatilor cu capital de stat pot fi
extrapolate in perioada post privatizare
- cumparatorul nu investeşte pentru ce a obtinut fostul proprietar ca profit ci pentru ce va obtine el, de aceea
profitabiliatea intreprinderii trebuie regandita;
- valoarea intreprinderii trebuie determinate in functie de gradul de utilitate a tuturor elementelor
patrimoniale, cumparatorul netrebuind sa fie penalizat pentru politica de investitii a fostului proprietar, stiut
fiind ca un bun fara utilitate nu are valoare sau aceasta este nesemnificativa. Cu ocazia evaluarii pentru
privatizare, trebuie observata si analizata necesitatea unei eventuale restructurari.
13. Obiectivul si mijloacele de realizare a diagnosticului juridic

Obiectivul il constituie aprecierea situatiei juridice a societatii in raport cu proprietarii, cu tertii sau cu
salariatii.
Realizarea acestui diagnostic utilizeaza datele si informatiile primite din partea intreprinderii, prevazute in
lista anexa contractului, precum si pe cele rezultate din afara intreprinderii si din relatiile de interferenta cu
celelalte diagnostice ale functiilor intreprinderii.
Mijloace de realizare:
- dreptul societatii comerciale (contract de societate, statut, registrul AGA, registrul sedintelor CA,
registrul actionarilor etc.);
- bilantul pe ultimii 3 ani, vizat de MFP;
- rapoartele cenzorilor si auditorilor;
- avize necesare pentru functionare si plata taxelor aferente;
- dreptul muncii: contracte individuale si colective de munca, ROF, ROI, contracte pentru manageri si
clauze speciale;
- drept fiscal: constatarile controalelor fiscale din ultima perioada;
- dreptul mediului: identificarea unor tehnologii poluante, identificarea unor active/terenuri contaminate.
Constatari - Ţinând seama de prevederile legale in vigoare expertul evaluator va stabili daca:
- Societatea este constituita legal;
- Exista acte si contracte privind drepturile de proprietate;
- Exista contracte incheiate cu partenerii externi;
- Exista actiuni juridice in curs;
- Exista contracte individule de munca;
- Care este regimul fiscal al intreprinderii?
Concluzia: După trecerea in revista a mijloacelor de realizare si a procedurilor de lucru se stabilesc:
 Oportunităţile existente in mediul exterior întreprinderii, adică evoluţii cu un caracter previzibil
pozitiv pt. întreprinderea evaluata cum ar fi legislaţie si reglementari specifice favorabile.
 Riscurile existente in mediul extern întreprinderii, adică evoluţii cu un efect previzibil negativ (invers
oportunităţilor) ;
 Punctele forte, adică atuurile ca urmare a unor factori, cum ar fi:
- o buna organizare si funcţionare a întreprinderii;
- contract si statut corespunzătoare;
- relaţii contractuale corecte;
- finanţare asigurata;
- absenta litigiilor;
~3~
- reglementari fiscale aplicate corecte;
- obligaţii fiscale îndeplinite la timp;
 puncte slabe, adică deficiente constatate in organizarea si funcţionarea întreprinderii:
- statutul si contractul necorespunzătoare situaţiei de fapt;
- existenta unor litigii contractuale cu terţii si cu proprii salariaţi;
- conflicte de munca;
- obligaţii fiscale nerespectate.
14. Obiectivul si mijloacele de realizare a diagnosticului comercial

Obiectivul îl reprezintă determinarea locului ocupat pe piaţa de întreprindere in prezent si in viitor.
Mijloacele de realizare a diagnosticului comercial utilizeaza datele si informatiile primite din partea
întreprinderii, prevazute in lista anexa a contractului precum si cele obtinute din afara întreprinderii evaluate
si din interferenta cu celelalte diagnostice ale functiilor întreprinderii.
Constatări
a) Pornim de la nomenclatorul de produse sau la principalele activitati ale întreprinderii se va calcula
ponderea lor in volumul total al activităţii;
b) Se va efectua o analiza a clienţilor cu pondere importanta sau mare si pentru aceştia durata de
recuperare a creanţelor ; se vor analiza clientii incerti;
c) Se vor analiza furnizorii;
d) Se va identifica concurenta actuala si potentiala;
e) Se va analiza reteaua de distributie a intreprinderii;
f) Se va analiza gradul de permeabilitate a pietei;
g) Se va analiza tipurile de actiuni promotionale facute de întreprindere, cuantumul cheltuielilor
publicitare, evolutia politicii de promovare a produselor si a imaginii firmei;
Concluzia
 Oportunităţile
 Riscurile
 Punctele forte ca de ex: retea de vanzare puternica, clienti statornici, calitate f buna a produselor si
serviciilor
 puncte slabe ca de ex: produse si servicii scumpe si de o calitate indoielnica, cunosterea insuficienta a
pietii.
15. Obiectivul si mijloacele de realizare ale diagnosticului tehnic, tehnologic si de exploatare

Obiectivul consta in stabilirea măsurii in care mijloacele de producţie materiale răspund nevoilor actuale
sau viitoare ale întreprinderii sau ale potenţialului cumparator.
Constatări
- se impune cunoaşterea potenţialului de producţie la un moment dat si evoluţia sa in timp;
- stabilirea dinamicii imobilizărilor;
- stabilirea nivelului de amortizare;
- stabilirea nivelului de productivitate;
- analiza potenţialului de cercetare-dezvoltare pentru a putea determina strategia de viitor previzibil a
întreprinderii;
Concluziile se prezintă sub forma:
 Oportunităţilor
 Riscurilor
 Punctele forte ca de ex: o buna utilizare a capitalului de producţie; utilaje moderne, produse si servicii
competitive
 puncte slabe ca de ex: o planificare defectuoasa a producţiei, o conducere defectuoasa a aprovizionării
si transporturilor, probleme de calitate a produselor si serviciilor.
16. Obiectivul si mijloacele de realizare ale diagnosticului de organizare, management si resurse

umane
Obiectivul îl reprezintă analiza structurii umane si a capacitaţii personalului de a contribui la realizarea
activităţii întreprinderii.
Constatări se fac următoarele demersuri:
a) Analiza structurii umane si anume:
~4~
- Organizarea ierarhica si funcţionala a întreprinderii;
- Date cu privire la personal: pregătirea, gradul de ocupare; vechimea in întreprindere; fluctuaţiile,
absenteism.
b) Date cu privire la conducerea întreprinderii: varsta, pregatire, experienta, stil de conducere, sistem de
remunerare, legatura cu actionariatul
c) Date sociale: climatul social, protectia muncii, organizare sindicala.
Concluzia Analizand datele de mai sus se poate stabili:
 Riscurile
 Punctele forte : personal tanar, flexibil, bine pregatir, exista o buna organizare, exista motivarea
muncii.
 puncte slabe : proasta functionare a conducerii; salarizare nestimulata; relatii de rudenie intre
conducere si salariati.
17. Obiectivele si mijloacele de realizare ale diagnosticului financiar contabil

Obiective:
a) Stabilirea existentei imaginii fidele, clare si complete a patrimoniului, a rezultatului financiar si a stării
de sănătate a societarii;
b) Evaluarea diferenţelor intre ratele de rentabilitate economice pe cel puţin trei exerciţii financiare;
c) Utilizarea relaţiilor efectului de levier pentru afaceri, diagnosticului ratei de rentabilitate a capitalurilor
proprii.
Constatări In urma analizei efectuate, având ca mijloace de efectuare datele si informaţiile conţinute in
situaţiile financiare, pe ultimii 3-5 ani, preluate potrivit metodologiei specifice evaluării lor prin metode
patrimoniale.
Concluziile se exprima sub forma:
 Riscurile
 Punctele forte
 puncte slabe
18. Rolul bilanţului in diagnosticul de evaluare

Bilanţul contabil este documentul contabil de sinteza prin care se prezintă activul si pasivul unitatii
patrimoniale, precum si rezultatele perioadei pentru care se întocmeşte, potrivit legii. Bilanţul contabil este
sursa de date ce se prelucrează pentru realizarea diagnosticului contabil si financiar.
19. Rolul bilantului functional in diagnosticarea de evaluare

Bilanţul este instrumentul de analiza, pe baza posturilor din bilant, a principalelor functii ale
întreprinderii:
- funcţiile de investiţii,
- de exploatare si
- de trezorerie – in active si
- funcţia de finanţare in pasiv.
20. Care sunt paşii in determinarea Activul Net Corectat al unei întreprinderi?
1.Separarea tuturor bunurilor din întreprindere în elemente necesare exploatării si elemente in afara
exploatării (necesare întreprinderii)
2. Reevaluarea tuturor bunurilor necesare exploatării;
3. Calculul matematic al activului net corectat.
21. Care sunt componentele fundamentale ale oricărei evaluări?

Componentele fundamentale ale oricărei evaluări sunt:
- activul net corectat si
- capacitatea beneficiara
~5~
22. Care sunt metodele de calcul al activului net corijat al unei întreprinderi?
Metodele de calcul al ANC sunt:
- metoda substractiva
ANC = total activ din bilanţul economic – Total datorii
- metoda aditiva
ANC = Total capitaluri proprii ± Influenţe din reevaluare
23. În ce constă metoda substractivă de calcul al activului net corijat?

Metoda substractiva consta in deducerea din totalul activului reevaluat corectat (val. matematica) a
tuturor datoriilor actualizate.
Metoda substractiva = se identifica obiectul evaluat cu unul/unele obiecte identice, pentru care exista date
privind tranzacţii recente.
24. În ce constă metoda aditivă de calcul al activului net corijat?

Metoda aditiva consta in corectarea capitalurilor proprii din bilanţul contabil cu influentele din
reevaluarea elementelor patrimoniale.
Metoda aditiva = asimilarea obiectului evaluat cu alte obiecte tranzacţionate recent pe piaţă se face pe
baza parametrilor săi principali de funcţionare.
25. Cum se calculează valoarea substanţială brută? Explicaţi semnificaţia acesteia.

