RECOLTAREA ŞI TRANSPORTUL PRODUSELOR PATOLOGICE

Recoltarea produselor patologice în scopul examenului microbiologic

reprezintă o etapă extrem de importantă , de corectitudinea căreia depinde în
mare măsură exactitatea diagnosticului. Recoltarea produselor patologice
adecvate, în momentul corespunzător, cu respectarea regulilor de asepsie,
transportul în condiţii optime şi cât mai rapid spre laborator sunt absolut
necesare .

Principii generale

Recoltarea probelor trebuie făcută de medic sau sub îndrumarea acestuia.

Se utilizează numai recoltoare sterile, pe care vor fi menţionate datele de

identificare: numele pacientului, secţia, produsul şi data recoltării, înainte de a se
face prelevarea.

Recoltarea unui produs biologic în vederea evidenţierii florei microbiene

trebuie efectuată, pe cât posibil, înaintea administrării tratamentului cu
antibiotice .

Din produsul biologic se va recolta porţiunea sau fragmentul cu aspect

patologic, caracteristic.

Prelevarea trebuie făcută în momentul optim, în sensul posibilităţii

prezenţei unui număr cât mai mare de microorganisme şi în funcţie de evoluţia
clinică a bolii.

Cantitatea de produs trebuie să fie suficientă pentru a permite efectuarea mai

multor examene.
Transportul probelor recoltate la laborator trebuie să fie făcut în timp cât
mai scurt, pentru a evita modificările cantitative şi calitative ale florei, sub
acţiunea deshidratării, modificărilor de temperatură, pH, etc. În probele păstrate
prea mult timp, microorganismele mor datorită deshidratării, temperaturii prea

1
scăzute, sau, din contră, unele medii ( urina) sunt favorabile multiplicării excesive
a florei iniţiale.

În cazul în care transportul poate dura mai mult timp sau nu există
posibilitatea însămânţării imediate a probelor, se folosesc recoltoare cu medii de
conservare şi transport.

Transportul probelor se va face în containere speciale, inscripţionate cu

menţiunea material infectant, manipulate de persoane instruite, evitându-se
răsturnarea containerelor şi vărsarea materialelor .

Hemocultura
Prelevarea unei probe de sânge pentru cultivarea pe medii adecvate –
hemocultura- are indicaţie în suspiciunea de bacteriemie, septicemie sau
endocardită bacteriană. De asemenea hemocultura este indicată în stările febrile
prelungite fără o cauză decelabilă.

Este foarte important ca puncţia venoasă să fie făcută în condiţii de asepsie,

folosind pentru dezinfectare pielii la locul puncţiei venoase alcool 80-95% şi
compuşi iodaţi: tintură de iod, betadină , ce vor fi lăsaţi să acţioneze pe piele
minim 1 minut. Persoana care recoltează va purta mănuşi sterile.

Vor fi recoltate cel puţin trei probe, fie într-un interval de 24 h , în

suspiciunea de endocardită, fie la intervale de timp determinate de evoluţia
clinică, în general în plin puseu febril, timp de 2-3 zile consecutiv. O singură probă
este insufucuentă pentru stabilirea unui diagnostic corect, indiferent de rezultatul
acesteia.

Volumul de sânge indicat a se recolta pentru hemocultură este de 20 ml la

adult şi 1-5 ml la copii, în funcţie de vârsta acestora. Sângele se recoltează cu
seringa şi se descarcă imediat în mediile de cultură lichide speciale. Se foloseşte
de regulă un set de două medii de cultură: aerobe şi anaerobe. Raportul optim
sânge: mediu de cultură este de 1: 10 ( flacoanele cu medii pentru hemocultură
au în general 100 ml, pentru adulţi şi 20 ml pentru copii ). În cazul în care pacienţii

2
au primit deja antibiotice, există medii de cultură aerobe şi anaerobe cu inhibitori
de antibiotice. Totuşi este de preferat ca măcar primele prelevări să se facă
înaintea instituirii tratamentului antibacterian sau antifungic.

Incubarea hemoculturilor se face la 370 C, timp de 7 zile. În sistem clasic, se

fac treceri pe medii solide la fiecare 24 h. Hemocultoarele automate efectuează
citiri cu ajutorul unei fotocelule ce înregistrează modificarea turbidităţii mediului
prin creşterea bacteriană, la intervale de timp de 15-30 minute. Confirmarea
pozitivării hemoculturii precum şi identificarea tulpinii izolate se face tot prin
trecere pe medii de cultură solide. Dacă după 7 zile hemocultura nu s-a pozitivat,
rezultatul definitiv va fi negativ ( hemocultură sterilă ).

