ANUL 2 Nr.
5, FEBRUARIE 2009, 12 PAGINI, 1,5 LEI
Editorial
Dreptul de a-i judeca pe alţii!
Vă cerem simplu, să nu ne judecaţi, dacă
vrem să trăim frumos; dacă vrem să fim vegetarieni;
dacă vrem să învingem orice boală.
Dacă avem criteriile noastre de a ne alege alimentele,
prietenii; felul de a ne îmbrăca, de a ne alege zâmbetul;
felul nostru de a vă îmbrăţişa cu lumină, de.....
Da, atât vă cerem. Dacă vreţi bine, dacă nu, vă
respectăm decizia. E dreptul dumneavoastră
să decideţi altfel. Nouă ne face oricum, plăcere să vă
prezentăm ceea ştim că este mai bine pentru suflet-
organism-spirit, deoarece am probat de-a lungul timpului
pe noi înşine.
Avem cazuri, avem dovezi, avem crezuri, avem date, avem tot. Noi nu dorim nimănui
să ajungă în situaţia noastră. Să lupte cu boala, cu prejudecăţile, cu ignoranţii, cu răuvoitorii,
cu răutăcioşii. În această lume plină de orgolii, minciuni, meschinărie şi ipocrizie, noi
suntem o categorie de oameni aparte. Ne-am găsit drumul, avem steaua noastră călăuzitoare,
ne ştim menirea, dăruim fără măsură, primim necondiţionat, vă iubim aşa cum sunteţi.
Aceştia suntem noi, redactorii acestei publicaţii, aceştia suntem noi, pacienţii acestei
Fundaţii, aceştia suntem noi, o categorie de oameni care au aflat cu adevărat ce este viaţa,
cum trebuie consumată fiecare clipă dar mai ales cum trebuie să iubim tot ce ne înconjoară.
Universul, ne aparţine. Noi vrem să vă ajutăm. Vrem să vă facem cunoştinţă cu
Universul nostru. Vă primim în familia noastră. Dacă stau bine şi mă gândesc, v-am primit
deja. Dovadă, că de la număr la număr, vă aducem informaţii care vă vor ajuta să aflaţi cum
se trăieşte sănătos, cum să vă alimentaţi, cum să gândiţi, de ce trebuie să vă feriţi, cum să vă
iubiţi semenii, în ce relaţii trebuie să fiţi cu copiii voştri. Vă aşteptăm pe toţi în familia
noastră. Vă cerem sprijinul să ne realizăm visul şi vă aşteptăm. Împreună vom fi mai
puternici. Împreună vom demonstra că se poate. Împreună vom afla că orice este posibil
dacă vrei. Şi cu toţii vom afla că nu există boală incurabilă. Ce poate fi mai frumos, mai
înălţător, decât să ştii că tu, omule, tu spirit, tu care ai Scânteia Divină, eşti cel mai puternic,
cel mai bun, cel care tinzi către perfecţiune, tu, cel care ştii că poţi subordona totul, că nimic
nu-ţi este străin şi imposibil.
Aşa vă dorim, aşa va creşte familia noastră.
Atunci când aveţi nevoie de noi, să ştiţi că suntem aici. Suntem aici şi acum! Suntem
acum, şi oricând! Suntem oricând şi oriunde! Suntem oriunde şi...dintotdeauna!
Sigur, dacă totuşi vreţi, judecaţi-ne! E dreptul vostru să ne judecaţi!
Petre Anca
FUNDAŢIA UMANITARĂ “SĂNĂTATE PRIN GÂNDIRE ŞI ALIMENTAŢIE ”
IN MEMORIAM ING. VALERIU POPA
VĂLENII DE MUNTE, Str. Nicolae Bălcescu, Nr. 76 A,
tel/fax 004 0244 283279 tel 004 0722 724012
BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ – FILIALA VĂLENII DE MUNTE
CONT: RO14RNCB 0211 0118 5028 0001
http://www.sanatate-naturista.ro
e-mail – contact@sanatate-naturista.ro
Vă mulţumim că ne susţineţi!
Fundaţia Umanitară „Sănătate prin Gândire şi Alimentaţie” - in memoriam ing. Valeriu
Popa a fost înfiinţată cu scopul unic de a oferi celor bolnavi de maladii grave (unele
considerate incurabile de medicina alopată), o şansă de vindecare folosind metode şi terapii
naturale.
Cu ani în urmă, Valeriu Popa a devenit celebru prin vindecări „miraculoase” obţinute
prin astfel de metode. Pacientul şi elevul său Petre Anca, el însuşi vindecat de un cancer
pulmonar, continuă opera lui Valeriu Popa în cadrul Fundaţiei care-i poartă numele.
Activitatea de bază constă în acordarea de consultaţii pentru diagnostic şi propunerea de
conduite terapeutice alternative pentru cei doritori de a urma această cale, bazată în principal
pe alimentaţie naturalistă, posturi şi clisme pentru dezintoxicarea organismului, fitoterapie,
apiterapie, talasoterapie, aromoterapie, hidroterapie etc.
Fundaţia se întreţine exclusiv din donaţiile pacienţilor sau ale celor care au dragoste
pentru om, dispune de personal minim (o asistentă), de o clădire în oraşul Vălenii de Munte,
judeţul Prahova, unde există cabinetul de consultaţii.
Activitatea terapeutului Petre Anca nu este remunerată.
CUPRINS
Cuib de vultur... pag.2
Când pruncul abia născut stă lipit de pieptul cald al mamei apare instinctul
matern. Astfel se înfiripă o relaţie ce va dura toată viaţa…
Petre Anca
Leonardo da Vinci – vegetarian convins...pag.4
Iată ce a putut realiza „vegetarianul”...
Carmencita Tăbăcaru
Vaccinările – atenţie la sănătatea populaţiei...pag.6
La 25 iunie 1938, a fost votată o lege odioasă...
Dr. Corina Schell
Sarea – element de purificare, dar şi de vrăjitorie... pag.9
Sarea – resursă naturală bogată în România, dar desconsiderată ca
patrimoniu cultural, arheologic şi de civilizaţie.
Mihai Sîmbotin
Cazul meu... pag.11
Astrocitom, tumoră glială sub formă de nodul, cu localizare în creier sau
cerebel…
Cei care au contribuit la înfiinţarea Fundaţiei şi-au propus ca scop vindecarea cel puţin
a unui om prin metodele amintite. Numărul celor vindecaţi/amelioraţi de boli „incurabile”
este mult mai mare şi numără bolnavi de cancer, de scleroză în plăci, pancreatită, accidente
vasculare, HIV sau alte boli fără speranţă. Aceştia sunt azi oameni fericiţi şi sănătoşi ca
urmare a tratamentelor recomandate în cadrul Fundaţiei.
Fără a afirma că suntem infailibili, fără pretenţia de a face minuni, ne bucurăm de
zâmbetele celor care s-au vindecat cu ajutorul nostru şi încercăm să ducem mai departe
visul lui Valeriu Popa: înfiinţarea unei clinici unde cei foarte grav bolnavi să poată fi
internaţi şi trataţi sub coordonarea directă a terapeutului.
Legea nr. 571/2003 cu modificările şi completările ulterioare şi Ordinul 2017/2005,
permite oricărei persoane care are diverse venituri, pentru care plăteşte impozite, să solicite
virarea unei cote de 2% din acest impozit (aferent anului 2008), pentru sponsorizarea unor
organizaţii nonprofit care funcţionează conform legii şi care pot fi alese numai de persoana
în cauză.
În felul acesta 2% din sumele deja încasate de administraţiile financiare în 2008
sub formă de impozite pe salarii vor fi destinate ajutorării unor organizaţii nonprofit
decise de Dumneavoastră.
Acest lucru poate fi realizat prin completarea unei cereri tip (în 2 exemplare) pusă la
dispoziţie – gratuit - de Administraţia Financiară care, după completare, se depune
(personal sau prin scrisoare recomandată) până la data de 15 mai 2009 - 1 exemplar la
această instituţie împreună cu fişa fiscală, iar celălalt exemplar se păstrează de contribuabil.
§ Salariaţii care au realizat venituri doar din salarii în anul 2008, vor completa
„formularul 230”.
§ Persoanele care realizează venituri din activităţi comerciale, profesii libere –
medici, avocaţi, notari, experţi, auditori, etc – vor completa „formularul 200”.
Apelăm la dumneavoastră cu speranţa că, direcţionând cota de 2% din impozitul
dumneavoastră către această Fundaţie, antrenând în această acţiune şi colegii, cunoscuţii,
apropiaţii, împreună vom face ca activitatea acestei instituţii să poată continua,
transformând un vis în realitate şi o boală incurabilă într-una vindecabilă.
Denumire entitate nonprofit:
Fundaţia Umanitară „Sănătate prin Gândire şi Alimentaţie”
in memoriam ing. Valeriu Popa
Cod de identificare fiscală:
12615190
Cont bancar (IBAN):
RO 14 RNCB 0211 0118 5028 0001 BCR Vălenii de Munte – Prahova
Vă mulţumim!
PETRE ANCA
PR E Ş E D I N T E
Fundaţia Umanitară „Sănătate prin Gândire şi Alimentaţie”,
in memoriam ing. Valeriu Popa
§
 Pagina 2 ÎN T R E B Ă R I D E L A P A C IE N T I
M-am confruntat cu o serie de întrebări, care în esenţă se refereau la rolul de mamă, relaţia mamă-copil, cum afectează
relaţia de cuplu venirea la viaţă a unui copil, cum trebuie abordat actul educaţional etc. Am dat răspuns, fie individual, la
cabinetul de consultaţii, fie public, în cadrul conferinţelor sau la zilele aniversare ale Fundaţiei. Ultima solicitare am primit-o
de la doamna Daciana Dănilă, din localitatea Buziaş. Îmi permit să răspund doamnei prin intermediul revistei, astfel încât să
fie accesibilă tuturor celor ce doresc să audă părerea mea, sub o formă pe care am considerat-o plină de substrat.
CUIB DE VULTUR
Dragul meu tată,
Sunt încântat de modul cum mi-ai organizat azi
aniversarea unui an de zile de când am venit în această lume.
Dacă în noaptea aceasta, în visul tău îţi voi face şi reproşuri,
mai ales că nu ai luat în seamă tot ce ţi-a spus mama acum un
an şi nouă luni, să nu te superi. Vreau să ştii totul ca să poţi
proceda corect atunci când va veni la viaţă şi surioara mea.
În tot acest timp, v-am studiat pe toţi – pe tine, pe mama,
pe bunici, pe vecini, pe prietenii voştri, pe colegii voştri de
serviciu, pe vânzătoarea de la magazinul din colţ, pe
barmaniţa de la localul „Potcoava aurită”, pe prietena mamei,
cu care mai flirtezi din când în când, pe medicul nostru de
familie etc., v-am analizat în detaliu şi aş avea atâtea să vă
spun. Dar nu asta mi-am propus, pe mine mă interesează
persoana ta, atitudinea ta, comportamentul tău, viziunea ta,
gândindu-mă că vei şti mai bine cum să procedezi atunci
când va veni surioara mea. Aşa cum i-am spus şi mamei, din
tot ce îţi voi spune, nimic nu trebuie să ţii secret, şi primul
om căruia trebuie să-i împărtăşeşti visul tău este mama mea,
soţia ta.
Ceea ce pentru tine pare un vis, pentru mama sunt
lucruri serioase!
Vreau să te atenţionez, în primul rând că, pentru tine va
fi un vis, dar pentru mine va fi o transmisie de reguli,
atenţionări şi, în al doilea rând, că trebuie să transmiţi totul
mamei. Cu siguranţă ea va lua totul în serios şi nu va spune
ca tine că astea sunt vise şi nu trebuie să credem orbeşte în
ele.
Dragul meu tată, mâine dimineaţă când te trezeşti, vino
la mine la pătuţ şi priveşte-mă în aceşti doi ochi albaştri, nu
desconsidera acest vis, dacă vrei să-ţi fie bine toată viaţa.
Şi tu şi mama v-aţi dorit un „superbebeluş”, care odată ce a
fost adus de la maternitate să intre în ritmul vostru de viaţă
normal. Uitaţi că până la vârsta de trei luni copilul doarme 3-
4 ore, în funcţie de ceasul său biologic şi abia după aceea
doarme cu adevărat noaptea. Până la trei luni noi „ăştia
mici”, nu facem deosebirea dintre noapte şi zi.
Când ţip, fac grimase sau bocănesc jucăriile, să ştiţi că
acesta e limbajul meu e comunicare! Mă înţelegeţi?
Cu mine aţi fost norocoşi – mai ales mama – că
dormeam şi câte 4-5 ore neîntrerupt. Ce nu mi-a plăcut este
că atunci când mă trezeam, deschideam ochii, făceam
grimase, ţipam scurt, voi interveneaţi. Vreau să înţelegeţi că
aşa ceva este normal, lăsaţi copilul în pace, nu trebuie ca
mama să-i pună ţâţa în gură, el va adormi din nou peste puţin
timp. Ai văzut de câte ori te-a trezit mama, că vezi doamne, a
auzit zgomot din camera copilului, sau că nu a mai auzit
nimic şi că, dacă o să mor subit? Aşa cum nu este frumos şi
etic să tragi cu urechea la uşa vecinului, aşa şi aici, nu trebuie
să trageţi cu urechea la cel mai mic zgomot din camera
copilului. Vă felicit că aţi acceptat să am camera mea şi să nu
dorm cu voi. Numai aşa am putut dormi liniştit, m-am simţit
în siguranţă, am fost fără „grijă” că, dacă vă veţi întoarce în
pat veţi da peste mine.
Priviţi la prietenii voştri, au devenit sclavii propriului copil
pentru că nu l-au învăţat de timpuriu să doarmă singur şi de
bună voie.
Cu siguranţă aşa au fost sfătuiţi de părinţi, bunici, vecini,
toţi „doxaţi”, rafina?i şi super-experţi în arta creşterii unui
copil. Ce înseamnă să fii maimuţă, să imiţi pe altul, să nu ai
personalitate, să nu ai propria opinie, să nu te supui primului
impuls de părinte responsabil, să nu asculţi de vibraţia ta
interioară.
Mă aşteptam ca atunci când bunica m-a adormit prima
dată legănându-mă pe picioare, să o dai afară. Ce aveţi cu
aceste obiceiuri proaste? Apelaţi la trucuri ieftine care sunt în
detrimentul vostru. Iubirea faţă de copil nu ţi-o manifeşti
ţinându-l permanent în braţe, la orice mişcare să fii lângă el,
dacă plânge să faci totul ca să tacă, să-l înfofoleşti şi ziua şi
noaptea şi afară şi în casă. Noi bebeluşii vă simţim orice stare
şi dacă sunt stări de tensiune, noi nu ne vom linişti. Ai văzut
şi tu învăţat ceva pentru următorul bebe. Tată, acum câteva
zile, ca să tac, iar tu să poţi vedea liniştit meciul la televizor
în sufragerie, mi-ai adus un minitelevizor color în camera
mea. Dacă aveam putere, îl luam şi-l duceam acolo unde
duceţi voi gunoiul.
Cum crezi că eu pot face cunoştinţă cu viaţa prin
imitaţie? Nu-ţi dai seama că noi, copiii mici căutăm să
imităm ce vedem la televizor, ce vedem la voi toţi din jurul
nostru.
Ţii minte, Popescu „de la doi” vă spunea că el nu o lasă
pe fetiţa lui de un an şi jumătate să se uite la filme ce conţin
scene de dragoste, considerând că prezintă un potenţial
pericol pentru educaţia ei, în schimb „acest tată” nu percepe
riscul vizionării filmelor de groază sau acţiune, nici influenţa
lor asupra copilului lor. Tu, tată, să nu faci la fel. Modelele
mele să fiţi voi, tu şi mama mea, nici bunica sau bunicul, nici
vecinul, nici naşul, nimeni, numai voi. Investiţi în mine timp
cu activităţi mult mai sănătoase decât privitul la televizor. De
mâine să scoţi televizorul din camera mea. Modul în care mă
înveţi să-mi folosesc timpul, îmi va influenţa mai târziu
dezvoltarea fizică, evoluţia emoţională, dar şi cea psihică.
Lasă-mă să mă joc afară, nu mă ţine în casă, nu vreau să fiu
un copil şi apoi un om anemic, sensibil, plăpând,
bolnăvicios, timid, introvertit. Numai în timp ce mă joc, eu
acumulez experienţe proprii. Am nevoie de parteneri reali.
Am nevoie să înţeleg ce este jocul în echipă, să învăţ să
câştig, dar să şi pierd, să fiu ambiţios, fără să fiu agresiv.
Autocontrolul să fie una din calităţile mele. Eu nu vreau să
împrumut nimic de la eroii filmelor sau emisiunilor de
televiziune. Tată, nu-mi fura viaţa, nu-mi da vise, nu mă
obliga să mănânc, în timp ce mă uit la emisiuni cretine la
televizor. Oferă-mi o viaţă plină de aventuri, de întâmplări,
de frumuseţe, de experienţe.
Dacă mă vezi că sunt cu degetele la priză să nu te sperii
şi să ţipi ca din gură de şarpe, degetele mele nu intră în cele
două orificii mici, dar dacă este să mor electrocutat, voi muri
cu toate măsurile tale de precauţie. Tată, să-i spui neapărat şi
mamei, de câte ori plecaţi la serviciu, vreau să vă luaţi la
revedere de la mine, nu să plecaţi pe furiş. Nu încercaţi să vă
strecuraţi neobservaţi. Mă voi speria că nu vă mai întoarceţi.
Eu, copil mic, nu am trecut, trăiesc în prezent, nu ştiu ce este
acela trecut sau ieri, sau o oră în urmă, eu ştiu numai de clipa
de acum, cea prezentă. Chiar dacă sunt aşa de mic, spuneţi-mi
unde plecaţi, de ce, şi când vă întoarceţi.
Dacă vă ţineţi de cuvânt, încet, încet, voi şti că vă voi
revedea.
Arătaţi-mi că nu trebuie să mă tem, fiţi veseli, iar dacă
plâng sau ţip, să nu vă întoarceţi din drum, nu fiţi „papă
lapte”, eu de multe ori vă şi supun la teste.
Tată, dacă te cerţi cu mama, eu nu trebuie să te aud, voi crede
că o faci din cauza mea sau dacă vrei, spune-mi de ce o cerţi
pe mama, vorbeşte cu mine, încet, încet, voi deveni
perspicace, cu atenţia distributivă, şi va dispărea sentimentul
de culpabilitate. Modelul meu în viaţă eşti tu, tatăl meu, de la
tine voi învăţa cum să mă comport cu soţia, cu părinţii, cu
toată lumea. Dacă tu eşti sociabil, eu voi încerca să-ţi urmez
exemplul, dacă vei fi tandru cu mama şi eu voi proceda la fel.