Val. substanţiala bruta este egala cu activul reevaluat (totalul activului din bilanţul economic) plus
valoarea bunurilor folosite de întreprindere fără a fi proprietara acestora, minus valoarea bunurilor care, deşi
sunt înregistrate in patrimoniul întreprinderii, nu sunt folosite din diverse cauze.
Ea semnifica valoarea bunurilor, capacitatea reflectata in active, de care dispune si le poate utiliza
întreprinderea la un moment dat, prezentând valoarea activului pe baza principiului prevalentei economicului
asupra juridicului.
26. Determinaţi activul net corijat al unei întreprinderi prin ambele metode, cunoscând
următoarele elemente din bilanţul economic al acesteia: casa 10.000; banca 150.000; cheltuieli de
finanţare 15.000; clădiri 200.000; echipamente 250.000; stocuri 300.000; furnizori 400.000; creditori
80.000; împrumuturi bancare t.l. 200.000; capital social 100.000; rezerve 10.000; venituri anticipate
80.000; profit 55.000.
Bilant contabil
Activ Pasiv
Disponibilităţi numerar 10.000 Capital social 100.000
Disponibilităţi bancă 150.000 Rezerve 10.000
Profit 55.000
Clădiri 200.000 Furnizori 400.000
Echipamente 250.000 Împrumuturi bancare t.l. 200.000
Stocuri 300.000 Venituri anticipate 80.000
Cheltuieli de înfiinţare 15.000 Creditori 80.000
TOTAL 925.000 925.000
Bilant economic
Activ Pasiv
Disponibilităţi numerar 10.000 Capital social 100.000
Disponibilităţi bancă 150.000 Rezerve 10.000
Profit 55.000
Clădiri 200.000 Furnizori 400.000
Echipamente 250.000 Împrumuturi bancare t.l. 200.000
Stocuri 300.000 Diferente din reevaluare 65.000
Cheltuieli de înfiinţare 0.000 Creditori 80.000
TOTAL 910.000 910.000
Met. aditiva
ANC = Capitaluri Proprii (Capital social + Rezerve + Profit) – Cheltuieli înfiinţare
~6~
ANC = 100.000+ 10.000 + 55.000 + 65.000 = 230.000
Met substractiva
ANC = Total activ din bilanţ economic – Total datorii
ANC = 910.000 – 400.000 – 80.000 – 200.000 = 230.000
27. Ce este şi cum se determină rata de actualizare?

Rata de actualizare (i) este element al pieţei financiare introdus în calculul parametrilor economici şi
indicatorilor financiari de către toate întreprinderile din piaţa de bunuri şi servicii.
Se calculează de experţi prin una din metodele:
1. i = dobânda la împrumuturile de stat
- se mai numeşte rată de bază (fără riscuri/neutră de plasament a disponibilităţilor pe piaţa
financiară)
2. i = rata la nivelul dobânzilor practicate de banca naţională
3. i = media dobânzilor practicate de băncile comerciale
4. i = media tuturor dobânzilor din piaţa financiară (metodele 1., 2. şi 3.)’
5. i = costul capitelului întreprinderii expertizate
- se mai numeşte metoda echilibrului financiar
CMPC = Ccp * % + Ccî *%
Unde:
CMPC – costul mediu ponderat al unei întreprinderi
Ccp – costul capitalului propriu
Ccî – costul capitalului împrumutat
% - ponderea în masa capitalului folosit de întreprindere
= Ccp/(Ccp+Ccî)
Ccp = Rn + (Rr – Rn) * β
Unde:
Rn – rata neutră de plasament a disponibilităţilor pe piaţa financiară
Rr – rata cu riscuri a întreprinderii
β – coeficientul de volatilitate, dispersie al acţiunilor întreprinderii în piaţa din care aceasta face parte
(Rr – Rn) – prima de risc a întreprinderii
28. Ce sunt tehnicile de actualizare ?

Rata de actualizare este un element al pieţei financiare introdus in calculul parametrilor economici si al
indicatorilor financiari.
Actualizarea este metoda prin care se asigură comparabilitatea unor parametri economici şi indicatori
financiari ce se realizează în perioade diferite de timp.
Economia de piaţă are 3 pieţe diferite:
1. piata de bunuri si servicii;
2. piata financiara;
3. piata muncii.
In piaţa de bunuri si servicii o marfa sau un produs cu cat sta mai mult cu atât aduce pagube.
In piaţa financiara, banul cu cat sta mai mult cu atat aduce pagube. In aceasta piaţa banii sunt
neechivalenti si pentru a-i putea face comparabili trebuie sa folosim tehnicile de actualizare.
Actualizarea se realizează şi se exprimă prin două tehnici speciale, după cum este luat în calcul factorul
timp:
1. Tehnica de capitalizare/fructificare – factorul timp este luat în calcul în direcţia trecut-prezent-viitor
- suma cheltuita azi „X” are ca echivalent in viitor, peste „n” ani, o suma „y” daca suma X o
amplificam cu factorul de capitalizare (1+i)n .
𝑋 = 𝑌 ∗ (1 + 𝑖)𝑛
2. Tehnica de actualizare propriu-zisă – factorul de timp este luat în calcul în direcţia viitor-prezent-
trecut
- suma „y” prevazuta a fi chetuita in viitor peste „n” ani are in prezent valoarea „x” daca suma y o
aplificam cu factorul de actualizare 1/(1+i)n
1
𝑋=𝑌∗
(1 + 𝑖)𝑛
~7~
29. Prezentati trei metode de determinare a ratei de actualizare

Rata de actualizare se calculează prin una din metodele:
a. i = dobânda la împrumuturile de stat
- se mai numeşte rată de bază (fără riscuri/neutră de plasament a disponibilităţilor pe piaţa financiară)
b. i = rata la nivelul dobânzilor practicate de banca naţională
c. i = media dobânzilor practicate de băncile comerciale
d. i = media tuturor dobânzilor din piaţa financiară (metodele 1., 2. şi 3.)’
e. i = costul capitelului întreprinderii expertizate
- se mai numeşte metoda echilibrului financiar
CMPC = Ccp * % + Ccî *%
Unde:
= Ccp/(Ccp+Ccî)
Ccp = Rn + (Rr – Rn) * β
Unde:
Rn – rata neutră de plasament a disponibilităţilor pe piaţa financiară
β – coeficientul de volatilitate, dispersie al acţiunilor întreprinderii în piaţa din care aceasta face parte
(Rr – Rn) – prima de risc a întreprinderii
30. Ce este actualizarea?

Actualizarea este metoda prin care se asigură comparabilitatea unor parametri economic şi indicatori
financiari ce se realizează în perioade diferite de timp.
Actualizarea = calcularea valorii prezente a unei sume viitoare (care reflecta o plata sau o încasare).
Se referă în general la sumele anuale viitoare de mărimi inegale (de exemplu: cash-flow-ul disponibil
pentru proprietari)
31. Prezentaţi şi exemplificaţi modul de determinare a costului capitalului unei întreprinderi

Costul capitalurilor proprii constituie o componenta a costului mediu ponderat al capitalurilor dar si o
posibila rata de actualizare folosita de intreprindere.
- Costul capitalului propriu exprimat prin acţiuni comune = dividend ultimul an/val. justa medie a actiunii
+ crestere preconizata a dividendului
- cand se considera ca remunerarea fondurilor proprii se realizeaza prin dividende distrbuite si prin
profituri reinvestite, costul capitalurilor va fi :
𝐷𝐼𝑉 (1 − d) ∗ π
𝐾𝐶𝑃𝑅 = +
𝑆 𝐶𝑃𝑅
unde:
DIV = dividendul pe actiune distribuit
S = cursul bursier al actiunii firmei analizate
d = rata de distribuire a dividendelor
π = profitul net al firemie
CPR = valoarea contabila a cap proprii ale firmei
CMPC = CAO (CAO/CI) + CAP (CAP/CI) + CDF (CDF/CI) (1-T),
unde:
CMPC = cost mediu ponderat al capitalului;
CAO = cost capital aferent actiunilor ordinare;
CAP = cost capital aferent actiunilor preferentiale;
CDF = cost capital imprumutat pe termen mediu si lung;
CI = capital investit;
T = rata impozitului pe profit.
Rata de actualizare poate reflecta costul mediu ponderat al capitalului întreprinderii. Desigur, se înţelege
~8~
ca, atunci când firma nu utilizează credite, rata de actualizare va fi egala cu costul capitalurilor proprii.
Formula de calcul a costului capitalului mediu ponderat al capitalului este:
CMPC = CKpr*Kpr/v+CD* (1-Ci),
unde:
CMPC = costul mediu ponderat al capitalului
CKpr = costul capitalului propriu
Kpr = capitalul propriu
V = valoarea de piata a intreprinderii (capital la dispozitia furnizorilor de capital)
CD = credite
Ci = cota de impozit pe profit?
32. Cum se determină costul capitalurilor proprii a unei întreprinderi?
Costul capitalurilor proprii constituie o componenta a costului mediu ponderat al capitalurilor dar si o
posibila rata de actualizare folosita de întreprindere.
- Costul capitalului propriu expr. prin act comune = dividend ultimul an/val justa medie a actiunii+crestere
preconizata a dividendului
- cand se considera ca remunerarea fondurilor proprii se realizeaza prin dividende distrbuite si prin profituri
reinvestite, costul capitalurilor va fi :
𝐷𝐼𝑉 (1 − d) ∗ π
𝐾𝐶𝑃𝑅 = +
𝑆 𝐶𝑃𝑅
Unde:
DIV = dividendul pe actiune distribuit
S = cursul bursier al actiunii firmei analizate
d = rata de distribuire a dividendelor
π = profitul net al firemie
CPR = valoarea contabila a cap proprii ale firmei
33. Explicaţi relaţia dintre riscuri si rata de actualizare

Profiturile viitoare ale întreprinderii nu se pot prognoza cu certitudine din cauza faptului ca viitorul este
nesigur.
Acceptarea unor astfel de incertitudini antreprenoriale este recunoscuta de catre participantii de pe piata
prin intermediul unor prime de risc. La analiza unei astfel de abordari a riscului, incertitudinile legate de
profiturile viitoare ale intreprinderilor se pot reflecta in evaluarea prin doua metode:
1. ca o deducere din suma scontata a profiturilor intreprinderii (metoda echivalarii sigurantei sau metoda
deducerii profitului) sau
2. ca o crestere a ratei de actualizare (metoda cresterii dobanzii, metoda primei de risc).
Rata de actualizare trebuie sa fie o rata înainte de impozitare ce reflecta evaluările pieţei curente ale
valorilor-timp a banilor si riscurile specifice activului. Rata de actualizare trebuie sa reflecte riscurile pentru
care estimările viitorului flux de numerar au fost ajustate.
O rata care reflecta evaluările pieţei curente asupra valorii –timp a banilor si riscurile specifice activului
este rentabilitatea pe care investitorii ar solicita-o daca au ales o investitie care ar genera fluxuri de numerar,
cu valori, durata si profil al riscului echivalente cu acelea pe care intreprinderea le asteapta sa fie generate din
active.
Sunt luate in considerare si riscuri cum ar fi: riscul de tara, riscul monetar, riscul de proiect si riscul
fluxului de numerar.
34. Explicati relatia dintre riscuri si valoarea intreprinderii

