COMUNICAȚII MOBILE ȘI PERSONALE

CUPRINS CURS
 Noțiuni generale
 Canale radio mobile
 Rețele celulare anterioare
 Tehnici de acces multiplu
 Rețele mobile 3G: GSM și UMTS
 Rețele post-3G
 Tehnica HSDPA
 Sisteme de generația a 4-a: LTE
 Previziuni pentru viitoarea rețea 5G
DISCUȚII DESPRE...

 Aspecte introductive

 Evoluţia comunicaţiilor mobile (CM)

 Dezvoltarea comunicaţiilor celulare analogice

 Sisteme analogice → sisteme digitale

 Comunicaţiile mobile digitale

 Tendinţe generale în CM
 1.1 ASPECTE INTRODUCTIVE

Concepte în domeniul comunicațiilor mobile:

 Comunicaţii mobile – orice sistem de comunicaţie la care cel

puţin unul dintre terminale se poate deplasa chiar dacă la un
moment dat nu este în mişcare;

 Interfaţa radio – calea radio între echipamentele radio,

incluzându-se aici și specificaţiile tehnice ale acestora;

 Canalul de comunicaţie – mediul fizic prin care se propagă

semnalele de la sursă la utilizator. Rolul canalului: transmitere
eficientă și sigură a informației (frecvenţa, mediul de
transmisiune, echipamentele).
 1.1 ASPECTE INTRODUCTIVE

Clasificarea sistemelor de CM:

a. după modul de constituire a canalului de comunicaţie:

• diviziune în frecvenţă (FD)

• diviziune în timp (TD)

• diviziune în cod (CD)

b. după structura legăturii de comunicaţie:

• unilaterală (simplex)

• bilaterală (duplex)
 1.1 ASPECTE INTRODUCTIVE

Clasificarea sistemelor de CM:

c. după relaţia cu alte sisteme de comunicaţie:

• deschise: comunicația are loc între o stație mobilă și stația de bază sau
între două stații mobile.
• închise: asigură comunicația numai în cadrul rețelei proprii. Ele cuprind,
de regulă, o stație de bază (sau mai multe) și un număr oarecare de
stații mobile.

d. după procedeul folosit pentru acoperirea radio a teritoriului:

• celulare: reţele cu care se acoperă suprafeţe mari, de cele mai multe ori
la nivelul unei ţări;
• necelulare: se pot configura şi ca sisteme celulare astfel încât pot să
ofere capacitatea de acoperire a unor suprafeţe relativ mari, fără însă
a ajunge la acoperirile realizate de reţelele celulare.
.
1.2. EVOLUŢIA COMUNICAŢIILOR MOBILE

 3 iunie 1898: Guglielmo Marconi (fondatorul companiei Wireless

Telegraph and Signal Co., Ltd) transmite un mesaj RTF la cererea lui W.
Thomson (Lord Kelvin) care a plătit pentru acest serviciu. Acesta este primul
serviciu de radiotelegrafie.

 În acelaşi an (o lună mai târziu): Marconi asigură transmiterea

mesajelor prin radiotelegrafie între nava Flying Huntress şi nava jurnalului
Daily Express din Dublin. În acest an s-a semnat actul de naştere al
comunicaţiilor mobile.

 Legăturile radio – telegrafice între nave s-a dezvoltat rapid în mai multe
ţări din Europa şi în America.

 Numeroase progrese ştiinţifice, cerinţe comerciale şi obiective militare

au stimulat dezvoltarea comunicaţiilor radio mobile.
1.2. EVOLUŢIA COMUNICAŢIILOR MOBILE

 Momente care marchează perioadă de dezvoltare sunt:

o 1921: în Detroit un serviciu de dispecerat pentru poliţie;

o 1946: apare primul serviciu radiotelefonic mobil în St. Louis

(Missouri, SUA). La scurt timp serviciile radiotelefonice mobile se
extind şi în Europa.

o Cerinţele de CM în creştere conduc la dezvoltarea reţelelor de tip

dispecerat.

o În 1956 se inaugurează primul dispecerat automat full-duplex în

banda 150MHz.

o Datorită cererii pentru astfel de servicii se constată dezvoltarea

fulminantă a CM între anii 1956 – 1969.
1.2. EVOLUŢIA COMUNICAŢIILOR MOBILE

Caracteristicile şi limitările primelor sisteme de CM:

o sistemele erau închise (o celulă);

o operarea era manuală;

o gabaritul şi greutatea erau mari;

o preţul ridicat;

o folosirea ineficientă a spectrului de frecvenţe radio;

o calitatea redusă a serviciului (timp de aşteptare: zeci de minute,
chiar ore).
1.2. EVOLUŢIA COMUNICAŢIILOR MOBILE

