Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
PROIECT ERGONOMIE
ORGANIZAREA ERGONOMICA A MUNCII IN BIROU
Coordonator:
Conf.dr.ing. Florea Adela
Masterand:
Busila Daniela
Iasi
2016
Organizarea ergonomica a muncii in birou
3
sarcinilor. Elementele de microclimat (zgomot, temperatură, iluminat, culoare) trebuie adaptate
la specificul activităţii din fiecare birou.
Proiectarea ergonomică a locurilor de muncă în birou presupune parcurgerea câtorva etape:
1. Documentarea în vederea proiectării noilor locuri de muncă;
2. Efectuarea unor studii de fezabilitate în scopul reorganizării locurilor de muncă
existente;
3. Examinarea statistică a situaţiei existente pe baza informaţiilor culese la locul de muncă
supus reproiectării;
4. Proiectarea variantelor de organizare a locului de muncă, calculul eficienţei şi alegerea
variantei optime.
- caracterul muncii, gradul scăzut de dotare tehnică şi existenţa unor multiple solicitări de
efort fizic şi psihic în muncă;
Munca în birou se prezintă în general ca o muncă psihică ce solicită din partea personalului un
efort intelectual deosebit, însă există numeroase activităţi care necesită un efort fizic intens.
Din punct de vedere fizic se poate considera că activităţi precum cele de procesare a
corespondenţei, introducere a datelor, căutarea şi regăsirea informaţiilor sunt grele, solicitând
într-un grad ridicat posibilităţile fiziologice ale personalului, în special cele ale secretarelor.
Pentru personalul secretariatelor apar alte cauze care pot determina creşterea efortului fizic
şi anume: fluxul clienţilor, gradul de aglomeraţie, cantitatea şi varietatea informaţiilor solicitate.
Având în vedere toate aceste solicitări, necesitatea studiilor ergonomice este evidentă,
deoarece numai prin intermediul acestora se poate realiza adaptarea muncii la posibilităţile
umane fireşti, fără ameninţarea sănătăţii lucrătorilor. Printr-o organizare corespunzătoare a
4
muncii pe baza principiilor ergonomice, prin mecanizarea şi prin informatizarea unor activităţi şi
prin stabilirea corectă a numărului şi a structurii personalului se poate acţiona eficient pentru
reducerea efortului fizic.
Din prima categorie face parte gradul de oboseală al lucrătorilor (zilnică plus cea
acumulată) cu implicaţii asupra modului de comportare faţă de clienţi, manifestat prin lipsă de
amabilitate şi prin nervozitate. În multe cazuri efortul lucrătorilor de a avea un comportament
civilizat poate duce la suprasolicitare.
Dificultăţi pot crea şi clienţii prin modul de comportare faţă de lucrătorii serviciilor, care
nu văd în acesta un partener egal care contribuie prin munca sa la satisfacerea cererilor lor, ci o
persoană care trebuie în orice condiţii să-i servească cu promptitudine şi cu amabilitate.
Solicitarea neuropsihică a angajaţilor din serviciile de relaţii cu publicul sau a celor din
secretariate mai este influenţată şi de neritmicitatea fluxului clienţilor, de neadaptarea orarelor de
funcţionare a acestora la fluxul clienţilor şi de existenţa unor lipsuri în organizarea muncii. În
legătură cu acest aspect trebuie menţionat că organizarea ergonomică a muncii trebuie să asigure
concordanţa dintre numărul angajaţilor existenţi şi afluenţa solicitanţilor. Având în vedere că
fluxul acestora este în general aleator, structurile respective pot acţiona printr-o mai mare
flexibilitate în stabilirea programelor de lucru şi prin dimensionarea optimă a formaţiilor de
5
lucrători, prin folosirea unor grafice de muncă. Aceste măsuri determină servirea civilizată a
clienţilor şi creşterea randamentului în muncă în condiţii de solicitare normală a lucrătorilor.
Alţi factori care influenţează substanţial solicitarea psihică sunt factorii de mediu
(zgomotul, temperatura, umiditatea şi lumina), precum şi relaţiile dintre membrii colectivelor de
muncă.
În general oboseala este un fenomen reversibil, deoarece dacă este urmată de o perioadă de
odihnă sau de somn, organismul îşi reface plenitudinea funcţiilor sale. Ea nu este o boală, dar
poate avea consecinţe temporare asupra organismului precum slăbirea atenţiei faţă de munca
îndeplinită şi faţă de mediu.
Oboseala poate fi provocată de o mulţime de cauze, dintre care cele mai des întâlnite sunt:
- boli şi dureri.
- scăderea atenţiei;
În birouri oboseala profesională este o stare produsă de stres şi afectează mai ales
persoanele care lucrează cu publicul. Cei mai mulţi cred că munca în birouri şi secretariate este
lipsită de stres sau cu stres redus, însă lucrurile nu stau deloc aşa. Tensiunile psihice şi stresul
contactelor inter-umane determină oboseală sau chiar epuizare. Cercetările efectuate asupra
lucrătorilor din birouri arată că peste 50% dintre aceştia sunt afectaţi de un sindrom de epuizare
emoţională. Cauzele ar consta în lipsa de spaţiu şi de intimitate a locului de muncă, precum şi în
dificultatea sarcinilor de serviciu.