Riscul, prima de risc care se cuprinde in rata de actualizare este o imbinare intre riscul pietei si riscul
determinat de punctele slabe rezultate din sinteza diagnosticelor.
Prin urmare o intreprindere cu multe puncte slabe va avea o prima de risc si implicit o rata de actualizare
mai mare.
35. Explicati relatia dintre rata de actualizare si valoarea intreprinderii

Intre rata de actualizare si valoarea intreprinderii este o relatie invers proportionala cu cat rata este mai
mare valoarea intreprinderii va fi mai mica.
36. Ce este valoarea patrimoniala a unei intreprinderi? Prezentati cateva metode de determinare
~9~
Valoarea patrimoniala este activul net corijat obtinut ca diferenta intre activul bilantului economic si
datoriile inscrise in acest bilant.
Valoarea patrimoniala a unei intreprinderi este activul net corijat
Activul net corijat se calculează prin doua metode:
1. metoda aditiva
ANC= CAP PROPRII -/+ DIF DE REEVALUARE
2. metoda substractiva
ANC = ACTIVE REEVALUATE – DATORII
37. Ce este capacitatea beneficiara a intreprinderii si ce semnificatie are in evaluarea

intreprinderii?
Capacitatea beneficiara înseamnă aptitudinea unei întreprinderi de a genera un beneficiu dat, in viitorul
apropiat, in condiţii de gestiune considerate normale, identice cu cele din perioadele trecute, daca nici o
schimbare semnificativa nu au loc
Capacitatea beneficiara se poate exprima prin următorii indicatori:
- profit brut – folosit în analiza-diagnostic, nu în evaluarea propriu-zisă;
- profitul net - se foloseste in evaluari prin metode bazate pe capitalizarea veniturilor;
- dividend folosit in evaluarea titlurilor, dar şi în evaluarea întreprinderii prin metode bazate pe
randamentul capitalului;
- prin flux de trezorerie sau cash-flow folosit in evaluarile bazate pe actualizarea fluxurilor degajate
de întreprindere.
Capacitatea beneficiară este o lucrare indispensabilă oricărei evaluări, ea făcând trecerea de la
performanţele din bilanţul contabil la profitul net din bilanţul economic.
Împreună cu activul net corijat constituie Trunchiul evaluării.
38. Care sunt paşi(etapele) pentru determinarea capacitaţii beneficiare a unei întreprinderi:
Etapele pentru determinarea capacităţii beneficiare a unei întreprinderi sunt:
a. studiul rezultatelor trecute pe cel puţin 3 ani
b. examenul previziunilor pe cel puţin 3 ani
c. mixajul elementelor rezultate din primele doua etape in scopul desprinderii capacitaţii beneficiare
a. Studiul rezultatelor trecute are drept scop determinarea profitului din bilanţ care indeplineste
cumulativ 4 conditii:
1. este un profit stabil;
2. este un profit real;
3. este un profit cert;
4. profitul poate fi considerat ca reproductibil in viitor.
Se porneste de la profitul din bilant caruia i se aduc corectii:
A. corectii pe orizontala intre exercitii care scot in evidenta influenţele tuturor modificărilor din legislaţia
fiscală şi contabilă.
B. Corectii pe verticala în cadrul fiecărui exercitiu, de la CA pana la profitul net fiind ajustate, corectate,
toate marjele intreprinderii pe baza constatarilor din diagnosticul de evaluare.:
-marja bruta;
-valoarea adaugata
-excedent brut/net din exploatare;
-profit net
Lista corecţiilor sunt limitate, numai diagnosticul de evaluare indicând ce corecţii trebuie făcute, acesta
consumând 80% din resursele evaluatorului.
A. prima categorie de corecţii se refera la corectarea profitului şi a pierderilor excepţionale;
B. a doua categorie de corecţii sunt legate de amortismente – se înlătura orice exces de amortizare si se
adăuga orice insuficienta de amortizare, referinţa constituind-o standardele profesionale emise de experţii
tehnici;
C. a treia categorie se refera la salarii si asimilate salariilor - insuficientele sau exagerările trebuie
adăugate sau eliminate, referinţa constituind-o standardele si studiile efectuate de experţi in munca si protecţia
sociala;
D. corecţii legate de sinergii
~ 10 ~
In concluzie, pe baza constatărilor din diagnostic, se poate creste sau se poate scădea valoarea
întreprinderii.
II. Examenul previziunilor
Experţii verifică două corellaţii:
1. coerenţa dintre ipotezele de evaluare í diagnostic din perioadele trecute;
2. coerenţa cifrică între profiturile nete anuale corectate şi profiturile nete anuale previzionate.
III.Calculul matematic se face prin una din următoarele 4 variante de lucru:
a) capacitatea beneficiara = mediei profiturilor nete anuale previzionate; se recomanda in evaluarea pentru
privatizare.
b)Capacitatea beneficiara = medie a profiturilor nete anuale corectate; se recomandă in evaluari pt fuziuni,
divizari, majorari de capital, asocieri cu părţi ale întreprinderii.
c) Capacitatea beneficiara = medie a profiturilor nete anuale din intreaga perioada trecuta si viitoare; se
utilizeaza in evaluarea pt tranzacţii din sectorul privat.
d)Capacitatea beneficiara = medie a profiturilor nete anuale din diferite perioade trecute si viitoare, de ex:
3 ani din trecut si 1 an viitor sau 1 an trecut si 3 ani viitor.
39. Prezentati si explicati 4 corectii ce pot fi aduse rezultatelor din bilant pentru determinarea
capacitatii beneficiare:
A. prima categorie de corecţii se refera la corectarea profitului obţinut din diferenţe de curs valutar;
B. a doua categorie de corecţii sunt legate de amortismente – se înlătura orice exces de amortizare si se
adăuga orice insuficienta de amortizare, referinţa constituind-o fie legea fiscala fie standardele profesionale
emise de experţii tehnici;
C. a treia categorie se refera la salarii si asimilate salariilor - insuficientele sau exagerările trebuie
adăugate sau eliminate, referinţa constituind-o standardele si studiile efectuate de experţi in munca si protecţia
sociala;
D. a patra categorie se refera la stocuri – se verifica daca sistemul de evaluare a fost constant pe întreaga
perioada, realitatea si jocul stocurilor de la început si sfârşit de perioada, anomaliile trebuind reintegrate sau
deduse din rezultatul contabil;
E. a cincea categorie se refera la profituri si pierderi excepţionale – se reţin numai acele profituri care
provin din operaţiuni obişnuite, cere se reproduc in mod sistematic in viitor
F. corecţii legate de sinergii
G. alte corecţii care pot rezulta din diagnostic
In concluzie, pe baza constatărilor din diagnostic, se poate creste sau se poate scădea valoarea
întreprinderii.
40. Care sunt variantele teoretice de calcul matematic al capacitatii beneficiare a unei
intreprinderi?
Capacitatea beneficiara se poate calcula in una din urmatoarele variante:
a) capacitatea beneficiara = mediei profiturilor nete anuale previzionate; se recomanda in evaluarea pentru
privatizare.
b) Capacitatea beneficiara = medie a profiturilor nete anuale corectate; se recomandă in evaluari pt
fuziuni, divizari, majorari de capital, asocieri cu părţi ale întreprinderii.
c) Capacitatea beneficiara = medie a profiturilor nete anuale din intreaga perioada trecuta si viitoare; se
utilizeaza in evaluarea pt tranzacţii din sectorul privat.
d) Capacitatea beneficiara = medie a profiturilor nete anuale din diferite perioade trecute si viitoare, de ex:
3 ani din trecut si 1 an viitor sau 1 an trecut si 3 ani viitor.
41. Ce intelegeti prin perioada de referinta a unei intreprinderi in evaluarea acesteia pe baza
performantelor financiare?
Perioada de referinta corespunde perioadei de prognoza a intreprinderii, respectiv perioada la sfarsitul
careia proprietarii ar trebui sa-si modifice atitudinea fata de afacerea sa, adica sa provoace asemenea
schimbari in viata intreprinderii incat sa-i permita sa-si reia ciclul vietii.
Astfel de schimbari constau in masuri de restructurare cum ar fi: divizarea, asocierea, formarea de noi
societati comerciale, injectii de capital pentru modernizarea echipamentelor si tehnologiilor, pentru reînnoirea
produselor, etc.
Din punctul de vedere al investitorului perioada de prognoza corespunde cu termenul de recuperare al
~ 11 ~
investitiei.
42. Definiţi capacitatea beneficiara a unei întreprinderi si prezentaţi formele de exprimare a

acesteia.
Capacitatea beneficiara înseamnă aptitudinea unei întreprinderi de a genera un beneficiu dat, in viitorul
apropiat, in condiţii de gestiune considerate normale, identice cu cele din perioadele trecute, daca nici o
schimbare semnificativa nu au loc
Capacitatea beneficiara se poate exprima prin următorii indicatori:
- profit brut – folosit în analiza-diagnostic, nu în evaluarea propriu-zisă;
- profitul net - se foloseste in evaluari prin metode bazate pe capitalizarea veniturilor;
- dividend folosit in evaluarea titlurilor, dar şi în evaluarea întreprinderii prin metode bazate pe
randamentul capitalului;
- prin flux de trezorerie sau cash-flow folosit in evaluarile bazate pe actualizarea fluxurilor degajate
de întreprindere.
43. Cum se determina si ce semnificatie au fluxurile de trezorerie in evaluarea unei intreprinderi?

Fluxurile de trezorerie sunt acele profituri ale intrepr. Care sunt disponibile tuturor furnizorilor de
capital catre intreprindere dupa analizarea restrictiilor de distributie conform legii societarilor.
Fluxul de trezorerie reprezintă profiturile întreprinderii după scăderea cheltuielilor si impozitelor pe
imobilizări, dar înaintea dobânzii.
FLUXUL DE TREZORERIE SE POATE STABILI INDIRECT:
Profit (pierdere) pe an
+ dobânda pe datoria la terţi
- economia la impozitul aferent întreprinderii datorata deductibilităţii dobânzii pentru datoria la terti
+impozitul pe venit care poate fi compensate
+ deprecierea si alte cheltuieli care nu sunt in numerar
- venituri care nu aduc numerar
- cheltuieli de capital
+/- deducerea/creşterea fondului de rulment, inclusiv a lichidităţilor/datoriilor
Flux de trezorerie
44. In ce consta metoda fluxurilor de disponibilitati actualizate?

