DIZERTAŢIE (mini îndrumar)

O TEZĂ DE DIZERTAŢIE este lucrare scrisă prin care studentul trebuie să facă proba că are
capacitatea de a
Ce este o teză de trata ştiinţific un subiect.
dizertaţie ?

TEZA DE DIZERTAŢIE TEZA DE DIZERTAŢIE NU

o demonstraţie riguros argumentată, bazată pe:

 capacitatea de a alcătui şi stăpâni bibliografia
legată direct şi /sau tangenţial de un subiect
 posibilitatea, ca pe baza documentării şi a analizei
realităţii psihologice, de a decupa pertinent un
aspect /componentă a acestei realităţi – obiect
pentru propria cercetare;
 stăpânirea tehnicii muncii de cercetare probată de
organizarea, desfăşurarea şi prezentarea propriei
activităţi în acest sens.

o compunere; o povestire; un eseu
 o colecţie de citate
 un inventar bibliografic
 un pretext pentru opinii personale pe o temă dată –
oricât de interesante ar fi acestea - ne-
fundamentate pe fapte şi rezultate de cercetare;
 o compilaţie;
 o “marfă” obţinută contra cost;

1
 Prin maniera de abordare o lucrare de dizertaţie poate fi plasată pe un continuum, în care la o extremă s-ar afla
lucrările strict teoretice, iar la cealaltă lucrări strict experimentale:

“teoretică” - o analiză a unui concept din MRU, a unui mecanism sau proces organizaţional, a evoluţiei
unui domeniu MRU, etc., pe baza unei sinteze bibliografice exhaustive; miza este nuanţarea
sau schimbarea accepţiunii curente acordată obiectivului cercetat sau, cel puţin, o
sistematizare a direcţiilor şi tendinţelor a abordării acestuia.

“descriptivă” - o descriere a unei activităţi MRU, descriere sprijinită de observaţii sistematice, interviuri,
studii de caz, analiză a mărturiilor scrise sau a produselor activităţii etc.

“constatativă” – o identificare (“constatare”) a relaţiilor existente într-o anumită realitate organizaţională mai
puţin cercetată, o “radiografie” a percepţiilor, relaţiilor de cauzalitate sau consecinţelor percepute subiectiv faţă
de un anumit fenomen intra sau interorganizaţional, cercetare realizată pe un anumit eşantion /lot de persoane
folosind interviuri, chestionare de opinie, scale de atitudini etc.

“investigativă” – o verificare a relaţiilor existente între anumite variabile ale unei realităţi organizaţionale,
sub aspectul prezenţei, intensităţii şi semnificaţiei acestor relaţii, realizată pe un eşantion
reprezentativ pentru o anumită populaţie, folosindu-se ca metode chestionare de opinie sau
chestionare standardizate, scale de atitudini, teste psihologice, diagnoze organizaţionale etc.

“experimentală” – o verificare a prezenţei sau absenţei unei relaţii între două sau mai multe variabile,
verificare realizată prin intermediul unor manipulări experimentale "de laborator", cu
Majoritatea tezelor de dizertaţie
controlul strict alîmbină două independente.
variabilelor sau mai multe dintre modurile de abordare prezentate. Această tipologie
nu este perfectă şi nici exhaustivă, ea fiind prezentată doar in scop didactic, orientativ.

Cum poate fi structurată o teză de

dizertaţie ?
De regulă o teză de dizertaţie este
constituită din patru părţi principale:

