2.

CANALE RADIO MOBILE

CUPRINS CURS
1. Propagarea radio VHF şi UHF:
– Propagarea în spaţiul liber
– Propagarea deasupra suprafeţelor reflectante curbe
– Propagarea deasupra suprafeţelor reflectante plane
– Reflexia pe suprafeţe cu neuniformităţi
– Pierderile de difracţie
– Extinderea metodei 'muchie de cuţit' în cazul mai multor obstacole
– Difracţia pe un cilindru

2. Modele de predicţie a pierderilor de propagare

– Modele de predicţie a pierderilor în zone cu neregularităţi
– Modele de predicţie a pierderilor în zone populate
CUPRINS CURS
3. Caracterizarea fenomenului de propagare pe căi multiple
– Fenomenul propagării pe căi multiple. Fadingul
– Metode de modelare matematică a fadingului

4. Canalul radio mobil - sistem cu parametri variabili în timp:

funcţii de sistem
– Canalul determinist
– Canalul radio cu parametri variabili aleator, în timp
– Canale radio mobile de bandă îngustă
– Canale radio mobile de bandă largă
– Măsurători asupra canalului radio mobil
1.1 PROPAGAREA RADIO VHF ŞI UHF

Definiții utile

 VHF (Very High Frequencies):

- domeniul frecvențelor foarte înalte
- de la 30 MHz la 300 MHz.

 UHF (Ultra High Frequencies):

- domeniul frecvențelor ultra-înalte
- de la 300 MHz la 3000 MHz (3 GHz)

 Parametru de performanță: pierderile de propagare (L= loss)

PR PR
Lp = sau L p [dB] = 10 lg
PT PT
1.1 PROPAGAREA RADIO VHF ŞI UHF

A. Propagarea în spaţiul liber

 Directivitatea antenei (câştigul în putere pe direcţia de radiaţie
maximă):
W max |d Wmax |d
G= 
W |d PT
4d 2
W |d = densitatea spectrală de putere la distanța d
PT = puterea emițătorului la antena de bază
W | = PT G T
Pe direcţia de radiaţie maximă se poate scrie: max d 2
4d
 Aria efectivă a antenei:
A=
 2
G
4
 1.1 PROPAGAREA RADIO VHF ŞI UHF

A. Propagarea în spaţiul liber

 Puterea disponibilă la ieşirea antenei de recepţie:

2 2
PT G T PT G T  G R
2
PR     c 
PR = A=   = GT G R   = GT G R  
4d 2
4d 2
4 PT  4d   4fd 

 Ecuația se numește relaţia fundamentală de propagare în spaţiul liber

- ecuaţia Frijs. Exprimată în dB:
PR
LP [dB] = 10 lg = 10 lg GT + 10 lg G R  20 lg f  20 lg d + k
PT
c
k  20 lg  147,6
4
1.1 PROPAGAREA RADIO VHF ŞI UHF

Fig.1.1 - Variația pierderilor de propagare în funcție de distanță

având ca parametru frecvența
1.1 PROPAGAREA RADIO VHF ŞI UHF

 Ținând cont de intensitatea câmpului electric și densitatea

spectrală de putere:

2
E PT GT 30 PT GT
W=  E=
Z0 4 d 2
d
 Ecuaţia lui Frijs se poate scrie şi sub forma:
2 2
E2 A  G R  E   G R  E  G R
2 2
E
PR = = =  = 
Z0 Z0 4  2  Z0  2  120
Z 0  120 () impedanță în spațiul liber
 1.1 PROPAGAREA RADIO VHF ŞI UHF

B. Propagarea deasupra suprafeţelor reflectante curbe

 Două antene având LOS la distanță mare deasupra Pământului:

Înălțimile antenelor
deasupra Pământului
sunt hT și hR.

 l  TPR  TR
2
  l

Fig.1.2- Modelul propagării pe suprafețe curbe
 1.1 PROPAGAREA RADIO VHF ŞI UHF

B. Propagarea deasupra suprafeţelor reflectante curbe

 Intensitatea câmpului la recepţie (datorată numai undei directe) poate

fi scrisă:
E = E d 1 +  exp- j 
Ed intensitatea câmpului electric la antena de recepție
    ,  ,  |  | e j
ρ - coeficientul de reflexie al Pământului
 Pierderile de propagare în funcție de coeficientul de reflexie complex:
2
PR G G  c 
 1 +  exp  -j (   -  )  
2
L= = R 2T 
PT 4 d  2 f 
 1.1 PROPAGAREA RADIO VHF ŞI UHF

B. Propagarea deasupra suprafeţelor reflectante curbe

Fig.1.3 - Comparație între pierderile de propagare

în spațiul liber
și pe suprafețe de reflexie curbe
 1.1 PROPAGAREA RADIO VHF ŞI UHF

