MODELAREA CLĂDIRILOR CU STRUCTURA DE

REZISTENŢĂ DIN LEMN

Pentru calculul clădirilor cu structura din lemn se pot folosi programe de calcul automat
planare (2D - ca şi la calculul structurilor din beton armat sau metal, calculele pot fi făcute pentru
fiecare linie de rezistenţă, separat) sau spaţiale (3D – luând în considerare comportarea spaţială de
ansamblu a clădirii, precum şi eforturile şi deplasările produse de efectul torsiunii generale), în
funcţie de capacitatea financiară şi de dotarea cu tehnică de calcul şi/sau programe a firmelor de
proiectare.
În funcţie de obiectul de activitate al acestora, programele de calcul utilizabile la calculul
structurilor din lemn, pot fi programe generale de calcul structural (indiferent de tipul de material
din care este realizată structura, prin definirea caracteristicilor de material, eventual a curbei
schelet) sau programe specializate de calcul (orientate pentru calculul elementelor şi/sau structurilor
clădirilor din lemn).
S-au ales două studii de caz, folosind practic aceleaşi planuri de arhitectură:
1. clădire de locuit cu P+1E – cu structura de rezistenţă realizată din panouri
prefabricate de lemn;
2. clădire de locuit cu P+1E – cu structura de rezistenţă din cadre spaţiale de lemn.