Evoluția sistemelor de CM :

o deceniul ’60: integrarea pe scară largă şi miniaturizarea au contribuit la

reducerea preţului, a gabaritului şi a consumului de energie electrică.

o În anii ‘70 apare o “epuizare a posibilităţilor comunicaţiilor mobile” de a

satisface solicitările. Pentru acoperirea unor suprafeţe extinse în care sunt
situaţi utilizatorii se cer staţii centrale cu puteri tot mai mari.

o Numărul mare de utilizatori creează o criză de frecvenţe disponibile. Pe

vehiculele mobile terminalele rămân grele, incomode şi scumpe ceea ce
face din comunicaţiile mobile un produs de lux (transmițătorul și
receptorul erau montate în portbagaj, iar discul cu numere și telefonul
erau plasate in interiorul mașinii. Unul din faruri lumina slab atunci când
un client transmitea).
1.2. EVOLUŢIA COMUNICAŢIILOR MOBILE

Evoluția sistemelor de CM:

o Conceptul de telefonie celulară (Fig. 1) propus de Bell Labs

presupunea ca turnurile celulare să fie plasate în vârfurile unor
hexagoane imaginare a.î. emisia-recepția să se desfășoare în trei
direcții. Dar în acea perioadă tehnologia aferentă nu se dezvoltase
încă și nici frecvențele specifice nu erau alocate.

Fig. 1 Ilustrarea conceptului de acoperire celulară

1.2. EVOLUŢIA COMUNICAŢIILOR MOBILE

Evoluția sistemelor de CM:

o Principiul reţelei celulare: fiecărei arii hexagonale marcată cu o

literă i se alocă o frecvenţă purtătoare

o Topologia reţelei face să nu apară arii vecine funcţionând pe

aceeaşi frecvenţă.

o La trecerea utilizatorului mobil dintr-o celulă în alta, el este preluat

de staţia vecină.

o Emiţătoarele au putere mică şi se poate îmbunătăţi calitatea

convorbirilor.
1.2. EVOLUŢIA COMUNICAŢIILOR MOBILE

Evoluția sistemelor de CM:

o Creşte complexitatea staţiilor, a reţelei şi a terminalului mobil şi

astfel întreaga infrastructură a reţelei devine foarte complexă.

o Această creştere a complexităţii este compensată prin utilizarea

noilor tehnologii care reduc costurile echipamentelor şi permit o
utilizare eficientă a frecvenţelor purtătoare.

o Tehnicile moderne de control şi protecţie a semnalului asigură o

calitate sporită a comunicaţiilor.

o Se poate spune că istoria sistemelor CM celulare începe în anii ‘70.

1.2. EVOLUŢIA COMUNICAŢIILOR MOBILE

Evoluția sistemelor de CM:

o Evenimente remarcabile:
o 1977: AT&T și Bell Labs construiesc un prototip de sistem
celular
o 1978: Bell Labs lansează testarea primei rețele celulare din
Chicago având peste 2000 de clienți de probă utilizând un
serviciul AMPS incipient neaprobat de Comisia Federală de
Comunicații (FCC)
o 1979: primul sistem realizat de AT&T pe baza brevetului Bell
Labs în Chicago – Illinois în banda 800MHz operaţional şi
astăzi: AMPS (Advanced Mobile Phone Service).
1.2. EVOLUŢIA COMUNICAŢIILOR MOBILE

Evoluția sistemelor de CM:

o Evenimente remarcabile:
o Tot 1979: în Japonia apare un sistem de CM realizat pe
principii asemănătoare.
o 1981: în Europa un consorţiu din ţările nordice introduce
sistemul NMT (Nordic Mobile Telephone) în două variante: pe
450MHz şi 900MHz.
o 1982: după amânări îndelungate, FCC aprobă serviciul
comercial celular (AMPS) pe teritoriul american.
1.2. EVOLUŢIA COMUNICAŢIILOR MOBILE

Evoluția telefoanelor mobile (1G):

o Evenimente remarcabile:

o 1983: primește aprobare primul telefon mobil de pe piața

americană - Motorola DynaTAC 8000 X (Fig.2). Destul de redus
ca dimensiuni pentru acea epocă, acest tip de telefon,
considerat primul telefon mobil veritabil, a necesitat costuri de
cercetare de peste 100 milioane de dolari.

o 1984: primul telefon mobil care putea face trecerea de la o

arie celulară la alta comercializat de Bell Labs. Astfel
telefoanele încep să se micșoreze ca dimensiuni, iar aria lor de
acoperire să se mărească.
1.2. EVOLUŢIA COMUNICAŢIILOR MOBILE

Evoluția telefoanelor mobile (1G):

 Primele versiuni cântăreau 790g și aveau înălțimea

de 25cm.
 O încărcare completă dura aprox. 10h și oferea o
utilizare completă timp de 30 min.
 Era echipat cu ecran LCD și se puteau memora 30 de
numere în agendă.
 În 1984 costa 3,995 $ (echivalentul a 9,209$ în
2016).