Metoda DCF consta in însumarea fluxurilor de disponibilitati care raman in fiecare an in unitate, pana in
anul ”n”, când se apreciază ca proprietarul ar trebui sa-si reconsidere modul de abordare a afacerii sale; in
acest an ”n” se stabileşte valoarea reziduala a activului sau a întreprinderii
45. Care sunt cele patru etape in evaluarea întreprinderii prin metoda fluxurilor de disponibilitati
actualizate?
Aplicare metodei se face in patru etape:
1. Calculul fluxului de lichiditati nete istorice pe minim trei ani folosind sinteza diagnosticelor
2. Proiectarea fluxului de lichiditati nete pe o perioada mai lunga, dar compatibila cu orizontul de
prognoza stabilit întreprinderii; deci o buna viziune, o înţelegere a fluxurilor trecute: vânzări, preturi, structura
cheltuielilor, riscuri, etc.
3. Determinarea valorii reziduale ce urmează a fi adăugata la cash-flow-ul din ultimul an proiectat;
orizontul prognozat este in general, estimate tinand seama de constatarile diagnosticelor, marcand momentul
cand proprietarul va decide viitorul intreprinderii in anul ultim prognozat; valoarea reziduala, de regula se
calculeaza prin aplicarea unui multiplicator z la cash flow-ul ultimului an prognozat (Vr=ZxCF) sau aplicand
modelul Gordon
1
𝐾−𝑔
unde K este coeficientul de ajustare pentru risc, iar g este creşterea pe termen lung a fluxului de numerar
4. Determinarea ratei de actualizare, cu ajutorul careia este posibila readucerea fluxurilor nete viitoare
se a valorii reziduale in valori de azi; numita si rata neutra
Ea poate fi determinata pornind de la dobanda obligatiilor sau titlurilor de stat.
46. Ce sunt elementele intangibile ale unei intreprinderi si care sunt acestea?
~ 12 ~
Elementele intangibile formează „parte invizibilă” a întreprinderii, ele constituind sursa unui super-profit,
super-beneficiu sau rentă de goodwill.
Elementele intangibile sunt imobilizarile necorporale, respective, cheltuieli de constituire, de cercetare
dezvoltare, licente, marci, brevete, softuri, fondul comercial, etc.
47. Ce sunt metodele combinate de evaluare si in cate grupe se clasifica?

Metodele combinate de evaluare presupun o abordare financiara, intrucat se bazeaza pe fluxurile
antrenate de activitatea intreprinderii intr-o perioada trecuta sau viitoare.
Metodele de eval combinate pot fi grupate in doua categorii, in functie de tehnicile aplicate:
- tehnici bazate pe ponderea intre o valoare patrimoniala si una prin rentabilitate;
- tehnici bazate pe asocierea valorii patrimoniale cu unul sau mai multe elemente intangibile
48. Cum se evalueaza actiunile detinute de întreprindere la capitalul altor intreprinderi?

Titlurile se evaluează diferit după cum cotează sau nu la bursă şi după cum se constituie într-un pachet
majoritar sau minoritar.
Titlurile care cotează se evaluează prin metode indicate de organismele de bursă (CNVB), metodele
derivând din una de bază potrivit căreia valuarea actuală a uni titlu cotat se stabileşte la nivelul celui mai mic
dintre X – preţul mediu ponderat al tranzacţiilor din ultima zi de la bursă şi Y – preţul ultimei tranzacţii din
aceeaşi zi la bursă cu condiţia să fie relevant (să se refere la cel puţin 0,5% din nr. de titluri ale emitentului)
Cand titlurile nu cotează şi se constituie într-un pachet minoritar, valoarea actuală se detrmină prin
metoda capitalizării dividendelor
̅
𝐷
𝑉𝑎 =
𝑖
Unde: 𝐷̅ = valoare medie a dividendelor
Când titlurile nu cotează şi se constituie într-un pachet majoritar, valoarea actuală este egală cu valoarea
globală care se determină prin următoarele etape:
- Determinarea valorii globale a întreprinderii în care s-a investit în care s-a investit
- Prin divizarea valorii globale la nr. de titluri a întreprinderii respective se determină valoarea actuală de
bază a unui titlu
- Prin înmulţirea valorii actuale a unui titlu cu nr. de titlu din pachet se obţine valoarea actuală a
participaţiei
- Se compară valoarea actuală de bază a participaţiei cu valoarea participaţiei din bilanţul contabil,
diferenţa reţinându-se pt. ajustarea în vederea elaborării bilanţului economic.
49. Cum se evalueaza stocurile din cadrul unei intreprinderi pentru determinarea valorii acesteia?
Se elaborează o balanţă a stocurilor pe vechime, se înlătură din calcule (prin constituirea de provizioane)
stocurile fără mişcare, iar evaluarea se face astfel:
- Stocurile la intrare (materiile prime, materialele) se evaluează la nivelul preţurilor de achiziţie ale zilei
sau, dacă intrările sunt mai rare, la media preţurilor de achiziţie din cea mai recentă perioadă;
- Stocurile în interior (producţia în curs) se evalueaza la nivelul costurilor efective, corectate însă cu
gradul de înaintare în realizarea fizica a produselor, determinat de expertiza tehnica.
- Stocurile la ieşire (produse finite) se evalueaza la nivelul preturilor de vanzare, mai putin beneficiile
estimate în aceste preţuri.
50. Cum se evalueaza creantele din bilantul unei intreprinderi pentru a determina valoarea
acesteia?
Se elaborează o balanţă a creanţelor pe vechime, se înlătură creanţele incerte (pe bază de raţionament
profesional), iar creanţele în valută se actualizeaza la raportul de schimb al monedei nationale din ziua
respectiva
51. Cum se evaluaeaza disponibilitatile din bilantul unei intreprinderi pentru a determina valoarea
acesteia?
Disponibilităţile din bilanţ se evaluează la val scriptica, cele in valuta se actualizeaza la raportul de schimb
al monedei nationale din ziua respectiva.
52. Cum se evalueaza imobilizarile necorporale din bilantul unei intreprinderi pentru a determina
~ 13 ~
valoarea acesteia?
Imobilizările necorporale sunt nonvalori d.p.d.v. economic, excepţie făcând cheltuielile de cercetare care
privesc produse noi sau dezvoltarea de activităţi.
Ca toate elementele intangibile, formează „partea invizibilă”, ele constituind sursa unui super-profit/super-
beneficiu sau rentă de goodwill.
Influenţează valoarea întreprinderii prin rentabilitate şi nu patrimonial.
53. Cum se evalueaza obligatiile din bilantul unei intreprinderi pentru a determina valoarea
acesteia?
Obligatiile in valuta se actualizeaza la raportul de schimb al monedei nationale din ziua evaluarii,
diferentele fiind regularizate pe seama capitalurilor proprii, in cazul evaluarii in scopul unei tranzactii, sau pe
seama rezultatelor financiare, in cazul evaluarilor in alte scopuri.
Creditele se iau in calculul valorii patrimoniale a intreprinderii cu valoarea scriptica.
54. Care este structura standard a unui raport de evaluare a intreprinderii?