1. Etapele parcurse în calculul structurilor din lemn

În scopul stabilirii logice a etapelor ce survin în calculul structurilor de lemn, s-a folosit spre
exemplificare programul general de calcul (3D) ETABS2000.
Aceste etape sunt:
 Alegerea modelului de calcul optim, în funcţie de numărul de niveluri şi de forma în
plan şi/sau pe verticală a clădirii:
a) În cazul structurilor de clădiri cu unul sau două niveluri, cu o formă în plan
relativ regulată, în scopul realizării unui calcul curent, conform metodei A de
proiectare recomandată în NP100-92, se pot folosi modele planare (2D), separat
pentru fiecare linie de rezistenţă. De asemenea, pot fi realizate calcule conform
metodei B (recomandată de NP100-92) în cazul în care clădirile fac parte dintr-o
categorie superioară (II) sau dacă proiectantul dispune de metode şi programe de
calcul adecvate, în general în scopul modelării comportării ductile-neliniare a
elementelor de prindere dintre elementele structurale.
b) În cazul structurilor de clădiri cu regim mediu de înălţime şi/sau cu forme în plan
sau pe verticală neregulate (în limita neregularităţilor prevăzute de NP100-92),
pentru considerarea efectului defavorabil produs de torsiunea generală dar şi de
efectul favorabil al conlucrării spaţiale, pot fi utilizate modele spaţiale (3D), fie
într-o proiectare curentă, conform metodei A de proiectare recomandată în
NP100-92, fie pot fi realizate calcule conform metodei B (recomandată de
NP100-92) în cazul în care clădirile fac parte dintr-o categorie superioară (II) sau
dacă proiectantul dispune de metode şi programe de calcul adecvate, în general în
scopul modelării comportării ductile-neliniare a elementelor de prindere dintre
elementele structurale.
Pentru cele două studii de caz alese s-a utilizat programul ETABS2000 cu o modelare spaţială.
  Stabilirea sistemelor de axe pentru modelul de calcul ales:
a) Sistemul global de axe x, y, z care poate fi descris în sistem cartezian sau în
sistem cilindic/sferic – s-a ales un sistem cartezian de axe cu axa x pe direcţie
longitudinală şi axa y pe direcţie transversală;
b) Sistemul local de axe 1, 2, 3, care poate fi descris separat pentru fiecare nod sau
element
 Alegerea unităţilor de măsură preferate pentru forţe, distanţe sau dimensiuni – ca
unităţi de măsură s-au ales tone pentru forţe şi metri pentru lungimi;
 Alegerea tipurilor de elemente finite prin intermediul cărora pot fi descrise
elementele componente ale structurii (cele mai utilizate tipuri fiind):
a) Elemente finite de tip liniar (1D) sau FRAME, care pot fi descrise ca lungime
şi orientare în sistemul de axe global prin două noduri (JOINTS), folosite în
general la definirea elementelor structurale de tip grinzi, stâlpi sau ferme. Aceste
elemente pot avea în mod implicit orientarea în lungul axelor sistemului de
referinţă global sau o orientare oarecare, descrisă prin orientarea sistemului local
de axe, declarând unghiul pe care axele principale ale secţiunii transversale îl fac
cu axele globale. În scopul definirii secţiunii elementelor, pot fi declarate în mod
explicit ariile, ariile de forfecare şi momentele de inerţie calculate pentru
secţiunea transversală fie, în cazul în care secţiunea este de o anumită formă, prin
declararea acestei forme şi a dimensiunilor geometrice ale acesteia, caz în care
caracteristicile secţionale (arii, arii de forfecare şi momente de inerţie) sunt
determinate în mod automat de către programul de calcul. Se declară de
asemenea materialul din care este realizat fiecare element finit. S-au folosit
elemente finite de tip FRAME pentru descrierea tuturor elementelor structurale
de tip bare (stâlpi/montanţi, grinzi, contravântuiri/diagonale).
b) Elemente finite de tip planar (2D) sau SHELL, care pot fi descrise ca suprafaţă
şi orientare în sistemul de axe global prin minimum 3 sau 4 noduri (JOINTS),
folosite în general la definirea elementelor structurale de tip plăci sau diafragme
din lemn. Orientarea sistemului local de axe se realizează în funcţie de definirea
celor 3-4 noduri, în sistemul global de referinţă. Pentru stabilirea caracteristicilor
secţionale ale acestora se declară modul de comportare al elementului (membrană
sau/şi placă) precum şi materialul din care este realizat şi grosimea acestuia.
Pentru elementele de placare (scânduri, panouri OSB, ipsos-carton, etc) s-au
utilizat elemente finite de tip SHELL, atât la pereţi cât şi la planşee.
c) Elemente finite de tip spaţial (3D) sau SOLID, care pot fi descrise ca volum şi
orientare în sistemul de axe global prin 8 noduri (JOINTS), folosite în general la
definirea elementelor structurale de orice tip cu un volum de muncă destul de
mare. Orientarea sistemului local de axe se realizează în funcţie de definirea celor
8 noduri, în sistemul global de referinţă. Pentru stabilirea caracteristicilor
secţionale ale acestora se declară materialul din care este realizat. Nu s-au folosit
elemente finite 3D în modelarea celor două studii de caz.
 Stabilirea nodurilor (JOINTS), în funcţie de tipul şi poziţia elementelor finite alese
şi a poziţiei în plan sau în spaţiu a acestora:
a) Nodurile se stabilesc în primul rând în funcţie de elementele finite alese;
b) De asemenea pot fi stabilite noduri şi în funcţie de poziţia şi dimensiunile
acestora precum şi de conexiunile cu alte elemente finite;
c) În cazul rezemărilor, resoartelor, sau încărcărilor care apar pot fi definite noduri
suplimentare.
Poziţiile nodurilor au fost alese la intersecţiile tuturor elementelor structurale de tip bare.
 Stabilirea tipurilor, a grupărilor de încărcări şi a intensităţii acestora, în funcţie de
tipurile de elemente finite folosite şi de recomandările standardelor şi codurilor de
proiectare în vigoare:
 a) Încărcări permanente şi/sau temporare (în gruparea fundamentală şi/sau
specială):
I. încărcări din greutăţi proprii – acestea sunt determinate automat prin
declararea greutăţii specifice a materialului din care se realizează
elementele finite;
II. încărcări concentrate - acestea sunt descrise ca valoare de forţă
concentrată, provenită din acţiunile exterioare, în noduri special
definite, având orientarea în sistemul local sau global de axe.
III. încărcări distribuite pe elementele finite de tip FRAME:
 în funcţie de direcţie;
 în funcţie de tip şi formă
IV. încărcări din variaţii de temperatură;
V. încărcări din efecte de pretensionare;
VI. încărcări din tasări diferenţiate sau cedări de reazeme;
VII. încărcări de suprafaţă declarate ca şi presiuni sau sucţiuni pe elemente.
b) Încărcări extraordinare, corespunzătoare grupării speciale de încărcări:
I. încărcări din acţiunea seismică care pot fi descrise:
 în funcţie de spectrul de proiectare (conform NP100-92) cu
valori multiplicate cu un coeficient seismic. În acest scop se
declară masele fie sub formă concentrată în noduri, fie
uniform distribuite prin declararea masei specifice (densităţii)
a materialului, programul determinându-şi automat valorile şi
vectorii proprii precum şi forţele seismice ce apar în urma
aplicării spectrelor seismice;
 în funcţie de forţele seismice de nivel determinate în mod
convenţional şi aplicate excentric faţă de centrul de greutate al
fiecărui nivel (ţinând seama de excentricităţile adiţionale);
 realizarea de calcule biografice (de tip Time History) prin
considerarea ca excitaţii seismice a unor accelerograme
naturale (înregistrate) sau artificiale scalate în funcţie de zona
seismică în care este amplasată clădirea.
Observatii:
 Pentru cele două studii de caz, valoarea coeficientului  a fost aleasă 0,60.
 Valorile de fracţiuni din amortizarea critică s-a ales 0,05% în lipsa unor studii
parametrice şi teste suplimentare