Catetere intravasculare
Menţinerea cateterelor intravasculare mai mult de 72h reprezintă o sursă
importantă de episoade de bacteriemie şi de infecţii la locul de inserţie al
cateterului. După scoaterea cateterului, vârful de cateter – segmentul distal, de 3-
5 cm, secţionat aseptic şi introdus într-un tub cu capac steril, este trimis la
laboratorul de bacteriologie . Aici, peste vîrful de cateter se toarnă 2-3 ml bulion
steril, astfel încât să fie complet acoperit şi va fi menţinut astfel 24 h. Din bulion
vor fi făcute treceri pe medii de cultură solide.

Lichidul cefalorahidian ( L.C.R. )

Examenul lichidului cefalorahidian este indicat în suspiciunea de

meningită:febră, cefalee, fotofobie, redoarea cefei, etc.

Recoltarea L.C.R. se face prin puncţie lombară, în condiţii de asepsie strictă,

după dezinfecţia pielii cu betadină sau alţi compuşi iodaţi. Prelevarea se face în
seringă, fără a aspira, apoi descărcat în flacoane sterile cu dop, sau-şi în medii de
cultură lichide pentru hemocultură.

3
 Este de preferat să existe flacoane diferite: pentru cultură, pentru
examenul biochimic şi examenul microscopic. Dacă nu există decât un singur
flacon, atunci mai întâi se efectuează însămânţarea ( cultura), apoi examenul
biochimic şi cel microscopic.

La examenul macroscopic LCR normal este incolor, limpede, transparent. În

meningitele bacteriene apare tulbure, gălbui sau verzui. Culturile se fac pe medii
solide , dar pot fi făcute şi în medii lichide de hemocultură, în special la analizorul
automat .

Apoi, din L.C.R. se numără elementele ( celulele), în camera de numărat

Fuchs-Rosenthal. Valoarea normală a numărului de elemente celulare este mai
mică de 5 elemente la 1 ml, acestea fiind în special limfocite. Dacă numărul de
celule depăşeşte limitele fiziologice, este necesară efectuarea unu frotiu colorat
Giemsa pentru aprecierea raportului dintre mononucleare şi polinucleare. În
meningitele bacteriene, numărul de celule creşte la câteva sute sau chiar mii la
1ml, predominente fiind polinuclearele. În meningitele virale, fungice şi în
meningita tuberculoasă, numărul de elemente este mai redus şi chiar dacă în
primele ore există o predominenţă a polinuclearelor, ulterior raportul se
inversează cu predominenţa mononuclearelor .

L.C.R. este apoi centrifugat la 1500 g timp de 15 minute. Supernatantul este

separat şi va fi folosit la examenul biochimic: dozarea proteinelor, glucozei,
clorurilor.

Din sediment se efectuează 2-3 frotiuri, colorate A.M., Gram şi la nevioe

Ziehl-Neelsen.

Teste imunologice, de detectare a antigenelor bacteriene sau fungice în LCR

sunt recomandate arunci când există modificări semnificative ale LCR: leucocite,
glucoză scăzută, proteine crescute, dar pe frotiu nu se observă florăi sau pacientul
a fost tratat în prealabil . Pot fi detectate antigene de Streptococcus pneumoniae,
Neisseria meningitidis, Haemophylus influenzae, Streptococcus agalactiae sau
Cryptococcus neoformans

4
 Alte lichide normal sterile: lichidul peritoneal, lichidul pleural, lichidul
sinovial, lichidul pericardic.
Aceste lichide se recoltează de regulă prin puncţie transcutană, în condiţii
de asepsie riguroasă, în cantitate de 5-20 ml. Fiind produse normal sterile, orice
microorganism de pe piele care contaminează proba duce la rezultate complet
eronate. Lichidul peritoneal se poate recolta şi intraoperator, cu tamponul steril.

Dacă lichidul este purulent, se poate efectua un frotiu colorat Gram direct
din produsul patologic. În caz contrar, se fac culturi aerobe şi anaerobe.

Bila

Recoltarea bilei se poate face prin tubaj duodenal sau, după colecistectomie,
direct din vezica biliară cu tamponul steril sau în seringă.
Tubajul duodenal se efectuează dimineaţa pe nemâncate, cu sonda Einhorn
introdusă pe nas sau pe gură, după ce bolnavul a făcut gargară cu ser fiziologic. Se
introduce sonda până la diviziune 45, apoi se culcă bolnavul pe parte dreaptă şi se
continuă introducerea sondei până la diviziunea 60. Se aspiră pe sondă iniţial bila
A, bilă amestecată cu suc duodenal. Se introduc pe sondă 30 ml soluţie de sulfat
de magneziu sau sulfat de sodiu 40%, cu efect coleretic şi colagog. Se aspiră apoi
bila B, de culoare verde închis, vâscoasă ( bila veziculară), apoi bila C, mai deschisă
la culoare şi mai fluidă ( bila hepatică). Pentru examenul bacterilogic se foloseşte
bila B, 10-20 ml.