În afara programului normal de lucru, remedierea şi prevenirea oboselii se poate realiza prin
reglementarea duratei zilei de lucru, a duratei săptămânii de lucru şi a concediilor de odihnă.
În munca de birou remediile pentru epuizarea şi pentru oboseala profesională se pot asigura
la două niveluri. La nivelul vieţii personale angajaţii trebuie să-şi structureze activităţile astfel
încât acestea să le dea un sentiment de confort şi de siguranţă. Salariaţii trebuie să aibă o viaţă
activă în afara serviciului şi mediului acestuia.
Birourile pot fi individuale, plasate într-o zonă de linişte, propice muncii intelectuale care
să permită întreruperea şi reluarea lucrului, un cadru favorabil pentru relaţiile exterioare, vizite şi
conversaţii; birouri colective care să cuprindă 6-7 persoane, grupate pe diverse activităţi precum
cele financiare, contabile, de personal; birouri generale pentru 2-3 persoane care colaborează la
aceeaşi muncă, spre exemplu secretariatele.
Una din principalele probleme ale organizării ergonomice a muncii, cu influenţă puternică
asupra capacităţii de muncă şi implicit asupra eficienţei activităţii desfăşurate în birou o
constituie poziţia corectă a corpului în timpul lucrului. Stabilirea unei poziţii corecte de muncă
înseamnă pentru personalul din birouri adoptarea unei poziţii cât mai aproape de poziţia naturală
a corpului în poziţia şezând. Această poziţie se caracterizează prin menţinerea echilibrului
natural sau relativ al corpului, rezultat din antagonismul mai multor forţe externe şi interne care
acţionează asupra sa.
8
9
10
Poziţia şezând este mai puţin obositoare decât cea ortostatică din mai multe motive:
suprafaţa de sprijin este mai mare fiind reprezentată de feţele posterioare ale coapselor şi de
11
feţele plantare ale membrelor inferioare în cazul în care sunt sprijinite de sol; centrul de greutate
al corpului este mai aproape de suprafaţa de sprijin sau de baza de susţinere şi este proiectat către
limita posterioară a acestuia; solicitarea energetică este mai redusă; activitatea aparatului
cardiovascular este mai uşoară; efortul muscular pentru menţinerea stabilităţii corpului sau
echilibrului este mai mic.
Cu toate acestea, munca de durată efectuată în poziţia aşezat (specifică biroului) are şi
unele inconveniente, cum ar fi:
- unele implicaţii asupra aparatului locomotor, deoarece coloana vertebrală are tendinţă
spre poziţii curbe înclinate, torsionate, care aduc modificarea staticii organismului;
- o presiune mare asupra unor organe interne (aparatul digestiv şi respirator) dată de
aplecarea în faţă a trunchiului;
Folosirea corectă a scaunelor ergonomice poate duce la eliminarea unor dificultăţi din cele
menţionate. Totuşi în afara utilizării unor scaune ergonomice este necesar să se ţină seama şi de o
serie de indicaţii generale, cum ar fi:
- evitarea poziţiilor nenaturale ale corpului, încordate sau prea înclinate; poziţia uşor
înclinată frontal solicită cel mai mic efort de susţinere şi este cea mai comodă;
- evitarea menţinerii braţului în poziţia întinsă, suspendat frontal sau lateral, deoarece
aceste poziţii obosesc, reduc precizia şi dexteritatea braţelor şi a mâinilor;
- poziţia corpului la masa de lucru sau la calculator trebuie să fie: spatele drept, capul
ridicat, umerii relaxaţi şi uşor coborâţi.
Chiar dacă poziţia corpului în timpul lucrului este corectă, menţinută un timp îndelungat
ea produce în mod inevitabil o senzaţie de oboseală. De aceea se recomandă:
- întreruperea periodică a lucrului prin pauze care impun mişcări mai active;
12
Aşa cum arătam, în munca de birou cele mai multe solicitări sunt de natură psihică.
Solicitările intelectuale sau nervoase sunt determinate de o mulţime de elemente cum ar fi:
specificul muncii de birou, atenţie concentrată şi distributivă permanentă, capacitate de
memorare, răspundere gestionară pentru patrimoniul încredinţat. Există de asemenea numeroase
cauze care contribuie la suprasolicitarea nervoasă: efectul sonor al unui număr mare de persoane,
sunetul telefonului, conversaţiile din camera de lucru, zgomotul produs de unele echipamente
(maşini de scris, imprimante).
Pentru lucrătorii implicaţi în serviciile de relaţii cu publicul sau secretariate apar alţi factori de
stres precum: dialogul cu clienţii, comportamentul uneori necivilizat al acestora sau afluenţa
solicitanţilor în anumite perioade ale anului.
