3.

COMUNICAȚII MOBILE CELULARE

 CUPRINS CURS
I. Modele de predicţie a pierderilor de propagare:
1. Modele de predicţie a pierderilor în zone cu
neregularităţi
2. Modele de predicţie a pierderilor în zone populate

II. Caracterizarea Fenomenului de Propagare pe Căi

Multiple

III. Canalul radio mobil

 MODELE DE PREDICŢIE
A PIERDERILOR DE PROPAGARE

 predicţia acoperirii cu semnal radio şi proiectarea sistemelor radio

mobile

 Propagarea semnalului mai este influenţată de o serie de factori:

 în zonele urbane, efectul clădirilor şi al altor obstacole
 în zonele rurale: umbrirea, absorbţia şi dispersia produse de
copaci şi vegetaţie
 de ex. d.p.d.v al efectului unei perdele de vegetaţie ptr. frecv.
cuprinse între 230MHz şi 95GHz:
1.33 f 0.284d 0.389 [dB] 14m  d  400m
L =
 0.45 f
0.284
d [dB] 0  d  14m
1. MODELE DE PREDICŢIE A PIERDERILOR ÎN
ZONE CU NEREGULARITĂŢI

1.1. Modelul Egli

 model rezultat prin analiza statistică a unei mari cantităţi de rezultate

obţinute prin măsurători la f=90..1000MHz;
 predicţia pierderilor medii: adică pierderile care NU SUNT depăşite în
mai mult de 50% din locaţii şi / sau pentru mai mult de 50% din timp.
 are la bază propagarea în prezenţa unor suprafeţe plane şi un factor de
corecţie: 2
 hT h R 
L 50% G RG T  2  
=
 d 
2
 40 
unde  =  
 f [MHz] 
1. MODELE DE PREDICŢIE A PIERDERILOR ÎN
ZONE CU NEREGULARITĂŢI

 Au fost construite curbe pentru abaterea lui β de la valoarea medie la

40 MHz în funcţie de teren şi de frecvenţă.

 Înălţimea terenului este considerată a avea o distribuţie lognormal în

jurul valorii medii.
1. MODELE DE PREDICŢIE A PIERDERILOR ÎN
ZONE CU NEREGULARITĂŢI

1.2. Modelele CCIR & Carey

 curbe pentru intensitatea câmpului electric bazate pe analiza statistică

a unei mari cantităţi de date strânse în mai multe ţări şi publicate de
CCIR;

 curbele sunt aplicabile pentru zone deluroase din Europa şi America de

Nord:
 iregularitatea terenului (Δh) tipic este de 50m
 frecvenţa semnalului este cuprinsă între 450 şi 1000MHz
 valoarea câmpului pentru o poziţie mai precisă se determină folosind un coeficient de
corecţie a atenuării care depinde de distanţă şi de iregularitatea terenului
 se consideră o distribuţie lognormală a câmpului în jurul valorii medii
1. MODELE DE PREDICŢIE A PIERDERILOR ÎN
ZONE CU NEREGULARITĂŢI

1.2. Modelele CCIR & Carey

 Din curbele de referinţă CCIR se poate obţine valoarea intensităţii

câmpului care este depăşită la recepţie pentru mai mult de 50% din
locaţii şi pentru mai mult de 50% din timp considerând:
 suprafaţă continentală cu teren uscat sau suprafaţa mării
 antena mobilă de înălţime: 1.5m, 3m sau 10m
 antena staţiei de bază de înălţime cuprinsă între 30 şi 1000m

 Plecând de la valorile câmpului se pot determina valorile pierderilor de

propagare:
c 2 Gm
L  dB   20 lg E +10 lg
4  f Z 0 Pb
2
1. MODELE DE PREDICŢIE A PIERDERILOR ÎN
ZONE CU NEREGULARITĂŢI

1.2. Modelele CCIR & Carey

 În banda de 450MHz, pentru sisteme de CM analogice, pe baza

recomandărilor CCIR a fost dezvoltat modelul Carey:
110,7  19,1lg hb  m   55lg d  km  , pentru 8  d  km   48
LCarey  dB   
91,8  18lg hb  m   66lg d  km  , pentru 48  d  km   96
2. MODELE DE PREDICŢIE A PIERDERILOR ÎN
ZONE POPULATE

2.1. Modelul Okumura

Lo  LFree Space +A mu  f,d  +H b +H m

 Se prezic pierderile însumând:
 pierderile în spaţiul liber;
 atenuarea medie în mediul urban considerând mediul cu neuniformităţi sub 20 m şi
antene standard;
 factori de corecţie datorită abaterilor antenelor de la valorile standard.