c) Combinaţii, grupări şi infăşurători de încărcări:

I. pot fi realizate diverse combinaţii defavorabile de încărcări;
II. pot fi realizate înfăşurători de eforturi din diverse ipoteze sau
combinaţii de încărcări stabilite în prealabil.

 Stabilirea răspunsurilor structurale sub formă de eforturi şi/sau deformaţii:

a) Pentru elementele finite liniare, de tip FRAME, se obţin diagrame înfăşurătoare
de eforturi secţionale de tip forţe axiale, forţe tăietoare şi momente încovoietoare
precum şi deplasări ale nodurilor definitorii sub formă de translaţii sau rotiri.
b) Pentru elementele planare, de tip SHELL, se obţin diagrame înfăşurătoare de
eforturi secţionale de tip forţe tăietoare şi momente încovoietoare şi/sau eforturi
unitare de tip x, y, xy precum şi deplasări ale nodurilor definitorii sub formă
de translaţii sau rotiri.
c) Pentru elementele finite spaţiale, de tip SOLID, se obţin diagrame înfăşurătoare
de eforturi secţionale de tip eforturi unitare principale precum şi deplasări ale
nodurilor definitorii sub formă de translaţii sau rotiri.
 1. Plan arhitectură clădire P+1E

În cazul celor două studii de caz alese s-au considerat câte două ipoteze distincte pentru
fiecare dintre ele:
 Varianta 1 – cazul în care se consideră conlucrarea dintre structura propriu zisă din lemn
(scheletul de lemn) şi placajele ce se realizează pe ambele feţe ale acestora (din lemn sau
gips-carton);
 Varianta 2 - cazul în care nu se consideră conlucrarea dintre structura propriu zisă din lemn
(scheletul de lemn) şi placajele ce se realizează pe ambele feţe ale acestora (din lemn sau
gips-carton). Se consideră că lucrează numai scheletul de lemn. Varianta a 2-a nu s-a utilizat
în cazul acţiunii vântului.
 Având în vedere toate testele realizate pe diferite panouri, precum şi simulările numerice, s-a
considerat o degradare iniţială de rigiditate de 20% astfel încât modulele de elasticitate
longitudinale şi transversale au fost introduse cu o valoare amendată E=0,80Ei şi G=0,80Gi.