Pentru evaluarea intensităţii oboselii de natură psihică, ergonomia recomandă folosirea testelor
psihologice (psihotestelor). Aceste teste trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
- fidelitate (să permită obţinerea unor performanţe relativ asemănătoare la o nouă aplicare);
- standardizare (să creeze aceleaşi condiţii pentru toţi subiecţii supuşi testării, fără a-i favoriza pe
unii şi defavoriza pe alţii);
- etalonare (stabilirea unui etalon, a unei unităţi de măsură a rezultatelor obţinute pentru a se
cunoaşte valoarea lor).
Cele mai folosite teste în analiza psihologică a muncii sunt testele de tip creion-hârtie (subiectul
răspunde în scris la întrebări), care cuprind: testul de inteligenţă, testul de memorie, testul de atenţie
(concentrată şi distributivă). Cercetarea psihologică poate fi completată prin folosirea unor metode
standard precum: chestionare, tehnici proiective şi teste situaţionale.
Din analiza datelor obţinute prin testarea subiecţilor s-a desprins concluzia că între vârstă,
vechimea în muncă, coeficientul de exactitate, viteză şi ponderea omisiunilor există o relaţie
directă.
13
Câteva din cerinţele la care trebuie să răspundă un loc de muncă organizat pe baza
principiilor ergonomice ce au ca obiectiv optimizarea relaţiei om-mijloc de muncă-mediu se
referă la mobilier:
- mobilierul să fie simplu, să asigure poziţia corectă a părţilor corpului în timpul executării
operaţiilor şi să corespundă cerinţelor ergonomice şi estetice.
Mobilierul de birou a făcut obiectul unor norme şi recomandări precise care le stabilesc
dimensiunile, capacitatea de stocare, spaţiul necesar pentru utilizare; acestui mobilier i se
asociază echipamentele şi materialele utilizate în mod curent sau cu intermitenţe în serviciile şi
în posturile de lucru.
Numeroase firme oferă astăzi mobilier modern pentru personalul care lucrează în grup cu
echipamente legate la reţea. Aceste staţii de lucru facilitează colaborarea iar mobilierul se
adaptează uşor la necesităţile echipamentelor. Pupitrele pentru terminale pot avea extensii de
14
tastatură pentru operare confortabilă, iar mesele pentru imprimante pot avea un sertar dedesubt în
care este păstrată hârtia.
Pentru mobilierul de birou se pot folosi mai multe materiale, dar uzuale sunt: lemnul,
plasticul şi metalul.
În opinia multor specialişti, cea mai importantă piesă de mobilier în birouri este scaunul,
de aceea alegerea scaunului perfect va fi tratată pe larg în acest capitol (anexa 1).
Deşi pentru mulţi poate să pară o problemă lipsită de importanţă, chiar hilară, alegerea
scaunului pentru locul de muncă a devenit în ultimul timp un subiect mult discutat şi studiat de
specialiştii în ergonomie.
Pentru cei mai mulţi oameni cel mai important echipament de birou este calculatorul. Într-
adevăr, atât calculatorul cât şi proiectarea întregii staţii de lucru este astăzi importantă, dar să nu
uităm că fără un scaun confortabil, munca lucrătorilor nu poate fi eficientă.
Majoritatea lucrătorilor din birou stau în medie opt ore pe zi pe scaun la masa de lucru, de
aceea nu este deloc uimitor că scaunul a devenit astăzi cea mai importantă piesă de mobilier în
birouri. Statul pe scaun o perioadă mare de timp poate provoca diverse probleme cum ar fi:
dureri ale picioarelor, datorită marginilor platformei; dureri de spate, cauzate de poziţia încordată
a coloanei şi a muşchilor dorsali, poziţie care provoacă vasoconstricţii ce încetinesc circulaţia
sângelui, deci şi oxigenarea.
Geoff Wright, un specialist canadian în ergonomie arată că: Astăzi majoritatea specialiştilor
recunosc că staţia de lucru şi scaunul trebuie proiectate astfel încât să se adapteze diferenţelor
fizice dintre lucrători. Dacă acest lucru nu este făcut, angajaţii nu vor putea lucra la întreaga lor
capacitate, iar riscul durerilor de gât, de umeri, de spate, de braţe sau de încheieturi este deosebit
de mare.
Un scaun ergonomic ar trebui să ofere spatelui, în special zonei lombare, un suport. Dr. Wright
spune că acest suport ar trebui să fie ajustabil. De asemenea, spătarul scaunului ar trebui să permită şi
o ajustare pe verticală pentru a se adapta lungimii spatelui lucrătorilor, deşi această soluţie, arată
profesorul Burloiu, nu rezolvă problema durerilor de spate. Durerea este provocată de înclinarea în
faţă a corpului, însoţită de încordarea coloanei şi a muşchilor dorsali, de aceea este necesară o
înclinare a planului de lucru spre operator (ca un pupitru) astfel încât corpul să nu se mai încline în
faţă, să stea drept sau chiar puţin înclinat pe spate. Deşi mulţi specialişti spun că este necesară o
ajustare înainte a spătarului pentru a reduce durerile de spate, proiectarea, în ultimul timp, a
unor tastaturi pentru calculatoare cu un sistem care permite schimbarea unghiului de lucru, întăreşte
ideea profesorului Burloiu.