Alege cu grijă poveştile pe care vrei să mi le spui, cărţile de
colorat, emisiunile radio, iar mai târziu emisiunile la
televizor. Lasă-mă să mă joc şi cu băieţii şi cu fetele, să
socializez cu ei, dar învaţă-mă să exprim verbal, deschis,
orice trăire, sentiment, stare, senzaţie, explică-mi toate
acţiunile, gesturile, atitudinile, cuvintele, chiar dacă sunt ale
tale sau ale mele. Mi-aş dori să-mi dai libertate,
independenţă, să-mi stimulezi creativitatea şi să-mi dezvolţi
simţul responsabilităţii. Despre modul cum trebuie să te
comporţi cu mine atunci când va veni în casă şi surioara mea
şi dacă trebuie să mă transformi în „dădacă de ocazie”, vom
vorbi altă dată, la momentul potrivit. Ştiu, când eram în
burtică la mama, tu nu erai aşa de vorbăreţ. Dar mama, oh,
mama, îmi vorbea de toate. Îmi spunea ce face, ce citeşte, ce
vede, ce planuri de viitor are împreună cu tine, cum îmi va
aranja camera, la ce nutriţionist va merge pentru a afla dieta
mea pentru primii doi ani etc. Mi-a plăcut şi cum tu vorbeai şi
te comportai cu mama, eu auzeam şi vedeam totul, starea
energetică pe care voi o generaţi mi-o transmiteaţi şi mie,
eram toţi trei într-o armonie perfectă. Dacă tu eşti sociabil, eu
voi încerca să-ţi urmez exemplul, dacă vei fi tandru cu mama
şi eu voi proceda la fel. Alege cu grijă poveştile pe care vrei
să mi le spui, cărţile de colorat, emisiunile radio, iar mai
târziu emisiunile la televizor. Lasă-mă să mă joc şi cu băieţii
şi cu fetele, să socializez cu ei, dar învaţă-mă să exprim
verbal, deschis, orice trăire, sentiment, stare, senzaţie,
explică-mi toate acţiunile, gesturile, atitudinile, cuvintele,
chiar dacă sunt ale tale sau ale mele.
ANUL 2 Nr. 5, FEBRUARIE 2009
Mi-aş dori să-mi dai libertate, independenţă, să-mi
stimulezi creativitatea şi să-mi dezvolţi simţul
responsabilităţii. Despre modul cum trebuie să te comporţi
cu mine atunci când va veni în casă şi surioara mea şi dacă
trebuie să mă transformi în „dădacă de ocazie”, vom vorbi
altă dată, la momentul potrivit. Ştiu, când eram în burtică la
mama, tu nu erai aşa de vorbăreţ.
Dar mama, oh, mama, îmi vorbea de toate. Îmi spunea
ce face, ce citeşte, ce vede, ce planuri de viitor are împreună
cu tine, cum îmi va aranja camera, la ce nutriţionist va merge
pentru a afla dieta mea pentru primii doi ani etc. Mi-a plăcut
şi cum tu vorbeai şi te comportai cu mama, eu auzeam şi
vedeam totul, starea energetică pe care voi o generaţi mi-o
transmiteaţi şi mie, eram toţi trei într-o armonie perfectă.
Tată drag, meriţi toate felicitările de pe pământ, pentru
comportamentul tău, pentru atitudinea ta civică pe perioada
de sarcină a mamei. Nu ţi-ai „redus motoarele” aşa cum fac
majoritatea bărbaţilor când soţiile lor sunt însărcinate şi nu ai
fost nemulţumit că viaţa ta sexuală a suferit ceva modificări
restrictive.
Vreau să zbor ca vulturul, spre soare!
Cel mai mult, tăticul meu drag, m-a impresionat atunci
când, la ziua mamei de naştere, după ce musafirii au plecat,
ne-ai citit un fragment din cartea prietenului tău René Capat,
fragment ce se intitula „Cuibul de vultur”. Frumos povestit,
cu iscusinţă alcătuit, dar cel mai mult m-a mirat de unde ştie
omul acesta atâtea lucruri, atâtea date, atâtea elemente care
nu sunt cunoscute decât de un număr restrâns de pământeni?
Eu îţi mai spun ceva tată, un uliu poate fi păcălit şi agasat de
păsărele mici cât vrabia, el nici nu sesizează la timp pericolul
ce-l paşte. Vulturul în schimb, simte când este pe punctul de
a fi văzut de duşmani şi, îi evită şi-i ignoră zburând direct
către soare. Apropo, nu cred că ştii vreun vânător care ţine
puşca la ochi şi ocheşte în soare sau dacă o face, el nu mai
vede nimic.
Ei bine, vulturul zboară drept spre soare, pentru că este
înzestrat cu o pleoapă protectoare specială care-i permite ca
imediat ce a privit spre soare să se uite în jos, să-l vadă pe
vânător, dar şi să-l ochească pe un biet şoarece aflat la o
distanţă apreciabilă. El, ca şi oamenii „OAMENI”, este în
siguranţă atunci când se îndreaptă spre lumină. Stai aşa...
gata! Scuză-mă, am făcut pipi! Ah, merită felicitări cel care a
inventat pampersul.
Aşa cum îţi spuneam, mi-a plăcut cum te-ai comportat
cu mama în perioada de sarcină, am simţit spiritul de familie
şi nu au existat energii negative, care să-mi altereze structura
energiei mele prenatale. La fel aş vrea să te comporţi şi
atunci când o să vină surioara mea, pentru că trebuie să
înţelegi bine, oriunde te-ai afla tu sau oricare viitor tătic,
indiferent de distanţă, copilul percepe tot ce se întâmplă cu
tatăl său. Perioada aceasta – intrauterină -, este cea care
asigură copilului zestrea genetică, forţa şi trăinicia sănătăţii
sale. Iar mama, să nu facă ce a făcut cu mine, pentru că ea pe
perioada sarcinii nu trebuie să mănânce de două ori mai mult
ci de două ori mai bine. Ce înseamnă mai bine? Întreabă-l pe
terapeutul vostru! El ştie cel mai bine ce trebuie să mănânce
fiecare viitoare mămică. De mâine, pentru că am intrat în cel
de-al doilea an de viaţă, te voi bombarda cu nenumărate
întrebări, la care aş dori răspunsuri inteligente şi nu
„tâmpiţele” cum ar fi: „te-a adus barza puişor”, „ţi-am spus
de o mie de ori, tu ai cuc, iar surioara ta are păsărică”, „fii
cuminte că vine bau-bau” etc.
Continuare în pagina 3
Pagina 3 ANUL 2 Nr. 5, FEBRUARIE 2009

CUIB DE VULTUR - Continuare din pagina 2

Chiar aş fi curios să văd până la ce vârstă mă iei cu tine în cadă să facem baie şi de ce
după acea vârstă nu? De ce nu consideraţi goliciunea ca pe ceva normal? Pregăteşte-te, tătic-
pitic, cu mine vei da examenul cel mai greu.
Hei! Ce faci? Pfuauu!
..............................................................................................
Stai, nu te justifica. Am înţeles, în miez de noapte te-a chemat şeful la serviciu. În seara
aceasta mama te-a simţit că ai ceva pe suflet, erai tăcut şi parcă pierdut în spaţiu. Ce, te-am
pus pe gânduri numai cu atât? Stai, că în seara aceasta avem multe de dezbătut. Tătic drag,
voi încerca să vorbesc cu tine la persoana a doua plural, să mă refer în general la bărbaţi şi
dacă se poate, informaţiile pe care le primeşti de la mine, să le „dai mai departe”.
..............................................................................................
Am făcut o pauză, m-am gândit mult şi am decis ca monologul meu să nu te aibă decât
pe tine ca ascultător. Deci, tată, recunoaşte cu mâna pe inimă, că mama ca femeie are cea mai
influentă şi de valoare poziţie. Ea ne predă fără nici o diplomă, este medicul, psihologul,
judecătorul, bucătarul, menajera, soţia, mama şi uneori dictatorul nostru. Are grijă de tot. Tu
ca bărbat, îţi pui viaţa ta şi a copilului tău în mâinile acestei femei, soţia ta. Ea îţi dă aspirina,
îţi spune unde ai greşit când ţi-ai ieşit din fire, atunci cu inundaţia făcută de vecinul de la doi,
te răsfaţă cu mâncarea pe care o comanzi, te ţine călcat şi apretat, te încălzeşte şi atunci când
nu mai eşti răcit şi nu mai ai frisoane, dar şi ţipă la tine când uiţi să laşi colacul jos la oala
wc-ului. Este o mare diferenţă între a fi de ajutor la ceva şi a fi responsabil pentru ceva. Tu
întrebi: : „Cu ce pot să te ajut draga mea?” mai ales în situaţii în care pentru mama este
evident ce trebuie făcut. De multe ori, am sesizat, că tu presupui că „nu este mare lucru de
făcut”, că mama nu are, de fapt, nevoie de ajutor şi că oricum tu trebuie să te relaxezi după o
zi grea de muncă.
Ai putea susţine programul mamei, 24/7 (adică 24 de ore, 7 zile din 7)?
De ce nu încerci tată, să monitorizezi o zi din viaţa mamei, să spunem de la ora 07,00 la
ora 07,00, adică 24 de ore. De câte ori ai simţit-o plecând de lângă tine, ca să vină la mine să-
mi dea sân, să-mi schimbe pampersul, să-ţi facă o cafea caldă dimineaţa, cât eşti la baie, să-ţi
calce cămaşa cea bleu care-ţi place, să-ţi dea pantofii cu cremă, să-ţi ia scama de pe palton
când eşti în uşă gata de plecare, să-ţi arunce de la balcon cheile de la maşină pentru că tu, ca
un „căscat” le-ai uitat, cum mă echipează, mă aruncă în ham şi fuga la piaţă de unde venim
încărcaţi, eu de oboseală şi atârnând ca o lumânare în bătaia soarelui, iar mama cu mâinile
ocupate de cele trei plase cu merinde?
Şi, pentru ea urmează: sân la copil, spală legumele, sortează-le, pune-le la fiert, aruncă în
maşina de spălat albiturile, dar du-te în viteză la complexul din colţ şi ia o pungă de Dero
pentru că tu, ca un tătic „grijuliu” ai uitat să iei, - scoate vasele din maşina de spălat, vorbeşte
cu şeful la telefon, că nu ştie să se descurce într-o evidenţă contabilă, intră în sufragerie şi
condu meditaţia cu Vasile, care în vară dă bacul, fugi la aragaz că dă ciorba pe foc… şi, iarăşi:
sân, pampers, vorbit cu mine, sosit tata, scos rufe, pus masa, spălat vase, verificat cele două
articole venite - pentru că mama este şi redactor şef la o revistă de specialitate - şi iar sân,
pampers, dat drumul la maşina de spălat cu rufele colorate, călcat ţie pantalonii bej, pentru că
mâine te aşteaptă domnul ministru şi apoi treaba voastră ce mai faceţi când stingeţi lumina.
Ei, spune acum tată, ce părere ai de acest program infernal, tu l-ai putea susţine tot aşa de
bine? Să fim serioşi, după trei zile tu îţi depui demisia. Vezi că este o diferenţă semnificativă
între a-ţi asuma responsabilităţi şi a te oferi să dai o mână de ajutor. Dar, tu, omule, ce te-am
luat drept modelul meu, te-ai întrebat vreodată dacă soţia ta adoră îmbrăţişările, dar nu le
suportă atunci când o ignori toată ziua şi apoi îi oferi întreaga ta atenţie noaptea, după ce
stingi lumina. Cred că ai reţinut din programul mamei pe care abia ţi l-am înşirat, că nu a fost
nici un moment de îmbrăţişare. De ce? Poate că mama îşi doreşte o îmbrăţişare atunci când tu
nu te gândeşti la nimic altceva decât la o îmbrăţişare. Sub nici o formă nu-şi doreşte ca
aceasta să fie îndelungată sau sugestivă sau senzuală. Îmbrăţişarea ta poate fi „în treacăt”, „pe
furate” şi prin surprindere, care în fond să nu însemne mai mult decât: „te iubesc”, „abia
aştept să terminăm treaba şi să stăm de vorbă”, „sunt nerăbdător să schimbăm impresiile de la
ultima carte citită” etc.
Scump tătic, faptele spun mai mult decât vorbele, iar dacă îţi vei face timp de câteva ori
pe zi, pentru a primi şi a oferi acele îmbrăţişări nonsugestive, te vei face cu adevărat auzit, vei
fi mândria mamei, iar tu vei creşte în ochii mei.
Petre Anca

SFATURI UTILE
În această pagină venim în ajutorul oamenilor care doresc să recurgă la remedii naturale împotriva anumitor afecţiuni.
Atenţie, însă! În cadrul Fundaţiei, pacienţii primesc terapii şi regimuri personalizate, nu remedii pentru afecţiuni
ocazionale. Deşi există pacienţi diagnosticaţi cu acelaşi tip de boală, ei primesc terapii, regimuri şi proceduri diferite, în
funcţie de complexitatea unor factori: starea generală, energetică, anotimp, etc.
Sfaturile utile din această pagină au rol mai degrabă informativ. Nu trebuie privite ca terapii în sine.

Petre Anca

PERICOLUL ALIMENTAŢIEI CU CARNE! Putem fi mai sănătoşi şi chiar mai fericiţi fără a mânca din carnea altor vietăţi. Pitagora,
Carnea conţine o mare proporţie de acid uric, unul dintre Socrate, Aristotel, Leonardo da Vinci, Newton, Voltaire, Mahatma Gandhi, Einstein au avut
deşeurile ce rezultă în urma activităţii celulare. Rinichii filtrează în comun şi altceva în afară de sclipirea de geniu: toţi au fost vegetarieni!
acidul uric din sânge şi îl trimit în vezică, de unde este eliminat
împreună cu ureea sub formă de urină. Dacă acest acid uric nu BENEFICIILE ALIMENTAŢIEI NATURISTE ŞI VEGETARIENE
este extras rapid şi complet din sânge, el se acumulează în
articulaţii, provocând apariţia gutei, şi în rinichi, provocând Avantajele alimentaţiei naturiste şi vegetariene încep de la ideea că alimentele vegetale
proaspete, conţin în stare activă o multitudine de elemente esenţiale vieţii: vitamine,
apariţia calculilor şi determină alte boli grave, care pot degenera
minerale, proteine, lipide, zaharuri, oligoelemente1 sau alte elemente chimice naturale.
în leucemie. Organismul uman adult elimină zilnic 0,5 grame de
Fiecare aliment conţine unele sau altele dintre elementele esenţiale vieţii sau o combinaţie a
acid uric, iar o bucată de carne de mărime medie poate conţine
aprox. 0,8-1 grame de acid uric. acestora. Citind aceste rânduri, gândiţi-vă la mesajul lui Hipocrate: „Hrana să-ţi fie
medicament, iar medicamentul hrană!”. Cu alte cuvinte încercaţi să vedeţi legumele,
Deci, gândiţi-vă! fructele, salatele sau seminţele pe care le mâncaţi în starea lor pură, dincolo de forma lor.
Odată cu sacrificarea animalului, în carne apar bacterii de putrefacţie, care se înmul?esc Imaginaţi-vă că ochii proprii au dintr-o dată caracteristicile unei lentile de microscop. Veţi
în intestinul gros. Din dorinţa de mărire a producţiei de carne, procesatorii folosesc diferiţi descoperi astfel, secretul afirmaţiei lui Hipocrate.
hormoni pentru creştere, cu rol de îngrăşare a animalelor. Nocivitatea hormonilor este
potenţată de substanţe chimice, cum ar fi E-urile sau coloranţii care menţin atractivă carnea SĂRMĂLUŢE NEFIERTE
vreme îndelungată.
1 varză albă
Gândiţi-vă! 200g nuci măcinate
Aceste substanţe se regăsesc în organismul animalului sacrificat şi apoi sunt preluate de 3 linguri hrişcă înmuiată 12 ore
organismul uman, generând prin acumulare, dezvoltarea bolilor grave ale secolului. La 1 morcov ras
acestea se adaugă toxinele rezultate din digestia alimentului în sine. Carnea este un aliment 3 linguri ulei măsline
greu şi datorită proceselor chimice generate în organism de sucurile gastrice cu alimentele 4 roşii
supuse prelucrării prin prăjire, afumare, etc. 1 linguriţă ghimbir
Carnea, în special cea de porc şi de vită, conţine grăsimi saturate, greu asimilabile de 1 linguriţă busuioc
către organism. Conform statisticilor realizate până în prezent, una dintre cauzele principale tărâţe de grâu cât cuprinde
ale apariţiei bolilor cardiovasculare sunt grăsimile de origine animală. Nu întâmplător bolile puţină sare de mare
cardio-vasculare reprezintă prima cauză a deceselor înregistrate anual.
Din numărul de aminoacizi esenţiali necesari pentru dezvoltarea organismului, doar 8 Se desface varza în foi şi fiecare foaie se zdrobeşte cu făcăleţul. Din nuci, hrişcă
trebuie să fie preluaţi din alimente, ceilalţi putând fi sintetizaţi în organism. Aceşti înmuiată, morcov, sare şi tărâţele de grâu se face un amestec, dacă este prea uscat se adaugă
aminoacizi pot fi preluaţi prin consumul de polen apicol, cereale integrale, gălbenu? de ou, puţină zeamă sau suc de legume. Se formează sărmaluţele, se aşează într-un castron. Separat
lapte şi derivate. Carnea nu conţine substanţe vitale pentru organism, care să nu existe şi în se face un sos din sucul de roşii, ulei şi puţină sare, care se toarnă peste sărmălu?e. Se pot
alte alimente naturale. Prin urmare, o alimentaţie lacto-vegetariană asigură tot ceea ce orna cu crenguţe de busuioc.
organismul are nevoie pentru o stare de sănătate excelentă.
Poftă bună! Continuare în pagina 5
Există o strânsă legătură între ceea ce suntem şi ceea ce mâncăm!
Hrana influenţează pe termen lung starea noastră psihică şi mentală. Cei ce îşi doresc să
îşi purifice mintea şi trupul nu trebuie să consume carne. Postul creştin, benefic pentru cei 1 Oligoelemente - microelemente chimice, care se găsesc în cantităţi foarte mici în organismele vii, având rol de
care îl respectă - este astfel structurat încât să asigure purificarea. catalizator în procesele biologice (DEX).
 Pagina 4 TEXTE DIN TRECUT
Leonardo da Vinci: geniu universal, dar şi vegetarian convins
Se zice că vegetarienii nu excelează ca intelectuali pentru că îşi
privează organismul de proteină animală, considerată a fi de calitate
superioară, proteinei vegetale. Pot trăi şi munci normal oamenii, dacă
sunt vegetarieni? Pot fi creatori sau performeri în diverse domenii?
Cu siguranţă DA! A fi vegetarian înseamnă a-ţi selecta alimentele şi medicamentele din
oferta generoasă a naturii: legume, fructe, cereale, seminţe. Unii oameni au această opţiune,
din dorinţa de a-şi menţine o bună stare de sănătate, alţii, din considerente de ordin moral şi
etic. Refuză să se hrănească cu carnea animalelor sau păsărilor sacrificate: cine dă dreptul
OMULUI să ia viaţa altor fiinţe? O categorie aparte, mondenă, e formată din cei care devin
vegetarieni pentru a se ataşa unui curent ˝modern˝, unei ˝mode˝, bună sau rea, dar care
trebuie urmată.
Argumente favorabile vegetarianismului sunt nu doar de dată recentă. Ele sunt ancorate
şi în istorie. Un exemplu celebru este Leonardo da Vinci (1452-1519).
Leonardo este celebru şi cunoscut lumii întregi pentru că a fost matematician,
inventator, inginer, anatomist, botanist, pictor, sculptor, arhitect, muzician şi scriitor.
Puţină lume ştie însă, că Leonardo a fost şi vegetarian.