2. Analiza comportării structurilor la acţiunea seismică

2.1. Prevederi din prescripţiile de calcul utilizate

Pentru solicitarea din acţiunea seismică s-au considerat încărcările prevăzute în normativul
P100-92, în vigoare în etapa actuală, efectuîndu-se o analiză a solicitărilor şi în funcţie de
prevederile din „Codul de proiectare seismică – Partea I: Prevederi de proiectare pentru clădiri”,
indicativ P100-1/2004.
Pentru analiza conform normativului în vigoare s-a considerat:
- amplasamentul – municipiul Bucureşti;
- clasa de importanţă a construcţiei – III, construcţie de importanţă normală, α=1,00;
- coeficientul seismic ks = 0,20;
- coeficientul de amplificare dinamică, βr = 2,5;
- coeficientul de reducere a efectelor acţiunii seismice ţinînd seama de ductilitatea
structurii, ψ = 0,60;
- coeficientul de echivalenţă între sistemul real şi un sistem cu un grad de libertate
corespunzător modului propriu de vibraţie, εr = 0,9.
Coeficientul global al acţiunii seismice a rezultat:
c = 0,27 (1)
„Codul de proiectare seismică – Partea I: prevederi de proiectare pentru clădiri”, indicativ
P100-1/2004 prevede o abordare diferenţiată a modului de determinare a încărcării seismice.
Pentru zona municipiului Bucureşti se consideră:
- acceleraţia terenului pentru proiectare la seism avînd intervalul mediu de recurenţă a
magnitudinii cutremurului 100 ani:
ag = 0,24 g; (2)
- perioada de control (colţ) Tc a spectrului de răspuns Tc = 1,6 sec, considerînd acelaşi
interval mediu de recurenţă a magnitudinii cutremurului de 100 ani;
- valoarea spectrului normalizat de răspuns elastic pentru componentele orizontale ale
acceleraţiei terenului în amplasament, considerînd fracţiunea din amortizarea critică
ξ=0,05, este:
 0 
 1 
Sd T   a g 1 
q
0  T  TB T  (3)
 TB 
 
 T 
T  TB Sd T   a g (4)
q
în care:
Sd(T) este spectrul de răspuns pentru componentele orizontale ale acceleraţiei terenului în
amplasament;
T – perioada, în secunde;
q – factorul de comportare al structurii (factorul de modificare a răspunsului elastic în
răspuns inelastic), cu valori în funcţie de tipul structurii şi capacitatea acesteia de disipare a
energiei.
Pentru studiul de caz analizat s-a considerat structura de rezistenţă în clasa medie de
ductilitate, conform prevederilor din Cod P100-1/2004 [19].
 2.2. Interpretarea rezultatelor calculului efectuat conform prevederilor din P100-92

Rezultatele calculului efectuat în concordanţă cu prevederile normativului P100-92 sunt

prezentate în tabelele 1 şi 2 pentru structurile cu panouri portante şi în tabelele 3 şi 4 pentru
structurile în cadre.
Deplasările absolute la cele două niveluri ale clădirii pentru variantele constructive adoptate
(cu şi fără aportul feţelor), pe cele două direcţii principale de rigiditate ale structurii de rezistenţă,
luând în consideraţie prevederile normativului P100-92, sunt prezentate în figurile 2 şi 3 pentru
structura de rezistenţă cu panouri portante şi în figurile 4 şi 5 pentru structurile cu cadre de lemn.

Clădire de locuit cu P+1E

Structura de rezistenţă din panouri prefabricate de lemn

Deplasari absolute pe directie longitudinala

Deplasare absoluta (mm)

0.00 0.20 0.40 0.60 0.80 1.00 1.20

etaj

Cu placaje
Etaj

Fara placaje

parter

Fig. 2. Deplasări absolute de nivel pe direcţie longitudinală, P100-92

Deplasari absolute pe directie transversala

Deplasare absoluta (mm)

0.00 0.50 1.00 1.50 2.00

etaj

Cu placaje
Etaj

Fara placaje

parter

Fig. 3. Deplasări absolute de nivel pe direcţie transversală, P100-92

 Cladire de locuit cu P+1E
Structura de rezistenţă cu cadre de lemn

Deplasari absolute pe directie longitudinala

Deplasare absoluta (mm)

0.00 0.50 1.00 1.50 2.00

etaj

Cu placaje
Etaj

Fara placaje

parter

Fig. 4. Deplasări absolute de nivel pe direcţie longitudinală, P100-92

Deplasari absolute pe directie transversala

Deplasare absoluta (mm)