C. Propagarea deasupra suprafeţelor reflectante plane

 Reprezintă un caz apropiat propagării undelor deasupra suprafețelor

de reflexie curbe (Fig.1.2).
 Ipoteze:
 distanţe mici (câteva zeci de km): se poate neglija curbura Pământului ;
 se admite că unghiul ψ este foarte mic:   1

z d-
z
2hT hR
l  R2  R1 
d
 1.1 PROPAGAREA RADIO VHF ŞI UHF

C. Propagarea deasupra suprafeţelor reflectante plane

 Rezultă: E = Ed  1- exp  -j  = Ed  1- cos  + j sin  

  2 hT hR 
E = 2 Ed sin  2 Ed sin  
2  d 
 Puterea recepţionată este proporţională cu pătratul intensităţii
câmpului → relaţia de propagare în spaţiul liber devine:
2
PR  c  2  2  hT h R f 
L  4 {G T G R   } sin  
PT  4  fd   cd 
 Dacă d>>hT și d>>hR: 2
P h h 
L  R  GT GR  T 2R 
PT  d 
 1.1 PROPAGAREA RADIO VHF ŞI UHF

C. Propagarea deasupra suprafeţelor reflectante plane

2
PR  hT hR 
Lp   GT GR  2   Lp = 10 lg GT +10 lg GR + 20 lg hT +20 lg hR  40 lg d
PT  d 

Fig.1.5 – Comparație pierderile de propagare pentru f=100MHz

 1.1 PROPAGAREA RADIO VHF ŞI UHF

D. Reflexia pe suprafeţe cu neuniformităţi

Fig.1.6a – Reflexia pe suprafețe cu neuniformități

 Reflexie = fenomen de reîntoarcere parțială a luminii, a sunetului, a

radiațiilor în mediul din care au venit atunci când întâlnesc o suprafață
de separare a două medii.
 1.1 PROPAGAREA RADIO VHF ŞI UHF

D. Reflexia pe suprafeţe cu neuniformităţi

Fig.1.6b – Reflexia pe suprafețe cu neuniformități

 Decizie – este sau nu necesar să se ţină cont de neuniformitate? Δθ:

l  BM  NB '  2d sin 
 1.1 PROPAGAREA RADIO VHF ŞI UHF

D. Reflexia pe suprafeţe cu neuniformităţi

 Un criteriu care delimitează cele două tipuri de suprafețe (cele cu

neuniformități neglijabile și cele cu neuniformități care trebuie luate în
considerare) este valoarea diferenței de fază:

2 4d sin  
 = l =  Neuniformități accentuate
  2
 1.1 PROPAGAREA RADIO VHF ŞI UHF

D. Reflexia pe suprafeţe cu neuniformităţi

 Pe baza lui σ (deviaţia standard a iregularităţilor terenului relativ la

înălţimea medie) se poate calcula coeficientul C:

4 sin 4

C= 
 
 C<0.1 (fenomenul se numește reflexie speculară = suprafața poate fi
considerată plană)
 C>10 (fenomenul se numește reflexie difuză accentuată de intensitatea
câmpului electric al undelor reflectate)

 În CM: f=900 MHz, σ = 15cm.

 1.1 PROPAGAREA RADIO VHF ŞI UHF

E. Pierderile de difracţie

 Difracție = mod de propagare

a undelor în spatele unui obstacol,
prin ocolirea marginilor lui și prin
abaterea aparentă de la traiectoria
rectilinie.

Fig.1.7a–Modelul propagării pe suprafețe

cu obstacol
 1.1 PROPAGAREA RADIO VHF ŞI UHF

E. Pierderile de difracţie
 Pe traiectul de comunicaţie în vizibilitate directă
este interpus un ecran perfect absorbant al
cărui plan este normal la calea de comunicaţie
în vizibilitate directă.
 Astfel se utilizează termenul difracţie pe
muchie de cuţit, reflexiile pe suprafaţa solului
fiind ignorate.
 Pentru situația în care acest semiplan obturant
este un obstacol ascuțit oarecare, se poate observa
că după obstacol se mai propagă totuși o undă
către R.
 1.1 PROPAGAREA RADIO VHF ŞI UHF

E. Pierderile de difracţie
A
 Difracţia este cauzată de propagarea undelor
secundare în regiunile umbrite de prezenţa
obstacolelor.
 Câmpul electric al undei difractate este
obţinut prin suma vectorială a câmpurilor
electrice ale undelor secundare din spatele obstacolului.
 Dacă pe calea de propagare directă există un plan normal, pe acest plan se construiesc
cercuri concentrice de rază arbitrară şi este evident că orice undă ce se propagă de la T la R prin
unul din aceste cercuri va avea de parcurs un drum mai lung decât calea directă TOR.
 Cercurile marchează marginile zonelor Fresnel, zone care reprezintă regiuni succesive prin
care undele propagate prin difracţie prezintă o diferenţă de drum faţă de linia de
propagare directă, unde n reprezintă ordinul zonei Fresnel.
 1.1 PROPAGAREA RADIO VHF ŞI UHF