A devenit o figură legendară, un fel de erou mitologic reprezentând: extinderea
însuşirilor umane până la limitele posibilului, setea de cunoaştere a lumii în toate direcţiile şi
prin toate mijloacele, căutarea în necunoscut fară prejudecăţi sau reţineri.
Arta pe care Leonardo a generat-o a fost pentru el exprimarea atitudinii de dăruire
totală, de dragoste fără margini, pentru cei din jur. Leonardo fascinează prin curiozitatea cu
care a cercetat lumea, prin modul în care s-a apropiat de oameni cu afectivitate, generozitate,
solidaritate, prin dorinţa de a forma discipoli tineri cu personalităţi dezvoltate armonios,
profesional, dar şi cu rezonanţe afective.
Faima de care s-a bucurat în vremea sa, l-a adus în slujba lui Ludovico Sforţa, ca
˝inginer militar˝ şi ˝geometru˝şi în serviciul lui Cesare Borgia, ca ˝inginer˝ şi ˝arhitect˝. În
Franţa a fot numit ˝primul pictor al regelui˝ şi ˝mecanician˝, iar regele Francisc I l-a numit
˝grandissimo filosofo˝.
Iată ce a putut realiza ˝vegetarianul˝, care deşi a inventat arme de luptă, considera
războiul ˝cea mai bestială prostie˝:
- proiectul marelui canal de irigaţii din câmpiile Lomellinei, în Italia;
- proiectul Panteonului: un munte artificial încununat cu un templu cu o cupolă circulară;
- proiectul unui oraş sistematizat pe verticală, cu străzi suprapuse şi cu 5 mii de case pentru
30 de mii locuitori: avea cunoştinţe de arhitectură şi de urbanism. Proiectul nu a fost
finalizat, deoarece era prea îndrăzne? în epocă. Importantă este viziunea lui Leonardo asupra
sistematizării aglomerărilor urbane;
-reţeaua de tuburi acustice intitulată ˝urechea lui Dionysios˝ montată în palatul ducelui de
Milano, Lodovico Sforza. Monarhul putea asculta dintr-o cameră ce se vorbea în alta.
Leonardo cunoştea regulile de propagare a undelor sonore;
- uriaşe bombarde, ghiulele explozive, tunuri cu multe guri, maşini de război pentru atac şi
apărare, poduri foarte uşoare şi neinflamabile şi multe maşinării de război deşi el considera
războiul ca fiind ˝cea mai bestială prostie˝;
- maşini sofisticate pentru festivităţi princiare: cupe cu pereţi de cristal care răspândeau o
ploaie de raze şi care se ridicau purtând în interior un odor sfânt pentru a fi admirat de o
mulţime de credincioşi, miniaturi ale planetelor sistemului solar în mişcare de rotaţie;
- proiectul vaporului cu aburi, a maşinii zburătoare cu aripi, a camerei obscure care preceda
procedeul de realizare a desenelor animate de mai târziu;
- instrumente muzicale noi, din argint pe care le folosea cu virtuazitate, ca muzician al curţii
ducelui Il Moro;
- hărţi strategice cu informaţii asupra structurii solului, a cursurilor de apă şi a masivelor
muntoase;
- la comanda marilor conducători ai Italiei împodobea oraşe cu splendide clădiri, palate,
şcoli, biblioteci, cazărmi spaţioase pentru armată, arcuri de triumf;
- a amenajat cel mai bun port al epocii: Porto Cesenatico;
- planşele sale de anatomie erau de o mare acurateţe plasându-se la graniţa dintre ştiinţa şi
artă.
… Şi pentru că era vegetarian, a inclus în “Cina cea de taină” un meniu vegetarian.
Singura carne de pe masă este de peşte.
(Cina cea de taină, Santa Maria delle Grazie)
ANUL 2 Nr. 5, FEBRUARIE 2009
Celebra frescă pictată de Leonardo da Vinci la Milano, în care Iisus anunţă cine îl va
trăda la cântatul cocoşului, a fost studiată de specialişti, care spun ca meniul era compus din
peşte, anghilă ornată cu rondele de portocală, mai multe fructe (între care şi rodii), pâine şi
vin.
Istoricul John Varriano, care a studiat fresca, a pornit de la ipoteza că fiecare pictor se
înfăţişează pe sine în operele sale şi cum Leonardo era el însuşi vegetarian, alegerea felurilor
de mâncare în tablou a fost condiţionată de gusturile sale culinare.
Ce calităţi personale uimitoare avea vegetarianul da Vinci?
Merejkovschi scria în „Romanul lui Leonardo da Vinci”:
˝Puterea minţii sale clarvăzătoare dădea mâinii şi ochiului său precizia unui aparat de
măsurători matematice. Mâna lui stângă, înzestrată cu o mare forţă - încât putea să îndoaie
potcoava de fier, dar şi cu o mare delicateţe, care i-a îngăduit să surprindă taina farmecului
feminin al Giocondei -, izbutea să descopere cu ajutorul bisturiului (la disecţiile anatomice)
neştiute ramificaţii de vase sanguine ascunse.˝
Avea o pasiune înăscută pentru zbor: avea cunoştinţe, idei, proiecte care depăşeau
percepţia contemporanilor săi: ˝Vor fi aripi! Eu sau altul, dar tot le va născoci cineva şi omul
va zbura. Cei ce vor cunoaşte taina zborului, înaripaţi vor fi ca zeii.˝ Dacă asociem acest
mesaj anului 1500 înţelegem mai bine valoarea geniului uman care l-a emis.
Trăia simplu, se îmbraca simplu, nu iubea parfumurile şi capriciile modei, avea o ţinută
liniştită, calmă şi distinsă.
Conştientiza distanţa dintre el şi ceilalţi: dacă lucrările sale ar fi fost cunoscute şi
înţelese de oameni ele ar fi produs o adevărată revoluţie în ştiinţă. Dorea cu ardoare să aibă
˝adepţi˝, ˝discipoli˝ şi ˝succesori˝ care să-i preţuiască planşele descoperind în ele ˝binefaceri
făcute neamului omenesc˝. Ce folos să ştii aşa de multe taine numai pentru tine, fără să le
poţi dărui semenilor ca să le îmbunătăţeşti traiul !
Dovezi ale opiniilor personale
O mare parte din notiţele lui Leonardo au fost strânse în douã codice: Codicele
Atlantico, cuprinzând cea mai mare parte a Fabulelor şi Codicele H, însumând majoritatea
Legendelor.
Unicul şi constantul personaj al fabulelor şi legendelor leonardeşti este natura. Apa,
focul, aerul, piatra şi mai ales plantele şi animalele sunt active, gândesc, vorbesc. Omul în
schimb apare şi actioneazã ca un instrument al destinului, intervenţia lui – adesea neavenitã
– dovedindu-se nefastã.
„Omul este distrugătorul oricărui lucru creat”
Asta a scris Leonardo în Libro delle profezie (Cartea profeţiilor) – şi, niciodată ca acum,
în lunga existenţã a planetei noastre, o sentinţã nu s-a dovedit mai actualã. Leonardo revine
de mai multe ori asupra acestei probleme: omul faţă în faţă cu natura.
Pe de o parte, Leonardo demonstrează construcţia perfectă a corpului omenesc. Omul
este privit din perspectiva modelului lumii. Cunoaşterea construcţiei trupului uman a fost
considerată de artistul Leonardo, ca cel mai bun mijloc de a-l afla pe „creatorul atâtor
lucruri minunate precum şi felul în care se cuvine sã iubim pe un asemenea creator”.
Foto:
The Vitruvian Man
(c. 1485) Accademia,
Venice
Pe de altă parte însă,
Leonardo atrage atenţia:
Dar tu, omule, care priveşti
în lucrarea mea minunatã
opera naturii, îţi vei da
seama singur cã nu este voie
s-o distrugi. Or, gîndeşte-te
ce crimã este sã iei viaţa
unui om, a cãrui plãmãdire
ţi se pare o asemenea
minune a artei; gândeşte-te
la respectul ce se cuvine sã-l
dai sufletului care
sãlãşluieşte într-o asemenea
arhitecturã „;
şi într-adevãr, aşa cum este ea, este un lucru divin. De aceea vei lãsa sufletul sã
sãlãşluiascã în opera sa aşa cum îi va plãcea, şi nu vei voi ca mînia sau rãutatea ta sã
nimiceascã o viaţã atăt de frumoasã pe care, dacã n-o preţuieşti, nici n-o meriţi” .
Sub tâlcul vorbelor, fiecare povestioară, gravă ori hazlie, scoate în evidenţã prin aluzii
dibace unele cusururi cum ar fi: lenea, lãcomia, minciuna, prostia. In marea lor majoritate
însã scurtele texte leonardeşti exprimã multe dintre idealurile Renaşterii: libertatea,
inteligenţa, frumuseţea şi eleganţa, iubirea adevãratã, fidelitatea şi loialitatea, cumpãtarea,
gloria.
Continuare în pagina 5
 Pagina 5
Leonardo da Vinci: geniu universal, dar şi vegetarian convins
- continuare din pagina 4 -
Cum a reuşit să se îmbolnăvească prima data la 62 de ani?
Leonardo a devenit vegetarian în copilărie: a asistat în curtea casei părinteşti la tăierea
unui purceluş de lapte, anume îngrăşat pentru a fi servit la o sărbătoare. Impresionat de
cruzimea gestului a refuzat de atunci să mănânce carne. Decizia i-a fost sprijinită de unul
din dascălii săi: vestitul naturalist, matematician, fizician şi astronom, Paolo Del Pozzo
Toscanelli, care nu se atingea de carne. Considera păstrarea sănătăţii mai importantă decât
tratarea unor afecţiuni deja instalate.
.Activitatea intensă, acumularea de cunoştinţe şi de experienţe benefice existenţei au
fost reguli de baza ale vieţii lui: ˝Ştinţa întinereşte sufletul şi uşurează amărăciunea
bătrâneţii. Adună deci înţelepciune, hrana dulce a bătrâneţii.˝
În vara anului 1514 artistul s-a îmbolnăvit de malarie romană. Era prima dată bolnav şi
refuza cu îndârjire asistenţa medicală. Iată cum, până la 62 de ani, o alimentaţie bazată în
principal pe fructe legume şi cereale a reuşit să îi menţină o stare de sănatate excelentă.
Mai mult decăt atât, a muncit şi a creeat opere inegalabile, a devenit un model pentru
contemporanii săi. De la el au luat pictorii ştiinţa despre lumină şi despre umbră, anatomia,
perspectiva, cunoaşterea naturii şi a omului. Michelangelo şi Rafael au învăţat de la el, l-au
avut ca reper; fără el ei ar fi pornit de la un nivel inferior al artei şi nu ar fi atins celebritatea.
Istoria a dovedit că oamenii au căutat mai tărziu ceea ce el găsise deja, au descoperit ceea ce
el descoperise cu sute de ani în urmă. Au mers pe drumul lui, dar pe lângă el,
necunoscându-i proiectele şi genialele invenţii. Epoca în care a trăit nu i-a putut înţelege în
totalitate opera.
A depăşit prin inteligenţă şi muncă posibilităţile teoretice şi tehnice ale epocii sale, a
pledat împotriva ignoranţei şi pentru eliberarea minţii umane. A ales să se situeze la extrema
pozitivă a vieţii active. Leonardo era de părere că: ˝Marea urâţenie e la fel de rară ca şi
marea frumuseţe. Numai mediocritatea o găseşti pe toate drumurile.˝
Sfatul vegetarianului Leonardo
De la Leonardo a rămas un sfat. In limba italiană (în original) sfatul este sub forma unui
poem. Redăm mai jos traducerea în proză a sfatului:
„Dacă vreţi să fiţi sănătoşi urmaţi acest regim: Nu mânca?i decât dacă vă este foame, iar
masa să fie uşoară. Mestecaţi bine, iar ceea ce mâncaţi să fie bine gătit şi simplu. Acela
care ia medicamente, îşi face singur rău. Nu vă lăsaţi pradă mâniei şi evitaţi aerul închis
(camere neaerisite - N.R.) Sta?i drepţi când vă ridicaţi de la masă şi nu dormiţi la prânz.
Fiţi ponderaţi cu vinul. Il puteţi consuma frecvent, dar în cantitate mică şi doar la momentul
mesei, nu pe stomacul gol. Nu anticipaţi şi nu întârziaţi mersul la toaletă. Când faceţi
exerciţii fizice fiţi moderaţi. Nu staţi în poziţii incomode, nefireşti şi noaptea dormiţi bine
înveliţi. Odihniţi-vă mintea şi aveţi o atitudine veselă. Evitaţi larma şi concentraţi-vă pe
dietă.”
Bibliografie: Gherghe Ghiţescu: Leonardo daVinci şi civilizaţia imaginii; D.S.
Merejkovschi: Romanul lui Leonardo da Vinci. Eleonora CÃRCÃLEANU Convorbiri-
literare
Carmencita Tăbăcaru
ANUL 2 Nr. 5, FEBRUARIE 2009
Sfaturi utile
-continuare din pagina 3-
ŞTIAŢI LA CE AJUTĂ CITRICELE?
E greu să-ţi imaginezi dimineţile de iarnă fără sucuri de citrice, proaspăt stoarse. Chiar
dacă citricele nu cresc în România, au intrat de mult în cultura alimentaţiei noastre.
Citricele conţin preponderent vitamina C şi calciu. Mâncate frecvent, ajută la prevenirea
răcelilor şi gripelor, iarna.
În timpul iernii organismul nostru este mai sensibil. Cei care fac insuficientă mi?care,
cum ar fi plimbări prin aer liber, sporturi de iarnă, sau alte activită?i pe-afară, au imunitatea
foarte expusă. De aceea aportul de vitamine şi nutrienţi ai citricelor, echipează organismul cu
resurse protectoare favorabile sănătăţii.
Vitaminele conţin antioxidanţi1 , deci previn formarea radicalilor liberi2 în organism.
Sunt de asemenea sursă bună de detoxifiere.
Oamenii care mănâncă fructe în scop curativ sunt mai greu sau deloc afectaţi de boli ca
Alzheimer, diabet, cancer sau boli de inimă. Cu alte cuvinte, nu vă hrăniţi aiurea cu citrice
sau sucul lor! Citricele sunt acide şi consumate după alte alimente, produc o reacţie acidă
gastrică. Citricele, ca orice alte fructe se consumă cu cel puţin o oră înaintea unei mese
principale şi la distanţă de cel puţi 2 ore orice alt aliment.
Poftă bună!
ROZMARINUL STIMULEAZĂ ACTIVITATEA CREIERULUI
Rozmarinul este un stimulent nervos uşor, ce nu creează dependenţă şi de aceea
este folosit în medicina naturistă, în tratarea depresiilor şi a stărilor generale de
letargie.
Deoarece stimulează creierul şi intensifică fluxul sanguin cerebral, în antichitate, cei
care studiau intens obişnuiau să poarte coroniţe de rozmarin în jurul capului pentru a-şi
stimula memoria.
Datorită faptului că rozmarinul îmbunătăţeşte circulaţia sângelui către creier, el este
folosit de asemenea în tratamentul migrenei. Migrenele pot fi provocate de diverşi factori
cum ar fi frigul, alergiile, stresul, dezechilibrele hormonale, circulaţia sangvină proastă şi
afecţiunile ficatului. Atunci când are loc un atac de migrenă, vasele de sânge din interiorul
craniului prezintă spasme, apoi se dilată, provocând durerea ascuţită specifică din zona
tâmplelor, precum şi senzaţia de greaţă şi vomă. Rozmarinul nu vindecă definitiv un atac de
migrenă, dar dacă este luat la baza regulată, reduce severitatea şi frecvenţa atacurilor, prin
echilibrarea circulaţiei sângelui către creier. În acest fel, spasmele vaselor de sânge sunt
reduse sau dispar complet, iar celelalte simptome conexe sunt astfel diminuate.
Rozmarinul poate fi folosit, de asemenea, pentru tratarea pacien?ilor care suferă de o
circulaţie periferică deficitară, ce provoacă răcirea mâinilor şi a picioarelor, degerături,
vânătăi, arterosleroză şi vene varicoase. Este una dintre puţinele plante care permit creşterea
presiunii sângelui. Deşi nu se cunoaşte încă motivul, s-a dovedit ca femeile sunt mai
predispuse către hipotensiune decât bărba?ii. Există anumite teorii care explică acest lucru
prin dezechilibre hormonale, anemie, subnutriţie şi tonus muscular redus. Deşi hipotensiunea
nu este la fel de periculoasă ca şi hipertensiunea, totuşi ea îngreunează mult viaţa unui număr
mare de femei, care se simt adesea epuizate. Rozmarinul acţionează prin creşterea tensiunii
sanguine şi a numărului de bătăi ale inimii. Totuşi, el nu afectează creşterea tensiunii
sanguine decât dacă aceasta se află sub nivelul normal.

Pledoarie pentru sănătate
Imunitate cu ajutorul naturii
„Legile naturii sunt legile sănătăţii şi cel care trăieşte
după aceste legi nu este niciodată bolnav. Cel care
ascultă legile, menţine un echilibru al tuturor părţilor,
creând astfel o armonie adevărată şi armonia este
sănătate, în timp ce discordia este boală”( text antic).
Imunitatea reprezintă mecanismul de apărare al
organismului împotriva agresiunilor atât din exterior, cât şi
din interior. Dacă acest lucru nu se produce, pasul următor
este blocarea şi eliminarea elementului agresor, astfel încât
acesta să nu producă efecte negative asupra organismului.
Scăderea imunităţii duce la scăderea rezistenţei organismului
faţă de boli infecţioase, parazitare, iar ulterior la apariţia
bolilor grave.
Care sunt factorii perturbatori ai imunităţii? Cine
sunt „duşmanii” imunităţii?
Mediul poluant, factorii alergeni (N.R. - care produc
alergii), alimentaţia necorespunzătoare, consumul excesiv de
medicamente, cafea, alcool, viaţa sedentară, relaţiile
interumane conflictuale şi stresul.
Cum ne putem reface imunitatea?
Pentru a ne asigura o bună imunitate, avem nevoie de un
mod de viaţă echilibrat.
Mişcarea este una din modalităţile de refacere a imunităţii.
Drumeţiile (nu foarte lungi) în mediul natural, indiferent de
anotimp, departe de agitaţia oraşelor, în zone cu verdeaţă sau
lucrul în grădină prin contactul direct cu pământul are
proprietăţi regenerante. Activităţile fizice creatoare (pictura,
lucrul manual, etc.), pot declanşa entuziasmul necesar
dragostei de viaţă şi prin eliberarea” hormonului fericirii” -
serotonina, imunitatea poate fi îmbunătăţită.
Odihna poate îmbunătăţi imunitatea. În cazul unor
perioade suprasolicitante, dacă ne alocăm un timp de
refacere, printr-un somn odihnitor, exerciţii de relaxare şi
meditaţie, meloterapie1 şi aromoterapie2, ne vom simţi mult
mai bine.
Respiraţia profundă, toracică şi abdominală, duce la o
mai bună oxigenare celulară, deci împiedică apariţia bolilor.
Alimentaţia trebuie să conţină un aport bogat de vitamine,
minerale, enzime, oligoelemente, care vor susţine
organismul împotriva factorilor perturbatori. Folosirea
alimentelor vii alcătuite din fructe, legume, cereale, sucuri
din fructe, legume şi plante imunizante; echilibrul în relaţiile
cu membrii familiei, în relaţiile cu ceilalţi semeni; condiţiile
suficiente de igienă mentală, fizică, spirituală, toate acestea
sunt vitale pentru a ne asigura o bună imunitate.