0.00 0.50 1.00 1.50 2.00 2.50

etaj

Cu placaje
Etaj

Fara placaje

parter

Fig. 5. Deplasări absolute de nivel pe direcţie transversală, P100-92

Modelele pentru calculul structural şi deformaţiile structurii de rezistenţă a clădirii pentru

primele trei moduri de vibraţie sunt prezentate în figura 6 pentru soluţia cu panouri prefabricate şi în
figura 7 pentru soluţia cu cadre de lemn.
 Clădire de locuit cu P+1E
Structura de rezistenţă din panouri prefabricate de lemn

Cu aportul placajelor Fără aportul placajelor

MCS – vedere 1 MCS – vedere 1

MCS – vedere 2 MCS – vedere 2

 Modul 1 de vibraţie Modul 1 de vibraţie

Modul 2 de vibraţie Modul 2 de vibraţie

Modul 3 de vibraţie Modul 3 de vibraţie

Fig. 6. Model de calcul structural şi deformarea structurii pentru primele trei moduri de vibraţie,
soluţia cu panouri prefabricate
 Clădire de locuit cu P+1E
Structura de rezistenţă cu cadre de lemn

Cu aportul placajelor Fără aportul placajelor

MCS – vedere 1 MCS – vedere 1

MCS – vedere 2 MCS – vedere 2

 Modul 1 de vibraţie Modul 1 de vibraţie

Modul 2 de vibraţie Modul 2 de vibraţie

Modul 3 de vibraţie Modul 3 de vibraţie

Fig. 7. Model de calcul structural şi deformarea structurii pentru primele trei moduri de vibraţie,
soluţia cu cadre de lemn
 Din analizele efectuate se constată că rigiditatea structurii cu considerarea aportului feţelor
în comparaţie cu rigiditatea scheletului (fără feţe) este de aproximativ 3 ori mai mare şi de
asemenea se poate constata că deplasările absolute de nivel cresc la varianta fără placare de circa 4
ori.
Se constată de asemenea că aprecierea în mod simplificat a perioadelor fundamentale de
H
vibraţie pe cele două direcţii ca T  0,09 - unde H este înălţimea totală (în m) iar D este
D
dimensiunea clădirii pe direcţia paralelă cu cea a forţelor aplicate este în concordanţă cu varianta în
care nu se consideră aportul placajelor. Dacă se consideră aportul placajelor formula ar trebui
H
schimbată în T  0,035 .
D
Din punct de vedere al răspunsurilor structurale la nivel de elemente se constată valori
pentru înfăşurătorile de eforturi, din cele două grupări de încărcări, în limite admisibile.
Din analiza rezultatelor calculului analitic efectuat se constată că perioada proprie de
vibraţie a clădirii a crescut semnificativ în condiţiile în care nu s-a considerat aportul feţelor:
 la structurile din panouri prefabricate portante:
 cu considerarea aportului elementelor de placaj T1=0,083 s;
 fără considerarea aportului elementelor de placaj T1=0,187 s;
 la structurile cu cadre de lemn:
 cu considerarea aportului elementelor de placaj T1=0,0824 s;
 fără considerarea aportului elementelor de placaj T1=0,205 s;
Deformaţia maximă la partea superioară a clădirii creşte semnificativ când nu se consideră
aportul feţelor:
 la structurile din panouri prefabricate portante:
- Direcţie longitudinală:
 cu considerarea aportului elementelor de placaj u2=0,11 mm;
 fără considerarea aportului elementelor de placaj u2=0,62 mm;
- Direcţie transversală:
 cu considerarea aportului elementelor de placaj u2=0,21 mm;
 fără considerarea aportului elementelor de placaj u2=1,04 mm;
 la structurile cu cadre de lemn:
- Direcţie longitudinală:
 cu considerarea aportului elementelor de placaj u2=0,12 mm;
 fără considerarea aportului elementelor de placaj u2=0,88 mm;
- Direcţie transversală:
 cu considerarea aportului elementelor de placaj u2=0,20 mm;
 fără considerarea aportului elementelor de placaj u2=1,21 mm.
Din analizele efectuate se constată aportul important pe care îl aduc feţele panourilor la
reducerea deformaţiilor clădirii în cazul acţiunii forţei seismice.