I. Rezumatul  are rolul de a descrie succint teza, se redactează după finalizarea lucrării şi este o prezentare
succintă a motivului alegerii temei, a perspectivei teoretice din care a fost abordată, a
designului cercetării, a principalelor date şi a principalelor concluzii ale cercetării (1 – 3 pag.).
Poate fi prezentat de 1 -3 pagini în care:
 în primul paragraf (5 -7 rânduri), se justifică de ce s-a ales acea SE REDACTEAZĂ DUPĂ
temă (importanţa /provocarea problemei, necesitatea clarificării REALIZAREA ÎNTREGII LUCRĂRI !
unor aspecte sau a verificării unor ipoteze etc.
 2 - 5 paragrafe (maximum 10 rânduri fiecare) se prezintă cele 2 - 5 concepte principale pornind de la care s-a
realizat partea practică. Se precizează conceptul, perspectiva din care este analizat şi eventuale aspecte
particulare /conotaţii /situaţii specifice la care el este raportat.
 paragraful în care se precizează ideea pusă în discuţie şi se descriu principalele ipoteze;
 paragraful în care se rezumă designul investigativ;
 2 –3 paragrafe în care se prezintă principalele rezultate obţinute şi interpretarea acestora, confirmarea sau
infirmarea ipotezelor (maximum 15 fraze);
 paragraful de încheiere cu precizarea unor repere ale investigaţiilor viitoare şi concluzii finale;
  are menirea de a preciza şi analiza fundamentul şi statutul teoretic al problemei cercetate, de
II. Partea a contura poziţia subiectului ales în problematica teoretică. Este o dovadă /măsura a
capacităţii studentului de a defini principalele concepte utilizate, de a analiza aceste concepte
şi de a opera cu acestea, de a folosi paradigme interpretative, de a prezenta critic literatura bibliografică
consultată etc. (maximum 10 pagini).

Este de preferat să fie organizată sub forma unor capitole distincte, în funcţie de principalele concepte sau probleme
teoretice analizate şi să fie încheiată de un capitol sinteză care să pună în evidenţă elementele de congruenţă
/conexiune, elementele comune ale problematicii analizate sau care să decupeze un anumit aspect al acestei
problematici, pregătind trecerea la prezentarea propriei cercetări.

III. Partea  este secţiunea în care candidatul prezintă analitic propriul demers de cercetare, făcând proba
aplicării pe o realitate concretă a abilităţilor sale de cercetare ( 25 pagini).
Prezentarea cercetării proprii impune prezentarea explicită a:
 Obiectivului cercetării (ce urmăreşte candidatul să descrie /verifice /demonstreze)
 Ipotezelor cercetării
 Metodologiei utilizate (instrumente utilizate, modalităţi măsurare /control /manipulare a variabilelor)
 Subiecţilor cercetării (populaţia /lotul /eşantionul)
 Desfăşurarea /realizarea efectivă a cercetării (Unde ?; Când ?; Cum?)
 Rezultatele obţinute şi interpretarea lor (analiză şi prezentare pe ipoteze / grupuri de ipoteze)
 Validarea /invalidarea ipotezelor cercetării
 Interpretarea altor date relevante apărute pe parcursul cercetării şi care nu au fost surprinse în ipotezele iniţiale;

 este partea finală a lucrării în care candidatul, pornind de la elementele cheie ale părţii
IV. Concluziile teoretice şi punându-le în legătură cu principalele rezultate obţinute, subliniază principalele
contribuţii ale lucrării, sugerează posibile căi de continuare a cercetării etc. (2 –3 pagini).

SUGESTII:

 Rezultatele trebuie prezentate cât mai condensat şi sugestiv (tabele, grafice, diagrame), servind ca bază pentru
observaţiile /comentariile /interpretarea lor :

… rezultatele la analiza “X”, prezentate în tabelul “Y”, permit următoare le observaţii:

i) este evidentă …, faptul se poate datora … dar şi …
ii) o altă serie de date… cele prezentate în …., pun în evidenţă faptul că …; aceste date
sunt în acord ce cele obţinute de “X” în cercetarea din … (Icsulescu X, 1997, p 123).

 Pe baza unor serii de observaţii generate de diferitele aspecte ale rezultatelor se formulează concluziile de etapă,
conţinând interpretarea psihologică, concluzii care vor servi la stabilirea concluziilor finale:
Atenţie: este partea
cea mai delicată a cercetării ..deci, în percepţia eşantionului de firme investigat
şi demonstrează capacitatea c1) „recrutarea prin relaţii” este o caracteristică ….
candidatului de a analiza şi c2) ea este dependentă de ….
interpreta informaţia
c3) tendinţa este mult mai accentuată pe grupul de firme…
obţinută, a aplica
cunoştinţele acumulate în decât .….
realitate, capacitatea “unui
ochi format” capabil să scoată cât mai mult şi cât mai nuanţat din datele obţinute.