Ce plante, fructe şi remedii sunt folosite în terapii
naturale, pentru menţinerea şi îmbunătăţirea imunităţii?
Cătina. Fructele de cătină constituie o valoroasă sursă de
polivitamine naturale. Dintre vitamine, menţionăm: vitamina
A, D, E, F, B1, B2, C, K, P, acid folic. Microelementele
conţinute de cătina sunt: fosfor, calciu, magneziu, sodiu,
potasiu, fier. Cătina poate fi folosită sub formă de sirop, suc,
ulei. Afecţiunile în care este folosită, sunt din cele mai
diverse: afecţiuni dermatologice, cardiovasculare, ale
aparatului digestiv, afecţiuni ale aparatului uro-genital,
afecţiuni ale sistemului nervos, în imunitate deficitară, ca
antioxidant şi antitumoral. 1
Substanţă care împiedică sau întârzie acţiunea de oxidare.
2
Molecule sau fragmente moleculare nocive pentru organism, deoarece produc boli
periculoase şi grave. Pot fi generate fie de metabolismul organismului sau pot fi dobândite
din afara organismului ca urmare a expunerii la factori: poluare, stress, alimentaţie incorectă,
etc.
Mariana Stirbu
Terapeut în terapii complementare
Măceşul. Partea cea mai folosită este fructul de măceş.
Valoarea nutritivă şi terapeutică a fructelor de măceş este
dată de diversitatea mare şi nivelul ridicat al conţinutului de
principii bioactive. Măceşele sunt bogate în vitamina C, A,
provitamina A, vitamina B1, B2, D, E, K, PP, P. Prin
virtuţile sale vitaminizante şi revitalizante, măceşele sunt
indicate în: anemii, refacerea organismului după oboseală,
epuizare, eforturi fizice şi intelectuale, sarcină şi alăptare, în
perioada de creştere, în carenţe alimentare şi în
convalescenţe, în prevenirea şi tratamentul afecţiunilor
digestive precum anorexia, inflamaţii ale tractului digestiv,
dischinezii gastrointestinale, biliare, helmintiaze, afecţiuni
reno-urinare, inflamatorii sau litiazice, tulburări ale
metabolismului intermediar, fracturi, distrofii
neuromusculare, tulburări circulatorii, edeme, în leziuni
cutanate şi ale mucoaselor, în stări febrile, gripale, în răceli
şi infecţii. Măceşul se poate folosi sub formă de ceaiuri,
pulberi, siropuri, tincturi.
Echinaceea. Devenită celebră ca urmare a efectelor
sale de excepţie asupra imunităţii, echinaceea este la ora
actuală, una dintre cele mai folosite plante de pe glob.
Acţionează în sensul stimulării globale a sistemului imunitar
dublând capacitatea de reacţie a acestuia în numai câteva
zile de la administrare. Echinaceea creşte activitatea
sistemului imunitar, inclusiv a celulelor antitumorale,
stimulează activitatea celulelor imunitare T, favorizează
creşterea de noi ţesuturi - în cazul leziunilor, reduce
inflamaţiile, are acţiune antibiotică, antivirală, antifungică.
Se poate folosi sub formă de tinctură, macerat, pulbere, ceai.
Continuare în pagina 6
 Pagina 6
Imunitate cu ajutorul naturii
- continuare din pagina 5-
Sucul de morcovi sau morcovii în stare crudă.
Conţin fier, calciu, fosfor, magneziu, necesare elementelor
sanguine şi ţesuturilor organice în general, vitamine
multiple, mai ales provitamina A, pectine. Câteva din
indicaţiile acestui suc deosebit de preţios: anemii, ulcere
gastrice şi duodenale, colite, enterite, diaree sau
constipaţie, afecţiuni hepatobiliare, intoxicaţii, dermatoze.
Sucul de pătrunjel. Are proprietă?i esenţiale în
metabolismul oxigenului, în menţinerea funcţionării
normale a suprarenalei şi tiroidei şi în păstrarea sănătă?ii
vaselor sanguine. Excelent pentru căile genito-urinare, în
litiaze renale şi biliare. În afecţiuni oculare, combinat cu
morcov, ţelină, andive, dă rezultate bune în inerţii ale
pupilei.
Sucul de usturoi. Este bogat în uleiuri volatile foarte
puternice şi pătrunzătoare, încât ajută la dispersia
acumulării mucozită?ilor în cavităţile sinusurilor, în bronhii
şi plămâni. Este puternic antitumoral, ajută la eliminarea
toxinelor din corp, prin pori; elimină paraziţii intestinali,
măreşte peristaltismul şi diureza. Are efect antitrombotic şi
antisclerotic.
Sucul de grapefruit. Conţine protide, acizi organici,
săruri de potasiu, calciu, fosfor, fier, vitamina C, A, B1 şi
B2. Este un bun antihemoragic, aperitiv, depurativ,
digestiv, drenor hepatobiliar, vitaminizant, antioxidant. Se
foloseşte proaspăt stors sau fructul ca atare în afecţiuni
febrile, pulmonare, anorexie, dispepsii, intoxicaţii,
disfuncţii hepatobiliare, oboseală, oligurie.
Sucul de lămâie. Lămâile conţin acid citric, acid
malic, citrat de calciu şi de potasiu. Dintre vitamine, pe
primul loc se situează vitamina C, apoi vitaminele B1, B2,
A, P, PP. Se poate folosi macerat în miere, în ceaiuri, diluat
cu apă, pentru acrit diverse salate. Indicaţiile sunt
numeroase în: infecţii, stări febrile, astenii, ascite,
reumatism, scorbut, hiperaciditate gastrică, hepatite,
tuberculoză, hemofilie, dizenterii, parazitoze, obezitate,
varice, hipertensiune.
Mierea de albine. „Mierea de albine, nu este doar un
simplu zahăr, după cum îşi închipuie mulţi. Compoziţia
mierii este tot atât de complexă ca şi taina în care este
învăluit chiar stupul cu albine” ( dr. P. A. Weber). Mierea
conţine: apă, albumine, carbohidraţi, fosfor, fier, sodiu,
clor, magneziu, acizi, vitamine, săruri minerale. Este un
puternic antidot, antirahitică, antiscorbutică, antiseptică,
calmantă, cicatrizantă, depurativă, diuretică, emolientă,
energizantă, laxativă, nutritivă, tonică, revitalizantă,
vitaminizantă. Se foloseşte ca atare sau în ceaiuri,
macerate, diverse terapii în combinaţii cu plante, fructe.
Polenul. Este elementul mascul al florii. Conţine opt
elemente: apă, proteine, aminoacizi, glucide, vitamine: B1,
B2, PP, C, rutina, un antibiotic, un factor de creştere.
Polenul este un bun stimulent, tonic, un reglator perfect al
funcţiilor digestive şi intestinale, redă pofta de mâncare,
combate stările de slăbiciune, combate nevrozele,
neurastenia, este calmant, înlătură surmenajul fizic şi
intelectual, este întăritor al inimii, este febrifug, depurativ,
emolient, diuretic, antireumatismal, antigutos, vermifug,
afrodiziac, eficient în afecţiunile aparatului respirator, în
aparatul uro-genital. Se foloseşte ca atare, sau în diverse
macerate, în combinaţii cu plante, fructe, sucuri.
Propolisul. Cunoscut din cele mai vechi timpuri,
chiar şi în arta mumificării cadavrelor, propolisul a fost
folosit de mult timp în medicina populară. În propolis se
găsesc microelemente ca: fier, zinc, cupru, cobalt, mangan,
molibden, aluminiu, vanadiu, calciu, siliciu, stronţiu, bariu.
Propolisul prezintă o substanţă bioactivă cu rol
biostimulator şi bioregulator, acţionând în special la nivelul
nucleilor hipotalamici. Utilizarea lui se înscrie cu succes în
vindecarea multor boli: infecto-contagioase, boli ale
cavităţii bucale, boli O.R.L, boli ale aparatului respirator,
ale aparatului circulator, aparatului digestiv, boli
ginecologice, renale, cancere, boli glandulare, boli
dermatologice. Se foloseşte sub formă de tincturi, propolis
brut, unguente.
Lista remediilor naturale care ajută în dobândirea şi
păstrarea imunităţii este vastă. Fiecare pacient al domnului
Petre Anca ştie că la fiecare schimbare de regim, pe lângă
terapii şi regimuri de dezintoxicare, are de fiecare dată şi
terapii de imunizare, ce au la bază plante, sucuri de fructe,
legume, produse apicole şi alte terapii stabilite funcţie de
afecţiunea şi starea energetică a fiecărui pacient.
Mariana Ştirbu
Mariana Ştirbu Terapeut în terapii complementare
Terapeut în terapii complementare
ANUL 2 Nr. 5, FEBRUARIE 2009
VACCINĂRILE – ATENTATE LA SĂNĂTATEA POPULAŢIEI
În numărul trecut al revistei am abordat tema vaccinului împotriva cancerului de col uterin.
În acest număr şi următorul, citiţi despre istoricul vaccinărilor devenite obligatorii, făcute mai
ales, nou născuţilor şi copiilor mici. Decizia de vaccinare aparţine fiecărui părinte. Orice om ştie
să ia cea mai bună decizie, dacă este informat.
Motto: ”La 25 iunie 1938, a fost votată o lege odioasă, care-i privează pe francezi de cel mai
esenţial dintre drepturile care le-au fost recunoscute de Declaraţia Drepturilor Omului din 1789:
dreptul de a dispune liber de persoana lor, care atentează dreptul inviolabil al părinţilor de a proteja
sănătatea copiilor lor. Această lege odioasă îi constrânge să accepte inocularea acestora cu o serie de
vaccinuri periculoase, sub ameninţarea aplicării de sancţiuni...Membrii Parlamentului au votat
această lege pentru că ei au fost odios înşelaţi. Intenţia care a făcut să se ceară această lege era oare
de a face bine francezilor? Nu! Nu era alta decât aceea de a creşte enorm vânzările de vaccin prin
vaccinarea obligatorie şi repetată a milioane de copii.” Profesorul Tissot
Continui să perseverez în abordarea temei atât de vechi şi totodată actuale a vaccinărilor. În numărul anterior am
prezentat un scurt istoric al vaccinului şi actuala tema “fierbinte” a vaccinărilor contra cancerului de col uterin, expunând
părerea şi experienţa a numeroşi medici de bună credinţă, precum şi părea şi experienţa mea personală. Nu sunt o partizană
a vaccinărilor. După 13 ani de practică medicală mă îngrozesc de modul cum ignoranţa unor medici şi falsificarea
adevărurilor ştiinţifice de către anumite cercuri interesate de câştig, au făcut şi încă fac rău, oamenilor.
De curând, în decembrie am primit de la ASP1 “Calendarul de vaccinare valabil de la 01 decembrie 2008”, pe care
doresc să vi-l prezint şi dumneavoastră, dragii noştri cititori. Voi aborda fiecare vaccin în parte, pornind de la data apariţiei
pe piaţă, efectele în timp, îmbunătăţiri aduse acelor vaccinuri, opinii şi statistici medicale şi-n final concluziile de rigoare.
Cunoscând toate acestea, veţi lua decizia dacă merită să vă vaccinaţi dumneavoastră sau proprii copii, fără a mai fi nevoiţi
să credeţi orbeşte în mesajele vaccinale promovate în mass-media.
Calendarul de vaccinare valabil de la 01 decembrie 2008
Vârsta recomandată Vaccin Comentarii
Primele 24 de ore Hep B În maternitate
4-7 zile BCG
2 luni DTPa-VPI, Hep B Simultan
4 luni DTPa-VPI Simultan
6 luni DTP-Hep B, VPO/ DTPa-VPI, Hep B* Simultan
12 luni DTPa-VPI, RRO Simultan
4 ani** DTPa
7 ani(în cls I-a) RRO Campanii şcolare
9 ani(în cls III-a) VPO Campanii şcolare
14 ani(în cls VIII-a) dT,Rubeolic*** Campanii şcolare
24 ani şi ulterior din 10 în 10 ani dT
*după finalizarea stocului de vaccin DTP-Hep B (1 mai 2009) acesta va fi înlocuit cu DTPa-VPI şi Hep B
Vaccinurile utilizate la scară largă la ora actuală în lume şi la noi
VACCINUL ÎMPOTRIVA TUBERCULOZEI – BCG. Conţine bacilul tuberculozei bovine vii, atenuat prin
îmbătrânire
BCG, adică Bacil Calmette Guerin este o coproducţie a anilor1920, între doctorul Calmette, medic fără clientelă
angajat al Institutului Pasteur şi a colegului său, veterinarul Guerin.
O publicitate bine plasată, statistici inventate în totalitate fără nici o bază ştiinţifică a vaccinului şi aportul doctorilor
care s-au lăsat cumpăraţi. Lansarea pe piaţă a acestui vaccin a adus bani şi faimă Institutului Pasteur şi corpului medical
incompetent şi inimaginabil de naiv care utiliza vaccinul.
În mai 1930 în Lubeck (Germania) au murit 72 de nou născuţi, victime ale acestui vaccin, care provenise direct de la
Institutul Pasteur francez. S-a instituit o anchetă pentru a cerceta tulpina de vaccin utilizată, însă ancheta s-a încheiat din
lipsa probelor de analizat. Personalul institutului primise ordin să distrugă toate flacoanele BCG rămase neutilizate.
Tribunalul declară că decesul acelor copii este efectul unei “erori de cauză necunoscută”.
Şi totuşi Calmette a continuat să recomande folosirea BCG în primele 10 zile de la naştere, pretinzând că, “doar în
acel moment bacilii bovini sunt absorbiţi în intestin”. Recomanda însă şi reînoirea vaccinărilor cu BCG la 1 an, 3, 7, şi 15
ani apoi la fiecare 5 ani până la vârsta adultă.
În fapt s-au implicat direct 20 de familii: medici, profesori, proprietari de laborator,etc. Toată această adunare de forţe
dornice de câştig, au orchestrat ca Adunarea Naţională şi Consiliul Republicii să voteze pe ascuns în 1949 vaccinarea
obligatorie cu BCG. Vaccinare afirmativ gratuită, în realitate suportată de contribuabilii francezi. Şi, aceasta s-a perpetuat
de atunci până-n prezent. Deloc întâmplător însă faptul, că preşedintele senatului era pe atunci şi director general al
Institutului Pasteur.
BCG conţine bacilul tuberculozei bovine vii, atenuat prin îmbătrânire. În “Ghidul de vaccinări”, Editura Institutului
de Sănătate Publică, distribuit prin ASP medicilor de familie citim: ”Vaccinul BCG este o suspensie de bacili tuberculoşi
vii de tip bovin mycobacterium bovis, atenuaţi care provin din tulpina originară Calmette şi Guerin.” Mai aflăm tot din
aceeaşi sursă că “preparatul a fost distribuit în toată lumea, suferind în timp doar modificări de tehnică şi condiţionare a
culturilor”.
Iniţial s-a vaccinat sistematic din 10 în 10 ani pe cale orală, apoi prin scarificare, fără a se ţine cont la reacţia la
tuberculină.
În anii ’70, OMS a fost interesată să verifice eficacitatea vaccinărilor cu BCG, în India. Descoperirile au fost
neaşteptate.
Studiile demonstraseră că tuberculina, obţinută din bacilul Koch, prin inoculare duce la o reacţie de hipersensibilizare
întârziată, comparabilă cu o alergie şi împiedică infectarea cu bacilul tuberculos. Dr. Koch a ajuns la această concluzie în
urma experien?elor făcute de el pe cobai. Această constatare are deci, suport ştiinţific.
S-a presupus despre BCG, vaccin viu, atenuat, că va acţiona prin acelaşi mecanism de hipersensibilitate întârziată,
descris mai sus. În realitate însă, starea de hipersensibilitate foarte accentuată este defavorabilă.
La locul de inoculare se produce o “…cazeificare solidă a ţesuturilor la contactul cu proteinele bacilare, generând un
mediu suboxigenat puţin propice multiplicării bacililor. Cel mai adesea hipersensibilitatea conduce la o cazeificare lichidă
care accentuează diseminarea bacilară,
1
ASP – Autoritatea de Sănătate Publică (N.R)
Continuare în pagina 7
 Pagina 7
Vaccinările -atentate la sănătatea
popula.iei - continuare din pagina 6
facilitând însămânţarea regiunilor sănătoase ale organului
atins”. Citat din cursul de imunologie editat de I. G.
Cordelier şi predat studenţilor medicinişti. Odată deveniţi
medici practicieni, aceştia vor fi obligaţi să vaccineze
contrar celor învăţate, în virtutea unei legi deja impuse.
Totuşi, OMS a verificat eficacitatea vaccinărilor cu
BCG, în India într-un district cuprinzând 209 sate şi un oraş,
pe 360.000 de persoane. Acestea au fost supuse testului la
tuberculină, iar cazurile negative, adică cei a căror reacţie de
hipersensibilizare constând într-o mică pată roşie la locul de
inoculare era sub 10 mm după 72 ore, au fost împărţiţi în
două grupe. O grupă a fost vaccinată şi cealaltă nu. Ambele
grupe au fost urmărite pe parcursul a 7 ani, între 1968-1971.
Rezultatul: scor egal, aceeaşi cifră de îmbolnăviri de
tuberculoză, atât la o grupă cât şi la cealaltă. Concluzia: nici
o protecţie conferită de BCG în faţa tuberculozei.
Autoarea Tabu-ului vaccinărilor (ATRA,
ianuarie1995), doamna Schar-Manzoli scria: “Efectul cel
mai frecvent al BCG este cu certitudine acela de a declanşa
tuberculoza în loc să o prevină. La 24 octombrie 1967, la
aproape 50 de ani de la descoperirea BCG, profesorul
Mande denunţa deschis neajunsurile acesteia. Între timp
vaccinarea orală fusese abandonată în favoarea inoculării
subcutanate”.
“De fapt inocuitatea susţinută de Calmette a provocat
îngroşări purulente şi uneori mortale ale ganglionilor
limfatici ai gâtului, o boală limfatică de tip iatrogen
(provocată de actul medical-N.R.) numită becegită - un fel
de tuberculoză a limfei care se manifestă prin adenită
purulentă însoţită de febră, meningită, leziuni osoase la
degete sau vertebre, otită purulentă, tulburări dermatologice
(lupus cutanat, verucă, eritem, etc.), leziuni renale, anemie
şi oboseală generală, leucemie, diabet, cecitate parţială,
rujeolă, tuberculoză”. Aproape 30 de ani mai târziu,
doctorul Scohy, care se opunea actului vaccinal, scria în
“Des clefs pour vivre”, nr. 4, august 1994: “Primul pericol
al BCG este tocmai capacitatea sa de majorare a
afecţiunilor tuberculoase ulterioare, foarte frecvente,
însoţită de facultatea de a se putea stabili un diagnostic
precoce întrucât dermo-reacţia devine pozitivă. Acest
pericol este strâns legat de modul de protecţie apărut:
hipersensibilitatea întârziată. […]orice vaccinare cu BCG
antrenează aproape în mod automat o tuberculoză cutanată
atenuată (de îndată ce vaccinul s-a prins). Această infecţie
evoluează, în general, timp de 6 până la 9 luni, antrenând
sistematic o febră uşoară în fiecare seară şi o scădere a
vitalităţii şi a apărărilor imunitare generale ale întregului
organism. Unii indivizi deosebit de robuşti vor putea
traversa aceste 6 la 9 luni fără neplăceri. Totuşi, la mulţi
copii < mai ales dacă au fost vaccinaţi foarte de timpuriu>
se observă declanşarea sau agravarea predispoziţiilor
patologice la rinofaringite, otite, bronşite sau laringite
repetate. De altminteri, tuberculoza, fie ea spontană sau
inoculată prin BCG, deschide calea terenului artritic şi al
reumatismelor. Majoritatea indivizilor din zilele noastre
prezintă deja acest teren artritic, legat de ereditate. Faptul
de a adăuga în mod artificial o tuberculoză evolutivă, nu
poate decât să agraveze considerabil problema.