2.3. Studiu comparativ privind proiectarea clădirii conform P100-92 şi P100-1/2004

Pentru analiza comparativă s-au stabilit în tabelele 5 şi 6 valorile coeficienţilor seismici cB,
pentru cele două variante structurale, pe direcţie longitudinală şi pe direcţie transversală, luând în
considerare prevederile din normativul P100-92 şi din codul P100-1/2004.
 Valori caracteristice, calcul seismic, direcţie longitudinală, P100-1/2004 şi P100-92

Tabelul 5
Tip Aport Longitudinal
clădire feţe T1 ε Tc TB T1<TB β q ag Sd(T1) γ λ Cb,P100-04 Cb,P100-92 r
cu aport
prefabri

0,083 0,9 1,6 0,16 Da 1,91 1,67 0,24 0,26 1,00 0,85 0,22 0,27 0,81
clădire

feţe
cată

fără aport
0,187 0,88 1,6 0,16 T1>TB 2,75 1,67 0,24 0,40 1,00 0,85 0,34 0,26 1,28
feţe
cu aport
în cadre

0,0824 0,907 1,6 0,16 Da 1,90 1,67 0,24 0,26 1,00 0,85 0,22 0,27 0,80
clădire

feţe
fără aport
0,205 0,936 1,6 0,16 T1>TB 2,75 1,67 0,24 0,40 1,00 0,85 0,34 0,28 1,20
feţe

Valori caracteristice, calcul seismic, direcţie transversală, P100-1/2004 şi P100-92

Tabelul 6
Tip Aport Transversal
clădire feţe T1 ε Tc TB T1<TB β q ag Sd(T1) γ λ Cb,P100-04 Cb,P100-92 r
cu aport
prefabri

0,066 0,9 1,6 0,16 Da 1,72 1,67 0,24 0,24 1,00 0,85 0,21 0,27 0,77
clădire

feţe
cată

fără aport
0,164 0,88 1,6 0,16 T1>TB 2,75 1,67 0,24 0,40 1,00 0,85 0,34 0,26 1,28
feţe
cu aport
în cadre

0,0709 0,907 1,6 0,16 Da 1,78 1,67 0,24 0,25 1,00 0,85 0,21 0,27 0,77
clădire

feţe
fără aport
0,186 0,936 1,6 0,16 T1>TB 2,75 1,67 0,24 0,40 1,00 0,85 0,34 0,28 1,20
feţe

În cadrul studiului comparativ al solicitărilor induse în structurile de rezistenţă analizate

conform prevederilor normativului P100-92 şi codului P100-1/2004 s-au stabilit deplasările
absolute pe cele două direcţii principale de rigiditate, (fig. 8...11) pentru structuri de rezistenţă cu
panouri prefabricate şi în figurile 12...15 pentru structurile cu cadre de lemn.

Cladire prefabricata - cu aport fete

Deplasari absolute pe directie longitudinala

Deplasare absoluta (mm)

0.00 0.05 0.10 0.15 0.20

etaj
P100-92
Etaj

P100-04
parter

Fig. 8. Deplasări absolute pe direcţie longitudinală, P100-92 şi P100-1/2004, structură de

rezistenţă cu panouri prefabricate (cu aportul feţelor)
 Cladire prefabricata - cu aport fete
Deplasari absolute pe directie transversala

Deplasare absoluta (mm)

0.00 0.10 0.20 0.30 0.40

etaj
Etaj P100-92
P100-04
parter

Fig. 9. Deplasări absolute pe direcţie transversală, P100-92 şi P100-1/2004, structură de

rezistenţă cu panouri prefabricate (cu aportul feţelor)

Cladire prefabricata - fara aport fete

Deplasari absolute pe directie longitudinala

Deplasare absoluta (mm)

0.00 0.50 1.00 1.50

etaj
P100-92
Etaj

P100-04
parter

Fig. 10. Deplasări absolute pe direcţie longitudinală, P100-92 şi P100-1/2004, structură de

rezistenţă cu panouri prefabricate (fără aportul feţelor)

