Acizii nucleici sunt compusi macromoleculari cu structura complexa si

mase moleculare cuprinse intre cateva zeci de mii si milioane. Sunt,

impreuna cu proteinele, componentele nucleoproteidelor, compusi de
importanta biologica, existenti in celulele vii. Dupa provenienta lor, respectiv
dupa materialele din care au fost extrase, acizii nucleici erau considerati de
doua tipuri: acizi timonucleici (acizi nucleici din timus sau acizi nucleici
animali) si acizi zimonucleici (acizi nucleici din drojdie sau acizi nucleici
vegetali). Intrucat s-a constatat ca deosebirea dintre ei consta in natura
componentului glucidic (acizii timonucleici contin in molecula lor dezoxi-D-
riboza, iar acizii zimonucleici contin D-riboza), denumirile lor au fost inlocuite
cu denumirile de acizi dezoxiribonucleici (ADN), si acizi ribonucleici (ARN).
Cercetari ulterioare au dovedit, insa, ca aceste doua tipuri de acizi nucleici
sunt prezente in toate organismele vii, avand rol important in desfasurarea
proceselor vitale normale si patologice; acizii dezoxiribonucleici sunt
substantele de baza in aparatul genetic, care asigura ereditatea si
variabilitatea, pe cand acizii ribonucleici au mai mult rol functional legat de
sinteza proteinelor.

ADN-ul ca si ARN-ul consta dintr-un lant lung de molecule de zahar, cu o

nucleotida atasata-un inel de atomi de carbon si azot. ADN-ul prezinta doua
lanturi lungi unite intr-o spirala, cu nucleotidele in interior, asa incat intreaga
molecula gigantica are aspectul unei scari rasucite
Complex macromolecular, structural si functional, similar in anumite
privinte, ADN-ului. ARN-ul rezulta din polimerizarea unor ribonucleotizi, care
determina formarea unor lanturi lungi, monocatenare (structura primara). Pe
anumite portiuni monocatena de ARN se poate rasuci in jurul ei,
determinand aparitia unei structuri duble intre secventele complementare de
baze (structura secundara). Polimerizarea implica patru tipuri de
ribonucleotizi legati impreuna prin legaturi fosfodiesterice in pozitiile 3’-5’.
Componentul pentozic al ARN-ului este riboza, iar bazele azotate sunt:
adenina, guanina, citozina si uracilul. Sunt doua clase de ARN si
anume: ARN genetic care controleaza ereditatea la unii virusi, alta, ARN
negenetic care este implicata in sinteza substantelor proteice(v. Sinteza
proteinelor).
 Cercetarile privitoare la compozitia chimica a celulei au scos in evidenta faptul ca toate
elementele identificate in celulele organismelor se gasesc si in afara acestora, adica in mediul
natural.Dar ,spre deosebire de acesta, in celulele vii elementele chimice se gasesc in concentratii
diferite.Acest fapt se datoreste capacitatii invelisurilor celulare de a selecta numai acele elemente
necesare desfasurari metabolismuli cellular.

Peste 95% din masa celulei este reprezentata de 4

elemente:oxygen,carbon,hydrogen si azot. Alte cateva procente sunt
reprezentate de CA,P,K,S,Na,Fe,Mg,Cl,Cu, s.a.
Dupa modelul de participare la alcatuirea substantei vii, elementele
chimice au fost inpartite in:
•macroelemente:O,C,H,N,P,K,Ca,S,Mg,Fe,Na,Cl,Al
•microelemente:Mn,B,Sr,Cu,Ti,Zn,Si,Bo,Br,F,Rb,Sn,Ni
Acestea se afla in proportii cuprinde intre miimi de procente,zecimi de
miimi de procente si sutimi de miimi de procent.
•ultramicroelemente:As,Mo,Co,I,Pb,Hg,Ag,Au,Ra
Aceestea se afla in proportii infime,de ordinul milionimilor de procent.
Micro- si ultramicroelementele, participand in proportii atat de mici in
viata celulei, au fost denumite oligoelemente.
Elementele chimice din celula vie nu sunt independente ci sub forma
de compusi sau substante organice si anorganice.

Principalii compusi chimici din celula vie

Din punc de vedere al compozitiei moleculare,o celula vie este
alcatuita din apa,proteine,lipide,glucide, acizi nucleici si alte molecule
organice si anorganice,conform tabelului de mai jos.

Componente % din greutate

apa 10-98%

substante proteice 7-20%

ARN 0.7%

ADN 0.4%

lipide 1-3%

polizaharide 1-2%
 alte molecule organice 0.4%

Saruri minerale 1.5%

Apa
Apa reprezinta mediul in care se petrec procesele caracteristice vietii celulare. Extragerea apei
din celule, prin diferite procedee, determina suspendarea. Dar nu si suprimarea proceselor vitale.
Conservarea prin deshidratare a unor bacterii, seminte sau celule umane a suspendat procesele vitale
pentru mai multe mii de ani. Revitalizarea a fost posibila dupa hidratarea treptata si controlata in
laboratoare speciale.