Din bila B se fectuează culturi aerobe şi anaerobe.

Din eşantioane de bilă A, B şi C se efectuează preparate între lamă şi lamelă

pentru examenul parazitologic.

Exudatul faringian şi exudatul nazal

5
 Exudatul faringian se recoltează cu tamponul steril, de unică folosinţă.
Recoltarea se face dimineaţa pe nemîncate, înainte ca pacientul să se spele pe
dinţi, să-şi facă toaleta bucală sau să bea ceva. De asemenea, recoltarea se face
înaintea oricărui tratament cu antibiotice sau local ( badijonări cu substanţe
antiseptice, antifungice sau antibacteriene).

Pacientul este aşezat cu faţa spre lumină , i se indică să deschidă gura cât
poate de mult şi cu ajutorul unui apăsător de limbă se presează limba astfel încât
să se evidenţieze peretele posterior al oro-faringelui şi tonsilele palatine. Se
examinează macroscopic rapid oro-faringele şi cu o mişcare rapidă, blîndă dar
precisă se şterg cu tamponul peretele faringian şi tonsilele. Nu se ating peretele
superior al palatului şi nici limba .( Secreţia linguală este o investigaţie aparte,
când se recoltează tot cu tamponul strict de pe suprafaţa limbii ).

Exudatul nazal se recoltează în mod similar, cu tampon steril , din fiecare

fosă nazală.

Exudatul faringian şi cel nazal se transportă la laborator şi se însămânţeazp

în cel mai scurt timp posibil, evitându-se uscarea tamponului şi efectul
temperaturii scăzute, care duc la moartea florei bacteriene, în special a
streptococilor şi pneumococilor. Pentru a evita aceste neajunsuri se pot folosi
tuburi cu medii de conservare şi transport.

Secreţiile conjunctivale, otice, secreţiile de plagă

Secreţia conjunctivală se recoltează cu tamponul steril, dimineaţa, înaintea

efectuării toaletei şi înaintea aplicării de coliruri sau de creme oftalmice .
Prelevarea se va face din sacul conjunctival intern, eventual cu tamponul umezit în
ser fiziologic steril.
Secreţia otică se recoltează cu tamponul steril din conductul auditiv ,
înainte de aplicare oricărui tratament cu antibiotice sau antiseptice.

6
 Secreţiile de plagă se vor recolta cu tamponul steril, înainte de toaleta
plăgii. Dacă plaga este profundă şi secreţia abundentă, se va recolta cu seringa
sterilă şi o probă pentru cultură în anaerobioză.

Sputa

Sputa poate fi recoltată prin expectoraţie într-un recipient steril (gradat, de

unică folosinţă). Pacientul este instruit ca dimineaţa, după un acces de tuse , să
expectoreze în recipientul steril, evitând să amentece sputa cu saliva. Acest lucru
este dificil de realizat, principalul neajuns al metodei este că produsele sunt
frecvent contaminate cu floră din cavitatea bucală.
Probele de spută recoltate în cursul bronhoscopiei sunt ferite de acest
inconvenient, contaminarea cu floră bucală fiind practic neglijabilă. Această
metodă este cea mai recomandabilă.

La copiii mici, care nu ştiu să expectoreze şi înghit sputa. Aceasta poate fi

recoltată prin tubaj gastric urmat de introducerea a 10-20 ml ser fiziologic, urmat
de aspiraţie. În lichidul aspirat va fi şi sputa înghiţită, dar micobacteriile şi fungii
conţinuţi pot fi de origine gastrică

Urina

Recoltarea urinei pentru urocultură este indicată în suspiciunea de infecţie

urinară. Recoltarea se poate face în mai multe moduri.
În majoritatea cazurilor, urina se recoltează în timpul primei micţiuni de
dimineaţă, “din mijlocul jetului”. Pacienţii sunt instruiţi ca înainte de prima
micţiune să efectueze o toaletă genitală riguroasă, cu apă şi săpun, apoi să se
şteargă cu tifon steril, iar femeile care au secreţii genitale abundente să-şi
introducă un tampon intravaginal. Aceste măsuri sunt absolut necesare pentru a
evita contaminarea probei de urină cu floră de la nivelul mucoasei genitale.