...copiii suportă adesea alte vaccinuri în timpul acestei
tuberculoze artificiale. Iar riscurile de sechele grave,
uneori mortale nu sunt deloc neglijabile.[…] În sfârşit,
trebuie să ne gândim la incredibila proliferare actuală a
bolilor alergice. Este absolut sigur că practica sistematică
a tuberculinizării cu BCG, până la obţinerea unei reacţii
alergice, are un rol sigur în această izbucnire. Practica
BCG creează, incontestabil un teren alergic. Cele de mai
sus şi în special faptul că depistarea precoce a infecţiilor
tuberculoase nu mai este posibilă după o vaccinare cu
BCG, atunci când există tratament cu antibiotice perfect
eficace, dacă sunt începute la timp; de asemenea faptul că
afecţiunile tuberculoase după BCG sunt foarte adesea mult
mai grave şi mai contagioase decât dacă ele intervin în mod
direct, întrucât mecanismul de cazeificare legat de boală se
face – de cele mai multe ori - sub formă lichidă. În sfârşit
faptul că în Franţa se constată, de câţiva ani, o
recrudescenţă a cazurilor de tuberculoză, aproape exclusiv
în Franţa, unde practica BCG este absolut sistematică la
marea majoritate a copiilor, adesea chiar la naştere, toate
acestea duc la ideea că trebuie, în mod imperativ, să se
renunţe la vaccinarea cu BCG, raliindu-ne opiniei marilor
nume ale pneumologiei din Franţa şi din lume. Doar în
acest fel se poate face eradicarea acestei boli, întotdeauna
gravă şi mai ales la evitarea năruirii generale a sănătăţii
copiilor şi concetăţenilor noştri pe plan orelistic, reumatic,
alergic”.
Pentru curajul de a avea o opinie corectă împotriva a
ceea ce este fals şi inuman, acest minunat doctor Scohy a
fost
persecutat de Consiliul Ordinului, care a pretins că este
nebun.
S-a observat, ca în cazul oricărei alte boli infecţioase
că, odată cu ameliorarea condiţiilor de igienă şi a celor
sociale, cazurile de îmbolnăviri de tuberculoză au scăzut
considerabil.
Deci BCG-ul este cel care produce tuberculoza, iar
scăderea îmbolnăvirilor nu i se datorează lui, ci
îmbunătăţirii condiţiilor de trai. Revirimentul actual al
tuberculozei este datorat scăderii imunităţii naturale a
organismului datorită imunizărilor cât şi antibioticelor.
În ţări în care nu s-a practicat niciodată această
vaccinare, tuberculoza este eradicată, cazurile care apar sunt
cu procentul cel mai scăzut din Europa, exemplu Ţările de
Jos.
În Germania s-a renunţat la această vaccinare (în fosta
RFG), din 1971. La noi, nou născutul este vaccinat încă în
primele zile de la naştere, fără măcar să se ceară acordul
mamei. În campaniile şcolare această vaccinare este
reînnoită.
SERUL ŞI VACCINUL ANTITETANIC. Nu conferă
efect protector, dar poate facilita colibaciloza
Vaccinul îşi are originea în unele experienţe făcute pe
cal, în 1890, experienţe insuficient studiate şi aplicate apoi
omului. Ca şi în cazul vaccinului BCG, acesta este o mare
înşelătorie. Vindecarea de tetanos nu lasă imunitate, nu
creează anticorpi care să excludă o viitoare reîmbolnăvire.
Deci niciodată nu putem fi protejaţi împotriva acestei boli.
Nici un ser nu ne poate proteja împotriva tetanosului,
inclusiv cel comercializat pe piaţă care se practică de mai
bine de 72 de ani în lume.
Serul antitetanic este obţinut din ser de cal. La fel de
ineficient este şi vaccinul antitetanic, care în plus produce la
om colibaciloza. Serul poate provoca o reacţie anafilactică
letală în cazul unei a 2-a inoculări, chiar dacă se face la o
distanţă de peste 10 ani faţă de prima.
Profesorul Tissot scria în acest sens:”Ce se va crede în
străinătate despre ştiinţa franceză, când se va afla că
Academia de Medicină a votat în 1947 generalizarea acestei
înşelătorii a vaccinării antitetanice? Nu lăsaţi niciodată să
vi se facă o asemenea injecţie, nici de ser, nici de vaccin
antitetanic. Ele nu au nici un efect protector ci numai acela
de a vă înzestra cu colibaciloză”.
Anatoxina, ce conţine un amestec de toxine şi formol,
folosită în vaccinul antitetanic a fost descoperită de un alt
angajat al Institutului Pasteur, profesorul Ramon, în 1923. În
cei 72 de ani de practică vaccinală, atât vaccinul cât şi serul
au cauzat numeroase accidente. Publicaţii medicale de
prestigiu din lume Jurnalul Asociaţiei Americane de
Medicină (JAMA), Science et vie, în Franţa au raportat un
procentaj ridicat de reacţii alergice provocate de aceste
vaccinări.
Formolul din compoziţia vaccinului este incriminat a fi
cauzat paralizii, conform cu conferinţa ţinută în 1935 la
Societatea de Medicină şi Chirurgie din Bourdeaux de către
doctorii Lasserre şi Saft.
În 1960 Asociaţia Medicală Canadiană, înştiinţa despre
pagubele provocate de administrarea serului de cal, care a
cauzat reacţii alergice mult mai periculoase decât tetanosul
însuşi, inclusiv decesul prin şoc anafilactic.
În septembrie 1977, în Franţa, La Medecine Practiciene
prezenta pericolele vaccinării antitetanice cât şi a rapelurilor.
La noi în ţară se practică vaccinarea antitetanică în
dublă asociere: vaccinul D.T. diftero-tetanic conţinând
bianatoxina tetanică şi difterică, la copii în clasa I-a, a VIII-a.
Pentru adulţi este vaccinul dT, cu o compoziţie
asemănătoare, doar anatoxina difterică în proporţie mai
redusă.
Din 1961 s-a introdus ca şi vaccinare sistematică tripla
asociere vaccinul diftero-tetano-pertusis: DTP sau DTQ.
ANUL 2 Nr. 5, FEBRUARIE 2009
Aceasta în scopul profilaxiei şi contra tusei convulsive,
pe lângă profilaxia tetanică şi difterică. Fiind această
asociere într-un singur vaccin putem găsi efectele nocive
cumulate ale fiecărei anatoxine pe care o conţine. În Daily
Telegraph, 7 aprilie 1973, profesorul George Dick o
autoritate în domeniul imunologiei declara: “ în fiecare an,
vaccinul contra tusei convulsive poate cauza infirmitatea a
numeroşi copii, provocând leziuni cerebrale, medicii sunt
întotdeauna reticenţi când e vorba de a atribui aceste daune
unor terapii pe care le-au recomandat ei înşişi”. Doctorul J.
Pillete în 1975, revista Survie, într-un articol despre
poliomielită amintea că,” vaccinul împotriva tusei convulsive
şi vaccinul multiplu, Coqueluche-Diphterie (difterie–tuse
convulsivă), pot provoca apariţia poliomielitei, care apare
de preferinţă la membrele care au fost inoculate”. JAMA
recunoştea în 1982 că, “de la începutul vaccinărilor cu
vaccinul difterie-tetanos-tuse convulsivă, s-au putut observa
reacţii acute de encefalopatii legate de vaccin”.
VACCINUL ANTIDIFTERIC. A provocat accidente
de la prima apariţie pe piaţă, 1923. A provocat boala
împotriva căreia a fost produs: difteria.
Într-un experiment făcut pe militari de către medicul
militar Zoeller, la Mayence s-a demonstrat ineficienţa acestui
vaccin şi efectul contrar.Vaccinarea a provocat de 11 ori mai
multe cazuri de difterie la cei vaccinaţi, decât la cei
nevaccinaţi. Era deci normal abandonarea acelui vaccin. Dar,
nu s-a întâmplat aşa. Statistica a fost răsturnată printr-un
raţionament fals, raportul fiind declarat 1 la 11 în favoarea
celor vaccinaţi!
Doctorul De Brouwer citând cartea doctorului
Chavanon “Noi, cobaii…Editura Medicins, Paris), scrie:
“Astfel, la 2 ani după ce experienţa lui Zoeller a dovedit
acţiunea catastrofală a anatoxinei, Academia de Medicină
afirma totuşi eficacitatea şi inocuitatea acesteia, pe care nu
le verificase ea însăşi şi pentru care nu ceruse nici cea mai
mică dovadă din partea fabricantului. În asemenea condiţii
s-a obţinut mai întâi dreptul de a inocula în mod forţat acest
vaccin tinerilor soldaţi. Din 1927 în 1938, anatoxina a
determinat un număr considerabil de accidente, unele
urmate de moarte”. S-a observat că cei vaccinaţi contactau
frecvent o difterie mai gravă decât a celor nevaccinaţi.
Medicii au protestat. N-a contat deloc. Dimpotrivă, s-a
prezentat Parlamentului un proiect de lege care făcea
obligatorie această vaccinare, în mod evident cu scopul de a
creşte enorm vânzările pentru acest vaccin. Într-adevăr,
raportul asupra legii (Journal official din 25 iunie 1938
pg.7371), citit membrilor Senatului conţinea următoarele:”
Cheltuielile vor fi în mod sigur compensate prin suprimarea
a 2000 de decese anual şi a tratamentului pentru 2000
cazuri de difterie în fiecare an, cheltuielile vaccinale vor fi
desigur mai mici decât economiile pe care aceasta le va
antrena prin suprimarea difteriei”. Astfel legea a fost votată
fiindcă membrilor Senatului le-a fost deturnată opinia,
înşelaţi fiind prin prezentarea acestor rapoarte false.
Profesorul Tissot susţinea conform adevăratelor statistici
dublarea cazurilor de difterie ca urmare a vaccinărilor între
1923 şi 1930.
În Germania anilor ’38 ca urmare a vaccinărilor,
cazurile de difterie au ajuns să crească de patru ori
comparativ cu anul 1926. În Franţa, rezultatul legii vaccinării
obligatorii a dus la 150 de mii de cazurii de difterie,
inoculată prin vaccin şi peste 15 mii de decese la copii, în
1941.
Doctorul Tissot arăta că de-a lungul anilor numărul
cazurilor de difterie la vaccinaţi a fost de 3, 5, 10, 15, 20, 25
şi chiar de 35 de ori mai mare decât la nevaccinaţi. Evident
este faptul că aceste difterii sunt cauzate de însăşi
contaminarea amigdalelor cu vaccinul. Aşa cum sângele
vehiculează tot ceea ce este introdus în organism, astfel şi
elementele vaccinului, inclusiv anatoxina difterică, trece prin
toate glandele organismului, inclusiv glanda salivară, salivă,
amigdale. Difteria celor vaccinaţi fiind întotdeauna mai
gravă decât acelor nevaccinaţi, aceasta datorându-se
agresivităţii anatoxinei inoculată prin vaccin.
“O asemenea catastrofă cere în mod imperativ oprirea
vaccinărilor şi efectuarea imediată a unei anchete, dacă în
fruntea Ministerului Sănătăţii Publice ar fi un ministru
competent şi conştient de îndatoririle şi responsabilităţile
sale. De ce prin urmare catastrofa a fost lăsată să continue?
Acest lucru se întâmplă deoarece acest comerţ cu vaccinuri
controlează toate angrenajele
vaccinuri controlează şi autoritatea
toate angrenajele acestui minister
şi autoritatea acestui
unde, ca un stăpân, ia deciziile care-i sunt
minister unde, ca un stăpân, ia deciziile care-i sunt utile
utileşişilele
împiedică
împiedică pepe toate acelea care
toate acelea care i-ar
i-ar putea
putea fi
fi dăunătoare.
dăunătoare. Unii
dintre funcţionarii acestui minister vin chiar să facă, la
radio propagandă pentru produsele acestui comerţ
Continuare în pagina 8
 Pagina 8
Vaccinările -atentate la sănătatea
popula.iei - continuare din pagina 7
Unii dintre funcţionarii acestui minister vin chiar să facă, la radio propagandă pentru
produsele acestui comerţ.
Or, a opri vaccinările în 1943 ar fi însemnat recunoaşterea implicită a gravelor erori ce
au cauzat catastrofa şi găsirea vinovaţilor responsabili pentru aceasta. De aceea nu se
doreşte cu nici un preţ această soluţie, de aceea există opoziţie împotriva ei şi de aceea se va
continua inocularea difteriei copiilor şi asasinarea a mii dintre ei, atâta timp cât voinţa
voastră nu se va opune acestui fapt.”, a susţinut profesorul Tissot.
VACCINUL ANTIGRIPAL. Conţine un amestec de viruşi preconizaţi de OMS că
vor apărea în cursul fiecărei ierni.
Se întâmplă însă adesea, cum este şi firesc, viruşii să nu asculte de prognoza OMS. Aşa
se face, că invadează cu totul alţi viruşi decât cei aşteptaţi, pentru care OMS a creat
vaccinurile.
Un prim efect neplăcut, pe lângă durerea la locul de inoculare, este posibila reacţie
alergică datorată cultivării viruşilor gripali pe ouă embrionate şi formaldehidei din
compoziţia vaccinului. Apoi, pot apărea: febra, dureri musculare, cefalee, stare generală
alterată, adică tocmai starea gripală. În 1968, 54% din persoanele vaccinate antigripal au
făcut gripă forme violente, în timp ce dintre nevaccinaţi doar 25% au făcut boala.
În 1976 preşedintele american Gerald Ford a semnat o lege prin care această vaccinare
era declarată obligatorie. Guvernul federal şi-a asumat responsabilitatea tuturor urmărilor
judiciare ce puteau apărea, ca urmare a acestei vaccinări. De la primele vaccinări au apărut
reacţii violente la copii, 15 decese în octombrie a anului respectiv. Chiar profesorul
vaccinalist Sabin, convins de pericol, îşi reconsideră poziţia şi reclamă oprirea vaccinărilor.
Campania continuă însă şi beneficiază de sprijinul preşedintelui Ford, care se vaccinează
pentru a fi mai credibil. Au apărut paralizii generale de tip Guillain-Barre, 100 de cazuri în
decembrie. La 16 decembrie după ce 40 milioane de americani s-au vaccinat, campania s-a
suspendat. La 2 ianuarie 1977 National Inquirer acuza guvernul american că au ascuns
riscurile acestui vaccin. Bilanţul campaniei arăta 197 cazuri de paralizie, 100 de decese,
numeroase cazuri de encefalită, boală Parkinson, tulburări artritice, astm şi afecţiuni
cutanate.
În British Medical Journal, nr. 3, 1971, dr. Wells prezenta nouă cazuri de boli
neurologice datorită vaccinării antigripale: comă, encefalită, meningo-encefalită, mielopatie,
ocluzia venei centrale a retinei, paraplegie, polineuropatie, paralizie bulbară mortală,
radiculită. O comisie a Facultăţii de Medicină din Berna (Elveţia) în 1985 sugera interzicerea
vaccinării antigripale la noi născuţi, deoarece vaccinul favoriza moartea subită a sugarului.
Vaccinarea antigripală inoculează în organismul uman viruşi gripali vii. De aceea este
extrem de periculoasă. În acest sens Impact Medicin arăta, în 24 martie 1995, că epidemia
masivă de gripă din 1989-1990 a fost cea mai gravă şi a dus la decesul a 14 mii de francezi.
Această epidemie a fost opera campaniei de vaccinare antigripală gratuită iniţiată în 1988 şi
la care un număr mare de persoane de vârsta a treia sau grăbit să se vaccineze pentru a se
proteja. Institutul Naţional pentru Sănătate şi Cercetări Medicale din Franţa recunoştea în
1994, că eficacitatea vaccinului antigripal este 40-80%. Cea mai mare parte a persoanelor în
vârstă a venit în contact, de-a lungul anilor cu majoritatea viruşilor antigripali. La ce bun o
imunizare, când ei sunt deja imunizaţi natural? Scopul este oare acela de a se crea noi viruşi
prin recombinări.
Din experienţa de medic vaccinator am observat de-a lungul anilor, două tipuri de reacţii,
la pacienţii care primeau vaccinul antigripal: fie făceau o formă urâtă de gripă, imediat după
vaccin, fie nu făceau gripa, dar răceau foarte des. Şi unii şi alţii erau contrariaţi de aceste
efecte total opuse scopului iniţial, anume acela de a-şi întări sistemul imunitar pentru a fi
feriţi de bolile din sezonul rece. Personal, consider că pacienţii care nu făceau gripa după
vaccinare, erau deja imunizaţi contra viruşilor inoculaţi prin vaccin. Cei care veneau în
contact pentru prima oară cu viruşii respectivi, făceau imediat gripa, fiindcă nu aveau
anticorpi împotriva viruşilor din vaccin.
Azi îmi dau seama că vaccinarea este un mod brutal de a determina organismul să producă
anticorpi, prin agresiunea invazivă, directă cu numeroşi viruşi gripali. Faptul că nu e benefic
un astfel de procedeu, e tocmai forma de reacţie a organismului, a cărui imunitate naturală
este grav şubrezită, devenind ţinta uşoară a tuturor microbilor oportunişti.
Gripa poate fi prevenită cu măsuri profilactice naturale, investirea într-un sistem imunitar
performant. Vindecarea cazurilor de gripă se realizează exclusiv prin ridicarea imunităţii
propriului organism atins de boală şi aceasta tot prin mijloace naturale, nicidecum prin
antibiotice, faţă de care viruşii gripali sunt imuni.
Citiţi în numărul următor istoricul şi efectele altor vaccinuri, printre care vaccinul
împotriva Hepatitei B, vaccinul împotriva Poliomielitei şi versiunile lui, precum şi
concluziile la care am ajuns în calitate de medic vaccinator licenţiat în medicină alopată, dar
recunoscător medicinei naturiste.
Doctor Corina Schell
Compendiu informativ
Vaccinarea eroarea medicală a secolului dr. Louis de Brouwer
Ghidul de vaccinări al Institutului de Sănătate Publică 2005
ANUL 2 Nr. 5, FEBRUARIE 2009
POVEȘTI DE VIA/Ă
CAZUL MEU
Edemul de pe nervul ochiului stâng mi-a întrerupt copilăria
Sunt Anca, o teleolteancă din Alexandria, care la vârsta de
22 de ani a început să trăiască o a doua via?ă. Cu mul?i ani în urmă,
15 la număr, aveam sa primesc o veste cumplită, o veste care urma să-mi întrerupă frumoasa
copilărie de până atunci. Boala a debutat cu dureri de cap, stări de vomă şi tulburări de vedere.