Ouale de la o specie de crevete (Artemia), congelate la –271°C au

generat embrioni normali dupa decongelare si crestere in conditii normale.

Proteinele
Proteinele au rolul cel mai important in edificarea celulelor vii,
deoarece intra in alcatuirea componentelor celulare si sunt implicate,
sub forma enzimelor, in functionarea tuturor sistemelor biologice.
Din punct de vedere chimic, sunt alcatuite din C,H,O,N,
adeseori S si, uneori, P,Fe,Cu,Mg,Co,Mo. Spre deosebire de alte
macromolecule, cele proteice sunt de dimensiuni foarte mari,
deoarece in alcatuirea lor intra un numar mare de unitati structurale
numite monomeri sau aminoacizi diferiti. Aminoacizi se leaga intre ei
intr-o anumita ordine, formand lanturi mai lungi sau mai scurte.
Legaturile care se stabilesc intre aminoacizi se numesc peptidice iar
lanturile rezultate, polipeptidice.
Din combinarea, intr-o anumita ordine, a celor 20 de
aminoacizi frecvent intalnit in proteine, rezulta un numar impresionant
de proteine, dupa cum rezulta din tabelul de mai jos.
Numarul de proteine posibile
Numarul de aminoacizi care se
combina intre ei

5 120

6 720

7 5040
 8 40320

20 2432902008176640000

Rezulta de aici ca proteinele, care se intalnesc in toate celulele

organismelor, au anumite particularitati determinate de numarul si
compozitia in aminoacizi, ordinea acestora in lanturile polipeptidice si
dispozitia lor in spatiu.
Toate celulele organismelor contin proteine, intr-o proportie
mai mare sau mai mica. De exemplu, la om, proteinele prezinta circa
63% din substanta uscata, semintele leguminoaselor contin 25-45%
proteine, ale cerealelor, 12% in timp ce tubeculii de cartof au doar
2%.
Sensul, viteza si succesiunea reactiilor chimice din organismele
vii sunt determinate de enzime (fermenti), adevarati “ingineri chimisti”
ai celulelor. Enzimele sunt o categorie de substante proteice cu rol
esential in metabolismul organismelor, deoarece ele intervin atat in
descompunere substantelor complexe in compusi simpli, usor de
asimilat, cat si sinteza substantelor asupra carora actioneaza.
Dintre cele mai cunoscute enzime mentionam pepsina din
stomacul animalelor, care descompune proteinele in segmente de
polipeptide, acestea, la randul lor, sunt descompuse in aminoacizi de
catre tripsina, o enzima din intestin.
Acizii nucleici
Acizii nucleici detin rolul cel mai important in depozitarea si
transmiterea informatiei genetice, fiind implifcati in fenomenele
ereditatii si procesele evolutiei. Se cunosc doi acizi nucleici: acidul
dezoxiribonucleic (AND) si acid ribonucleic (ARN). Monomerii din care
sunt alcatuiti cei doi acizi nucleici poarta denumirea de nucleotide. O
nucleotida este alcatuita din acid fosfatic, un glucid si o baza ciclica
azotata (pirimidinica sau purinica). Acestea sunt legate intre ele
formand lanturi polinucleotidice.
Nucleotidele din cei doi acizi sunt urmatoarele:
ACIZI NUCLEICI NUCLEOTIDE
Acid fosforic Glucid Baze purinice
Baze pirimidinice

ADN
acid fosforic dezoxiriboza citozina guanina

timina adenina

ARN
acid fosforic riboza citozina guanina

uracil adenina

Glucidele
Glucidele (hidrati de carbon)- sunt alcatuite din C,H,O, raportul dintre H si O fiind de 2:1, ca si
in molecula apei. Raspandirea lor in celulele vii este universala. Rolul glucidelor in viata organismelor
este foarte important Unele dintre ele , cum ar fi amidonul (la plante) si glicogenul ( la animale) au rol
energetic, constituind sursa de energie necesara activitatilor vitale. Celuloza intra in structura peretilor
celulelor vegetale, asigurandu-le forma si stabilitatea. Cele mai simple glucide sunt monozaharidele
(glucoza, galactoza, maltoza, etc.); glucidele complexe se numesc polizaharide (amidon, celuloza,
glicogen, chitina, s.a.). Se pot combina cu lipidele formand glicolipide sau cu proteinele, rezultand
glicoproteine.
Lipidele
Lipidele sunt substante organice cu functii multiple in viata celulelor. Sunt alcatuite din C,H,O;
unele mai contin N si P.
O parte dintre lipide (grasimi si uleiuri) furnizeaza combustibilul in care se afla stocata energia
obtinuta in urma proceselor de nutritie a organismelor. O alta parte formeaza, impreuna cu proteinele,
lipoproteinele care edifica toate tipurile de membrane celulare (biomembrane). Se pot combina si cu
polizaharidele, caz in care formeaza lipopolizaharidele, componenta principala a peretilor celulari la
unele bacterii sau se combina cu grupari fosfatice si formeaza fosfolipidele, componenta majora a
membranelor celulare.