13. Elaborarea si promovarea deciziei strategice la intreprinderile de constructii.

Componenta cea mai importanata a managementului firmei si a managementul stategic este procesul decizional prin
care se identifica solutii oprtime a problemei majore ale firmei. Procesul decizional e important pe termen lung si scurt.
Decizia este alegerea obiectiv, actiunilor si cailor de realizare a acestora. Rezolvarea unei probleme de decizii
inseamna ca actiunea sa fie implimentata dupa ce se vor alege un set de cai de implimentare, mai apoi fiind identificata
cea optima.
Decizia mangeriala este acea decizie care are anumite consecinte asupra actiunilor si comportamentelor a cel putin
2 persoane.
Tinind cont de complexitatea procesului decisional, echipa de manageri printr-o grupa de etape de sinteza si
prelucrare a informatiei privind luarea deciziei finale.
Etapele procesului decizional:
1-identificarea problemei ce necesita luarea unei decizii-orice manager competent trebuie sa aiba abilitatea de a
identifica la timp problema din cadrul firmei. In cadrul procesului decisional sunt implicate mai multe persoane
contribuind la solutie finala. In procesul de identificare aproblemei, pot aparea diverse situatii cum ar fi identificarea
unei probleme de un manager ce nu are competenta necesara, atunci problema este comunicata unui alt manager de la
un nivel ierarhic superior.
2-diagnosticarea situatiei si identificarea aspectelor critice si definirea problemei- odata cu cunstientizarea faptului
ca o problema necesita atentie, managerul va trece la diagnosticarea situatiei, iar diagnosticul va tine toate aspectele
problemelor cercetate. Numai dupa o buna diagnosticare a situatiei se va trece la definirea acesteia. Cu cit mai correct
este definite problema, cu atit mai usor va fi solutionare acestea si parcurgerea ulterioara a etapelor procesului
decisional. Exista citeva tipuri de probleme, cu care managerii se confrunta. Ele pot fi definite in functie de nivelul
ierarhic al managementului si de prioada pe parcursul careia, problema trebuie tinuta sub control. Tipuri de probleme: -
de ordin operational-trebuie solutionate imediat; -de ordin tactic- solutionarea intr-o perioada scurta; -de ordin
strategic- trebuie tinuta sub control intr-o perioada mai indelungata.
3-determinarea si analiza variantelor de solutii disponibile cu evaluarea consetintelor aplicarii acestora.
Determinarea unei variante de solutii disponibile este o problema critica in procesul luarii deciziei. In procesul creative
de cautare a variantelor de solutii trebuie sa existe si un anumit nivel de libertate in alegerea acestora.Managerii
utilizeaza mai multe metode de generare a ideilor:
-braingstoring – in forma orala
-braingraiding- in forma scrisa
4-alegerea solutiilor optimale fiind identificate se face evaluarea acestora printr-o procedura ce implica anumite
criterii de selectie. In final poate fi o singura variante selectata sau citeva de rezerva.
5-aplicarea in practica a deciziilor- deciziile sunt implimentate in conformotate cu specificul acesteea.

13. ELABORAREA ŞI PROMOVAREA DECIZIEI STRATEGICE LA ÎNTREPRINDERILE DE

CONSTRUCŢIE:
Abordările normative evoluate depăşesc faza regulilor de decizie, concretizându-se în modele normative. Dintre acestea
cele mai importante sunt modelele dinamice, care preconizează un mod eficace de structurare a procesului decizional,
prin integrarea elementelor implicate şi a interrelaţiilor dintre ele într-o schemă logică, ce reflectă funcţionalitatea voită
a mecanismului decizional.
În această categorie se încadrează, de exemplu, binecunoscutul model dinamic elaborat de profesorul William Morris
(fig.4.1.).
La baza modelului se află structurarea procesului decizional în următoarele şase etape:
1. Identificarea şi definirea problemei constituie primul pas în elaborarea deciziilor strategice. În această etapă este
necesară şi determinarea gradului de noutate al problemei, operaţie de natură să indice în ce măsură experienţa şi
procedeele anterioare sunt folosibile şi direcţiile în care trebuie depuse eforturi de completare a cunoştinţelor şi
metodelor de lucru.
Alţi specialişti structurează procesul decizional strategic de o manieră diferită. Astfel, reputatul specialist Herbert
Simon, laureat al Premiului Nobel, consideră procesul de luare a deciziilor ca fiind alcătuit din trei etape principale:
găsirea ocaziilor pentru luarea deciziilor, descoperirea cursurilor posibile de acţiune şi alegerea dintre ele a deciziei.
2. Definirea corectă a problemei creează premisele precizării corespunzătoare a obiectivului. O parte importantă a
analizei se consacră stabilirii corelaţiei între obiectivele de ansamblu ale întreprinderii referitoare la profit, cifra de
afaceri, cota parte din piaţă etc. şi problema dată.
3. Stabilirea alternativelor sau variantelor decizionale, a modalităţilor de realizare a obiectivului. În funcţie de
caracterul problemei se utilizează şi diverse tehnici de recoltare a ideilor noi cum ar fi: sinectica, brainstormingul,
tehnica Delphi etc. Creativitatea tinde să joace un rol crescând în luarea deciziei.
4. Stabilirea obiectivului şi cunoaşterea cursurilor posibile de realizare creează condiţiile alegerii celui mai convenabil
dintre ele, adică a deciziei. În prealabil, trebuie stabilite criteriile de evaluare care, cel mai adesea, se referă la profit,
costuri, productivitate, calitatea produselor, posibilităţile de export etc., iar pe baza acestora se selectează apoi cursurile
de realizare a obiectivului.
5. Procesul decizional continuă cu trecerea la aplicarea deciziei. Această etapă trebuie pregătită cu foarte multă atenţie,
luându-se în prealabil un ansamblu de măsuri, sistematizate sub forma unui plan de acţiune sau a unui caiet de sarcini,
care, în cazul unor decizii deosebit de complexe, pot fi structurate de o manieră logică şi operaţională utilizând metode
ca: PERT, drumul critic etc.
6. Procesul decizional nu se termină odată cu aplicarea deciziei, ci continuă cu evaluarea rezultatelor obţinute. În
această etapă se determină măsura în care obiectivele fixate au fost îndeplinite, cauzele care au generat eventualele
abateri, factorii imprevizibili care şi-au pus amprenta asupra lor.
În activitatea practică de luare a deciziilor operaţiile corespunzătoare diferitelor etape nu sunt strict delimitate, ordinea
lor nu este rigidă. Încadrarea în succesiunea raţională a operaţiilor decizionale nu trebuie transformată într-un obiectiv
în sine, care să fie urmărit cu orice preţ. (vezi fig.4.2.)

O dată asimilat, modelul decizional devine un instrument practic de management ce poate fi întrebuinţat de manager în
luarea unor decizii de mare însemnătate pentru eficienţa societăţii comerciale şi regiei autonome.