15
care lucrează în poziţia şezând). Acest suport, însă, trebuie să permită extensia picioarelor şi
păstrarea poziţiei verticale a corpului sau puţin aplecat pe spate.
Un spătar amplu este important pentru muşchii mari ai spatelui care trebuie să echilibreze
întreaga greutate a corpului pe zona pelviană. Fără un astfel de suport muşchii fac un efort
continuu pentru menţinerea stabilităţii, de aceea pot apărea dureri ale muşchilor spatelui, explică
dr. Wright.
Este important, de asemenea, ca şi înălţimea platformei scaunului să fie reglabilă. Cele mai
multe scaune ergonomice au intervalul de ajustabilitate de aproximativ 5 inch (12,7 cm), care ar
trebui să fie suficient. Înălţimea platformei trebuie astfel stabilită încât, şezând, lucrătorii să
poată sta confortabil cu picioarele pe podea sau pe un suport. În felul acesta se reduce presiunea
pe coapse, favorizând circulaţia sângelui. Acest lucru îmbunătăţeşte confortul, în special pentru
cei scunzi care lucrează la mese fixe (nereglabile).
Un bun scaun ergonomic ar trebui să permită ajustarea atât în privinţa înclinării pe spate cât şi
adâncimea platformei. De asemenea, la fel de important este ca platforma să aibă marginile rotunde
pentru a nu exista puncte de presiune dureroase.
Deşi este important ca spatele să fie drept în timpul lucrului, la fel de important este ca
scaunul să permită o înclinare pe spate care să dea posibilitate utilizatorilor, periodic, să se
relaxeze. În acest sens dr. Wright arată: Nu toate sarcinile necesită poziţia dreaptă a spatelui, de
aceea este bine ca scaunul să permită ajustări care se potrivesc şi altor poziţii de lucru.
Ajustabilitatea este cea mai importantă trăsătură de calitate a scaunelor de birou. Pentru
alegerea scaunului perfect este necesară consultarea unor standarde realizate de firme
specializate. De exemplu, în Statele Unite, American National Standards Institute-Human
Factors and Ergonomics Society (ANSI-HFES), un grup independent, analizează şi produce
astfel de standarde. Această instituţie recomandă pentru scaunele de birou următoarele
caracteristici:
În acest sens, British Standard oferă următoarele dimensiuni pentru scaunele ajustabile ale
dactilografelor şi operatorilor pe calculator:
20
5. Soneria unui telefon la 2 m distanţă 75
6. Maşina de scris manuală la 2 m distanţă 70
7. Maşina de scris silenţioasă la 2 m distanţă 60
21
Dacă aceste proporţii nu se păstrează apar efecte negative asupra aparatului respirator.
Acestea ar fi posibilităţile pe care le are la dispoziţie specialistul în ergonomie pentru a
conferi locului de muncă mai multă personalitate, confort şi funcţionalitate.
În alegerea scaunului perfect ne întrebăm cum ar trebui să arate acesta. Numeroase informaţii de
la prieteni, de la producători sau chiar din unele articole publicate creează confuzie.
Cei mai mulţi specialişti sunt de acord că un scaun perfect trebuie să îndeplinească
următoarele cerinţe:
- spatele trebuie să fie sprjinit de un spătar confortabil iar unghiul format de coapse şi de
spate să fie între 90 de grade şi 105 grade;
- rezemare adâncă - pentru lectură, pentru odihnă şi uneori în folosirea tastaturii (căutarea
unor informaţii).
Experţii sunt de acord că schimbările frecvente ale poziţiei în timpul lucrului sunt benefice
pentru lucrători. Mişcarea musculaturii acţionează ca o pompă îmbunătăţind circulaţia sângelui,
mişcarea coloanei este benefică pentru discurile intervertebrale iar mişcarea continuă a
articulaţiilor este indicată pentru încheieturi şi pentru ligamente.
22
Dar uneori unele poziţii necesită ajustarea scaunului. Studiile arată că utilizatorii nu
folosesc facilităţile de ajustare ale scaunului ergonomic. Astfel, Herman Miller, studiind 417
lucrători în birouri care dispuneau de scaune ergonomice, a observat că în timp ce 69% foloseau
manevrele de ridicare sau de coborâre a platformei, numai 1/3 foloseau ajustarea pe verticală a
spătarului şi numai 27% foloseau facilităţile de ajustare a braţelor de sprijin. Mai mult de
jumătate erau complet nefamiliarizaţi cu stabilirea tensiunii de înclinare. Un bun scaun trebuie să
permită unei persoane să stea confortabil în oricare dintre cele trei poziţii de bază şi de asemenea
să permită mişcări spontane. Un scaun perfect trebuie să se adapteze tuturor formelor şi
dimensiunilor corpului fără să împiedice circulaţia sângelui.