Am făcut analize peste analize, tratamente peste tratamente, dar fără niciun rezultat, până într-o
zi când, în urma unui control la oftalmolog, - purtam ochelari ?i mergeam periodic la control,
mi s-a descoperit un edem pe nervul ochiului stâng. Atunci medicul mi-a spus să fac un control
neurologic, ?i astfel am ajuns la Bucure?ti, unde, în urma unei alte serii de analize, mi s-a
descoperit tumoarea de pe creier, iar solu?ia era opera?ia. Părin?ii mei nu au acceptat ideea. Am
încercat remedii cu bioenergie ?i alte tratamente, dar fără rezultat. Boala mea se agrava. A?a
că, nu am avut de ales ?i m-am operat. Am scăpat cu bine din opera?ie. Spun „cu bine”, în
compara?ie cu al?i copii, care nu mai puteau merge, care aveau pleoapa de la un ochi lăsată şi
multe alte afec?iuni.
După o lună de la opera?ie am mers la spitalul Fundeni, - operaţia fusese făcută la spitalul
Bagdazar, - pentru a face cobaltoterapie, raze cobalt, raze care mi-au afectat peste ani auzul.
După opera?ie mergeam periodic la control. La început, în primii ani, cam de 2 ori pe an
făceam tomografii, apoi am rărit-o la o singură data pe an.
Rezultatul unei analize RMN a scos la iveală o nouă tumoră, invizibilă tomografului
Când credeam că via?a mea a reintrat în normal, după 10 ani de la opera?ie, în anul III de
facultate, tumoarea a recidivat. De?i în octombrie, tomografia arătase că totul era în regulă, în
iunie, după sesiune m-am trezit cu o pareză pe partea dreaptă, ce m-a determinat sa fac un nou
control. De data aceasta m-am supus unui RMN, în urma căruia am aflat că tumoarea a
recidivat, având diametrul de 3,5 cm. Destul de mare, zic eu, având în vedere că în toamnă nu
era nimic, într-un loc unde medicina alopată nu s-a băgat. Mare surpriză, cel pu?in pentru mine.
Cum, în toamnă nu era nimic ?i în vara următoare tumora era de 3,5 cm? Cum să crească atât,
într-un timp atât de scurt ? Apoi am aflat că tumorile de dimensiune mică nu se văd la
tomograf ci doar la RMN. A?adar, eu făcusem tomografie în ultimul timp şi deci, era posibil
ca noua tumoare să fi apărut mai demult ?i să nu fi fost văzută prin tomografiere.
Profesorul care m-a operat prima dată, mi-a spus că noua operaţie este riscantă, că se pot atinge
unii nervi ?i că pot rămâne cu sechele ?i … că ar fi bine să caut altă solu?ie. A?a că am început
să caut. Am încercat din nou, cu bioenergie, un tratament cu medicamente naturale, dar
niciunul nu a putut să-mi dovedească concret, că a reu?it.
Într-o zi cineva mi-a povestit de Miracolul de la Văleni ?i după îndelungi discu?ii ?i
întâlniri cu mai mul?i Învingători, am descoperit unul care avusese aceea?i problemă ca a mea:
tot în timpul facultă?ii, tot în anul III, tot la facultatea de fizică, dar urmase regimul cu „Nenea
OMU ” (Valeriu Popa – N.R), fără să se opereze. Astfel vindecarea a fost rapidă. Am mai
vorbit ?i cu cineva care primea regimuri şi terapii de la domnul Anca ?i se sim?ea foarte bine.
M-am decis să merg ?i eu acolo. A?adar, într-o zi de iulie am pornit spre Vălenii de Munte.
Astrocitomul era înconjurat şi susţinut de dereglări nebănuite ale organismului meu
Fusesem programată la domnul Anca de un Învingător. Am ajuns un pic mai devreme, pentru
că era important sa fiu la ora programată, nu trebuia să întârzii. Am a?teptat cu emo?ie ?i
speran?ă că voi fi ajutată ?i mi se va rezolva problema.. După ce domnul Anca m-a testat, mi-a
confirmat diagnosticul, astrocitom de gradul I, urmat de o listă cu câteva dereglări ale
organismului - de unele ?tiam de altele nu Mi-a dat regimul, spunându-mi că vindecarea mea
este de durată, datorită iradierii făcute după opera?ie. Am plecat acasă hotărâtă ?i încrezătoare
să îl încep.
Nu m-am speriat că slăbesc, că am dureri de cap, sughiţuri sau alte simptome ciudate.
M-au ajutat părinţii, până am prins puteri şi am redevenit independentă
Zis ?i făcut…..a doua zi, 16 iulie 2003, am început regimul de 2 zile de post, alternat cu 5
zile de regim B.G. 12; orez nedecorticat, salată de crudită?i, semin?e crude de bostan, grâu
încol?it, ceaiuri, totul cu gramaj ?i la ore fixe, regim pe care l-am ţinut cu stricteţe timp de 63
de zile. În această perioadă, de 63 de zile, am slăbit 12 Kg ?i organismul a avut diferite reac?ii,
care au ?inut câte 7 zile fiecare: dureri musculare pe partea dreaptă, pe partea parezei. După
ce acestea au trecut, au apărut sughi?urile, durerile de cap, apoi febră, respira?ie greoaie şi stări
de nervozitate. La un moment dat nu mai aveam putere fizică. Îmi pierdusem parcă, vlaga. Cu
toate acestea aveam putere să merg mai departe, ?tiind că organismul meu reac?ionează aşa la
tratament. Am depă?it aceste momente
grele, luptând cu mine, fiind foarte
încrezătoare în terapia începută. Mi-am
dat seama că atunci când ie?eam afară
pentru a face mi?care, durerile se
diminuau ?i am căpătat ?i mai mult
curaj, mai ales că părin?ii m-au ajutat ?i
sus?inut, de?i erau speria?i de reac?iile pe
care le aveam.
După un timp foarte scurt, când
organismul a început să elimine toxinele
?i am început să prind tot mai multă
putere, am început să mă descurc singură.
Apoi, treptat, am început să intru în normalitate cu mâncarea, îmi erau permise mai multe
alimente, lactate, pâine de secara, fructe ?i multe altele, bineîn?eles cu restric?iile fiecărui
regim. Astfel, m-am întors la facultate, fără să o întrerup, apoi am făcut masterul (2 ani) ?i
într-un final m-am angajat.
Continuare în pagina 11
 Pagina 9
SAREA: ÎNTRE MIT ŞI REALITATE
MOTTO: TE IUBESC CA SAREA-N BUCATE!!!
Vom porni, dragii mei, să explorăm acest subiect şi bineînţeles că Dicţionarul Explicativ
al Limbii Române ne va ajuta cu câteva definiţii:
· SÁRE, (2, 4) săruri, s.f. 1. Substanţă cristalină, sfărâmicioasă, solubilă în apă şi cu
gust specific, care constituie un condiment de bază în alimentaţie şi este folosită în
industria conservelor, în tăbăcărie, în industria chimică etc.; clorură de sodiu. ?
Expr. Sarea pămânului = ceea ce este mai de preţ, mai valoros. Marea cu sarea sau
sarea şi marea = ceva exagerat de mult, imposibil de realizat. A-i fi (cuiva) drag ca
sarea în ochi sau ca sarea în ochi = a-i fi (cuiva) nesuferit. A-i fi cuiva de ceva (sau
a-i veni cuiva să facă ceva) cum îi este câinelui a linge sare = a nu dori deloc (să
facă) un anumit lucru. A primi pe cineva (sau a ieşi înaintea cuiva) cu pâine şi sare
= a primi pe cineva cu deosebită cinste. ? Fig. Spirit, farmec, haz. 2. Substanţă
chimică formată de obicei prin reacţia unui acid cu o bază. (sursa DEX 98)
· SÁR//E săruri f. 1) Substanţă albă, cristalizată, solubilă în apă, cu gust specific,
întrebuinţată în alimentaţie drept condiment şi în industrie; clorură de sodiu. ~ de
bucătărie. ? ~ gemă clorură naturală de sodiu. ~ de mare sare obţinută prin
evaporare din apa de mare. ~ea pământului ceea ce este mai de preţ, mai valoros.
A fi cuiva drag ca ~ea în ochi a fi nesuferit pentru cineva. A pune cuiva ~ pe
coadă a nu putea pedepsi pe cineva, deşi s-ar cuveni. A nu avea (nici) ~ de
mămăligă a fi foarte sărac. ~ea-i bună în fiertură, însă nu peste măsură un lucru
este util când este folosit la locul lui şi în mod cumpătat. 2) fig. Fineţe de spirit. 3)
Compus chimic format din reacţia unui acid cu o bază. ? ~ amară praf alb, cristalin,
întrebuinţat ca purgativ; sulfat de magneziu. ~ea (lui) Glauber sulfat de sodiu. ~ de
lămâie acid citric. ~ea (lui) Berthollet clorat de potasiu, întrebuinţat la fabricarea
chibriturilor şi în pirotehnică. (sursa NODEX)
După definiţia forţată din DEX, sarea este „o substanţă cristalină, sfărâmicioasă, care
constituie un condiment de bază în alimentaţie şi este folosită în industria conservelor, în
tăbăcărie, în industria chimică etc.; clorură de sodiu (NaCl).“ O definiţie similară găsim în
Larousse, Webster, etc.
Trebuie să atragem, însă, atenţia că, în aceste definiţii, sarea este identificată în mod forţat,
după criterii şi interese industriale şi comerciale, cu substanţa numită clorură de sodiu
(NaCl).
Dar, sarea naturală, adevărată, nu a fost, nu este şi nu va fi niciodată acelaşi lucru
cu clorura de sodiu (NaCl), o substanţă obţinută prin procesarea chimică şi mecanică şi
prin denaturarea sării grunjoase.
Să vedem de ce afirmăm aceasta. De mii de ani, omul a folosit pentru alimentaţia lui şi a
animalelor de pe lângă casă, numai sare naturală, grunjoasă, sub formă de cristale mari,
numită şi sare gemă. Drobii sau bulgării de sare se zdrobeau, se pisau manual, în casă, în
piuă, pe măsură ce aceasta se consuma. Sarea naturală, gemă se găseşte încă în România, din
abundenţă, în zăcăminte de suprafaţă (munţi de sare), în vreme ce în alte ţări europene
(Austria, Franţa), este exploatată numai din zăcăminte subterane.
Care este însă, mai exact, diferenţa dintre sarea naturală, gemă şi sarea de masă, fină
şi extrafină?
SAREA NATURALĂ, GEMĂ; GRUNJOASĂ, NERAFINATĂ este cea care se ia direct
din zăcăminte. Ea conţine, pe lângă clorură de sodiu (NaCl), peste 80 de substanţe minerale
şi oligoelemente, care îi dau, împreună cu încărcătura sa geo-magnetică, extraordinare
proprietăţi vindecătoare şi gustul său inconfundabil.
UNDE SE GĂSEŞTE SAREA GRUNJOASĂ, NEIODATĂ?
Legea de iodare a sării conţine o derogare referitoare la comercializarea sării neiodate.
Astfel, în magazinele naturiste, de tip plafar şi în farmacii poate fi găsită, dar ambalată doar
în pungi de 1/2 Kg. Revizuirea din 2004 a Ordonanţei din 2002 privitoare la iodarea
obligatorie a sării impune ca sarea de masă fină şi extrafină, comercializată prin
supermarket-uri, precum şi sarea adăugată alimentelor pregătite în restaurante, să conţină iod
ANUL 2 Nr. 5, FEBRUARIE 2009
Această sare este sub forma unor granule mici, de culoare albă sau a unui praf alb, super-
prelucrat şi super-procesat chimic, obţinut, în general, prin recristalizarea artificială a sării
geme şi măcinată după granulaţia dorită. Acest proces sărăceşte foarte mult, aproape complet,
sarea de elementele minerale şi oligoelemente (mai cu seamă magneziul şi calciul), mărind, în
mod artificial, concentraţia de clorură de sodiu (NaCl). În plus, pentru a evita întărirea sării
rafinate la contactul cu umezeala din aer, fabricanţii industriali îi adaugă un „antiaglomerant“,
cunoscut sub denumirea E 535, adică… ferocianură de sodiu, un aditiv în mod clar toxic
pentru organism. Noua sare obţinută este sarea unei cianuri de fier.
În rezumat: se înlătură oligoelementele bune pentru sănătate, şi se adaugă E 535
(ferocianură de sodiu), dăunătoare sănătăţii, dar bună pentru buzunarele fabricanţilor. Sarea
rafinată nu numai că nu are nici o calitate terapeutică şi nu mai dă cu adevărat gust alimentelor
gătite, dar provoacă, în plus, hipertensiune. Medicina populară cunoaşte peste o sută de
utilizări terapeutice şi chiar magice ale sării, care era considerată în trecut, printre altele, şi un
adevărat leac împotriva duhurilor rele şi a bântuirilor de tot felul.
Iată mai jos un tabel care evidenţiază sărăcia în minerale a sării extrafine, comparativ cu
sarea gemă, naturală . Observaţi că sarea gemă are un procent dublu de Calciu şi cel puţin
triplu de Magneziu şi, chiar dacă este vorba de cantităţi aparent infime, în economia extrem de
fină a metabolismului uman, contează ENORM.
Compoziţie Sare extrafină Sare gemă
NaCl % 98,5 97,5
CaCl2 % 0,1 0,2
MgCl2 % 0,03 0,1
CaSo4 % 1,2 1
MgSO4 % - 0,04
Substanţe insolubile în apă % 0,06 1,2
Sarea – element de purificare, dar şi de vrăjitorie; resursă naturală bogată în
România, folosită poate ca monedă de schimb în tranzacţii comerciale, dar
desconsiderată ca patrimoniu cultural, arheologic şi de civilizaţie
Sarea a jucat şi joacă în continuare, un rol deosebit de important în evoluţia societăţii
umane. Dincolo de utilitatea practică a acestui mineral trebuie subliniat şi faptul că, în
societăţile tradiţionale, atât în cele din trecutul îndepărtat, cât şi în cele din prezent, sării i se
atribuie şi o serie de proprietăţi imaginare, simbolistica fiind foarte variată. Cele mai
cunoscute valori simbolice ale sării sunt: sarea ca element primordial, sarea ca element
purificator, sarea ca simbol al ospitalităţii şi al frăţiei. Astfel, sarea a generat o multitudine de
manifestări magico-religioase, fiind parte componentă a unor ritualuri diverse de purificare, de
aflare a viitorului, de sfinţire, de aflare a ursitei, de protecţie împotriva blestemelor şi
farmecelor, de descântec, dar şi parte componentă a unor ritualuri negative, cum ar fi
farmecele din magia neagră.
Caracterul simbolic al sării a pătruns adânc în cultura populară, fiind regăsit şi astăzi,
chiar dacă nu i se mai cunosc originile, în diverse proverbe şi zicători, superstiţii şi
credinţe. Nu întâmplător rezistă vremii expresia: „te iubesc ca sarea-n bucate”.
România este o ţară ale cărei resurse naturale de sare sunt dintre cele mai bogate din lume
având totodată cele mai vechi mărturii arheologice ale valorificării acestor resurse: zăcăminte
de sare gemă, izvoare de apă sărată, bălţi, fântâni amenajate, lacuri, la vegetaţie halofilă
specifică. Pe de altă parte majoritatea teritoriilor ce înconjoară spaţiul românesc sunt fie
lipsite, fie extrem de sărace în acest mineral. Sarea românească este de aceea, foarte apreciată
în această parte a Europei, ea fiind folosită în decursul mileniilor nu numai pentru nevoile
populaţiei autohtone, dar şi pentru cele ale comunităţilor din spaţii mai mult sau mai puţin
îndepărtate. În multe zone ale României, bogate în sare, spre deosebire de majoritatea ţărilor
europene, oamenii şi astăzi folosesc metode tradiţionale de exploatare a acesteia şi, totodată
încă menţin practici şi atitudini moştenite din cele mai vechi timpuri, chiar dacă originile şi
semnificaţiile acestora s-au pierdut în negura timpurilor, iar credinţa oamenilor în ele scade
treptat.
Cu toate acestea, în România, spre deosebire de multe alte ţări europene bogate în sare,
atât preocupările de cercetare privind relaţia dintre sare şi om cât şi cele de expunere publică a
acestora sunt mult mai puţin dezvoltate. Încă nu există înţelegerea cuvenită a importanţei
tuturor vestigiilor privind această relaţie intrinsecă. Numeroasele urme arheologice ale
vechilor exploatări saline, manifestările culturii populare legate de exploatarea, prelucrarea şi
utilizarea sării, precum şi diversele aspecte cu caracter magico-religios legate de acestea, nu
beneficiază de protecţia cuvenită din partea societăţii în ansamblul său, nici din partea
comunităţilor locale şi nici din partea structurilor statului abilitate în domeniu.
Vestigiile arheologice privind diverse aspecte ale exploatării sării şi implicaţiile acesteia,
descoperite până acum în Europa (mai ales în Austria, Germania, Marea Britanie, Franţa,
Polonia şi Spania) sunt numeroase şi în general sunt bine cunoscute, atât specialiştilor, cât şi
publicului larg. Acestei tematici, în multe ţări, îi sunt dedicate expoziţii muzeale şi chiar
muzee specializate, volume de studii, albume, pliante şi numeroase pagini web. În aceste
condiţii, pare paradoxal că, deşi România este o ţară dintre cele mai bogate din lume în ceea
ce priveşte resursele de sare, deşi poziţia sa geografică o recomandă drept una dintre cele mai
solicitate provincii salifere pentru întinsele teritorii din Europa de est, sud-est şi centrală,
interesul din partea specialiştilor (arheologi, etnologi, istorici, antropologi) pentru civilizaţia
sării este mult mai redus, în comparaţie cu multe ţări ale lumii. Iar preocupările de protejare şi
valorificare a patrimoniului cultural şi natural legat de această tematică - situri arheologice,
urme de saline antice şi medievale, fântâni de apă sărată şi altele - lipsesc aproape cu
desăvârşire. Astfel, situl arheologic de la Băile Figa , judeţul Bistriţa-Năsăud, unul dintre cele
mai strălucite monumente ale exploatării preistorice a sării din Europa, se află în real pericol
de distrugere prin amenajarea în acel loc a unei staţiuni balneare. O serie de alte astfel de
vestigii sunt periclitate şi de factorii naturali. Astfel, la Săsarm - Valea Slatina, Praid – Mina
Veche şi altele, eroziunile şi alunecările de teren deja au distrus cea mai importantă parte a
acestor monumente ale naturii şi civilizaţiei
Continuare în pagina 10
 Pagina 10
SAREA: ÎNTRE MIT ŞI REALITATE – Continuare din pagina 9
Fântânile de apă sărată, încă destul de numeroase în ţara noastră, sunt şi ele adevărate
monumente ale arhitecturii populare, având forma unor case monocelulare de tip arhaic,
construite conform celor mai vechi tehnici. Acestea reprezintă o moştenire preţioasă a
tradiţiei populare, ţinând totodată de patrimoniul imaterial al ţării noastre, generând anumite
obiceiuri şi tradiţii legate de apa sărată. Din păcate şi ele sunt pe cale de dispariţie.