Structura standard a unui raport de evaluare
Raportul trebuie sa ofere o imagine clara asupra opiniilor exprimate de evaluator, asupra bazelor de
evaluare folosite, a metodelor si informatiilor care stau la baza raportului.
1. Rezumatul principalelor concluzii si recomandări privind:
1.1. Scopul evaluarii
1.2. Scara valorilor stabilite si valoarea medie
1.3. recomandarile privind perspectivele intreprinderii
2.Prezentarea intreprinderii
- numele, forma juridica, adresa, codul SIRUES,
- Scurt istoric: crearea, fazele cronologice principale de dezvoltare, transformare etc.
- stabilirea coordonatelor principale prin: prezentarea capitalul social, a modalitatilor de formare si a
eventualelor modificari intervenite, structura capitalului si componenta actionariatului, obiectul de activitate,
pozitia ocupata in cadrul ramurii respective, in vederea explicarii metodei de evaluare folosite cuantum,
evaluare, etc.
3. Prezentarea evaluatorilor si a mandatului primit
In cazul in care evaluarea este facuta de catre o societate comerciala abilitata in domeniu, se vor mentiona
datele de inmatriculare ale acesteia de la Registrul Comertului. Daca echipa de evaluatori este formata din
persoane individuale, este necesara prezentarea unor cv
4. Diagnosticul de evaluare
4.1. Diagnosticul juridic
4.1.1 obiectiv: aprecierea situaţiei juridice a întreprinderii in raport cu proprietarii, terţii si cu salariaţii.
4.12. Constatări: ţinând seama de prevederile legale in vigoare, evaluatorii vor stabili daca intreprinderea
este constituita legal, daca exista acte si contracte privind drepturile de proprietate, daca exista contracte
încheiate cu partenerii de afaceri, daca sunt actiuni juridice in curs, cu persoane fizice sau juridice, daca exista
contracte de munca individuale si colective, si vor analiza regimul fiscal al intreprinderii.
4.1.3. Concluzii: dupa trecerea in revista a mijloacelor de realizare si a procedeelor de lucru utilizate se
stabilesc:
- oportunitatile existente in mediul exterior intreprinderii, adica evolutii cu un caracter previzibil pozitiv
pentru entitatea evaluata ca: legislatie si reglementari favorabile, conditii economico financiare optime;
- riscurile existente in mediul extern intreprinderii, adica evolutii cu un efect previzibil negative,
respective conditionarii inverse oportunitatilor;
- punctele forte; adica atuurile, ca urmare a unor factori cum sunt: o buna organizare si functionare a
entitatii evaluate, contract, statut corespunzatoare, relatii contractuale corecte, finantare bancara asigurata,
absenta litigiilor, regelementari fiscale corecte si obligatii fiscale indeplinite la timp;
- punctele slabe, deficientele constate in organizarea si functionarea entitatii: contract si statut
necorespunzatoare situatiei de fapt, existenta unor litigii contractuale cu tertii si cu proprii salariati, conflicte
de munca, obligatii fiscale nerespectate, etc.
4.2. Diagnosticul comercial
4.2.1. Obiectiv determinarea locului ocupat pe piata de intreprindere, in prezent si in viitor
42.2. Constatari
a) pornind de la nomenclatorul produselor sau functie de principalele activitati se va calcula ponderea lor
~ 14 ~
in volumul total al activitatii intrepr.
b) se va efectua o analiza a clientilor intreprinderii > importanta, durata de recuperare a creantelor, clienti
restanti
c) se analizeaza furnizorii
d) se identifica concurenta intreprinderii – actuala si potentiala
e) se analizeaza reteaua de distributie a intreprinderii care poate furniza date asupra ponderii contractelor
interne sau externe in cifra de afaceri
f) pentru a analiza posibilitatile de dezvoltare seva studia gradul de permeabilitate a pietei
g) vor fi studiate tipurile de actiuni promotionale facute de intreprindere, cuantumul cheltuielilor
publicitare, evolutia politicii de promovare a produselor si imaginii firmei;
4.2.3. Concluzii – dupa stabilirea principalelor evolutii se vor evidentia cele mai importante:
- oportunitati
- riscuri
- puncte forte: retea de vanzare puternica, clienti statornici, calitate foarte buna a produselor, etc.
- puncte slabe- produse si servicii scumpe, cunoasterea insuficienta a pietei etc.
4.3. Diagnosticul tehnologic operativ sau de exploatare
4.3.1. Obiectiv: stabilirea măsurii in care mijloacele de productie materiale raspund nevoilor actuale sau
viitoare ale intreprinderii sau ale potentialului comparator.
4.3.2. Constatari: se impune cunoasterea infrastructurii, a potentialului de productie la un moment dat si
evolutia in timp, stabilirea dinamicii imobilizarilor corporale, a nivelului de automatizare si a productivitatii,
dar si analiza functiei de cercetare – dezvoltare, pentru a determina strategia de viitor a intreprinderii
4.3.3. Concluzii prezentate sub forma:
- oportunitatilor;
- riscurilor;
- punctelor forte: o buna utilizare a capacitatii de productie, utilaje moderne, preturi competitive, servicii
competente,
- punctelor slabe- o planificare defectuoasa a productiei, o conducere defectuoasa a aprovizionarilor si
transporturilor, stocuri de materii prime, probleme de calitate a produselor si serviciilor.
4.4.Diagnosticul resurselor umane
4.4.1. Obiective : analiza structurii umane si a capacitatii personalului de a contribui la realizarea
activitatilor intreprinderii
4.4.2. Constatari:
a) analiza structurii umane: organigrama ierarhica si functionala a intreprinderii; date cu privire la
personal- vârsta, pregatire, grad de ocupare, vechime in intreprindere, etc.
b) Date cu privire la conducatorii intreprinderii- varsta, pregatire, formare si experienta, stil de conducere,
sistem de remunerare
c) date sociale- climatul social, protectia muncii, organizarea sindicala din intreprindere, nr. de zile de
greva.,
4.4.3. Concluzii – analizând datele de mai sus se pot stabili:
- oportunitati;
- riscuri;
- puncte forte: personalul este tanar, dinamic, flexibil si bine format, organizare buna, exista motivarea
muncii.
- puncte slabe: proasta functionare a conducerii, reprezentare sindicala slaba, salarizare nestimulativa, etc.
4.5. Diagnosticul financiar contabil
4.51. Obiective
- stabilirea existentei imaginii fidele, clare si complete a patrimoniului, a rezultatelor si a situatiei
financiare ale entitatii evaluate, precum si a starii de sanatate financiara a acesteia;
- utilizarea relatiei efectului de levier pentru a face diagnosticul ratei de rentabilitate a capitalurilor proprii;
- evaluarea diferentelor intre efectul de levier financiar masurat plecand de la valorile de contabile si
efectul levier masurat plecand de la valorile de piata;
- diagnosticul ratei de rentabilitate economica plecand de l rata marjei economice si rata de rotatie a
capitalurilor investite;
- utilizarea totalurilor soldurilor intermediare de gestiune pentru analiza formarii marjei economice;
- analiza diferentelor intre optica de rentabilitate si optica productivista prin realizarea unui audit asupra
situatiilor financiare
~ 15 ~
4.5.2. Constatari: acestea rezulta in urma realizarii obiectivului, avand ca mijloace de efectuare datele si
informatiile continute in conturile anuale, rezultatele financiare examinate pe ultimii 3-5 ani preluate potrivit
metodologiilor specifice evaluarilor patrimoniale,
4.5.3. Concluzii: se impun in baza constatarilor exprimate sub forma:
- oportunitatilor;
- riscurilor;
- punctelor forte;
- punctelor slabe;
4.6.Sinteza diagnosticelor evaluarii
Se prezinta sub forma tabelara in cadrul raportului sau ca o anexa a acestuia, cuprinzand concluziile
stabilite pentru fiecare diagnostic in parte, respective datorate mediului exterior intreprinderii (cu doua
subcoloane aferente oportunitatilor si riscurilor) si cele datorate mediului intern al intreprinderii (cu doua
subcoloane aferente punctelor forte si punctelor slabe)
Prin luarea in considerare a tuturor constatarilor din diagnosticele sectoriale prezentate se elaboreaza
bilantul economic al intreprinderii.
5. Bazele lucrarii de evaluare
Se vor mentiona datele si informatiile puse la dispozitie de client, conform caietului de sarcini si
prevederilor din contractul incheiat.
5.1. Expertize si studii, proprii sau insusite: se fac trimiteri la surse, inscrisuri, publicatii utilizate la
elaborarea raportului de evaluare.
5.2. Bibliografie
5.3. Factori de risc:
5.3.1. Factori de risc extern;
5.3.2. Factori de risc intern.
5.4. Ipoteze de evaluare:
5.4.1. Ipoteze macroeconomice;
5.4.2. Ipoteze microeconomice.
6.Metode de evaluare aplicate
Se vor inscrie cauzele ipotezele si scenariile care au determinat alegerea metodelor de evaluare pentru
fiecare in parte, cf grupelor de mai jos:
6.1. Metode patrimoniale;
6.2. Metode prin rentabilitate;
6.3. Metode combinate;
6.4. Metode combinate;
6.4. Metode bursiere;
6.5. Alte metode.
7. Gama de valori, valoarea actiunilor.
Se vor enumera opiniile obtinute prin aplicarea metodelor de evaluare mentionate la pct.6, in mod
corespunzator se determina valorile minime si maxime ale actiunilor.
8.Concluziile si opiniile evaluatorului
Se vor exprima opiniile asupra rezultatelor obtinute, atat din punct de vedere economic cat si financiar. Se
va exprima parerea evaluatorilor asupra rezultatelor obtinute din operatiunea de evaluare.
55. Cum influenteaza raportul de schimb al monedei nationale valoarea unei intreprinderi?
Raportul de schimb al monedei nationale, influenteaza valoarea întreprinderii astfel:
- influenţează rata de actualizare prin riscul deprecierii monedei naţionale
- Influenţează bilanţul economic prin evaluarea elementelor monetare la cursul de schimb de la data
efectuării evaluării
Atunci cand moneda nationala se devalorizeaza (creste raportul de schimb) valoarea intreprinderii creste,
iar cand se valorizeaza (scade raportul de schimb) valoarea intreprinderii scade.
56. Cum influenţează modificarea preturilor valoarea întreprinderii?

Modificarea preturilor influenţează valoarea inteprinderii astfel:
- rata de actualizare este influenţata cu riscul de proiecţie;
- bilanţul economic este influenţat prin evaluarea activelor la valori juste, de piaţa care ţin seama de
preturile pieţei
~ 16 ~
Atunci cand preturile cresc valoarea intreprinderii scade iar cand preturile scad valoarea intreprinderii
creste. De aceea, evaluarile de intreprinderi sunt valabile numai la o anumita data, dupa care ele trebuie sa fie
din nou evaluate.
57. Care este rolul bilanţului economic în evaluarea unei întreprinderi?

Bilanţul economic oferă masa de date necesara aplicării metodelor de evaluare.
Bilanţul economic este instrumentul de lucru pe baza căruia se evaluează o întreprindere.
El prezintă patrimonial rentabilitatea întreprinderii actualizate şi corectate în funcţie de exigenţele pieţei,
pe baza constatărilor din diagnosticul de evaluare.
Expertul evaluator ţinând cont de faptul că:
- bilanţul contabil nu permite înţelegerea corectă a realităţii economice şi financiare a întreprinderii.
- valoarea netă contabilă - ca diferenţă între ceea ce ea posedă şi ceea ce ea datorează- nu reflectă decât
imperfect valoarea economică reală va aduce o serie de corecţii elementelor patrimoniale (extracontabil),
elaborând un bilanţ economic, care va oferi datele necesare, aplicării metodelor de evaluare.
Aceste corecţii trebuie realizate în raport cu:
- valoarea patrimonială de moment a fiecărui element
- de capacitatea potenţială de a produce profit.
58. Explicati influenta politicilor de amortizare asupra valorii intreprinderii

Politica de amortizare influenţează valoarea întreprinderii astfel:
- stabilirea unor durate de viata mai lungi decat cele normale, influenţeze in sensul unei valori mai mari a
activelor si a întreprinderii
- stabilirea unor durate de viata mai scurte decât cele normale influenţează in sensul micşorării valorii
întreprinderii
- metodele de amortizare de asemenea influenţează, de exemplu daca in anul in care se face evaluarea
mijloacele fixe achiziţionate in acest an sunt amortizate accelerat influenţează întreprinderea, valoare acesteia
fiind mai mica decât daca ar fi utilizat metoda liniara.
Insuficienta de amortizare a imobilizarilor dintr-o întreprindere (amortizarea scriptica este inferioara
amortizarii tehnico-economice) influenteaza artificial valoarea patrimoniului intreprinderii in sensul majorarii.
Surplusul de amortizare determina o micsorare artificiala a valorii patrimoniului intreprinderii.
59. Cum explicati relatia dintre politicile contabile si valoarea inteprinderii?

Este evident ca politicile contabile influenţează valoarea întreprinderii întrucât acesta poate opta pentru o
metoda sau alta, o baza de evaluare sau alta a elementelor din situaţiile financiare, astfel metoda lifo in cazul
stocurilor va conduce la o valoare a stocurilor mai mare in bilant si un rezultat mai mic pe când metoda fifo va
avea un efect invers, asemenea si politicile de amortizare, respective duratele de viata stabilite sau metodele
de amortizare. De exemplu capitalizarea costurilor îndatorării la un moment dat determina active mai mari
decât daca dobânda va fi trecuta direct in cheltuiala perioadei.
Insuficienta de amortizare a imobilizarilor dintr-o întreprindere (amortizarea scriptica este inferioara
amortizarii tehnico-economice) influenteaza artificial valoarea patrimoniului intreprinderii in sensul majorarii.
Surplusul de amortizare determina o micsorare artificiala a valorii patrimoniului intreprinderii.
Includerea anumitor cheltuieli (IAS 16, IAS 2, IAS 22 etc.) in valoarea activului (tratament alternativ)
mareste valoarea acestuia in timp ce aplicarea tratamentului de baza (afectarea costului perioadei) determina
micsorarea patrimoniului intreprinderii.
Evitarea constituirii provizioanelor mareste artificial valoarea intreprinderii in timp ce constituirea
excesiva de provizioane conduce la micsorarea valorii intreprinderii.
60. Ce intelegeti prin valoare patrimoniala a întreprinderii?