O bună distribuţie a presiunii într-un scaun micşorează presiunea asupra oaselor implicate în şedere
şi asupra zonei lombare.
Distribuţia corectă a presiunii este crucială pentru confortul şederii pe scaun. Suprafeţele
rigide acţionează asupra vaselor de sânge încetinind circulaţia, ceea ce determină disconfortul.
Din cauza diferitelor puncte de presiune determinate de forme şi de dimensiuni diferite ale
corpului uman este dificil de prescris conturul ideal al spătarului sau nivelul de rigiditate al
pernei scaunului astfel încât punctele de presiune să minimizeze disconfortul. Mai mult, scaunele
al căror spătar exercită puncte de presiune în zona lombară sunt considerate mai confortabile
decât scaunele a căror parte principală de sprijin se află în partea de jos a spatelui, deşi presiunea
de la un suport rigid pentru zona lombară provoacă disconfort. Cercetătorii au descoperit o
puternică corelaţie între confortul global al scaunului şi modul în care utilizatorul percepe gradul
de confort asupra spatelui. Ideal ar fi ca forma corpului să determine aria punctelor de presiune,
nu forma platformei sau a spătarului, altfel spus scaunul să se adapteze corpului şi nu invers.
Angajaţii ar trebui să ceară să poarte scaunele care li se potrivesc cel mai bine, deci care să nu
fie nici prea mici nici prea mari. Se ştie că oamenii diferă foarte mult în privinţa dimensiunilor.
Scaunele care nu se potrivesc utilizatorilor pot crea disconfort sau chiar probleme de sănătate.
Oamenii sunt diferiţi nu numai în privinţa dimensiunilor ci şi în privinţa formelor. În afara celor
aproximativ 10-12 cm la înălţime şi 10-12 kg la greutate care separă femeile de bărbaţi, există
diferenţe determinate de structura sistemului osos şi de distribuire a greutăţii şi infinite diferenţe în
lungimea braţelor şi conturul corpului. Chiar în grupuri de oameni de acelaşi sex, vârstă sau statură
există o mulţime de diferenţe în proporţionarea corpului.
Este destul de greu de crezut că un scaun poate cauza sau preveni durerile, în special cele
de spate. Există motive să credem că alte cauze, precum frustrările pot determina mai multe
dureri decât efectele mecanice ale lucrului în poziţia şezând. Chiar dacă cercetările arată o
scădere a ratei durerilor de spate în companiile care dispun de programe ergonomice, este încă
destul de dificil de spus dacă banii ar trebui direcţionaţi pentru cumpărarea scaunelor ergonomice
sau pentru schimbarea stilului managerial. Cei mai mulţi manageri afirmă că într-adevăr scaunul
ergonomic este necesar, totuşi mai importantă este munca cu omul astfel încât acesta să nu se
simtă niciodată frustrat, lipsit de ajutor sau rănit în orgoliul său.
24
În tabelul următor se prezinta înălţimea minimă şi maximă a suprafeţei de lucru, în poziţia
şezând, pentru diferite activităţi.
Înălţimea (mm)
Tipul de activitate
minim maxim
25
Unul din cele mai importante domenii ale progresului şi înnoirii în societatea noastră îl
constituie pătrunderea calculatorului în cele mai variate domenii ale vieţii economice şi sociale,
culturale şi manageriale. Prin apariţia şi prin răspândirea sistemelor multimedia (care îmbină
telecomunicaţiile, tehnica electronică de calcul şi audiovizualul), prelucrarea automată a
informaţiei capătă noi dimensiuni. Prin intermediul sistemelor moderne de tele-comunicaţii,
informaţia digitală a pătruns în activitatea profesională a foarte multor utilizatori de tehnică de
calcul, de la unităţi de informatică organizate la nivel de instituţie, de întreprinderi sau de judeţe
către publicul larg, de la specialiştii în informatică spre utilizatorii de informatică.
Deşi computerul ne îmbunătăţeşte viaţa, acest avantaj nu ne scuteşte de anumite riscuri privind
sănătatea. Studiile făcute au arătat că tipul muncii şi numărul de ore pe zi de utilizare a terminalului
video sunt factori importanţi în determinarea nivelului problemelor cauzate de această activitate.
Problemele ochilor sunt cele mai obişnuite pentru utilizatorii calculatoarelor. Din nefericire nu există
prea multe informaţii legate de computer şi de stresul vizual. Lipsesc, de asemenea, sursele de
informaţii pentru publicul larg în legătură cu această problemă.
În prezent numai în SUA peste 50 de milioane de oameni folosesc terminale video-display
(TVD), iar acest număr se aşteaptă să ajungă la 100 de milioane în anul 2000. Peste 50% dintre
aceştia prezintă dificultăţi cu focalizarea privirii asupra obiectelor mai îndepărtate şi tulburări ale
imaginii dincolo de planul apropiat după folosirea îndelungată a displayului.
