Boboc Irina

Romana Engleza
An III
Ce este lectorul:,,consumator”, ,,receptor”, ,,contemplator”, ,,complice”?

Un text aşa cum apare în suprafaţa sa lingvitică reprezintă un lanţ de strategii

expresive care trebuie actualizate de către destinatar.Cu alte cuvinte,funcţia estetică a
textului doreşte să lase lectorului iniţiativa interpretării chiar dacă de obicei se doreşte
interpretarea textului cu o anumită garanţie de univocitate din partea autorului.Un text
vrea ca cineva să-l ajute să funcţioneze,iar acel ,,cineva”este chiar lectorul.Demonstrând
astfel ipostaza de receptor al lectorului implicit trebuie luată în considerare şi ipostaza
de consumator al lecturii.
Orice strategie,în special cea postulată de autor presupune intuirea mişcărilor
celuilalt,adică ale cititorului.Pentru a-şi organiza propria strategie textuală,un autor
trebuie să se refere la o serie de competenţe pentru descifrarea codurilor folosite de acesta
pe parcursul textului.De exemplu, se vorbeşte despre ,,cea mai importantă bătălie a lui
Napoleon Bonaparte”.Dacă se întâmplă ca cititorul să nu fi auzit niciodată despre această
batălie,despre strategiile militare ale lui Napoleon,despre motivele bătăliei sau despre
combatanţi?Autorul este obligat să recupereze mai târziu,subtil toate aceste detalii.Deci
lectorul este consumatorul strategiilor propuse de autorul model.Cel din urmă(autorul)
va prevede un cititor capabil să interpreteze şi să coopereze la actualizarea textuală la fel
cum a gandit el şi să se manifeste din punct de vedere interpretativ la fel ca el.A intui
propriul cititor model nu însemnă doar a spera ca există în forma lui utopică ci înseamnă
a orienta textul astfel încât să-l construiască.
Lectura ca orice joc social are loc graţie anticipării simplului fapt că un potenţial
partener are aşteptările sale,(dincolo de ceea ce autorul poate identifica ca fiind
aşteptările publicului operei,dar şi dincolo de ceea ce cititorii pot reconsitui ca fiind
intenţia autorului),graţie deci prefigurării unui rol în care să evolueze acesta.Există un rol
al cititorului care a primit numele de „cititor implicit” precum există şi un rol al autorului
în situaţia de comunicare a operei şi care e cunoscut ca acela de „autor implicit”.Deci
autorul şi cititorul închid o situaţie de comunicare în operă graţie unor proiecţii reciproce
şi a unor roluri reinterpretate cu fiecare lectură a operei.Deci există o relaţie de
complicitate între doi determinanţi:autor şi cititor.Rolul pe care textul,implicit autorul,îl
prevede unui cititor este unul la care participă atât opera(autorul)care îl propune,cât şi
cititorul,care îl recunoaşte şi îl acceptă sau îl modifică.
Pe de altă parte,înaintând tot pe axa reciprocităţii dintre lectură şi lector,o altă funcţie
obligatorie,dacă nu crucială este ce de contemplator.Această funcţie prelucrează într-o
primă etapă textul,cu alte cuvinte transformă ansamblul de semne într-un conţinut de sens
în condiţiile în care textul nu există decât într-o formă virtuală aşteptând să-i fie
decodificate semnele şi interpretatede către cititor.
Modul de contemplare a textului depinde de universul ce se află în spatele textului,în
spatele destinatarului,în faţa textului şi a procesului de cooperare.Aici răsare întrebarea:
,,Ce vreau să fac cu textul?