Recoltarea se face în flacoane steile, de unică folosinţă. Pacientul va începe

să urineze, pentru ca prima porţiune a jetului să elimine flora existentă la nivelul

7
uretrei terminale; apoi va întrerupe voluntar micţiunea; va deşuruba flaconul
steril şi a doua parte a jetului ( mijlocul jetului) o va urina direct în flacon – 2-3 ml.
Va astupa flaconul. Va termina micţiunea normal, în toaletă.

La bolnavii care nu-şi pot controla micţiunea ( copii mici, adulţi inconştienţi)
şi la cei la care oricum se efectuează sondaj vezical evacuator ( adenom de
prostată, etc.) recoltarea urinii pentru urocultură se face pe sondă. Aici există însă
pericolul introducerii în vezica urinară a florei de la nivelul uretrei terminale sau
chiar floră exogenă.

Puncţia suprapubiană transcutanată permite recoltarea unei probe de urină

direct din vezica urinară.

Urina fiind un excelent mediu de cultură, ea va fi păstrată la temperatura

camaerei maximum 2h până la însămânţare, sau la frigider maxim câteva ore.

Materiile fecale

Materiile fecale se recoltează în scopul efectuării coproculturii sau a

examenului coproparazitologic.
Coprocultura este indicată în bolile diareice, în febra tifoidă şi paratifoidă şi
pentru depistarea portajului de enterobacterii obligat patogene. Recoltarea se
face în coprorecoltoare sterile, cu mediu de conservare şi transport.

La bolnavii cu diaree, materiile fecale se recoltează din scaunul emis

spontan, într-un recipient steril, fără urme de detergenţi sau dezinfectanţi. Cu
linguriţa cu care este prevăzut coprorecoltorul special, pacientul va recolta o
cantitate mică din probă, în special cu sânge sau mucus, dacă există. Proba fa fi
introdusă în coprorecoltor, în mediul de conservare şi transport Carry-Blair.

Materiile fecale mai pot fi recoltate prin sondal rectal, cu sonda Nelaton ,
introdusă 10-12 cm la copil şi 16-18 cm la adult, şi aspirând prin presare la capătul
distal al sondai. Aceasta va fi apoi descărcată în ser fiziologic sateril sau în mediu
Carry-Blair dun ciprorecoltor.

8
 Pentru suspecţii de portaj de enterobacterii patogene, recoltarea meteriilor
fecale se va face după administrarea unui purgativ salin ( sulfat de sodiu şi de
magneziu).

Pentru examenul coproparazitologic, recoltarea se face în mod similar,

proba introducându-se într-un coprorecoltor de unică utilizare fără mediu de
conservare şi transport.

Secreţiile genitale: secreţia vaginală şi secreţia uretrală.

Secreţia vaginală se recoltează pe masa ginecologică. Este de preferat ca

feneia să se afle în primele 5-10 zile după menstruaţie, pentru a evidenţia mai
bine parazitul Trichomonas vaginalis. Ce tamponul steril se recoltează secreţie din
vagin şi din fundul de sac posterior, iar dun secreţia acumulată pe valvă, se depun
probe pe 2-3 lame de microscop, pentru preparatul proaspăt şi pentru frotiuri.
Pentru preparatul proaspăt lamele şi serul fiziologic folosit trebuie ţinute la
termostat la 37 O C, iar examinarea microscopică să fie făcută în 10-15 minute de
la recoltare. Frotiurile se colorează Albastru de metilen şi Gram. Culturile se fac pe
geloză-sânge, geloză chocolat , Muller-Hinton sau Thayer-Martin şi AABTL.

Secreţia uretrală la bolnavii cu uretrite acute este de obicei abundentă. La

bolnavii cu uretrite cronice este mult mai redusă. Ea se recoltează dimineaţa,
înainte de micţiune. După un masaj uşor al uretrei anteroare, ca să se exprime
câteva picături de secreţie (picătura matinală). Cu un tampon steril se recoltează
pentru cultură, apoi se depune câte o picătură pe 2-3 lame de microscop, pentru
examenul direct şi pentru frotiuri.

În vederea sepistării parazitului Trichomonas se poate exmina sedimentul

urinar al primului jet de urină recoltat de dimineaţă.

Scuame cutanate, fire de păr

Scuamele cutanate se recoltează prin raclare uşoară, cu o lamă de bisturiu,
din regiunea periferică a leziunii, apoi se introduc într-o eprubetă sterilă. Firelele
de păr modificate se recoltează cu pensa prin smulgere, apoi se introduc într-o

9
placă Petri sterilă. Unghiile parazitate se taie cu o foarfece dezinfectată şi se
introduc într-o placă petri sterilă.

Aceste produse vor fi supuse unor examene micologice şi eventual

bacteriologice.

10