 Exemplu: un sistem de comunicaţie lucrând la 1 GHz, d=10km, ht=200m,

GT=6dB, hr=2m, Gr=2dB;

Lo= (147,6-180-80+6+2)+30-2=-76,4dB
2. MODELE DE PREDICŢIE A PIERDERILOR ÎN
ZONE POPULATE

2.1. Modelul Okumura

Lo= (147,6-180-80+6+2)+30-2=-76,4dB
2. MODELE DE PREDICŢIE A PIERDERILOR ÎN
ZONE POPULATE

2.1. Modelul Okumura-Hata (formulele empirice propuse )

 Pentru terenuri cvasi-netede şi valori ale parametrilor între limitele:

1mhm10m, 30mhb300m,
1kmd20km, 150MHzf1500MHz

 A  B log10 (d ) zone urbane


L p   A  B log10 (d )  C zone preurbane
 A  B log (d )  D zone deschise
 10
2. MODELE DE PREDICŢIE A PIERDERILOR ÎN
ZONE POPULATE

2.1. Modelul Okumura-Hata (formulele empirice propuse )

A  A( f , hb , hm )  69.55  26.15 log10 ( f )  13.82 log10 (hb )  a(hm )

 Pentru oraşe mici şi medii:

a  a(hm )  [1.1log10 ( f )  0.7]hm  [1.56 log10 ( f )  0.8]
 Pentru oraşe mari:

 8.29log10 (1.54 f )2  1.1dB f  200MHz

a  a(hm )  
3.2log 10 (11.75 f ) 2
 4.97 dB f  400MHz

B  B(hb )  44.9  6.55 log10 (hb )

2. MODELE DE PREDICŢIE A PIERDERILOR ÎN
ZONE POPULATE

2.1. Modelul Okumura-Hata (formulele empirice propuse )

 Pentru oraşe mari:

2
 f 
C  C ( f )  2log10 ( )  5.4
 28 

D  D( f )  4.78log10 ( f )  18.33 log10 ( f )  40.49

2
2. MODELE DE PREDICŢIE A PIERDERILOR ÎN
ZONE POPULATE

2.2. Modelul Walfish-Ikegami

 un model potrivit pentru zone urbane cu construcţii dense

 se iau în considerare în mod explicit pierderile de difracţie
 Ipoteze:
 AE–SB este înălţată peste nivelul acoperişurilor
 propagarea câmpului electromagnetic are loc peste acoperişuri
 clădirile sunt dispuse în şiruri paralele şi echidistante, de înălţimi identice
 şirurile de clădiri sunt considerate cu lungime infinită

LWalfish Ikegami  dB   LFree Space  dB   20lg Q +20lg P1

Q - pierderile prin difracţie datorate tuturor acoperişurilor dintre staţia de bază şi clădirea
imediat vecină staţiei mobile;
P1 - pierderile de propagare corespunzătoare traseului dintre ultimul acoperiş şi SM.
2. MODELE DE PREDICŢIE A PIERDERILOR ÎN
ZONE POPULATE

2.3. Modelul Ibrahim-Parsons

 Două variante de modelare:

 o expresie derivată din rezultate practice prin analiză regresivă multiplă, (este în
esenţă empirică)
 o expresie care are la bază ecuaţia pierderilor de propagare în cazul reflexiei pe
suprafeţe plane

 factorul de utilizare a terenului L (Land Usage Factor): procentajul din

zonă acoperit cu clădiri, indiferent de înălţime
 gradul de urbanizare U (Degree of Urbanization): procent din clădiri
care au o înălţime de 4 sau mai multe etaje

 pe o hartă adecvată se definesc pătrate cu latura de 500m

2. MODELE DE PREDICŢIE A PIERDERILOR ÎN
ZONE POPULATE

2.3. Modelul Ibrahim-Parsons

f f f  100
LIP  20 log( 0.7 H b )  8 log( H m )   26 log  86 log 
40 40 156
f  100
 [40  14.15 log ] log( d *1000)  0.265L  0.37 H  0.087U  5.5
156

 Experimente pentru: frecvenţe cuprinse între 150 MHz şi 1000 MHz,

Hm<3m, Hb=30..300m, L=3..30%, d<10km

 Erorile variază de la 2.1dB la frecvenţe mici la 4.2dB la frecvenţe mari.

