Sunteți pe pagina 1din 3

1

PRINCIPII ŞI CRITERII DE EVALUARE A MANUALELOR CARE SE APLICĂ LA NIVELUL


GRUPULUI EDITURILOR EDUCAŢIONALE EUROPENE*
Acţiunea de evaluare a manualelor în cadrul activităţii comisiei de jurizare a Grupului
Editurilor Educaţionale Europene (EEPG-European Educational Publishers’ Group) este
condusă operaţional prin raportarea la 8 principii generale de calitate şi prin concretizarea
relaţiei acestora cu specificul proceselor de predare-învăţare. Aceste principii sunt noţiuni
dezvoltate de la nivelul teoriilor explicative şi aplicate ale predării şi învăţării, derivate, în fond,
din principiile generale de asigurarea a calităţii produselor curriculare.
Fiecare principiu este divizat în subprincipii adecvate dimensiunilor pedagogice
importante pentru concepţia curriculară a acestor produse. Iată o prezentare descriptivă a
acestor criterii de evaluare:
1. Relevanţa
Criteriul identifică acordul conţinutului şi metodologiei didactice prezente în manual
cu nevoile de formare şi obiectivele de învăţare ale elevilor, criteriu realizabil prin două
variante subsumate:
a. centrarea pe elev, pornindu-se de la premisa cunoaşterii profilului psiho-individual
şi de vârstă al elevului;
b. caracterul adecvat în sensul racordării produsului curricular (manualului) la
contextul socio-educaţional, la contextul învăţării, la specificul populației şcolare.
2. Transparenţa
Criteriul devine operaţional prin descrierea acelor caracteristici ce facilitează accesul şi
operarea eficientă de către utilizatori (atât elev, cât şi profesor) cu manualul:
a. claritatea scopurilor relevată prin operaționalizarea corectă a obiectivelor învăţării,
cele informative şi formative în mod special, cu accent pe specificarea standardelor de
performanta în învăţare;
b. claritatea rezultatelor în învăţare obţinute de către elev, relevându-se impactul
evaluării de progres în planul achiziţiilor elevului;
c. claritatea prezentării cu referire la asigurarea unei structuri logice şi psihologice a
unităţilor de conţinut existente;
d. claritatea principiilor metodologice aplicabile la nivelul abordării concrete a
manualului la clasă.
3. Validitatea
Criteriul se referă la coerenţa internă a conţinutului şi dependenţa abordării acestuia
de componenta metodologică (strategie didactică, stil de învăţare practicat, mijloace).
Criteriul se concretizează prin:
a. coerenţa internă ce presupune relaţionarea intrinsecă a componentelor structurale
ale manualului;
b. unitatea metodologică ce reflectă validarea conţinutului prin premise metodologice
pertinente (selecţia de activităţi, sarcini, exerciţii);
2

c. caracterul unitar al textului ce necesită respectarea autenticităţii textelor,


deontologiei şi creativităţii concepţiei asupra manualului, adaptarea textului la
specificul populaţiei şcolare;
d. integritatea factuală ce reflectă corectitudinea faptelor, relevanţa exemplelor de
lucru, corectitudinea ştiinţifică a afirmaţiilor;
e. finalitatea practică dovedită de posibilitatea realistă de rezolvare cu succes a
sarcinilor învăţării de către elev.
4. Atractivitatea
Principiul anunţat subsumează şi listează caracteristici motivaţionale ale materialelor
de învăţare prevăzute în manual:
a. caracterul prietenos prin elementele vizibile ale manualului: ilustraţii, prezentare
text, introducere argumentativă etc.
b. interactivitatea ce fundamentează relaţia manualului cu elevul prin intermediul
feedbackului, stimulării interesului epistemic etc.
c. varietatea la nivel de conţinut, opţiuni strategice de abordare, ritm diferenţiat în
învăţare etc.
d. sensibilitatea prin afirmarea dimensiunii afective-atitudinale, de atașament valoric
etc.
5. Flexibilitatea
Se raportează la specificitatea utilizatorului, mai exact la modalitatea cognitivă şi
afectivă de abordare a procesului de învăţare, cu referire la adresabilitatea individuală şi de
grup a sarcinilor de învăţare propuse în manual:
a. individualizarea ce permite implicarea autonomă, experienţială a elevului în actul
învăţării;
b. adaptabilitatea cu referire la posibilitatea flexibilă de extindere, comprimare,
exploatare diferenţiată a conţinuturilor în funcţie de nevoi.
6. Caracterul generativ
Altfel spus, caracterul deschis al conţinuturilor şi opţiunilor metodologice ce permite
transferul experienţial al învăţării în contexte diferite:
a. transferabilitatea într-un alt context al învăţării, intern şi extern (activităţile extraşcolare);
b. integrarea progresivă a informaţiei noi în sistemul de cunoştinţe deja existent pe criterii de
semnificaţie;
c. dezvoltarea cognitivă şi metacognitivă (raportarea conştientă, critică la propria învăţare).
7. Participarea
Criteriul relevă posibilitatea democratică de participare activă în procesul de învăţare,
realizabil prin:
a. implicarea activă a elevului în actul învăţării;
b. manifestarea interesului personal;
c. crearea parteneriatului în învăţare.
3

8. Socializarea
Socializarea reprezintă, de fapt, valoarea adăugată în învăţarea elevului, în sensul
juxtapunerii competenţei sociale peste competenţa academică. Principiul devine realizabil
prin demersurile de:
a. dezvoltare a deprinderilor sociale (cooperare, empatie, negociere, comunicare);
b. afirmare a conştiinţei interculturale din perspectiva înţelegerii şi experimentării altor
culturi.