Valoarea patrimoniala sau valoarea propriu zisa, este activul net corijat obţinut ca diferenţa intre activul
bilanţului economic si datoriile înscrise in acest bilanţ.
Valoarea patrimoniala a intreprinderii se identifica cu activul net contabil determinat pe baza bilantului
contabil. Activul net contabil reprezinta excedentul tuturor bunurilor si creantelor intreprinderii (activ) asupra
tuturor datoriilor acesteia (pasivul exigibil).
61. Cum influenţează riscul de tara valoarea întreprinderii?

Riscul de tara influenţează valoarea întreprinderii in sens invers proporţional, cu cat riscul este mai mare
~ 17 ~
cu atât val întreprinderii este mai mica.
Cresterea riscului de tara determina cresterea ratei de actualizare iar aceasta determina reducerea valorii
intreprinderii.
Dimpotriva, reducerea riscului de tara determina reducerea ratei de actualizare si cresterea valorii
intreprinderii.
62. Să se determine activul net contabil corectat pe baza următoarelor informaţii:

- capital social: 10.000;
- rezerve: 3.000;
- rezultat reportat: 5.000;
- cheltuieli de constituire: 2.000;
- cheltuieli de cercetare: 10.000, din care 4.000 destinate creării unui produs pentru înlocuirea altuia
care va ieşi de pe piaţă anul următor;
- cheltuieli în avans pentru abonamente la reviste de specialitate: 1.000.
𝑨𝑵𝑪 = 𝑪𝒂𝒑𝒊𝒕𝒂𝒍𝒖𝒓𝒊 𝒑𝒓𝒐𝒑𝒓𝒊𝒊 ± 𝑫𝒊𝒇𝒆𝒓𝒆𝒏𝒕𝒆 𝒅𝒊𝒏 𝒆𝒗𝒂𝒍𝒖𝒂𝒓𝒆
ANC = (10.000+3.000+5.000) – (2.000 + 6.000 + 1.000) = 9.000
63. Care este tratamentul activelor considerate în afara exploatării în evaluarea unei întreprinderi?
Activele în afara exploatării sunt cele care aparent nu au legătură directă cu activitatea de bază a entităţii
(case de vacanţă, locuinţe de serviciu, construcţii cu altă destinaţie decât cele legate de activitatea de bază,
ambarcaţiuni de plăcere etc.) sau cele care din diferite motive au grad de utilizare redus sau foarte redus (sub 50%,
de exemplu), în această situaţie putându-se găsi terenuri, construcţii, maşini si utilaje etc.
Bunurile în afara exploatării sunt evidenţiate distinct de evaluator, nefiind supuse operaţiunilor din etapele
2 si 3 de determinare a activului net corijat; ele sunt evaluate distinct în funcţie de natura si piaţa fiecărui bun.
Val. care se stabileste pentru activele considerate in afara exploatarii, este valoarea realizabilă netă, adica
suma trezoreriei ce se va degaja la cesiunea lor.
Unicul criteriu de separare în bunuri necesare şi nenecesare exploatării îl constituie utilitatea, exprimată şi
măsurată prin gradul de participare la realizarea profiturilor; adică gradul de utilizare a bunurilor.
64. Care este definiţia goodwill-ului?

Goodwill – este excedentul de valoare globala a întreprinderii in raport cu suma valorilor diferitelor active
care il compun. Partea din valoarea globala a unei întreprinderi care are ca sursa buna gestionare si
exploatarea elementelor intangibile de care dispune acea întreprindere; se obţine prin capitalizarea profitului
obţinut de întreprindere peste pragul de rentabilitate.
Relaţia cu valoarea întreprinderii este direct proporţionala.
65. Daţi exemple privind corelaţiile care pot fi aplicate activelor curente in vederea determinării
Activului Net Contabil Corectat?
Ţine seama de incidenţa unor factori care conduc la reflectarea valorii reale a activelor şi datoriilor
întreprinderii. Complexitatea conţinutului său impune o muncă laborioasă care presupune aportul
evaluatorilor specializaţi în evaluarea proprietăţilor imobiliare, echipamentelor şi a altor active imobilizate
corporale.
Activul net contabil corectat se determină, în ipoteza continuităţii activităţii, după formula:
Activ net contabil corectat (ANCC) = ANC  Corecţii active  Corecţii datorii
Unii evaluatori preferă în locul metodei aditive pe cea substractivă care se scrie:
Activ net contabil corectat (ANCC) = Active corectate – Datorii corectate
Indiferent de varianta de calcul aleasă, în stabilirea activului net contabil corectat trebuie parcurse două
etape: corecţiile activelor şi corecţiile datoriilor.
A. CORECŢIILE ACTIVELOR, cu două sub-etape: eliminarea activelor în afara exploatării şi
stabilirea valorilor curente ale activelor de exploatare
A.1. Eliminarea activelor în afara exploatării
Corecţii ce pot fi aduse rezultatelor din bilanţ pentru determinarea capacităţii beneficiare:
- legate de amortismente - se înlătura orice exces de amortizare si se adăuga orice insuficienta de
amortizare, referinţa constituind-o fie legea fiscala, fie standardele profesionale emise de experţii tehnici;
- legate de salarii si asimilate salariilor - insuficientele sau exagerările trebuie adăugate sau eliminate,
referinţa constituind-o standardele si studiile efectuate de experţi in munca si protecţia sociala;
~ 18 ~
- legate de stocuri - se verifica daca sistemul de evaluare a fost constant pe întreaga perioada, realitatea si
jocul stocurilor de la început si sfârşit de perioada, anomaliile trebuind reintegrate sau deduse din rezultatul
contabil;
- legate de profituri si pierderi excepţionale - se reţin numai acele profituri care provin din operaţiuni
obişnuite, cere se reproduc in mod sistematic in viitor
- legate de sinergii – efectele sinergice pp. complementaritatea de activităţi ale căror rezultate sunt
superioare celor reieşite din însumarea algebrică a rezultatelor individuale.
66. Care sunt limitele valorilor patrimoniale?

Valorile patrimoniale sunt frecvent folosite pentru analize comparative şi pentru stabilirea parităţii în caz
de fuziune - absorbţie, asocieri etc.
Valorile patrimoniale sunt, de regulă, evitate ca valori exclusive de tranzacţie, datorită unor limite:
 caracterul incomplet: elementele necorporale, deci partea „invizibilă" nu este luată în calcul;
 caracterul strict static: nu au în vedere strategia întreprinderii;
 caracterul complex: uneori este dificil să ai o idee precisă asupra valorii unor bunuri din activul întreprinderii,
mai ales cele industriale specifice, deci, riscurile de eroare sunt importante;
 caracterul neoperativ: timpul relativ mare necesar realizării unei evaluări patrimoniale viabile;
67. Determinaţi rata de capitalizare a unei întreprinderi cunoscând următoarele informaţii:

- riscurile întreprinderii 19% (Rn)
- rata de bază 4% (Rr)
- coeficientul primei de risc 1,2 (β)
- cheltuieli financiare 1.000
- venituri financiare 600
- datorii financiare (30% din sursele de finanţare) 4.000
- cota de impozit pe profit 16%
Datorii financiare = 30% * sursele de finanţare => Sursele de finanţare = Datorii financiare * 100/30
Sursele de finanţare = 13.333,33
I = CMPC = Ccp * % + Ccî * %
Unde:
Ccp = Rn + (Rr - Rn) * β
Unde:
Rn – rata neutră de plasament
β - coeficientului de volatilitate al acţiunilor întreprinderii în piaţa din care face parte
Ccp = 4 + (19 – 4) * 1,2 = 22
𝐶𝑐𝑝
% 𝐶𝑐𝑝 = = 72,37%
𝐶𝑐𝑝 + 𝐶𝑐î
Ccî = costul datoriei * (1 – 0,16)
Cheltuieli financiare − Venituri financiare
Ccî = ∗ (1 − 0,16)
Datorii
1.000 − 600
Ccî = ∗ (1 − 0,16) = 0,1 ∗ 0,84 = 8,4
4.000
𝐶𝑐î
% 𝐶𝑐î = = 27,63%
𝐶𝑐𝑝 + 𝐶𝑐î
i = CMPC = 22 * 72,37% + 8,4 * 27,62% = 18,24
Nu sunt prinse in 2010:

Care este valoarea care se stabileşte pentru activele considerate în afara exploatării?
Val. care se stabileşte pentru activele considerate in afara exploatării, este valoarea "venala", adică suma
trezoreriei ce se va degaja la cesiunea lor.
~ 19 ~
Ce reprezintă rata de actualizare a capitalurilor?
Rata de actualizare a capitalurilor rezulta dintr-o medie a ratei de remunerare a capitalurilor proprii si a
ratei dobânzii.
Cum poate fi definit super-profitul aferent întreprinderii?

Super-profitul a reprezintă profitul suplimentare asigurat de o întreprindere pentru capitalurile investite
in activele sale fata de un plasament, de o mărime egala, remunerate la rata medie a pieţei.
Cum poate fi definită evaluarea economică?

Evaluarea economica consta intr-un complex de tehnici, procedee si metode prin care se stabileşte
valoarea de piaţa, de circulaţie a bunurilor, activelor si întreprinderilor.
Prezentaţi formula de calcul a valorii substanţiale brute - valoare patrimonială a întreprinderii.
Val. substanţiala bruta este egala cu activul reevaluat plus valoarea bunurilor folosite de întreprindere
fără a fi proprietara acestora, minus valoarea bunurilor care, deşi sunt înregistrate in patrimonial
întreprinderii, nu sunt folosite din diverse cauze.
Ea semnifica valoarea bunurilor, capacitatea reflectata in active, de care dispune si le poate utiliza
întreprinderea la un moment dat, prezentând valoarea activului pe baza principiului prevalentei
economicului asupra juridicului.
Prezentaţi Modelul „Z"de evaluare a riscului de faliment al firmei.

Z= Se obţine prin modelul Gordon
Modelul Z
Construit pe baza metodei scorurilor are ca obiectiv punerea la dispoziţia evaluatorilor a unor metode
predictive pentru evaluarea riscurilor de faliment pe baza metodei statistice.
Modelul Z reprezintă o funcţie construita pe baza unui număr mai mare de indicatori pentru care a fost
necesara observarea in timp a mai multor întreprinderi. Modelul Z are forma:
Z = a*Xl+b*X2 + .... + n*Xn
Unde XI - Xn = ratele folosite in calcul si a,b,...,n - coeficienţi de ponderare
Scorul Z calculat la nivelul unei intreprinderi indica gradul de vulnerabilitate al acesteia, inca inainte ca
situaţia sa devină compromisa.
Prezentaţi semnificaţia badwill-ului aferent unei întreprinderi.