OPINIA TERAPEUTULUI DESPRE SARE
Domnul colonel Petre Anca, în cartea sa “Nu există boală incurabilă”, spune: „Sodiul
este un alcalinizant şi intervine în numeroase procese organice; studiile recente nu ne dau
despre el decât o idee vagă. Ceea ce ştie toată lumea este faptul că face parte din sare,
numită şi clorură de sodiu şi, că sarea este interzisă în genere din alimentaţia cardiacilor şi
a celor supraponderali. Ea este interzisă pentru că este clorură de sodiu aproape pură, deci
dezechilibrată, chiar dacă – chipurile – i s-a adăugat puţin iod, în timp ce sarea marină este
acceptată, pentru că reprezintă un produs al mării livrat ca atare (este de culoare gri,
umedă, deci mult mai puţin agreabilă la întrebuinţare), nedăunătoare cardiacilor şi cu
certitudine fără răspunderi în cazurile de obezitate. Sarea o găsiţi în diferite cantităţi în
absolut toate cerealele, legumele şi fructele, atunci voi de ce o mai folosiţi în alimentaţie?
Pentru gust? Da, cred că da. Dar această plăcere de moment vă va costa sănătatea.
...despre nocivitatea unui „condiment” – sarea – care după carne şi zahăr, vă ruinează
sănătatea. Este inexplicabil de ce oamenii mai adaugă sare la mâncare, din moment ce
fiecare produs natural o are şi care este suficientă organismului uman şi este şi cea mai
bună. Atât că, trebuie să o protejaţi, adică să nu o distrugeţi prin fierberea produselor, prin
tăiere măruntă sau cojire, prin ţinerea prea mult în apă sau aruncarea apei în care au fiert
etc. Cei ce mănâncă foarte sărat transpiră anormal şi suportă greu căldura. Corpului îi este
cu neputinţă să elimine în totalitate sarea - el în mod lejer elimină 2-3 g de sare - cu care
individul, inconştient, îşi pudrează hrana sa şi atunci surplusul se depune peste tot în
organism, împreună cu o serie de alţi acizi şi care produce toate bolile posibile, îndeosebi
ateroscleroza, hipertensiunea arterială, tulburări nervoase, reumatism, poliartrită, obezitate
etc.”
Personal am avut şansa de a primi regimuri (de viaţă) de la domnul colonel Petre Anca
şi pot afirma că după 6 luni de neadăugat sare în alimentaţie am început să cunosc gustul
adevărat al alimentelor. Pur şi simplu mă bucuram pe deplin de savoarea specifică fiecărui
aliment consumat, iar dacă accidental mama mă ruga insistent, de exemplu, să gust un picuţ
din mâncarea gătită de ea, ceva ce dumneaei considera mirific de gustos, imediat îmi dădeam
seama dacă a folosit ceva „vegete” sau alţi adăugitori cu gusturi ameţitoare. Ce se petrecea?!
Papilele mele gustative se purificaseră. Dacă gustam un aliment puţin alterat, îmi „ardea”
gura.
În ziua de azi, când goana „să vindem, să vindem”, este regulă de supravieţuire, ne-am aliat
cu chimia şi am adăugat tot felul de flavor-uri în alimente pentru a „înnebuni” papilele
gustative. De parcă digerăm totul în gură! Nu ţinem cont de stomac pe care îl chinuim
efectiv prin procesarea acestor alimente super chimizate.
IODUL ADĂUGAT ÎN SARE
Ştiind că sarea din magazine este iodată, să vorbim puţin despre iod. Iodul intră în
compoziţia chimică a unor minerale, cum ar fi iodura de argint sau iodura de cupru. Se
găseşte în aproape toate vegetalele (cu excepţia lămâii şi a cresonului), mai ales în cele
marine. În corpul uman (la adult) se găsesc 25 mg, ceea ce reprezintă 0,0004% din greutatea
corpului; aproximativ 30% din iod există în glanda tiroidă, în rinichi, în ficat, şi deasemeni
în muşchi. Caracteristică pentru bolnavii cu carenţă de iod este perturbarea funcţiilor glandei
tiroide, care, neavând iodul necesar pentru a-şi fabrica hormonii, este stimulată de hipofiză,
ceea ce produce guşa. Suplimentarea, în caz de carenţă, prin aport de sare iodată şi iod
radioactiv poate provoca noduli tiroidieni, deoarece iodul respectiv se fixează uşor pe
tiroidă. Din alimentaţia obişnuită rareori rezultă exces de iod şi chiar şi în această situaţie
organismul sănătos reuşeşte să-l elimine. Reacţiile supraîncărcării cu iod sunt fie de
hiperactivare a glandei tiroide (cu iritabilitate psihică, tahicardie, scădere ponderală etc), fie
de blocare a tiroidei, generând hipotiroidie, la fel ca în cazul carenţei. Alimentele ce conţin
iod sunt folosite pentru normalizarea metabolismului grăsimilor în cazul persoanelor
predispuse la hipercolesterolemie. Se impune însă prudenţă, în cazul în care fenomenele de
ateroscleroză se manifestă deja.
CUM NE AJUTĂ GUVERNUL?!
Peste contraargumentele de mai sus, vine Hotărârea nr. 568/2002 în care se specifică:
[…]Art. 2 – a) tulburările prin deficit de iod sunt stările patologice, manifeste sau fruste,
apărute ca rezultat al disfuncţiilor tiroidei cauzate printr-un aport insuficient de iod în
organism; b) prevenirea tulburărilor prin deficit de iod este ansamblul de măsuri care au ca
ANUL 2 Nr. 5, FEBRUARIE 2009
scop acoperirea nevoilor de iod ale organismului, consumul de sare iodată universal fiind
mijlocul cel mai accesibil pentru realizarea acestui scop;
[…]Art. 4 / (2) – Sarea iodată trebuie să conţină 20 +/- 5mg iod/kg de sare, respectiv 34 +/-
8,5 mg iodat de potasiu/kg de sare sau 26 +/-6,5 mg iodură de potasiu/kg de sare.
Cu alte cuvinte, deşi în 2002, presa cita date statistice conform cărora existau în
Romania aproximativ 8500 de cazuri de hipotiroidie, guvernul a hotărât să iodeze întreaga
populaţie de peste 20 de milioane. Tot statisticile arătau că, în 2002 numărul de cazuri de
bolnavi de tiroidă era dublu, faţă de media de cazuri înregistrată în intervalul 1992-2001. Dar,
care este situaţia statistică în 2008? Cele mai recente date ale Ministerului Sănătăţii Publice
afişate pe site-ul oficial sunt la nivelul primelor 9 luni ale anului 2006 şi se referă la
raportările de bolnavi de guşă, aflaţi în evidenţa medicilor de familie. La acea dată erau
înregistrate peste 114 mii de cazuri la nivel naţional. Paradoxal este ca în anul 2005 fuseseră
raportate aproximativ 110 mii de cazuri, iar în 2004 erau 102 mii de cazuri1.
SAREA: PURIFICATOR AL CRISTALELOR.
Este una dintre cele mai populare metode de purificare a cristalelor, dar noi vă
recomandăm să o utilizaţi cu grijă pentru că trebuie să cunoaşteţi totul despre cristalul pe care
doriţi să îl curăţaţi şi să fiţi siguri că acesta nu are o structură poroasă sau delicată pentru că
apa sărată îi poate dăuna. Apa sărată poate intra în structura cristalului şi poate duce la
distrugerea acestuia. Câteva pietre care nu vor fi purificate cu această metodă sunt: calcitul,
carneolul, hematitul, labradoritul, opalul şi turcoazele. Când utilizaţi metoda de purificare cu
apă sărată fiţi precauti şi nu lăsaţi cristalele în ea mai mult timp decât este necesar.
Noi am experimentat şi am descoperit că sârma de argint se acoperă cu un strat de reziduu
oxidat dacă este lăsată în apă sărată. Deci apa sărată nu este o alegere bună pentru curăţarea
bijuteriilor din pietre lucrate în argint.
SAREA: CONSERVANT EXTERN, DISTRUGĂTOR INTERN
Se înţelege că sarea este considerată condiment de bază în alimentaţie. De aceea şi foarte
multe asocieri ale cuvântului cu alte aspecte ale vieţii. Vechii romani atribuiau sării un efect
apotropeic, adică puterea de a alunga demonii. Noii născuţi primeau în ziua a opta după
naştere făină de grâu amestecată cu sare, aceeaşi compoziţie care se punea şi pe capul
victimelor sacrificale. Oare de aici îşi are originea folosirea – până nu demult – a sării în
Taina Botezului în Biserica latină? Latinii dădeau celui chemat la Botez sare exorcizată şi
binecuvântată încă de pe vremea Fericitului Augustin, aşa cum acesta aminteşte aluziv în
mărturisirile sale. Sarea, în acest caz este simbolul înţelepciunii în lupta împotriva păcatului
şi în integritatea vieţii morale.
Sarea mai era folosită de creştinii occidentali la sfinţirea apei, la consacrarea altarelor
bisericilor cu aşa-numita „acqua gregoriana” sau la binecuvântarea mare împotriva tuturor
relelor gospodăreşti („ad omnia valde necessaria”), dar era folosită mai cu seamă, împotriva
pestei animale, după cum spun cărţile de ritual începând cu secolul zece. Unele rituri pre-
creştine s-au conservat în Biserica apuseană şi numitorul comun este sacralitatea sării ca
simbol de nestricăciune, de durată, de gust bun al înţelepciunii. Oricum, intuiţia aceasta a
romanilor nu este departe de percepţia pe care o aveau popoarele semite şi gândirea biblică
despre sare. Sarea dă gust mâncărurilor, care altfel ar rămâne insipide. „Poţi să mănânci ce n-
are sare fără sare? Are vreun gust albuşul oului? Sufletul meu n-a voit să se atingă de ele…”
(Iov 6, 6-7). De aceea sarea este preţioasă.
Torah, Legea Sfântă, este asemănată sării; ea este, în raport cu lumea, ca sarea-n bucate
din basmul românesc: valoroasă şi insubstituibilă. De aceea unul dintre rabini zicea: „Torah
este ca şi sarea. Lumea nu poate sta fără sare…”.Tot sarea are şi proprietatea de a conserva
hrana. Evreii se hrăneau, de pildă, cu peşti conservaţi prin uscare în sare. Aşa trebuie să fi fost
şi peştii amintiţi la miracolele înmulţirii pâinilor (Matei 14, 17; 15, 34). Această proprietate a
sării de a conserva, de a da durată, de a împiedica de la corupere şi stricăciune a făcut posibilă
translaţia metaforică de sens, aşa încât sarea simbolizează durabilitatea, dăinuirea
legământului dintre Dumnezeu şi aleşii săi. Ceea ce textul original numeşte „legământ de
sare” în limba română a fost tradus - foarte fidel sensului - prin „legământ de necălcat,
veşnic” (Numerii 18, 19). Împărăţia regelui mesianic David a fost dată lui şi descendenţei lui
prin „legământ veşnic ” (2Paralipomena 13, 5). De aceea toate jertfele şi ofrandele, semne
vizibile ale legământului, trebuie să fie presărate cu sare: „Toate prinoasele tale de pâine
sară-le cu sare; să nu laşi jertfele tale fără sare, semnul legământului Dumnezeului tău”
(Leviticul 2, 13). Iar în alt loc, în cartea proorocului Iezechiel citim: „preoţii să arunce asupra
lor (asupra animalelor de jertfă) sare şi să-i înalţe ardere de tot Domnului” (43, 24). Aceasta
desigur nu numai pentru a fi mai plăcute la gust jertfele de hrană, „pâinile lui Dumnezeu”
(Leviticul 21, 6.8.17.22) ci mai ales pentru a consfinţi şi a certifica existenţa şi permanenţa
„sării legământului”. Tot ceea ce era oferit domnului în Templu trebuia să fie sărat, cu
excepţia vinurilor şi a sângelui, de aceea cel de al doilea Templu avea la nord o cameră a sării,
pentru jertfele altarului.
1
http://www.ms.ro/cc_date/show.asp
Continuare în pagina 11
 Pagina 11 ANUL 2 Nr. 5, FEBRUARIE 2009

SAREA: ÎNTRE MIT ŞI REALITATE – Continuare din pagina 10
Puţină sare marină era folosită în agricultura Palestinei pentru stimularea fertilităţii, dar
sarea în cantitate mare distruge şi aridizează. Locuitorii Ţării Sfinte trăiau foarte aproape de
Marea Moartă pe care o mai numeau şi Marea cea Sărată şi care se prelungea înspre sud cu
Valea Sărată. Aceste locuri pustii şi nelocuite erau considerate blestemate de Dumnezeu, iar
sarea era mijlocul prin care venea această pedeapsă. În mod tradiţional erau asociate cu
moartea soţiei lui Lot, care s-a prefăcut în stâlp de sare (Facerea 19, 26). Abimelec, după ce
a cucerit cetatea Sichemului, a prădat-o, a ras-o la pământ şi a presărat locul cu sare în semn
de distrugere totală şi pustiire perpetuă (Judecătorii 9, 45).
Sarea, la fel ca şi tămâia şi focul, pentru omul biblic este mijloc de purificare. Dacă tot
ce este nestricăcios şi de durată este asociat dumnezeirii, tot ce este atins de stricăciune, de
descompunere, tot ce este nesănătos, orice miros greu este de atribuit demonilor şi de aceea
trebuie exorcizat, purificat. Eliseu curăţă şi însănătoşeşte apele cele vătămătoare,
neroditoare şi aducătoare de moarte ale fântânii de lângă Ierihon aruncând în ea sare (IV
Regi 2, 19-22). Echivalenţa purificatoare dintre foc şi sare este amintită şi în evanghelii:
„Fiecare va fi sărat cu foc…” (Marcu 9, 49), încercări şi jertfe la care creştinul fidel poate
fi suspus în timpul vieţii sale, dar care îl purifică şi îl confirmă. Hristos le spune ucenicilor
„voi sunteţi sarea pământului” (Matei 5, 13) referind la creştini toate sensurile pozitive pe
care sarea le-ar putea avea: înţelepciune, prudenţă, echilibru.
Zbor înalt, dragi cititori!
Cerul este accesibil tuturor, îndrăzniţi!
Inaugurăm cu începere din acest număr, apariţia unei noi rubrici,
pagina Spiritului. Spiritul trebuie şi merită să aibă o pagină numai a lui.
Forţa Spiritului răzbate din noi. El este învingătorul în lupta cu boala, cu
disperarea, cu neputinţa. Ale lui sunt lecţiile de viaţă, încercările şi
probele. Şi tot Spiritul este cel care renaşte de fiecare dată din propria
cenuşă, este scânteia divină, Nemuritorul şi merită să aibă o pagină
numai a lui, în care să-şi exprime creativitatea. Fiecare dintre noi, cititor
al acestei reviste, care doreşte să se adreseze semenilor, în această rubrică
este liber să o facă. Poezie, proză scurtă: eseu, nuvelă, epigrame, anecdote
sau idei, sugestii, invenţii prin care ne împărtăşim unii altora trăirile,
originalitatea şi înţelepciunea, vor demonstra mereu frumuseţea şi darul
nepreţuit al vieţii. Toate acestea ne vor arăta perpetuu că putem şi
suntem în stare să trăim frumos şi demn, că ştim să celebrăm darul vieţii,
că avem aripi, putem şi trebuie să zburăm cu ele cât mai sus.

CONCLUZIE
6 a.m.
Nu le ştiu numele cu exactitate şi nici nu ţin neapărat să li-l ştiu. Probabil sunt printre ele
Pentru sănătatea noastră vom evita, întotdeauna, fără excepţie, să adăugăm sare în Sirius şi Capella şi cele trei stele din constelaţia Orion după care, spun egiptologii, s-ar fi
alimentele noastre. Sarea este bună doar pentru proprietăţile ei de excelent purificator, aliniat cele trei mari piramide (sau invers, cine mai poate şti în ziua de azi?). Sunt 7 la număr,
folosit extern. culese dintr-o infinitate şi împreună alcătuiesc o cruce grandioasă, mare cât jumătate de cer,
care mi s-a dezvăluit cândva, demult, într-o zi de 14 septembrie. Chiar dacă sunt perioade din
Mihai Sîmbotin an când nu se arată în întregime pe cerul local sau când norii le ascund, nu am de ce să-mi fac
griji. Mi-e suficient să ştiu că există acolo sus. În dimineţile senine şi răcoroase, când îmi
încep, pe jos, drumul cel de toate zilele către serviciu (cam 6 kilometri depărtare de casă),
primul lucru pe care-l duc la capăt este să le aflu locul, ghicindu-le pe toate printre siluetele
întunecate ale clădirilor şi ale panourilor publicitare. Luna grea de lumina-i de furat, îşi caută
anevoie linia orizontului printre crengile câtorva arbori uitaţi de joagărele edililor urbei şi-şi
CAZUL MEU -Continuare din pagina 8 face între timp de lucru, încercând să-mi supună privirea cu forţa-i magnetică şi cu dreptul de
patron al zodiei mele. Nuanţa roşiatică a orizontului de vis-a-vis de lună, se intensifică, iar
Nu sunt complet vindecată, dar sigur sunt pe drumul cel bun, acest lucru fiind fotonii primelor raze de soare încep să-şi facă de cap cu cei câţiva norişori rătăciţi prin
confirmat de rezultatele RMN, care arată că tumora s-a redus, iar acum este difuză pe preajmă, sculptând în aburul lor forme şi culori ce n-au fost traduse vreodată de mână de om.
o suprafa?ă de 1 cm. Deşi un simplu spectator, poate singurul în acel loc şi la acea oră, mă simt răsfăţatul acestui
Cred că am trecut cu bine de această perioadă ?i voi reu?i până la capăt datorită anturaj cosmic şi, la urma urmei, ce mi-aş putea dori mai mult, ca să pot defini noţiunea de
sus?inerii lui Dumnezeu, felului meu de a fi, de încrederea pe care o am în domnul Anca ?i bucurie?
în tratamentul dat de dânsul, datorită sus?inerii familiei care a fost ?i este permanent alături Paşii însă, î?i continuă drumul terestru, mereu punctuali la întâlnirea cu cele câteva figuri
de mine ?i datorită familiei de Învingători, care mi-au dat încredere în mine ?i care mă cunoscute doar din vedere care, la fel de punctuale ca mine, de ani buni, de voie - de nevoie,
sus?ine mai departe. Sunt alături de mine ?i colegii mei, care nu cred că ar ?ine un asemenea sfidează ispita somnului de dimineaţă pentru paşii pe jos ai drumului spre serviciu.
regim ?i de ce nu ?i datorită medicilor, care sunt uimi?i de evolu?ia mea ?i m-au încurajat să Alte repere, cu aceeaşi exactitate în faţa timpului ca şi cifrele de pe cadranul ceasului, îmi apar
merg mai departe. în cale, făcându-mă să-mi îndrept atenţia dinspre aştri spre denivelările trotuarului şi spre
Sunt apreciată ?i admirată de ei pentru curajul ?i puterea de a renun?a la vechiul stil de micile umbre mişcătoare ale acelor patrupede cu statut de stăpâni peste caldarâmuri, scări de
via?ă, vechile obiceiuri alimentare, că pot sta cu ei la masă fără să poftesc ?i fără să gust din bloc şi subsoluri.
ceea ce mănâncă ei ?i pentru felul meu de a gândi ?i de a privi lucrurile. Un iz, aş putea spune ciudat, dacă nu s-ar repeta aşa des, care se slobozeşte în aer dinspre
primele blocuri ale cartierului muncitoresc pe care va trebui să-l traversez, mă face să-mi
Regimul mi-a ordonat via?a, ajutându-mă să-mi fac timp pentru tot. comut atenţia spre simţurile terestre. Acest iz, care apoi se transformă într-un miros greu,
Acum mi-am făcut un stil de via?ă sănătos, astfel sunt mai atentă la orele la care cleios, este opera fiecărei gospodine, care deja găteşte ochiuri cu jumări şi cu mult ulei, pentru
mănânc, la combina?iile pe care le fac în alimenta?ie ?i la modul de a gândi ?i trăi. Nu o să ea şi pentru omu’ ei, care trebuie să mănânce bine, că pleacă la lucru, unde va munci mult şi
pot mul?umi niciodată îndeajuns lui Dumnezeu, pentru drumul pe care m-a îndrumat ?i din greu. Sărind peste pervazul geamului de la bucătărie, sfârâiala uleiului chinuit la flacăra
pentru puterea pe care mi-a dat-o până acum. Sper ca ?i de acum înainte, să ?in acest regim aragazului vine, de altfel, să confirme exactitatea concluziei generate de senzaţia olfactivă.