Fig. 2 – Motorola DynaTAC 8000X

1.2. EVOLUŢIA COMUNICAŢIILOR MOBILE

Evoluția telefoanelor mobile (2G):

o Anii '90: lansare telefoane bazate pe sistemele GSM primar

(Global System for Mobile Communication), IS-116 ("TDMA"),
IS-95 ("CDMA").
o De data aceasta, transmisia se realiza în mod digital. Dispăreau
interferențele, iar conectarea cu rețeaua era mai rapidă.
o Noi servicii oferite de a doua generație de telefoane:
o 1993: opțiunea de mesaj SMS ( în Finlanda)
o 1998: accesul la fișiere multimedia prin intermediul telefonului
o 1999: realizarea de plăți comerciale pentru utilități (în Norvegia)
o 2000: transmiterea de reclame promoționale

o În Franța primul telefon mobil apare în 1992.

1.2. EVOLUŢIA COMUNICAŢIILOR MOBILE

Evoluția telefoanelor mobile (3G):

o Mai 2001: prima rețea de test în Japonia lansarea comercială

având loc în același an la 1 octombrie.

o Viteza de transmisie este mai mare, la fel și capacitatea rețelei

și calitatea serviciior oferite care devin tot mai diversificate.

o În 2002 generația a 3-a este lansată și în SUA și Coreea de Sud,

țări urmate la scurt timp de Marea Britanie și Italia.

o La sfârșitul anului 2007 existau aproape 200 de milioane de

abonați ai rețelelor 3G. În același an venitul adus de serviciile
3G depășea 120 milioane de dolari.
1.2. EVOLUŢIA COMUNICAŢIILOR MOBILE

Evoluția telefoanelor mobile (3G):

Fig. 3 – Nokia: de la 2G spre 3G

1.2. EVOLUŢIA COMUNICAŢIILOR MOBILE

Evoluția telefoanelor mobile (3G→4G):

Fig. 4 – Samsung: evolutia telefoanelor din gama Galaxy S ©

©https://ithot.ro/samsung-prezinta-evolutia-telefoanelor-din-gama-galaxy-s/
1.3. COMUNICAŢIILE CELULARE ANALOGICE

o Principalele caracteristici ale primei generaţii de sisteme de CM:

o reţeaua celulară hexagonală;

o transmisie MF în benzile 450 MHz sau 900 MHz;

o banda canalului radio: 20/10; 25; 30KHz;

o distanţa duplex între canale: 5MHz, respectiv 45MHz;

o standarde definite de producători la nivel naţional (excepţie NMT);

o terminalele apărute în 1985 sunt portabile, dar grele;

o din 1990 apar terminalele de buzunar cu preţ tot mai redus.

1.3. COMUNICAŢIILE CELULARE ANALOGICE

o Parametri care permit aprecierea gradului de dezvoltare a CM:

o Acoperirea - procentajul din aria ţării (regiunii) acoperită de serviciul CM celulare.
o Capacitatea - numărul de apeluri satisfăcute într-o anumită arie a sistemului într-
un interval dat de timp.
o Densitatea - procentajul de abonaţi pe 100 de locuitori.

o În majoritatea ţărilor care le-au adoptat există acoperire naţională.

o În afara Europei sistemele de CM analogice instalate foloseau în
principal variante dezvoltate pe baza sistemului AMPS.
o AMPS era instalat în: SUA, Canada, Mexic, Australia, Taiwan,
Coreea de Sud, Hong Kong, Thailanda, Brazilia.
o 1985: TACS (Total Access Communication System), varianta
engleză a AMPS, devine operaţională în banda de 900MHz.
o Sistemul a fost adoptat în Emiratele Arabe Unite, Bahrain, Kuweit,
Egipt. În primele 3 ţări acoperire totală.
1.3. COMUNICAŢIILE CELULARE ANALOGICE
1.4. SISTEME ANALOGICE → SISTEME DIGITALE