 Este indicată numerotarea clară a capitolelor, subcapitolelor etc. pentru a-i indica cititorului gradul de
generalitate a unui aspect sau altul al lucrării (vezi sistemele utilizate în exemple oferite în final).
 Este de dorit respectarea următoarelor principii:
 Pertinenţa - nu vizaţi subiecte vaste şi tratări exhaustive; fixaţi-vă pe un aspect precis delimitat,
realizabil cu forţele unui student;
 Focalizarea - nu tatonaţi în toate direcţiile (alegând orice vi se pare că se leagă de subiect), ci ghidaţi-vă
tot timpul după obiectivul şi ipotezele stabilite;
 Detaşarea - nu deveniţi sclavii bibliografiei; folosiţi-o şi nu vă lăsaţi folosiţi de ea, copleşind lucrarea
de citate; îndrăzniţi comentarea celor citate, precizarea unor opinii personale, comentarii;
 Fair-play-ul - nu “ajustaţi” şi nu “forţaţi” rezultatele; şi infirmarea unei ipoteze este tot un rezultat
ştiinţific; importantă este maniera generală de lucru, corectitudinea ei; trebuie doar să verificaţi ipotezele
(dacă se verifică sau nu) şi nu să le demonstraţi (să le faceţi să se verifice) !
 Sobrietatea - redactaţi într-un stil impersonal (nu “mi-am făcut…”am aplicat…”, ci “s-a făcut…”, “s-a
aplicat …“ ), dar daţi o notă personală lucrării prin modul de prezentare, observaţiile şi comentariile pe care
le faceţi.
Criteriile de evaluare a lucrării de dizertaţie sunt:
 documentarea din literatura română , documentarea din literatura străină şi documentarea practică (atenţie
la
actualitatea datelor faţă de momentul elaborării şi, mai ales, cel al susţinerii lucrării de dizertaţie);
 elemente de contribuţie proprie teoretico-metodologică şi aplicativă;
 calitatea şi actualitatea conceptelor folosite, legătura cu domeniul de specializare şi abordarea interdisciplinară;
 originalitatea abordării problemelor;
 concordanţa conţinutului lucrării cu titlul acesteia;
 programarea şi realizarea în timp a cercetării, conlucrarea cu îndrumătorul;
 calitatea redactării, corectitudinea gramaticală, abilităţile de exprimare în scris;
 conţinutul şi valoarea concluziilor şi propunerilor (aportului personal).
Forma Lucrarea de dizertaţie va avea, în medie, 45 de pagini (se va încadra în intervalul 40-60 pagini), format A4
standard, times new roman 12, cu spaţiere la 1,5 linii şi margini 3cm stânga şi 2cm sus, dreapta şi jos. Anexele se
numerotează separat. Coperta I va conţine informaţiile de identificare necesare: Universitate, Facultate, catedră,
specializare, anul absolvirii, nume student, nume îndrumător şi titlul generic de "Lucrare de dizertaţie".
Pe prima pagină în locul titlului general de pe copertă se trece titlul propriu-zis al lucrării. Redactarea se face pe
hârtie de calitate standard (tip imprimantă), cu utilizarea caracterelor româneşti, fără greşeli de
dactilografiere/tehnoredactare. Se înserează elementele de identificare: tabelele au un număr şi un titlu, de regulă scrise
deasupra, iar figurile un număr şi un titlu, scrise dedesubt; dacă sunt preluări, trebuie menţionată în paranteză sursa.

Atenţie – Notele bibliografice !