Cladire prefabricata - fara aport fete

Deplasari absolute pe directie transversala

Deplasare absoluta (mm)

0.00 0.50 1.00 1.50 2.00 2.50

etaj
P100-92
Etaj

P100-04
parter

Fig. 11. Deplasări absolute pe direcţie transversală, P100-92 şi P100-1/2004, structură de

rezistenţă cu panouri prefabricate (fără aportul feţelor)
 Cladire in cadre - cu aport fete
Deplasari absolute pe directie longitudinala

Deplasare absoluta (mm)

0.00 0.05 0.10 0.15 0.20 0.25

etaj
Etaj P100-92
P100-04
parter

Fig. 12. Deplasări absolute pe direcţie longitudinală, P100-92 şi P100-1/2004, structură de

rezistenţă cu cadre (cu aportul feţelor)

Cladire in cadre - cu aport fete

Deplasari absolute pe directie transversala

Deplasare absoluta (mm)

0.00 0.10 0.20 0.30 0.40

etaj
P100-92
Etaj

P100-04
parter

Fig. 13. Deplasări absolute pe direcţie transversală, P100-92 şi P100-1/2004, structură de

rezistenţă cu cadre (cu aportul feţelor)

Cladire in cadre - fara aport fete

Deplasari absolute pe directie longitudinala

Deplasare absoluta (mm)

0.00 0.50 1.00 1.50 2.00

etaj
P100-92
Etaj

P100-04
parter

Fig. 14. Deplasări absolute pe direcţie longitudinală, P100-92 şi P100-1/2004, structură de

rezistenţă cu cadre (fără aportul feţelor)
 Cladire in cadre - fara aport fete
Deplasari absolute pe directie transversala

Deplasare absoluta (mm)

0.00 0.50 1.00 1.50 2.00 2.50 3.00

etaj
P100-92
Etaj

P100-04
parter

Fig. 15. Deplasări absolute pe direcţie transversală, P100-92 şi P100-1/2004, structură de

rezistenţă cu cadre (fără aportul feţelor)

În urma analizei efectuate se constată că pentru cazurile în care perioadele fundamentale de

vibraţie T  TB raportul r între coeficienţii seismici de bază cB calculaţi conform celor două norme
analizate P100-1/2004 şi P100/92 sunt r = 0,7...0,8 iar în cazul în care T  TB , r = 1,2...1,3.
Se constată că pentru cazurile în care nu se asigură conlucrarea feţelor cu structura de
rezistenţă, deplasările absolute cresc semnificativ dacă se aplică prevederile din codul P100-1/2004
(fig. 10, fig. 11, fig. 14 şi fig. 15).
Codul de calcul la acţiuni seismice, care va intra în vigoare în viitor introduce o analiză mai
detaliată a structurilor de rezistenţă care au perioade proprii de vibraţie reduse – sub 0,16 sec, aşa
cum sunt la o serie de structuri de rezistenţă din lemn cu regim redus de înălţime.

3. Analiza comportării structurilor la acţiunea vântului

Pentru solicitarea din acţiunea vântului s-au considerat încărcările prevăzute în STAS
10101/20-90 “Acţiuni în construcţii. Încărcări date de vânt”. Se menţionează că respectivul standard
este în revizie.
Solicitările din vânt s-au considerat pe cele două direcţii principale de rigiditate ale
construcţiei analizate.
Încărcările din vânt, pe direcţie longitudinală şi pe direcţie transversală, pentru construcţia
analizată, amplasată în municipiul Bucureşti sunt prezentate în figura 16 şi s-au stabilit cu relaţiile:
- componenta normală pe suprafeţele expuse:
pnn    cni  ch z   gv (5)
- conponenta tangenţială pe suprafaţa expusă (acoperiş):
pnf    c f  ch hmed  gv (6)
Valorile coeficienţilor aerodinamici pe suprafeţele expuse vântului sunt prezentate în figura
16.
Analiza s-a efectuat pentru cele două tipuri de structuri de rezistenţă – cu panouri
prefabricate şi cu cadre de lemn, considerându-se astfel aportul feţelor la preluarea solicitărilor (tab.
7 şi 8).
Deplasările absolute la cele două niveluri ale clădirii, pe cele două direcţii principale de
rigiditate, respectiv de acţiune a vântului sunt prezentate în graficele din figura 17 pentru structura
de rezistenţă cu panouri prefabricate şi în figura 18 pentru structura de rezistenţă realizată din cadre.
 - 0.57 - 0.57
( -33 daN/mp ) ( -33 daN/mp )