2. MODELE DE PREDICŢIE A PIERDERILOR ÎN
ZONE POPULATE

2.4. Modelul Lee (model propus pentru gama de 900MHz)

 Prezintă două moduri de operare:
a. Arie la arie: foloseşte parametri deduşi pe bază experimentală
pentru f0=900MHz; hb=30,48m; P0=10W; hm=3m; Gb0=6dB:
 atenuarea mediană la d=1km: L0
 panta de creştere atenuării: 
 un factor de corecţie: F0
Mediu L0[dB] 
Spaţiu liber 91,3 20

Rural 91,3 43,5

Suburban 104 38,3
Urban 112,8…128 30…43,1
2. MODELE DE PREDICŢIE A PIERDERILOR ÎN
ZONE POPULATE

2.4. Modelul Lee (model propus pentru gama de 900MHz)

L  L 0   log d  F0
F0  F1 F2 F3 F4
2 2
h   h 
F1   b    b 
 hr   30,5 
 P  P (W)
F2   e   e
 Pe 0  10
G G
F3  b  b
G b0 4
2
h 
F4   m  hm  10m
 hm 0 
2. MODELE DE PREDICŢIE A PIERDERILOR ÎN
ZONE POPULATE

2.4. Modelul Lee (model propus pentru gama de 900MHz)

 Prezintă două moduri de operare:
b. comunicaţie punct la punct: ține cont mai exact de teren:

 Dacă există căi neobturate se foloseşte expresia

 he 
L  L  20 log 
'

 h b0 
he = înălţimea efectivă a antenei SB
 II. CARACTERIZAREA FENOMENULUI DE
PROPAGARE PE CĂI MULTIPLE
1. Fenomenul propagării pe căi multiple. Fadingul

 Cauze – căi de propagare multiple – manifestare:

 Fading rapid: cauzat de propagarea pe căi multiple; este observat la distanţe de
aproximativ λ/2, fiind frecvente scăderi de 20dB, şi chiar de 30dB.

 Fading lent, de umbrire sau fading lognormal: variaţii lente ale mediei amplitudinii
semnalului recepţionat datorate distribuţiei lognormale a mediei pierderilor de
propagare

 Deplasarea receptorului şi, indirect, efectul Doppler duc la variaţii

temporare sau schimbări dinamice ale contribuţiei căilor de
propagare;
 Rata schimbării fazei care apare datorită deplasării  o deplasare
Doppler în frecvenţă pentru fiecare cale de propagare.
 II. CARACTERIZAREA FENOMENULUI DE
PROPAGARE PE CĂI MULTIPLE
1. Fenomenul propagării pe căi multiple. Fadingul

d  vt l  d cos

2 2vt 1  v
   l   cos f    cos 
  2 t 
 II. CARACTERIZAREA FENOMENULUI DE
PROPAGARE PE CĂI MULTIPLE
2. Metode de modelare matematică a fadingului

 Un prim model a explicat fenomenul prin interferenţa undei directe cu

undele reflectate de clădiri amplasate aleator (Ossana).
 Un model ulterior (mai complex) a ţinut cont de difuzie: câmpul
incident la antena mobilului este compus dintr-un număr oarecare de
unde plane de faze aleatoare (Clarke) .
 Au urmat o generalizare a modelului 2 (Clarke) prin considerarea unor
traiectorii tridimensionale pentru undele polarizate vertical (propus
de Aulin).
 Ulterior a fost propus un model, mult mai laborios din punct de
vedere matematic, care conduce la rezultate aproximativ similare cu
modelul 3 (propus de Parsons).
 II. CARACTERIZAREA FENOMENULUI DE
PROPAGARE PE CĂI MULTIPLE
2.1. Modelul de difuzie

 compunerea a N unde plane

 unda de indice n este caracterizată prin câţiva parametri aleatori şi
statistic independenţi:.
 amplitudinea cn
 defazajul ϕn faţă de o referinţă arbitrară
 unghiurile spaţiale αn şi βn
 II. CARACTERIZAREA FENOMENULUI DE
PROPAGARE PE CĂI MULTIPLE
2.2. Unghiul de dispersie al semnalului recepţionat