 Notele pot fi “de subsol” sau la finalul fiecărui capitol principal al tezei; ele pot fi utilizate pentru:
 precizarea sursei bibliografice pe care candidatul o citează sau o comentează;
 sublinieri, comentarii sau explicitarea unor concepte sau simboluri personale

În text va apărea (Popescu, I., 1996, pp. 123 –

(la sfârşitul paragrafului sau citatului) atunci când se face
referire la concepţia unui autor sau se citează o frază sau un fragment dintr-o lucrare anume.

În lista bibliografică din finalul tezei, va apărea:

Popescu, I., 1996, “Introducere în MRU”, editura Meridian, Bucureşti.
sau
Popescu, I., 1998, “Tendinţe în MRU?”, în “Managementul Resurselor Umane”,
coord. Ionescu I., Editura Meridian, Bucureşti.

(exemplificare pe situaţia ipotetică a unei teme legate de Motivarea resurselor umane în organizaţia X)

I. ARGUMENT

II. PARTEA TEORETICĂ

Capitolul 1 Motivaţia –factor în explicarea comportamentului uman

1. 1. Conţinutul şi natura motivaţiei
1. 2. Implicaţii ale teoriilor motivaţionale asupra comportamentului în muncă
 1. 1. Piramida trebuinţelor al lui Maslow
1. 2. Teoriile de conţinut
1. 6. Teoriile de proces
1. 7. Factorii cognitivi ca variabile explicative ale motivaţiei
1. 3. Structura motivaţională
1. 1 Motivaţie intrinsecă - motivaţie extrinsecă
1. 2. Elemente cognitive implicate în structurarea şi funcţionarea motivaţiei
1. 4. Preferinţe motivaţionale – precizări conceptuale
Capitolul 2 Strategii de motivare utilizate în MRU
2. 1. Recompensele băneşti
2. 2. Motivarea prin redefinirea postului
2. 3. Motivarea cu resurse minime

III. PARTEA PRACTICĂ

Capitolul 3 Designul cercetării
3. 1. Obiectivului şi ipotezele cercetării
3. 2. Metodologia de cercetare
3. 3. Populaţia şi eşantionul investigat/intervievat /observat
3. 4. Realizarea efectivă a cercetării

Capitolul 4 Rezultatele obţinute şi interpretarea lor

4. 1. Prezentarea rezultatelor generale ale cercetării
4. 2. Analiza şi interpretarea datelor relevante ale cercetării

IV. CONCLUZIILE

Capitolul 5 Concluziile cercetării

5. 1. Validarea /invalidarea ipotezelor cercetării
5. 2. Principalelor date; valoarea lor teoretică şi aplicativă
5. 3. Premise ale cercetărilor viitoare

Capitolul 6 Anexe:
- Instrumentele folosite
- Detalii despre eşantion şi structura acestuia
- Tabelele cu datele statistice (în detaliu ) etc

PREZENTARE:

Lucrarea de dizertaţie se susţine public, în faţa unei comisii de specialitate. Susţinerea se realizează în două etape: o
primă etapă în care studentul expune succint rezultatele cercetării sale şi o a doua etapă în care are loc un dialog
între membrii comisiei şi student. Studenţii vor pregăti din timp un rezumat al expunerii, care să nu depăşească
10 minute, în care să se refere la: titlul temei, motivaţia alegerii, legătura temei cu specializarea urmată şi cariera dorită
(toate acestea foarte succint, fără a mai reveni asupra numelui studentului, respectiv titlului lucrării, dacă au fost deja
precizate de membrii comisiei), structura lucrării, cazul practic analizat - metodologie, aport propriu, rezultate -,
concluziile lucrării, eventuale limite. Accentul cade pe partea aplicativă, nu pe cea teoretică. După prezentarea publică,
membrii comisiei pun întrebări, iar studentul răspunde, susţinându-şi argumentat poziţia. Dacă membrii comisiei sunt
edificaţi ori dacă studentul se abate de la subiect, comisia poate decide scurtarea timpului de expunere şi trecerea la cea
de a doua etapa, cea a întrebărilor.

Urmăriţi site:http//portal.feaa.uaic.ro pentru alte detalii privind prezentarea.