( +46 daN/mp )

( -33 daN/mp )

( -33 daN/mp )
( -33 daN/mp )
b=12.00 m

b=12.00 m
+1,43 daN/mp
- 0.57

- 0.57
Directie

- 0,57
+ 0,8

+0,025
vant

- 0.57 + 0,8
( -33 daN/mp ) ( +46 daN/mp )
l=7.00 m l=7.00 m

Directie
-0

vant
6
- 0,2 /mp ) ( - 26 ,46
daN daN
5 /mp
(-1 )

2.00
( +46 daN/mp )

( -33 daN/mp )
b
- 0,57

5.60 m
+ 0,8

l=7.00 m

Fig. 16. Încărcări din vânt pe direcţie transversală (a) şi pe direcţie longitudinală (b) pentru
construcţia analizată, amplasată în zona Bucureşti

Deplasari absolute la vant

Deplasare absoluta (mm)

0.0000 0.0050 0.0100 0.0150 0.0200

etaj

Directie x
Etaj

Directie y

parter

Fig. 17. Deplasări absolute la vânt pentru structuri de rezistenţă cu panouri prefabricate:
x – direcţie longitudinală; y – direcţie transversală
 Deplasari absolute la vant

Deplasare absoluta (mm)

0.0000 0.0200 0.0400 0.0600 0.0800

etaj

Directie x
Etaj

Directie y

parter

Fig. 18. Deplasări absolute la vânt pentru structuri de rezistenţă în cadre:

x – direcţie longitudinală; y – direcţie transversală

Fig. 19. Model de calcul structural şi deformare a structurii la acţiunea vântului,

soluţia cu panouri prefabricate.
 Fig. 20. Model de calcul structural şi deformare a structurii la acţiunea vântului,
soluţia cu cadre din lemn.

Din analiza valorilor deplasărilor absolute din acţiunea vântului pe cele două direcţii
principale de rigiditate ale clădirii rezultă:
 structura de rezistenţă are rigiditate mult mai mare pe direcţie longitudinală, faţă de
direcţia transversală ceea ce implică apariţia unor deplasări absolute mai reduse pe
această direcţie:
 structură cu panouri prefabricate:
 direcţie longitudinală:
 parter ul = 0,0089 mm;
 etaj ul = 0,0126 mm;
 direcţie transversală:
 parter ut = 0,011 mm;
 etaj ut = 0,0179 mm;
 structură cu cadre din lemn:
 direcţie longitudinală:
 parter ul = 0,039 mm;
 etaj ul = 0,0150 mm;
  direcţie transversală:
 parter ut = 0,0426 mm;
 etaj ut = 0,0709 mm;
 deplasările absolute sunt mult mai reduse în cazul acţiunii vântului, faţă de cele datorate
acţiunii seismului (tab. 9)
 aportul feţelor, considerat în ambele variante structurale (prezentate în tabelul 9), este
important în rigidizarea clădirii.

Valori comparative deplasări absolute – acţiunea seismică – acţiunea vântului

Tabelul 9
Deplasări absolute
Direcţie Tip structură Nivel
acţiune seismică acţiune vânt
structură cu panouri 0,06 0,0089 parter
prefabricate 0,11 0,0126 etaj
Longitudinală
0,06 0,0039 parter
structură în cadre
0,12 0,0150 etaj
structură cu panouri 0,11 0,0110 parter
prefabricate 0,21 0,0179 etaj
Transversală
0,09 0,0426 parter
structură în cadre
0,20 0,0709 etaj