 Dacă emiţătorul sau receptorul sunt în mişcare, componentele

semnalului recepţionat vor fi deplasate Doppler.
 Astfel deplasarea frecvenţei este funcţie de unghiurile spaţiale de
sosire ale undei, precum şi de direcţia de mişcare:

n v
f n   cos  n cos  n
2 
 toate componentele spectrale ale semnalului transmis sunt afectate
Doppler în mod similar deci, pentru studiul fadingului, este suficientă
studierea comportării purtătoarei nemodulate.
 II. CARACTERIZAREA FENOMENULUI DE
PROPAGARE PE CĂI MULTIPLE
2.2. Unghiul de dispersie al semnalului recepţionat

 Pentru a caracteriza unghiurile spaţiale de dispersie au fost propuse

mai multe variante de funcţii densitate de probabilitate (PDF).
 Funcţia densitate de probabilitate a unghiului α este cea propusă de
Clarke:
1
p   
2
 Pentru unghiul β o astfel de funcţie trebuie să aibă următoarele
caracteristici:
 să aibă valoare medie 0o
 să nu aibă discontinuităţi
 pentru unghiuri mici să fie concentrată în jurul originii
 să nu prezinte valori nenule peste anumite limite
 II. CARACTERIZAREA FENOMENULUI DE
PROPAGARE PE CĂI MULTIPLE
2.2. Unghiul de dispersie al semnalului recepţionat

 Expresia PDF pentru unghiul de sosire al undelor în plan vertical β

pentru cele trei modele:

 Clarke: p    Clarke    

 cos  
 ,   m 
 Aulin: p     Aulin   sin m 2

0, in rest
     

Parsons: p    Parsons   4 m cos  , pentru    
 2 m 
 m
2
0, in rest

 III. CANALUL RADIO MOBIL –
SISTEM CU PARAMETRI VARIABILI ÎN TIMP
1. Canalul determinist

 Sisteme clasice (SLIT): funcţia de transfer şi funcţia pondere:

x(t )  Re{ z (t )e j2 f c t }; x(t) y(t)

CANAL
y (t )  Re{w(t )e j2 f c t } z(t) w(t)

 Canalul radio mobil (SLVT): mai multe funcţii de sistem:

 Notaţii:
t - pentru timp;  - pentru întârziere;
f - pentru frecvenţă;  - pentru deplasarea de frecvenţă
 III. CANALUL RADIO MOBIL –
SISTEM CU PARAMETRI VARIABILI ÎN TIMP
A) Funcţii de sistem în domeniul timp

 SLIT funcţia pondere h0(t)

 răspuns la (t) aplicat la momentul :  (t)  h0(t - )
 SLVT funcţia pondere h0(t, )

 (t)

w1(t)

0  t t
 III. CANALUL RADIO MOBIL –
SISTEM CU PARAMETRI VARIABILI ÎN TIMP
A) Funcţii de sistem în domeniul timp

 Pentru un semnal oarecare z(t) integrala de convoluţie este înlocuită cu

integrala de superpoziţie:

w1 (t )   z ( )  h (t, )d

0

 În particular pentru SLIT h0(t, )  h0(t - ) – integrala de convoluţie.

 Canale cauzale h0(t,) = 0 pentru t < .
 Se consideră timp de observare finit: t[0,T], T=N  şi h(t,) = 0 pentru
t>T.
N
 Se poate scrie: w(t )    z (m )h0 (t , m )
m 1
 III. CANALUL RADIO MOBIL –
SISTEM CU PARAMETRI VARIABILI ÎN TIMP
A) Funcţii de sistem în domeniul timp

 Concluzie: h0(t,) nu permite modelarea SLVT (nu pune în evidenţă

modificările suferite de semnalul de intrare în urma propagării, ci
răspunsul este o superpoziţie de răspunsuri ale canalului la (t-m)).
 Era necesară o altă funcţie de sistem: schimbând  = t -  :

w1 (t )   z ( )  h (t, )d
0
conduce la: 
 
w (t )   z (t   )  h (t, t   )d   z (t   )  h (t, )d

0


 funcţia pondere modificată (KAILATH) h(t,) numită funcţia de

împrăştiere a întârzierilor la intrare reprezintă răspunsul canalului la un
impuls Dirac aplicat cu  secunde înainte.
 III. CANALUL RADIO MOBIL –
SISTEM CU PARAMETRI VARIABILI ÎN TIMP
A) Funcţii de sistem în domeniul timp