Baza tuturor metodelor de evaluare a goodwill este noţiunea de rentabilitate a activelor investite.
Premisele utilize ac met este existenta supraprofitului pe obt unui good will, in caz contrar avem de-a face cu
un badwill.
Prezentaţi semnificaţia superprofitului - punct de plecare în dimensionarea goodwill-ului.

Superprofitul este diferenţa dintre capacitatea beneficiara a întreprinderii (profitul întreprinderii) si
profitul care ar fi generat de investirea pe piaţa financiara a unui capital echivalent cu valoarea ANC.
Sp = CB - ANC x i, i - rata neutra de capitalizare Influenţează valoarea întreprinderii in sensul creşterii.
Corecţii aduse activelor curente în vederea deteminării ANC

Este vorba de active fără utilitate sau cu utilitate redusă pentru actuala structură de exploatare a
întreprinderii, active în surplus. Ele pot fi valorificate separat de activitatea de bază a afacerii fie prin
vânzare, fie prin încheierea unor contracte de asociere sau de închiriere. Exemple de astfel de active: surplus
de personal, active auxiliare, investiţii în alte întreprinderi, investiţii în terenuri, excedent de disponibilităţi
sau depozite la termen.
Activele în afara exploatării sunt evaluate separat şi prezentate distinct de valorile patrimoniale în
raportul de evaluare. Evaluarea lor se face la valoarea de piaţă, care îmbracă forma valorii de realizare
nete, determinată astfel:
Preţ de vânzare – Cheltuieli accesorii de vânzare - Impozit pe plusvaloarea obţinută din vânzare
Valoarea de piaţă se poate determina ţinând cont mai ales de natura activului, prin diverse metode:
comparaţia de piaţă, capitalizarea unor beneficii, metode specifice tipului de activ.
Plusvaloarea obţinută din vânzare desemnează rezultatul obţinut în urma ieşirii din patrimoniu prin
vânzare a activelor, determinat astfel:
Plusvaloare aferentă activelor = Venituri din cedarea activelor – Cheltuieli privind activele cedate
~ 20 ~
A.2. Corecţiile activelor de exploatare
A.2.1. Imobilizările necorporale
Sunt investiţii care nu îmbracă forma fizică a bunurilor materiale propriu-zise, faţă de care avantajele
viitoare comportă un grad ridicat de incertitudine. Valoarea lor provine dintr-o protecţie legală (drept de
proprietate comercială, intelectuală) şi din privilegii.
În evaluare, imobilizările necorporale, denumite şi active intangibile, sunt clasificate în : imobilizări
neidentificabile distinct (goodwill-ul), respectiv imobilizări identificabile distinct. Doar cele din a doua
categorie vor fi tratate la această unitate de curs, goodwill-ul – concept mult mai complex, care cere
abordări specifice – făcând obiectul următoarei unităţi de curs.
Pentru a fi încorporate în valoarea patrimonială Activ net contabil corectat, imobilizările necorporale
identificabile distinct sunt corectate astfel:
a) cele considerate nonvalori se elimină (cheltuieli de constituire, cheltuieli de cercetare-dezvoltare)
b) cele care prezintă valoare pentru afacere sunt păstrate, după stabilirea valorii lor de piaţă sau a altei
valori curente (valoare de utilizare), aplicându-se metode specifice (comparaţii de piaţă, metode de
randament, metode bazate pe costul de înlocuire).
Dintre aceste din urmă imobilizări necorporale vor fi prezentate în continuare sub aspectul metodelor de
evaluare care le sunt specifice, următoarele: cheltuielile de cercetare-dezvoltare considerate a avea valoare
economică, concesiuni, brevete, mărci, programe informatice.
1) Cheltuieli de cercetare – dezvoltare (proiecte de cercetare) considerate a avea valoare economică
Metode de evaluare specifice:
 metoda bazată pe costul de înlocuire
Constă în actualizarea (prin aplicarea unui coeficient de reevaluare ales de evaluator) cheltuielilor de
cercetare-dezvoltare activate în bilanţ şi imputabile unui proiect de acest fel.
 metoda discounted cash-flow, aplicabilă atunci când efectul economic generat de proiect se determină
sub forma unui cash-flow diferenţial (suplimentar) pe care l-ar putea obţine întreprinderea în urma aplicării
proiectului de cercetare
Constă în actualizarea cash-flow-ului net degajat de proiectul de cercetare pe un orizont de prognoză
finit, cu luarea în considerare a valorii reziduale la sfârşitul perioadei de prognoză.
2) Concesiuni
 metoda bazată pe profit (metoda contribuţiei la variaţia profitului), aplicabilă atunci când nu se poate
estima rezonabil profitul imputabil unui singur activ intangibil
Constă în cuantificarea profitului (efectul economic al utilizării bunului sau a activităţii concesionate)
suplimentar generat de produsul întreprinderii evaluate în raport cu alte produse vândute pe aceeaşi piaţă.
Se determină contribuţia de profit rezultată din vânzările realizate în plus, în funcţie de care se stabileşte
valoarea activului intangibil.
3) Brevete
Metode de evaluare (în funcţie de calitatea utilizatorului):
a) pentru titularul brevetului – după modul de utilizare
 metoda de actualizare a profitului net estimat pe durata de viaţă a brevetului, aplicabilă dacă brevetul
este utilizat în activitatea proprie
 metoda actualizării profitului (metoda economiei de redevenţă), aplicabilă dacă brevetul este cedat
spre exploatare unui terţ
b) pentru întreprinderea care foloseşte un brevet de invenţie fără a fi proprietară
 metoda actualizării profitului, aplicabilă dacă se poate estima profitul anual constant pe care l-ar
aduce brevetul achiziţionat
 metoda contabilă, aplicabilă dacă este dificil de estimat profitul anual constant pe care l-ar aduce
brevetul achiziţionat
Valoarea brevetului este dată de valoarea netă contabilă actualizată la inflaţie.
4) Mărci
 metoda bazată pe cost, aplicabilă în cazul mărcilor achiziţionate (al căror cost de achiziţie este
înregistrat în contabilitate ca şi cheltuieli activate) şi al creării imaginii de marcă (când valoarea mărcii este
dată de totalul cheltuielilor necesare pentru introducerea sa pe piaţă)
Evaluarea se poate face pe baza costului istoric, care se obţine prin însumarea diferitelor costuri
generate de investiţiile succesive care au vizat creşterea valorii mărcii, respectiv pe baza costului de
~ 21 ~
înlocuire, care este dat de sumele care ar trebui alocate, la ora actuală, pentru a obţine o marcă echivalentă
cu cea care face obiectul evaluării.
 metoda bazată pe profit, aplicabilă mărcilor achiziţionate sau create care prin utilizare generează
profit (s-a expus)
5) Programe informatice
 metoda actualizării profitului (s-a expus)
 metoda comparaţiei de piaţă, care se bazează pe culegerea unor informaţii credibile privind piaţa
produselor software şi pe asimilarea produsului ce face obiectul evaluării cu produse similare create sau
comercializate de către întreprinderi de profil străine sau autohtone
 metoda evaluării dimensionale, prin care se urmăreşte determinarea costurilor şi eforturilor asociate
acestora şi implicit a valorii produsului software
De regulă, efortul se estimează prin necesarul de resurse umane pentru fiecare fază de producţie, adică
numărul de programatori pe lună sau pe an. Valorizarea efortului în resurse umane se face pe o perioadă de
timp rezonabilă de creare a produsului şi este apoi influenţat cu un coeficient de repartizare a altor cheltuieli
conexe producerii, cum sunt amortizarea echipamentelor, consumul de resurse materiale, servicii.
A.2.2. Imobilizările corporale
Acestea se mai numesc bunuri fizice sau tangibile şi din punct de vedere contabil se împart în: terenuri şi
amenajări la terenuri, construcţii; echipamente tehnologice (maşini, utilaje, instalaţii de lucru); aparate şi
instalaţii de măsurare, control, reglare; mijloace de transport; animale şi plantaţii; mobilier, aparatură
birotică, precum şi alte active corporale).
În ceea ce priveşte evaluarea imobilizărilor corporale se păstrează aceeaşi clasificare ca şi în
contabilitate. Dintre grupele menţionate, cele care necesită cele mai multe corecţii (ca urmare a importanţei
pentru activitatea întreprinderii, a vechimii sau a valorii) sunt terenurile, construcţiile şi echipamentele.
Pentru acestea vor fi prezentate în continuare câteva metode de evaluare specifice, care să conducă la
reflectarea valorii lor de piaţă sau a altei valori curente (valoare de utilizare).
1) Terenuri
În cadrul terenurilor trebuie distinse:
a) terenuri fără construcţii, pentru care se pot aplica următoarele metode:
 metoda comparaţiei de piaţă
În acest caz se ţine seama de preţurile unor tranzacţii recente cu terenuri similare în ceea ce priveşte:
localizarea, caracteristicile fizice, facilităţile urbanistice, riscul de expropriere, posibilităţile de construcţie.
 metoda capitalizării rentei de bază
Aceasta este o metodă de randament care presupune capitalizarea, la o rată corespunzătoare, a
beneficiului ce poate fi obţinut prin utilizarea terenului. Beneficiul specific terenului este renta curentă
reprezentând suma plătită pentru dreptul de ocupare şi utilizare a terenului (chiria). Aceasta se culege de pe
piaţă.
b) terenuri cu construcţii, pentru care se pot aplica următoarele metode:
 metoda proporţiei, potrivit căreia se stabileşte un raport între valoarea terenului şi valoarea
construcţiei de pe el (de exemplu 20-30 din valoarea construcţiei de pe teren)
 metoda extracţiei, care presupune, odată cunoscut preţul de vânzare al proprietăţii imobiliare (teren
inclus), că se poate determina valoarea terenului prin aplicarea unei abateri forfetare (de exemplu 15-30
din valoarea proprietăţii imobiliare, teren inclus).
2) Construcţii, pentru care se pot aplica următoarele metode:
 metoda costului de înlocuire net (valorii de reconstrucţie netă), conform căreia valoarea rămasă
actualizată a construcţiei
= Valoarea de reconstrucţie (pe suprafaţa desfăşurată sau volumul total al construcţiei evaluate) x (1-
Coeficient de depreciere) x (1- Coeficient de neadecvare funcţională)
Unde
 Valoarea de reconstrucţie se poate determina pe baza costului unitar pentru clădiri similare sau pe
baza unui cost unitar de barem corectat în funcţie de diferenţele de dimensiune, formă, finisaje, dotare cu
instalaţii (metoda comparaţiilor unitare)
 Coeficientul de depreciere este estimat în funcţie de uzura fizică şi deprecierea economică (externă)
datorată evoluţiei cererii, utilizării altor construcţii în zonă, facilităţilor urbanistice, precum şi a altor
factori.
~ 22 ~
 Coeficientul de neadecvare funcţională este estimat ţinând seama de următorii factori: demodare,
supradimensionare, neadecvarea instalaţiilor sau a echipamentelor aferente construcţiei.
 metoda bazată pe costul istoric, conform căreia valoarea rămasă actualizată a construcţiei
= Valoare la data punerii în funcţiune (majorată cu eventualele modernizări) x Coeficient de actualizare
x (1- Coeficient de depreciere) x (1- Coeficient de neadecvare funcţională)
Unde
 Coeficientul de actualizare este stabilit în funcţie de evoluţia preţurilor la materialele de construcţie şi
manopera specifică, în funcţie de deprecierea monetară şi/sau evoluţia raportului de schimb valutar.
3) Echipamente, maşini şi utilaje, pentru care se pot aplica următoarele metode:
 metoda costului de înlocuire net, conform căreia valoarea rămasă actualizată a echipamentului
= Valoarea unui echipament nou similar * (1 - Coeficient de depreciere)
Unde
 Valoarea unui echipament nou similar se poate determina pe baza mai multor metode (a identificării,
a asimilării, a corelării)
 Coeficientul de depreciere se estimează ţinând cont de deprecierea: economică (vechimea, starea,
costuri viitoare de utilizare), funcţională (adecvarea pentru utilizarea curentă şi de perspectivă), strategică
(legată de o decizie strategică în privinţa afacerii), precum şi cea implicată de reglementările de mediu (care
pot afecta utilizarea şi tehnologia existentă).
 metoda bazată pe costul istoric, conform căreia valoarea rămasă actualizată a echipamentului
= Valoare la data punerii în funcţiune (majorată cu eventualele modernizări) x Coeficient de actualizare
x (1- Coeficient de depreciere) x (1- Coeficient de neadecvare funcţională)
A.2.3. Imobilizările financiare
Sunt investiţii financiare realizate de întreprindere în vederea dezvoltării externe. Se materializează în
titluri de valoare achiziţionate şi în împrumuturi acordate altor întreprinderi, ambele categorii având
scadenţa mai mare de un an.
În cazul evaluării imobilizărilor financiare şi stabilirii Activului net contabil corectat, se pot aplica
corecţii unor titluri imobilizate şi/sau unor creanţe imobilizate.
1) Titluri de participare, în cadrul cărora trebuie să se facă distincţia între :
 participaţie semnificativă sau majoritară, când întreprinderea emitentă, considerată filială, aparţine
cu întreg patrimoniul său întreprinderii evaluate (cumpărătoare a titlurilor)
În acest caz nu avem de a face cu o evaluare de titluri, ci cu o evaluare a unei afaceri ca întreg.
 participaţie minoritară, când titlurile în cauză se consideră în afara exploatării
În acest caz, aşa cum s-a mai arătat, titlurile sunt evaluate la valori de piaţă prin metode specifice (de
exemplu se acceptă cotaţia bursieră a zilei – dacă titlurile sunt cotate, se aplică o metodă bursieră - ţinând
seama de rentabilitatea, politica de dividende, factorii externi care influenţează activitatea emitentului sau se
aplică o metodă de randament - capitalizarea dividendelor).
2) Creanţe imobilizate şi titluri imobilizate purtătoare de dobândă
În cazul acestora intervin corecţii doar dacă rata dobânzii de primit în urma investiţiei este mult mai mică
decât a pieţii. Se procedează la actualizarea creanţei respective la o rată egală cu diferenţa dintre rata
normală a pieţii şi rata practicată.
A.2.4. Activele circulante
Această a doua grupă de activ a bilanţului contabil cuprinde: stocurile, creanţele pe termen scurt,
disponibilităţile băneşti şi elementele asimilate lor. Necesită mai puţine corecţii, în principal datorită vitezei
lor mari de rotaţie care le menţine apropiate de valorile curente.
Activele circulante se evaluează astfel:
1) Stocurile
 materiile prime, materialele, mărfurile se evaluează la cursul zilei (dacă sunt cotate la burse de
mărfuri), la preţul posibil de valorificare (livrare) diminuat cu cheltuielile accesorii de vânzare (transport,
ambalare, comisioane)
 produsele finite şi produsele în curs de execuţie se evaluează la cost de producţie în funcţie de gradul
de finisare apreciat de evaluator
2) Creanţele
 se actualizează creanţele exprimate în devize
 se constituie sau se corectează provizioanele în funcţie de riscurile previzibile legate de clienţi
3) Disponibilităţile băneşti şi elementele asimilate
 comportă actualizare în cazul în care sunt exprimate în devize
~ 23 ~
A.2.5. Activele de regularizare şi primele de rambursare a obligaţiunilor
Elementele cuprinse în aceste două ultime grupe de activ ale bilanţului contabil (conform Legii
Contabilităţii nr. 82/1991) sunt rezultatul aplicării principiilor contabile, neavând valoare economică. În
consecinţă, aceste elemente de activ sunt considerate nonvalori şi nu se iau în calculul Activului net contabil
corectat.
Acţiunile deţinute de întreprindere in capitalul altor societăţi se evaluează astfel:
- atunci când pachetul este minoritar, prin capitalizarea dividendelor procurate de acestea;
- când pachetul este majoritar se poate aplica aceeaşi metoda sau se procedează la evaluarea globala a
societarii in care s-a investit si pe aceasta baza se determina valoarea unui titlu respective a pachetului;
Stocurile se evaluează după separarea celor fara mişcare sau cu mişcare lenta, la preturile zilei sau la
media preturilor de aprovizionare din cea mai recenta perioada.
Stocurile de producţie in curs se evaluează la nivelul costurilor efective, corectate cu gradul de înaintare
in realizarea fizica a produsului, determinat de expertiza tehnica.
Stocurile de produse finite se evaluează la nivelul preturilor de vânzare, mai puţin beneficiile si
eventualele cheltuieli de desfacere cuprinse in acestea.
Creanţele se evaluează după înlăturarea din calcul a creanţelor incerte, la valoarea scriptica, cele in
valuta se actualizează la raportul de schimb al monedei naţionale din ziua respectiva.
Disponibilităţile din bilanţ se evaluează la valoare scriptica, cele in valuta se actualizează la raportul de
schimb al monedei naţionale din ziua respectiva.
~ 24 ~