În afara acestor simptome directe apar unele indirecte cum ar fi: încordare şi durere în
ceafă şi în umeri; dureri de spate; oboseală excesivă; iritabilitate excesivă; dureri în braţe, în
încheieturi şi în umeri; nervozitate crescută; eficienţă vizuală scăzută şi erori mai frecvente. În
special operatorii dau dovadă de o scădere generală a productivităţii, inclusiv erori frecvente şi
viteză redusă în timpul desfăşurării activităţii.
26
Problema cea mai frecventă o constituie disconfortul vizual. Acesta poate duce la scăderea
productivităţii muncii, poate afecta concentrarea şi capacitatea de a înţelege ceea ce trebuie
învăţat. Organismul uman are tendinţa de a se adapta la stres, de multe ori fiind nişte adaptări
defectuoase :
stres
Hotarare
Mulţi dintre cei ce folosesc timp îndelungat computerul (mai mult de 2 ore pe zi) se plâng
de probleme cu vederea.
Iată ce rezultate s-au obţinut comparând problemele de vedere ale utilizatorilor şi non-
utilizatorilor de terminale video .
27
Comparaţie între utilizatorii şi non-utilizatorii terminalelor video din punct de vedere al
problemelor de vedere (după Smith 1981)
Procentajul
Procentajul
Problema apărută non-
utilizatorilor %
utilizatorilor %
Ochi iritaţi 74 47
Vedere înceţoşată 71 35
Tensiune 91 60
Un studiu efectuat asupra funcţionarilor a demonstrat o corelaţie clară între numărul orelor
petrecute în faţa calculatorului şi numărul simptomelor de stres apărute.
Ameţeli 4% 6% 5%
Probleme de focalizare
28
Cercetările asupra capacităţii de focalizare a ochilor au dus la descoperirea fenomenului
numit LAG (rămânere în urmă). Iată o definiţie simplistă a acestui termen: LAG reprezintă
diferenţa între distanţa la care se află obiectul privit şi distanţa normală, naturală de focalizare a
privitorului.
Miopia
Acestea sunt determinate de urmărirea ecranului în mod constant pentru perioade lungi de
timp, alternând cu mutarea privirii asupra fundalului. Privitorul poate percepe culori opuse sau
complementare celor care alcătuiesc fondul imaginilor de pe ecran (urmărirea constantă a unui
ecran verde conduce la perceperea culorii roz la schimbarea focalizării privirii). Acest fenomen
poate fi alarmant dar nu este periculos şi dispare după puţin timp.
Dublarea imaginii
- poziţia utilizatorului;
- amplasarea computerului;
- zgomotul;
- calitatea aerului.
Pe lângă aceştia există şi aspecte adiacente ale activităţii care pot contribui la stresul vizual
Mişcarea pe orizontală pentru a vedea ecranul forţează tonusul muşchilor din jurul ochilor,
iar urmărirea displayului timp îndelungat nu permite relaxarea privirii şi o stimulare suficientă a
ochiului pentru a menţine o focalizare corespunzătoare.
Limitele contrastului
Pentru a mări confortul vizual este de preferat o cameră mai slab luminată atunci când
privim ecranul computerului. O lampă de birou corect amplasată va permite citirea simultană a
documentelor cu care se lucrează.
Culorile
Caracterele care apar pe ecran pot avea efect hotărâtor asupra confortului vizual.
Caracterele negre pe fundal alb asigură confortul vizual maxim. Alte culori preferate pentru
30
caractere sunt: verde, galben şi portocaliu. Este bine să fie evitate cele scrise cu roşu sau cu
albastru.
Displayurile color sunt mult mai obositoare pentru sistemul vizual decât cele monocrome.
Fundalul ecranului are efect asupra sistemului vizual. Un ecran alb asigură o focalizare
foarte bună.
Polaritatea
Luminozitatea
Înălţimea recomandată pentru caractere este între 2,5 mm şi 3,00 mm, fiecare dintre ele
trebuind să fie foarte clar definită pe ecran. Standardele internaţionale stabilesc 80 de caractere
pe linie şi 25 de linii pentru un ecran.
Terminalul video trebuie verificat la fiecare şase luni pentru a ne asigura că funcţionează
conform prescripţiilor. Verificarea periodică se va desfăşura conform prescripţiilor
producătorului. Ea va asigura şi o calitate corespunzătoare a caracterelor.
31
Operatorul trebuie să cunoască modul în care apare informaţia pe ecran şi să regleze
capacităţile vizuale de urmărire şi de scanare în aşa fel încât informaţia să fie prezentată în ritmul
înţelegerii. Fiecare operator o poate face în mod specific.
Tastatura
- dispunerea tastelor ;
- dimensiunea acestora ;
- rezistenţa la apăsare ;
Tastaturile proiectate neergonomic pot determina dureri ale încheieturilor mâinii ce se pot
transforma în incapacităţi permanente de mişcare. Sunt de preferat tastaturile mobile şi folosirea
unui wrist pad (suport pentru încheieturi).
Distanţa de lucru
Ochelarii speciali pentru computer (lentilele lor echilibrează sistemul vizual, reducând
stresul) pot deveni un accesoriu obişnuit al utilizatorului de computere.