Principalele limitări ale sistemelor analogice:

1. Limitări în creşterea capacităţii:

o spectrul disponibil limitat impune o folosire cât mai eficientă:
bandă ocupată de un canal radio trebuie să fie cât mai îngustă;
o inflexibilitate în refolosirea canalelor radio la transferul între
celule;
o existenţa unor sectoare neacoperite în celulele mari;
o existenţa unor sectoare “supraacoperite” în celulele mici;
o alte dezavantaje.
1.4. SISTEME ANALOGICE → SISTEME DIGITALE

Principalele limitări ale sistemelor analogice:

2. Limitări în asigurarea calităţii:

o protecţia redusă a semnalelor analogice în raport cu cele digitale

la perturbaţii, fading, interferenţe;
o protejarea prin codare şi corecţie a erorilor este mult mai eficace
în cazul folosirii semnalelor digitale;
o rigiditatea în raport cu dezvoltarea unor noi servicii;
o dificultăţi în conlucrarea cu reţelele de telecomunicaţii digitale.
1.4. SISTEME ANALOGICE → SISTEME DIGITALE

Factori sociali/economici ce au stimulat trecerea la CM digitale:

o necesitatea unor standarde naţionale şi internaţionale care să

permită conlucrarea sistemelor CM din diferite ţări;

o interesul producătorilor pentru pieţe mari şi avantajoase din punct

de vedere economic (aspect favorizat de tehnologiile digitale);

o cerinţele utilizatorilor pentru servicii de calitate la preţ redus.

 1.5. COMUNICAŢIILE MOBILE DIGITALE

Calea americană:
o adaptarea AMPS la tehnologiile digitale:
o industria concepe şi produce sistemul;
o urmează standardizarea locală şi naţională.

o Standardul IS-54: sistemul D-AMPS sau ADC (American Digital

Cellular) - sistem cu căi radio analogice duplex cu
multiplexare/acces multiplu în timp TDMA (Time Division Multiple
Access).

o Standardul IS-95: CDMA (Code Division Multiple Access).

 1.5. COMUNICAŢIILE MOBILE DIGITALE

Calea europeană:
o Etape:
o se creează organisme internaţionale ale Comunităţii Europene, constituite din
operatori naţionali, cercetători, industrie;
o elaborarea standardelor (internaţionale);
o se trece la realizarea sistemului.

o Cerinţele majore impuse în Europa:

o acoperire pe arii cât mai extinse;
o deservire a regiunilor cu populaţie densă, dar şi rară;
o deservire a “mobilelor” cu viteze de deplasare diferite (automobile, dar şi
pietoni!);
o deservirea pietonilor în interiorul unor microcelule cu trafic mare;
o funcţionare în interiorul unor clădiri cu condiţii de propagare dificile (blocuri,
parcări, aeroporturi).
 1.5. COMUNICAŢIILE MOBILE DIGITALE

Calea asiatică, pacifică:

o mult mai diversificată;
o Japonia care poseda CM analogice (foarte dezvoltate) a urmat
calea americană. Varianta japoneză a sistemelor CM digitale
este JDC (Japanese Digital Cellular) şi a cunoscut o dezvoltare
explozivă.
o În Pacific şi Asia co-există sistemele AMPS, TACS, NMT şi în
ultimi ani pătrunde energic GSM (China).

Restul lumii:
o adoptă sistemele menţionate în funcţie de relaţiile politice şi
economice cu furnizorii din alte ţări.
 1.6. TENDINŢE GENERALE ÎN CM

o A fost introdusă o componentă importantă – serviciul de transmitere de

date.

o Un studiu statistic realizat la nivelul anului 2001 a evidenţiat interesul de

care se bucură transmisiunile mobile de date:
o iunie 2000 – 8 miliarde SMS
o În 1999 furnizorul de servicii TDM-MOBITEX a cunoscut o creștere a cifrei de afaceri cu
acelaşi procent ca în precedenţii trei ani.
o Japonia –17 milioane abonaţi şi rata de creştere a acestui nr cu aprox. 1 mil. abonaţi
/an.

o Orientarea noilor servicii: comunicare socială şi siguranţă: videotelefoane,

transmisiuni foto, mesaje, alarme, localizări de urgenţă; economisirea timpului utilizatorului:
cumpărături, bancă, căutare pe internet; divertisment: jocuri, muzică, informaţii sportive.
 1.7. 3G→ 4G

o Generaţia digitală a asigurat: creşterea capacităţii, reducerea

costului (pentru operatori), au fost introduse noi servicii pentru
utilizatori: SMS şi date de viteză redusă.