Evaluare

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Evaluare

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Evaluare economică şi financiară 2010

Evaluare pentru examen acces

3. Explicaţi diferenţele dintre preţ si valoare

4. Clasificaţi diferitele tipuri de evaluări

5. Care este rolul diagnosticului în evaluarea întreprinderii.

6. Definiţi valoarea de piaţa

7. Definiţi valoarea justa

8. Definiţi valoarea actuala a unui bun

9. Definiţi valoarea de origine

10. Definiţi valoarea de utilizare

12. De ce este obligatorie evaluarea in cazul privatizării?

13. Obiectivul si mijloacele de realizare a diagnosticului juridic

14. Obiectivul si mijloacele de realizare a diagnosticului comercial

15. Obiectivul si mijloacele de realizare ale diagnosticului tehnic, tehnologic si de exploatare

16. Obiectivul si mijloacele de realizare ale diagnosticului de organizare, management si resurse

17. Obiectivele si mijloacele de realizare ale diagnosticului financiar contabil

18. Rolul bilanţului in diagnosticul de evaluare

19. Rolul bilantului functional in diagnosticarea de evaluare

21. Care sunt componentele fundamentale ale oricărei evaluări?

23. În ce constă metoda substractivă de calcul al activului net corijat?

24. În ce constă metoda aditivă de calcul al activului net corijat?

25. Cum se calculează valoarea substanţială brută? Explicaţi semnificaţia acesteia.

27. Ce este şi cum se determină rata de actualizare?

28. Ce sunt tehnicile de actualizare ?

29. Prezentati trei metode de determinare a ratei de actualizare

30. Ce este actualizarea?

31. Prezentaţi şi exemplificaţi modul de determinare a costului capitalului unei întreprinderi

33. Explicaţi relaţia dintre riscuri si rata de actualizare

34. Explicati relatia dintre riscuri si valoarea intreprinderii

35. Explicati relatia dintre rata de actualizare si valoarea intreprinderii

37. Ce este capacitatea beneficiara a intreprinderii si ce semnificatie are in evaluarea

42. Definiţi capacitatea beneficiara a unei întreprinderi si prezentaţi formele de exprimare a

43. Cum se determina si ce semnificatie au fluxurile de trezorerie in evaluarea unei intreprinderi?

44. In ce consta metoda fluxurilor de disponibilitati actualizate?

47. Ce sunt metodele combinate de evaluare si in cate grupe se clasifica?

48. Cum se evalueaza actiunile detinute de întreprindere la capitalul altor intreprinderi?

54. Care este structura standard a unui raport de evaluare a intreprinderii?

56. Cum influenţează modificarea preturilor valoarea întreprinderii?

57. Care este rolul bilanţului economic în evaluarea unei întreprinderi?

58. Explicati influenta politicilor de amortizare asupra valorii intreprinderii

59. Cum explicati relatia dintre politicile contabile si valoarea inteprinderii?

60. Ce intelegeti prin valoare patrimoniala a întreprinderii?

61. Cum influenţează riscul de tara valoarea întreprinderii?

62. Să se determine activul net contabil corectat pe baza următoarelor informaţii:

64. Care este definiţia goodwill-ului?

66. Care sunt limitele valorilor patrimoniale?

67. Determinaţi rata de capitalizare a unei întreprinderi cunoscând următoarele informaţii:

Nu sunt prinse in 2010:

Cum poate fi definit super-profitul aferent întreprinderii?

Cum poate fi definită evaluarea economică?

Prezentaţi Modelul „Z"de evaluare a riscului de faliment al firmei.

Prezentaţi semnificaţia badwill-ului aferent unei întreprinderi.

Prezentaţi semnificaţia superprofitului - punct de plecare în dimensionarea goodwill-ului.

Corecţii aduse activelor curente în vederea deteminării ANC

S-ar putea să vă placă și