32
Mobilierul şi designul locului de muncă
Scaunele folosite în lucrul cu echipamentele de calcul trebuie să fie reglabile. Sunt excelente
scaunele ergonomice, cu spătar reglabil care poate fi ajustat pentru a sprijini zona lombară.
Computerul trebuie să fie aşezat pe un suport mobil care să permită reglarea poziţiei pentru
eliminarea srtălucirii sau reflexiei.
Un mediu de lucru optim de desfăşurare a activităţii depinde de cum sunt integrate intimitatea,
confortul şi funcţionalitatea.
Strălucirea supărătoare
Temperatura camerei
Calitatea aerului
Aerul închis poate afecta şi el capacitatea de desfăşurare a activităţii pentru perioade lungi.
Iluminarea încăperii
Iluminarea în încăpere trebuie să fie de 3 ori mai puternică decât fundalul ecranului. Este
de preferat să se folosească lămpi de birou în locul iluminării din plafon.
33
Pentru citirea cărţilor se recomandă 100-200 Candeli. Conform Institutului Naţional de
Standardizare American (ANSI) pentru staţiile de lucru cu computerul se recomandă 18-46
Candeli.
Cu cât este mai mic contrastul între ecran şi mediul înconjurător, cu atât este mai bine.
Astfel se reduce oboseala ochiului care nu mai trebuie să facă eforturi de adaptare de la o
luminozitate la alta.
Operatorii trebuie să aibă în faţă un spaţiu deschis. Acesta creează posibilitatea odihnirii
ochilor prin fixarea unor obiecte îndepărtate.
Zgomotul
Imagini reflectate
Această problemă poate fi eliminată prin mutarea monitorului sau prin aplicarea unui filtru
Tipul de activitate
Muncile complexe de natură psihică sunt în general grele şi obositoare mai ales pentru ochi.
Activităţile relativ simple din birou precum cele de secretariat sau de introducere a datelor sunt
stresante din cauza structurii şi ritmului. Fiind repetitive şi monotone ele sunt obositoare şi lipsite de
satisfacţie.
34
Studiile arată că lucrătorii care au un control scăzut asupra conţinutului şi vitezei muncii
lor sunt cei mai vulnerabili la stres.
Perceperea activităţii
Profilul psihologic al lucrătorului poate influenţa stresul indus de activitate. Felul în care
acesta percepe activitatea pe care o depune este un factor determinant în stabilirea nivelelor de
stres. Dacă mediul de desfăşurare a activităţii corespunde nevoilor şi capacităţilor persoanei,
atunci plângerile referitoare la problemele de sănătate vor fi minime.
Dacă individul şi munca sa nu sunt compatibili, atunci stresul ce rezultă inerent va fi amplificat
de utilizarea computerului.
35
Tastatura Contrast
Caracteristicile ecranului Culoare
Distanţa de lucru COMPUTER Polaritate
Mobilier şi proiectarea echipamentului Luminozitate
Pâlpâire şi vălurire
COMPUTER
COMPUTER OPERATORUL UMAN
Temperatura camerei
Variaţia sarcinilor de lucru
Calitatea aerului
Perioade de odihnă Perceperea activităţii Sănătatea vederii
Iluminarea camerei Lentile de contact Variaţia sarcinilor de luc
Suprafaţa şi culoarea pereţilor Ochelari pentru computer Perioade de odihnă
Strălucire supărătoare
Zgomot
Imagini reflectate
36
Situaţia ideală a lucrului pe calculator ar fi cea în care toate condiţiile de mai jos sunt
satisfăcute simultan:
2. Ţineţi picioarele bine aşezate pe pământ atunci când sunteţi aşezat. Utilizatorii scunzi
pot folosi un suport pentru picioare.
4. Nu îndoiţi mâna din încheietură atunci când tastaţi. Îndoirea încheieturii poate duce la
afecţiuni date de încordare repetată. Asiguraţi-vă că încheieturile nu se sprijină pe o margine
ascuţită atunci când tastaţi.
5. Menţineţi coapsele în poziţie orizontală cu picioarele aşezate cu toată talpa pe sol sau pe
un suport dacă este nevoie.
6. Partea de sus a braţului va fi în poziţie verticală atunci când folosim terminalul video.
Apare senzaţia de oboseală a ochilor însoţită de dureri în jurul acestora după aproximativ
20-30 de minute?
Literele, numerele, simbolurile apar neclar pe ecran şi nu pot fi distinse, chiar după ce
monitorul a fost reglat?
37
Pierzi frecvent rândul documentului după care se face copierea, după ce priveşti ecranul?
Apare senzaţia de ochi uscaţi sau iritaţi după 20-30 de minute de folosire a calculatorului?
2. Dacă răspunsul este NU la următoarele întrebări, staţia de lucru nu este corect concepută
din punct de vedere ergonomic.
Este nivelul iluminatului din cameră confortabil, iar sursele de lumină sunt corect
poziţionate?
Sunt toate materialele necesare lucrului (manuale, cărţi de referinţe, dischete) uşor de
găsit?