?i să reu?esc să trec peste părerile acelora, care etichetează ca „ciudat” modul meu naturist Prezenţe - luminate doar de scânteia din vârful ţigării atârnând în colţul gurii, siluetele
de viaţă şi terapiile pe care le urmez. întunecate, cenuşii, cu mers mărunt, agitat şi cu respiraţia grăbită, gâfâită - au şi început să
iasă de prin scările blocurilor, ca să dispară imediat în bodegile cu nume exotice, scrise aşa
Le mulţumesc din suflet celor care m-au îndrumat
cum se pronunţă, care marchează strada din 50 în 50 de metri. Mirosul greu, irespirabil, de
spre Miracolul de la Văleni. Mulţumesc familiei mele
fum de ţigară şi de bere zăcrită, emanat de fiecare bodegă în parte, laolaltă cu mormăieli şi
şi colegilor mei. Nu în ultimul rând aduc mulţumiri
răcnete într-o limbă confuză despre politicieni profitori, fotbalişti nepricepuţi, salarii mici şi
speciale Domnului Petre Anca. Dânsului îi doresc
preţuri mari, se transformă într-un fel de nor compact care învăluie întreaga zonă. Ici-colo,
MULTĂ SĂNĂTATE ?i PUTERE DE MUNCĂ!
câte un câine cu strămoşi de rasă, priponit de clanţa uşii bodegii, aşteaptă răbdător apariţia
SĂ REU? EASCĂ SĂ ÎNDEPLINEASCĂ VISUL
clătinată a purtătorului celuilalt capăt de lesă. Plictisite de manevrele libidinoase ale semenilor
CÂT MAI MULTOR OAMENI ? I VISUL
comunitari, bietele animale scrutează prin ceaţa deasă dinăuntru, evoluţia la pahar a celui
DÂNSULUI, acela de a fi Terapeutul unei clinici.
aşteptat.
Când spun „multor oameni”, mă gândesc la
Staţiile de autobuz încep să fie înnegrite de cei ce şi-au făcut deja „siesta” şi acum se
cei care doresc să ?ină regimuri şi terapii naturiste, dar
înghesuie spre carapacele pe roţi, să prindă locuri pe scaune, pentru ca să coboare câteva sute
au nevoie atât de sprijin moral, cât ?i de indica?ii
de metri mai încolo, unde-i va înghiţi fabrica.
speciale despre proceduri. Respectarea procedurilor şi
Uneori îmi imaginez toată această agitaţie ca pe o cursă contra-cronometru a atâtor oameni,
terapiilor poate fi urmată cel mai bine în cadrul
către una sau mai multe din acele boli noi cu nume lugubre derivate din greaca veche şi
instituţionalizat al clinicii şi ar fi primite de la omul cel
catalogate ca incurabile. Mai toţi sunt candidaţi cu şanse mari la a deveni materie primă pentru
mai indicat, Domnul Petre Anca. În lipsa clinicii, unii
RMN-uri, tomografii, citostatice şi bisturie... Abia când simt că se apropie de capătul cursei
dintre ace?ti „mulţi oameni”, renun?ă din păcate, la
încep să se mire de ceea ce li se întâmplă şi să se întrebe de ce tocmai ei trebuie să aibă aşa
tratament.
boală, uitând că „au tras din greu” pe mai toată durata cursei, ca să ajungă la ea. Cum ar putea
să se îmbolnăvească tocmai ei, cei care mănâncă atât de bine, cărora nu le lipseşte carnea şi
VĂ MULTUMESC !
lactatele de la nici o masă şi nu le lipseşte nici un păhărel cu vin bun sau un rachiu, despre
care toată lumea ştie că e ca un medicament? Ce dacă fumează un pachet de ţigări pe zi? Păi
Anca Nedelcea
bunicu’ nu fuma câte trei pachete de mahoarcă pe zi şi bea vinul cu cana şi a trăit peste 80 de
ani? Ba a făcut şi războiul! La urma urmei, ce sunt ei? Bărbaţi sau muieri? Cum de cutează
câte unii să le spună că ar trebui să fie mai cumpătaţi la mâncare, să mai renunţe la carne şi la
grăsimi, tocmai acum când, încercaţi de boală, trebuie să mănânce cât mai mult şi cât mai
bine, ca să aibă energia necesară combaterii ei?

Continuare în pagina 12
 Pagina 12 ÎNAINTE ANUL 2 Nr. 5, FEBRUARIE 2009
ȘI
REBUS
DUPĂ SĂNĂTATE SĂ FIE (Rezolvarea rebusului din numărul 4)
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14
INAINTE – O pesimistă!
Eram o studentă în anul III de facultate, nu foarte veselă ?i nu foarte optimistă, când a
1 S A N A T A T E ¨ S U R D E
venit “necazul” peste mine, a doua oară. Pesimismul se instalase de prima dată, din 1993,
când am fost operată. Aveam 12 ani ?i nu prea realizam ce înseamnă o opera?ie pe creier. Îmi 2 U N I L A T E R A L ¨ A U R
amintesc însă, că eram foarte supărată ca o să mi se taie părul, care era lung şi frumos. În 3 F A T A L I ¨ M E A N D R E
plus, to?i cei apropia?i mă protejau ?i nu discutau foarte mult despre operaţie în prezen?a 4 E L E M E N T E ¨ B A I E S
mea. Pentru părin?ii mei a fost o lovitură grea, nu acceptau opera?ia, de aceea au căutat ?i alte 5 R I L A ¨ G A N D I T O R ¨
solu?ii. Cele găsite s-au dovedit nefavorabile şi fără rezultate. Din păcate nu a fost dat să-l 6 I Z ¨ R O A B E ¨ T U S I T
întâlnesc atunci pe domnul Petre Anca. Aşa încât, operaţia a fost singura soluţie. 7 N E A ¨ S T A U L ¨ R I ¨ E
Operaţia a fost urmată de efecte secundare severe. A trebuit să re-învăţ să merg. Nu aveam 8 T ¨ D E C O C T U R I ¨ L M
echilibru şi nu eram sigură de mişcările pe care le făceam. În plus vederea îmi fusese 9 A B I T I R ¨ I D E ¨ T A P
afectată. Vedeam dublu. Din aprilie până în august, aproximativ 4 luni de zile am văzut
10 ¨ O P A L ¨ S C I N D A T E
dublu şi am reînvăţat, cu greu să merg. M-au ajutat ai mei şi colegii de şcoală. Totuşi,
tristeţea era trăsătura mea dominantă. 11 A L O P A T A ¨ C A ¨ L E S
Cred că pesimismul, coroborat cu agresiunea prin operaţie asupra tumorii, a făcut boala 12 G A Z E T A R I ¨ S F A N T
să recidiveze, după 10 ani. Medicina alopată s-a retras, parcă şi-ar fi declinat competenţa 13 A N A ¨ I M P O R T A N T A
Oricum, făceam destule gre?eli în alimenta?ie, nu consumam suficiente lichide, aveam mese 14 T D ¨ D E P E N D E N T A ¨
neregulate, fără crudită?i, ceea ce a determinat ca digestia să nu se facă regulat, scaunele
fiind la doua-trei zile. Organismul re?inea astfel foarte multe toxine, dar niciodată nu mă
întrebam de unde vin problemele. Pe lângă gre?elile din alimenta?ie am mai descoperit una 6 a.m. - Continuare din pagina 11
foarte importantă, lipsa de mi?care. Uneori, văzându-i sau ascultându-le ofurile, mă simţeam vinovat pentru cutezanţa mea de
După ce medicii mi-au sugerat să caut alte solu?ii, după nenumărate căutări, am găsit, în a privi la cer şi de a mă bucura doar de atât, în loc să particip, trup şi suflet, aşa cum fac ei, cei
sfâr?it solu?ia potrivită...un regim de viaţă naturist. mai mulţi, la „chinuitoarea” muncă şi luptă pentru supravieţuire.
Mă mai simţeam vinovat pentru faptul că nu puteam accepta filosofia lor despre
DUPĂ – O încrezătoare! alimentaţia şi viaţa „sănătoasă” şi nici nu puteam să mă alătur lor pentru aplicarea ei. Alteori
A?adar, am început regimul BG, recomandat de domnul Petre Anca, foarte hotărâtă ?i mă întrebam: oare ţigările pe care le fumează ca nişte automate, sunt mai ieftine decât un măr
încrezătoare în viitorul meu. Era prin luna iulie. La scurtă vreme s-au instalat efectele sau decât o linguriţă de miere cu care să-şi îndulcească dimineaţa? Oare poşirca pe care o beau
detoxifierii. Am slăbit şi aveam dureri. Fusesem prevenită că acestea sunt reacţii fireşti ale să fie mai ieftină decât un pahar cu apă limpede sau un ceai de plante? Oare jumările pe care
organismului, la tratament. La un moment dat, în timpul plimbărilor nu mai aveam încredere le mănâncă pe nespălate să fie mai ieftine decât o cană de iaurt şi câteva fructe sau, hai să
în paşii mei. Plimbările trebuia însă, să le fac. Ca şi în urmă cu 10 ani, m-a ajutat familia şi zicem, nişte pâine cu unt? Oare apa curentă să fie atât de scumpă încât să nu-şi poată spăla
colegii de facultate. A fost însă o diferenţă mare faţă de ajutorul de care am avut nevoie după trupul şi hainele?
operaţie. Nu s-a pus problema să reînvăţ să merg. Trupul meu era doar uşor nesigur şi avea Găsind numai răspunsuri negative, renunţam să mă mai gândesc la ei şi, privind din nou
nevoie de un braţ de sprijin. Perioada de mers sprijinit a fost de asemenea mai scurtă, iar în la cer, la soarele care între timp începuse să împartă umbre prelungi la tot ce cuteza să-i stea în
octombrie mi-am continuat cursurile la facultate, ca şi când nimic nu s-ar fi întâmplat cu cale, îmi vedeam mai departe de drum, ferm convins că soarele străluceşte pentru toţi; puţini
mine, între timp. sunt însă, cei ce vor să-l vadă. Şi mai puţini sunt cei ce vor să-l primească în suflet. Recent, la
Acum, după cinci ani ?i jumătate trăiesc după sloganul “NU EXISTĂ NU POT, lectura cărţilor domnului Petre Anca „Nu există boală incurabilă!” şi „Poveşti cu final
EXISTĂ NU VREAU”, lucru pe care l-am dovedit multora, de multe ori. Acum mănânc mai meritat”, am avut bucuria de a afla că aceşti oameni, la urma urmei nevinovaţi în felul lor (în
sănătos, pe cât posibil cu alimentele “ naturale ”care sunt accesibile în comerţ. Urmez sfatul măsura în care ignoranţa poate fi nevinovată), au şanse mari la viaţă, la lumină spirituală, cu
domnului Anca: “să bem mâncarea ?i să mâncăm lichidele” ?i mă simt foarte bine. condiţia de a voi acest lucru şi de a accepta ca simplele şi curatele legi ale naturii să le
Îmi place să mă plimb în aer liber, să privesc la minună?iile lăsate de Dumnezeu, pe ordoneze spiritul şi trupul. Mai mult decât atât, am avut deosebita ocazie, care s-a ivit la cea
care înainte nu le luam în seamă. Oare, dacă nu mă îmbolnăveam aveam timp să le observ, de-a şaptea aniversare a Fundaţiei „Sănătate prin gândire şi alimentaţie”, să-i văd şi să-i aud
să adulmec parfumul florilor, să ascult cântecul păsărilor ?i de ce nu, să merg prin ploaie? depănându-şi povestea, pe unii dintre acei oameni care au avut puterea, sub îndrumarea şi cu
Cred că am devenit o visătoare incurabilă, foarte optimistă. Ce....dacă ne supărăm sau ajutorul domnului Petre Anca, să facă din aşa-zisele boli incurabile vehiculul lor spre o viaţă
enervăm rezolvăm problema? Cred că facem alta. A? spune chiar, că nu gândesc deloc nouă, să-şi deschidă sufletul spre adevărata lumină şi care au învăţat, trecând prin greaua
negativ, că din fiecare problemă care apare iau doar partea pozitivă. şcoală a suferinţei, că „viaţa este scurtă, frumoasă şi merită trăită, dar nu oricum!”.
Cred că nimic nu este întâmplător, nici chiar boala; am făcut noi o gre?eală pe undeva ?i Petru Gabriel Cojocariu
suntem avertiza?i că nu am făcut bine, dar nu trebuie să disperăm, ci doar trebuie să ne dăm
seama de ea ?i să ne gândim la cauza apariţiei ei.
În această privin?ă a? spune că avem un ajutor de nădejde – domnul Petre Anca, căruia vreau
VEȘTI DE LA FUNDA/IE
să-i MUL? UMESC MULT, MULT, MULT........! · Aducem mulţumiri sponsorilor noştri, care prin contribuţia lor, ne permit sã ne
Am fost ?i sunt credincioasă, de?i nu merg foarte des la biserică. Nu cred că în asta stă desfãşurãm toate activitãţile în bune condiţii. În numele tuturor pacienţilor care au
credin?a ci în ceea ce sim?im ?i credem cu adevărat. Cred că fără ajutorul lui Dumnezeu nu apelat la serviciile noastre, le dãruim din suflet toatã consideraţia noastrã: domnului
am reu?i. Gabriel Cârciumaru, World Machinery Works - Bacãu, doamnei Georgeta Nãstase -
Acum, dacă fac vreo gre?eală în alimenta?ie, ?tiu imediat că am greşit. De pildă, dacă Buzãu, doamnei Denisa Antimir - Buzãu. Sponsorii menţionaţi sunt numai câţiva
beau apă imediat după ce termin de mâncat; sau dacă mănânc fructe imediat după masă sau dintre cei care, lunã de lunã, susţin Fundaţia noastrã, Fundaţia semenilor noştri, aflaţi
la un interval mai mic de 2-3 ore; sau dacă nu mestec bine sau mănânc repede, sunt în dificultate.
avertizată cu semnale pe care le primeam ?i înainte - mă balonez, mă doare stomacul -, dar · Toţi cei care doresc sã obţinã DVD-uri cu cele trei conferinţe: Cãlãraşi, Buzãu,
pe care nu le în?elegeam. Aşa că,mă conformez stăpânului meu, organismul ?i iau măsurile Bacãu, ziarul Fundaţiei „Sãnãtate = S.O.S.”, precum şi cele douã lucrãri „Nu existã
de rigoare. boalã incurabilã” şi „Poveşti cu final meritat”, pot face comandã telefonic sau scris
Cred, de fapt sunt convinsă, că majoritatea învă?ămintelor ?i sentimentelor trăite în la sediul Fundaţiei, la doamna Dinescu Elena, str. N. Bãlcescu nr.76A, Vãlenii de
timpul acestui regim erau puse bine în sufletul meu, dar nu am avut timp niciodată de ele, Munte, jud. Prahova. Prin colet poştal, cu plata ramburs, veţi putea intra în posesia
cred că am avut nevoie de un Dascăl să le descopăr, să aflu de existen?a lor. Am învă?at lucrãrilor dorite.
multe, de la Dascălul meu până acum ?i mai am de învă?at. · În perioada 23 ianuarie – 09 octombrie domnul Petre Anca nu se aflã în ţarã, şi ca
Cel mai important lucru – foarte de important, zic eu, este că am învă?at că “nu există atare nu poate rãspunde la corespondenţa pacienţilor.
boala incurabilă. · Domnul Petre Anca va rãspunde solicitãrilor de a conferenţia, într-un oraş, comunã
Totul este să vrei să fii sănătos, să nu disperi ?i să ai răbdare (cam mult nu…? ). sau sat, care va organiza acest gen de întâlnire, dupã un calendar agreat de comun
Dar vă spun ?i cred că acord cu organizatorii. Se va deplasa în România, numai pentru aceste întâlniri.
nu sunt singura, MERITĂ! · Aducem călduroase mulţumiri domnului Daniel Bugnar, care intenţionează să
doneze Fundaţiei un teren de aproximativ 5.000 mp, situat în imediata apropiere a
MULTĂ SĂNĂTATE ! municipiului Deva, Judeţul Hunedoara, pentru construirea microclinicii. Vom
? I NU UITA? I analiza propunerea, alături de celelalte, iar decizia finală va fi anunţată public.
“VIAŢA ESTE SCURTĂ ? I FRUMOASĂ, · Toate informaţiile ce sunt direct legate de Fundaţie, consultaţii, corespondenţã,
EA MERITĂ ? I TREBUIE TRĂITĂ! apeluri urgente, conferinţe, ziar, microclinicã etc., se obţin de la secretariatul
DAR NU ORICUM ” instituţiei unde rãspunde doamna Elena Dinescu. Numere de telefon, mobil: 0722-
724012; telefon fix şi fax 0244-283279.
Anca Nedelcea · Articolele pentru ziar se trimit poştal la adresa Fundaţiei, în atenţia doamnei Elena
Dinescu, str. N. Bãlcescu, nr. 76A, Vãlenii de Munte, jud. Prahova, sau electronic la
adresele: alexandra_foamete@hotmail.com şi elena_dinescu07@yahoo.com.

Conducerea Fundaţiei

Director fondator Redactori: Conform art. 206 C.P. Vă redăm mai jos codul IBAN unde se virează banii rezultaţi din vânzarea ziarului şi, de
Petre ANCA Petre ANCA, Carmen TĂBĂCARU, responsabilitatea
Corina SCHELL, Mariana ŞTIRBU, juridică pentru altfel, unde se pot face donaţii pentru fundaţie:
Mihai SÎMBOTIN, Gabriel-Petru COJOCARIU veridicitatea FUNDAŢIA UM ANITARĂ „SĂNĂTATE PRIN GÂNDIRE ŞI ALIMENTAŢIE” – in
Redactor şef: conţinutului articolelor memoriam ing. Valeriu Popa
Sanda FOAMETE DTP: Tipar: S.C. GADPRINT S.R.L. aparţine autorilor.
Emanuel ANDRONIC Tel: 0234.579.343 ISSN 2065 - 0108 BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ – filiala Vălenii de Munte
IBAN RO14 RNCB 0211 0118 5028 0001 – RON