 Ca şi în cazul anterior se poate scrie:

w(t )    z (t  m )h(t , m )

m1

z(t) z(t-) z(t-2)

  

 h(t, )  h(t,2  h(t,m

) ) ) w(t)
 

 Concluzie: acest model ţine cont de împrăştierea datorată unor obiecte

reflectante, dar nu şi de împrăştierea în domeniul frecvenţă.
 III. CANALUL RADIO MOBIL –
SISTEM CU PARAMETRI VARIABILI ÎN TIMP
B) Funcţii de sistem în domeniul frecvenţă

 fie perechile Fourier: z(t )  Z ( f ); w(t )  W ( f )

 prin definiţie există o funcție duală pentru h(t,)  Hd(f,) numită

funcția de împrăștiere Doppler la intrare.

W ( f )   Z ( f  ) Hd ( f , )d

 Aproximând integrala cu o sumă rezultă:
N
W ( f )    Z ( f  m ) H d ( f , m )
m 1
 III. CANALUL RADIO MOBIL –
SISTEM CU PARAMETRI VARIABILI ÎN TIMP
B) Funcţii de sistem în domeniul frecvenţă
Z(f-) Z(f-2) Z(f-m)
  
Z(f)

Hd(f,) Hd (f,2) Hd(f,m)

W(f)
Sumator

 Pornind de la funcţia h(,t) şi efectuând transformări Fourier după t, 

sau  se mai pot defini alte funcţii cum ar fi:
 h(t,) : funcţie de împrăştiere a întârzierilor la intrare
 T(f, t): funcţie de transfer variabilă în timp
 S( ,): funcţie de împrăştiere întârziere – deplasare Doppler
 H(f, ): funcţie de împrăştiere Dopler la ieşire.
 III. CANALUL RADIO MOBIL –
SISTEM CU PARAMETRI VARIABILI ÎN TIMP
B) Funcţii de sistem în domeniul frecvenţă

h(,t) Ft
F

S(,) F2 T(f,t)

F Ff
H(f,)
 III. CANALUL RADIO MOBIL –
SISTEM CU PARAMETRI VARIABILI ÎN TIMP
2. Canale radio mobile de bandă îngustă

 CRM-BI  B30 kHz, fp 150kHz:

 Comportare similară cu cazul unei purtătoare nemodulate.
 Anvelopa semnalului recepţionat notată cu z(t) este:

z(t)=T(fp ,t)
 BI  pentru orice frecvenţă din bandă T(f,t) =T(fp ,t)
 Pentru a exemplifica se consideră rezultatele obţinute pentru un
scenariu bidimensional:
j p t
se (t )  U e e
 III. CANALUL RADIO MOBIL –
SISTEM CU PARAMETRI VARIABILI ÎN TIMP
2. Canale radio mobile de bandă îngustă

 Există o mulţime de obiecte de difuzie; unda recepţionată – suma

undelor provenite de la aceste obiecte:

 j p t j (i t i ) 

j p t
s r (t )  U e Re e  i e   U e Re{ z (t ) e }
 i 
z (t )    i e j (i t i )  x  jy
i

i   D cos  i i  arg(  i )   p i
 III. CANALUL RADIO MOBIL –
SISTEM CU PARAMETRI VARIABILI ÎN TIMP
2. Canale radio mobile de bandă îngustă

 În ipoteza că parametrii caracteristici obiectelor de difuzie sunt statistic

independenţi se demonstrează că anvelopa complexă a semnalului
recepţionat este staţionară în sens larg, cu valoare medie nulă; :

E{x}  E{ y}  0

var{x}  var{ y}  Rx (0)  Pr   2

x2
1  2
f x ( x)  f y ( y )  e 2
 2
 III. CANALUL RADIO MOBIL –
SISTEM CU PARAMETRI VARIABILI ÎN TIMP
2. Canale radio mobile de bandă îngustă