Scaunul are braţe. Pot fi poziţionate astfel încât să nu interfereze cu mutarea scaunului şi
cu poziţia corectă?
În poziţia normală de lucru, capul este aplecat în faţă nu mai mult de 200 ?
Durerile în degete, în mâini, în încheieturi sau în antebraţe apar după mai multe ore de la
încetarea lucrului?
Ai pierdut mobilitatea unor părţi ale mâinilor sau mobilitatea a devenit mai limitată de
când ai început să lucrezi la calculator?
Muşchii gâtului, umerilor sau spatelui au devenit mai rigizi sau încep să doară după lucrul
pe calculator?
Accidentele de muncă
Deşi munca în birou, din punct de vedere fizic, cu câteva excepţii, este relativ uşoară, iar
elementele de risc sunt minime, nu este exclusă apariţia accidentelor şi a bolilor profesionale.
Accidentele de muncă pot fi definite ca fiind: vătămări corporale ale organismului, precum
şi intoxicaţia acută profesională, care se produc în timpul procesului de muncă sau în
îndeplinirea îndatoririlor de serviciu şi care provoacă incapacitate temporară de muncă de cel
puţin o zi, invaliditate sau deces.
Accidentele de muncă pot fi clasificate după următoarele criterii:
a) după numărul persoanelor afectate: accident individual şi colectiv;
b) după urmările asupra victimei: accidente care produc incapacitate temporară de muncă
(max. 30 de zile), accidente care produc invaliditate şi accidente mortale;
c) după natura cauzelor directe: accidente mecanice, electrice, chimice, termice, prin
iradiere sau combinate;
d) după natura leziunilor: contuzii, plăgi, înţepături, tăieturi, striviri, arsuri, entorse,
fracturi, amputări, intoxicaţii, electrocutări, insolaţii, leziuni multiple;
e) după locul leziunii: la cap, la trunchi, la membrele superioare sau inferioare, cu
localizări multiple;
f) după momentul în care se resimt efectele: cu efect imediat sau cu efect ulterior.
Cauzele producerii accidentelor de muncă pot fi de natură tehnică sau organizatorică, ele
pot proveni fie din condiţiile de muncă fie datorate angajatului.
Pentru eliminarea accidentelor de muncă, mai exact a cauzelor care le-au generat, se
folosesc câteva metode.
a) Metoda statistică. Această metodă are la bază calculul a trei indicatori: coeficientul de
frecvenţă, coeficientul de gravitate, coeficientul de incapacitate temporară de muncă. Cu
ajutorul lor se determină numărul accidentelor de muncă într-o anumită perioadă sau numărul
mediu al zilelor de incapacitate de muncă dintr-o anumită perioadă.
b) Metoda topografică constă în reprezentarea pe planul unei structuri (uzină, atelier) prin
semne convenţionale a locurilor unde s-au produs accidente într-o anumită perioadă de timp în
scopul determinării cauzelor care le-au generat.
40
c) Metoda monografică constă în studierea tehno-logiilor, a echipamentelor şi
mobilierului, a condiţiilor de mediu în scopul stabilirii locurilor de muncă periculoase şi a
cauzelor care le-au provocat, în vederea elaborării măsurilor necesare. Este considerată metoda
cea mai eficientă.
În munca de birou, odată cu creşterea numărului echipamentelor moderne (calculatoare,
maşini electrice de scris, copiatoare), cel mai mare pericol de vătămare corporală îl reprezintă
electrocutarea. De aceea, alegerea locului pentru instalarea echipamentelor, precum şi realizarea
unor instalaţii electrice corespunzătoare sunt esenţiale. Chiar înainte de instalarea unor astfel de
echipamente (unele calculatoare au nevoie de prize trifazice, 380 V), trebuie efectuate lucrări
corespunzătoare la instalaţiile electrice cu electricieni autorizaţi.
De asemenea, trebuie rezolvată problema instalaţiei de împământare. Aceasta se va efectua
de către tehnicienii care vor instala noile echipamente în strânsă cooperare cu electricienii
autorizaţi ai instituţiei.
Pentru prevenirea accidentelor în birouri este necesar un mobilier adecvat care să permită
încorporarea cablurilor astfel încât să fie împiedicată agăţarea sau smulgerea acestora.
Atenţie sporită din partea angajaţilor necesită şi utilizarea unor echipamente precum
maşina de tăiat hârtie sau copiatorul (raza laser poate provoca orbirea iar unele componente sunt
fierbinţi).
41
-declaraţii scrise în legătură cu sănătatea şi cu securitatea la locul de muncă şi motivele
pentru care este adoptată acea politică.
Acelaşi act conţine şi îndatoririle angajaţilor:
-să aibă grijă de propria lor sănătate şi de sănătatea celorlalţi, care poate fi afectată de acţiunile
sau de omisiunile lor;
-să respecte măsurile de securitate;
-să coopereze pentru menţinerea sănătăţii şi securităţii la locul de muncă;
-să nu modifice sau să nu folosească în mod greşit instrumentele necesare asigurării
securităţii locului de muncă.
42