o GSM care exista practic pe tot globul (excepţie Japonia) a introdus

roaming-ul pe arii extinse.

o Trecerea spre o nouă generaţie a fost marcată de introducerea

GPRS.

o Operatorul – face investiţii suplimentare pentru a crea o reţea –

nucleu orientată pe comutare de pachete.
 1.7. 3G→ 4G

o La nivelul reţelei de acces radio –se face numai un upgrade de soft.

o Pentru utilizatori: GPRS asigură conectarea permanentă online şi
plata pentru datele transferate.

o Rata de transmisie cca 20kb/s per segment temporal utilizat.

o Trecerea spre generaţia a III-a de CM prin:

o Japonia şi apoi Europa – WCDMA: sistem care lucrează într-o bandă de 5MHz;
poate lucra cu rată variabilă (384kb/s pe arii largi şi 2Mb/s pe arii locale); poate
suporta o mare varietate de servicii
o SUA – GSM + TDMA care evoluează spre EDGE (evoluţie a GPRS – 60kb/s şi o
eficienţă spectrală ameliorată prin folosirea de tehnici de modulaţie de ordin
superior), respectiv CDMA-one care evoluează spre CDMA2000.

o În paralel au fost concepute şi sisteme de CM având ca funcţie

principală transmiterea de date.
 1.7. 3G→ 4G

o Prima soluţie – standardizată: IEEE 802.11- în banda ISM -2,4GHz-

rata de (1/2)Mb/s.

o Alte soluţii: IEEE 802.11 – OFDM – 54Mb/s.

o HIPERLAN – HIPERLAN II – încorporează o abordare mai

consistentă a mobilităţii şi a QOS.

o Au fost concepute şi sisteme de foarte mică putere cu arie de

acoperire redusă (metri-zeci de metri cum este BLUETOOTH).

o Acestea pot fi folosite ca reţele locale de acces la reţele cu arie mai

largă de acoperire.
 1.8. 4G

o În 2004 a început să se vorbească despre generația a 4-a.

o “Noțiunea de 4G este prescurtarea uzuală pentru tehnologia de

comunicații mobile de generația a patra. Foarte pe scurt și mult
simplificat, telefonia mobilă de primă generație, bazată pe
transmisie radio analogică, permitea doar servicii de voce și
mesaje text, a doua generație (2G) a permis inițial numai transfer
de date de bandă îngustă și o calitate mai bună a vocii, în sistem
digital 3G accesul mobil de bandă largă la internet a adus viteze
mai mari pentru transmisiile de date și capacități mai mari ale
rețelelor, iar 4G crește viteza maximă teoretică la 1 Gbit/s”, au
declarat pentru #econimica#, reprezentanții ANCOM.
@http://www.economica.net/romania-are-internet-mobil-de-mare-viteza-care-sunt-avantajele-i-dezavantajele-4g-lte_95511.html
 1.8. 4G

o LTE permite transferul mobil de date pentru comutarea apelurilor

voce şi video de la LTE la reţelele existente 3G/UMTS.

o Avantajele acestei tehnologiei LTE includ:

o claritatea sunetului în timpul apelurilor
o conexiune mai rapidă
o lărgimi de bandă mai mari pentru internetul mobil în orele de vârf (viteze mai
mari de transfer de date, sau mai multe transferuri de date simultane, față de
3G), sau posibilitatea de a comuta de pe apel voce pe video sau de transfer de
fișiere în timpul apelului, fără a-l întrerupe.

o Aplicații curente și potențiale includ: internet mobil, telefonie

pe IP, jocuri online, televiziune HD și chiar 3D, videoconferințe,
machine-to-machine, cloud computing, aplicații specifice
pentru terminale inteligente cu funcționalități NFC, etc.
 1.9. SUMAR REȚEA 5G

o Ce se așteaptă de la viitoarea rețea 5G:

o Rate ale datelor de zeci de MHz/s pentru zeci de mii de utilizatori

o 1 Gb/s rată de transfer asigurată pentru mai mulți utilizatori în interiorul unei
incinte (de ex. birou)
o Sute de mii de conexiuni simultane pentru rețelele masive de tip wireless
bazate pe senzori
o Eficiență spectrală semnificativ crescută prin comparație cu rețeaua 4G
o Îmbunătățirea acoperirii cu semnal
o Latență vizibil redusă prin comparație cu rețeaua LTE
o Fiabilitate și disponibilitate crescute
o Preț per dispozitiv foarte redus
o Eficiență d.p.d.v. al consumului de energie