 Totodată datorită efectului Doppler se recepţionează o bandă de

frecvenţe nu o componentă: p- D … p+D.
 Astfel este necesară determinarea densităţii spectrale de putere a
semnalului recepţionat.
 Dacă puterea recepţionată este uniform distribuită funcţie de unghiul α
şi antena de recepţie este omnidirecţională atunci densitatea spectrală
de putere asociată anvelopei z(t) este:
 4 2
 ; |  |  D
S z       
2 2
D
0 ; |  |  D

 III. CANALUL RADIO MOBIL –
SISTEM CU PARAMETRI VARIABILI ÎN TIMP
3. Fadingul modelat Rayleigh

3.1. Amplitudinea semnalului recepţionat

 Notând:
r (t ) | z (t ) | x(t ) 2  y (t ) 2
yt
  t   arg z  t   arctg
xt
 Pentru cazul descris în paragraful anterior se deduce:

  r2 
pr r   2 exp  2 
r
  2 
R
  R2 
Pr  R   Pr R    pr r dr  1  exp  
2 
0  2 
 III. CANALUL RADIO MOBIL –
SISTEM CU PARAMETRI VARIABILI ÎN TIMP
3. Fadingul modelat Rayleigh

3.1. Amplitudinea semnalului recepţionat



 Valoarea medie a anvelopei: r  Er   rp r r dr   1.2533
0 2

 Valoarea medie pătratică:  
E r 2   r 2 p r  r dr 2 2
0
4
 Dispersia:  r2   2    0.4292
2
 2 

 Valoarea mediană: rM  2 2 ln 2  11774

. 
 III. CANALUL RADIO MOBIL –
SISTEM CU PARAMETRI VARIABILI ÎN TIMP
3. Fadingul modelat Rayleigh
Funcţia densitate de Probabilitatea
probabilitate pr(r) Pr(R)
Valoarea
r  r 2    
p r  r   2 exp  2  Pr  r   1  exp 
2
medie R
r  2 
2r  4r   4r 
Valoarea
2r  r2 
pătratică
p r  r   exp    R2 
Pr  r   1  exp 
2 
r2  r 
medie 2
 r 
r2
Valoarea  R
2
2 r ln 2  r 2 ln 2 
mediană p r  r   2 exp  2 
 
rM
rM  2 rM  Pr  r   1  2  rM 
 III. CANALUL RADIO MOBIL –
SISTEM CU PARAMETRI VARIABILI ÎN TIMP
3. Fadingul modelat Rayleigh

3.3. Rata de depăşire a pragului. Durata medie a fadingului

 Caracteristici utile ale fadingului:

 descrierea cantitativă a ratei de apariţie a minimelor;
 durata medie a minimelor care scad sub un prag .

 Aceste caracteristici intervin în:

 determinarea ratei de transfer a biţilor
 alegerea lungimii cuvintelor
 alegerea schemelor de codare în sistemele digitale radio

 Se definesc:
 rata de depăşire a pragului (LCR)
 durata medie a fadingului (AFD)
 III. CANALUL RADIO MOBIL –
SISTEM CU PARAMETRI VARIABILI ÎN TIMP
3. Fadingul modelat Rayleigh

3.3. Rata de depăşire a pragului. Durata medie a fadingului

Adâncimea minimei Lungimea medie a Rata medie a depăşirilor,

 1 
fadingului [dB] fadingului [] LCR

0 0.479 1.043

-10 0.108 0.615

-20 0.033 0.207

-30 0.010 0.066

 Ex: pentru a detecta aproximativ 50% din minimele datorate fadingului

pentru un prag situat la 30 dB sub nivelul median, eşantionare la fiecare
0.01λ (900 MHz, 0.33 cm).
 III. CANALUL RADIO MOBIL –
SISTEM CU PARAMETRI VARIABILI ÎN TIMP
4. Fadingul modelat Rice

 Cazul în care fading-ul trebuie modelat Rice:

 r 2  rs2   rrs 
pr r   2 exp 
r
2  0 2 
J
  2  
  
 distribuţia Rice se reduce la cazul distribuţiei Rayleigh pentru rs=0.
 În literatură adesea se defineşte un parametru K:
rs2
K  10 log 2 [dB]
2
2r10 K /10  r 2  rs2 K /10   2r10 K /10 
pr r   2
exp  2
10  J 0  
rs  rs   rs 