E. Pierderile de difracţie
A

Fig.1.7b–Modelul propagării pe suprafețe cu obstacol

 Pentru h<<d1 şi h<<d2 diferenţa de drum se poate scrie:

 = h 2 + d 12 + 2 2
h + d 2  d1  d 2 
h 2
 d1  d 2 
2d 1d 2
 1.1 PROPAGAREA RADIO VHF ŞI UHF

E. Pierderile de difracţie

2 2 h 2 d1  d 2  2
 = =  
  2 d1d 2 2
 unde ν = parametrul de difracţie Fresnel-Kirchoff

2d1  d 2 
vh
d1d 2
 Cercuri Fresnel:

 d1d 2
  n  h  rn  n
d1  d 2
 1.1 PROPAGAREA RADIO VHF ŞI UHF

E. Pierderile de difracţie

 Pentru cercuri de ordin n parametrul Fresnel este: v  2n

 În LOS primul elipsoid Fresnel nu este obturat pentru că el conține 99%

din energia semnalului.

 Se definesc funcțiile Sinus Integral și Cosinus Integral C :

 1.1 PROPAGAREA RADIO VHF ŞI UHF

E. Pierderile de difracţie

 Pierderile de propagare în funcție de pierderile în spațiul liber:

1
 C(v)  S(v) + C 2 (v) + S 2 (v)
LKnifeEdge Re l v = 2
2
 Formula aproximativă:
 20 lg  0,5  0,62v  , pentru  0,8 < v  0

 20 lg  0,5 exp  0,95v   , pentru 0 < v  1

L KnifeEdge Rel (v)   20 lg  0,4  0,1184   0,38  0,1v  2  , pentru 1 < v  2,4
  

 20 lg 
0,225 
 , pentru v  2,4
  v 
 1.1 PROPAGAREA RADIO VHF ŞI UHF

E. Pierderile de difracţie

2d1  d 2 
vh
d1d 2

Fig.1.8 –Diferența dintre cele două modelări

 1.1 PROPAGAREA RADIO VHF ŞI UHF

F. Extinderea metodei 'muchie de cuţit‘ în cazul mai multor

obstacole

 Bullington:

E R

1 e 2
 Definește un nou “obstacol - e” în punctul de intersecție a liniei de
vizibilitate directă între cele două antene.
 Metodă simplă, dar poate ignora obstacole importante.
 1.1 PROPAGAREA RADIO VHF ŞI UHF

F. Extinderea metodei 'muchie de cuţit‘ în cazul mai multor

obstacole

 Epstein-Peterson:
E R

L L k

d1 1 d2 2 d3 3 d4
 Metoda sugerează “trasarea” liniilor de vizibilitate între obstacolele
relevante și adăugarea pierderilor de difracție către fiecare obstacol.
 Apar erori dacă există două obstacole prea apropiate.
 1.1 PROPAGAREA RADIO VHF ŞI UHF

F. Extinderea metodei 'muchie de cuţit' în cazul mai multor obstacole

 Metoda Deygout (metoda 'muchiei principale’)
 Metoda implică găsirea unui obstacol “principal” (ex. punctul cu
cea mai mare valoare a lui v de-a lungul căii de propagare).
 Pierderile de difracție pe obstacolele “secundare” se adaugă la
pierderea de difracție a obstacolului principal.

E R

1 2 3
 1.1 PROPAGAREA RADIO VHF ŞI UHF

G. Difracţia pe un cilindru

Fig.1.9 –Modelul difracției pe un cilindru

 1.1 PROPAGAREA RADIO VHF ŞI UHF

G. Difracţia pe un cilindru
 În practică sunt multe obiecte a căror dimensiune este mult mai mare
decât lungimea de undă.

 S-a demonstrat că pierderile de propagare sunt mai mari decât în cazul

obiectelor care pot fi aproximate ca fiind foarte ascuțite.

 Sunt două modele care pot fi folosite la caracterizarea pierderilor de

putere datorită difracției printr-un cilindru.

 Modelul Hacking:
r
L Hacking   dB= L KnifeEdge   dB+ 11,7  dB

 1.1 PROPAGAREA RADIO VHF ŞI UHF

G. Difracţia pe un cilindru
 Modelul Dougherty :

LD    dB = LKnifeEdge     dB + A 0,      dB +U v         dB

 ρ este un parametru adimensional:
 d1  d 2
=6 3
r
 d1d 2

A(0,)=6+7,19-2,022+3,633-0,754 <1,4

(43,6  23,5) log10 (1 )  6  6,7   2

U ()  
22  20 log10 () 14,13   2
 1.1 PROPAGAREA RADIO VHF ŞI UHF

G. Difracţia pe un cilindru
0
10kHz 100kHz 1MHz 10MHz 100MHz 1GHz f
-50

-100

-150

-200

-250

L[dB]
KE Ha Do

Fig.1.10 –Comparație între performanțele diverselor modele de difracție pe cilindru