01 p2 Tema 1 Asculatare

Investeşte în oameni!
Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin

Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013
Axa prioritară 1 „Educaţia şi formarea profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe
cunoaştere”
Domeniul major de intervenţie 1.3 „Dezvoltarea resurselor umane din educaţie şi formare profesională”
Titlul proiectului „Perfecționarea cadrelor didactice care predau limba română în învățământul
preuniversitar în evaluarea competențelor de comunicare ale elevilor.”
Contract POSDRU/157/1.3/S/133900
Nume: Goge Florina
Grupă: 9
Tema 1
ASCULTARE: 5 EXERCIȚII
Exercițiul 1
Clasa: a V-a
Tipul de ascultare vizat: ascultare superficială, la nivel global.
I. Ascultați reclama Ciocolata KINDER și răspundeți la următoarele ȋntrebări:
1. Care sunt tipurile de reclame de care a beneficiat acest tip de ciocolată?

2. Ce au determinat aceste reclame?
3. De ce sunt ȋnsoțite reclamele TV Kinder?
4. Din ce categorie fac parte câtecele?
5. Ce conține această ciocolată?
6. Pentru cine este creată această ciocolată?
FONDUL SOCIAL EUROPEAN ROMÂNIA

UNIVERSITATEA BABEŞ-BOLYAI CLUJ-NAPOCA
FACULTATEA DE LITERE
Investeşte în
OAMENI Str. Horea nr. 31, 400202 Cluj-Napoca
Tel.: (00) 40 - 740 - 077521
Fax: (00) 40 - 364 - 815679
E-mail: contact@didacticalimbiiromane.ro Pag. 1/16
Web: www.didacticalimbiiromane.ro
CIOCOLATA KINDER
Ciocolata Kinder a beneficiat dintotdeauna de reclame atractive și
delicioase, astfel încât să determine vânzarea produsului.
Cântecelele care ȋnsoțesc reclamele TV Kinder sunt pe placul copiilor,
majoritatea sunt cântece numărători sau jocuri muzicale, din sfera apropiată
copiilor.
Promovată ca: Ciocolata Kinder, porția potrivită pentru cei mici, creată
„special pentru ei”, ce conține „mai mult lapte și mai puțină cacao”, iar copilul
„o adoră”.

Investeşte în
Tel.: (00) 40 - 740 - 077521
Fax: (00) 40 - 364 - 815679
Exercițiul 2
Clasa: a VI-a
Tipul de ascultare vizat: ascultare atentă, punctuală.
II. Ascultați fragmentul următor din Prințul Fericit de Oscar Wilde și indicați dacă
afirmațiile de mai jos sunt adevărate (A) sau false (F):
1. Pe o columnă ȋnaltă se afla statuia Prințului Fericit.
2. La picioarele statuii și-a făcut culcuș un Rândunel, care zbura spre Egipt.
3. Prințul vede ȋntr-o căsuță o femeie cu un copil sănătos.
4. Fetiței care vinde chibrituri ȋn piață ȋi dăruiește un safir.
5. Prințul rămâne orb.

Investeşte în
Tel.: (00) 40 - 740 - 077521
Fax: (00) 40 - 364 - 815679
Prințul Fericit
de Oscar Wilde
Sus, pe o columnă înaltă, stătea, privind peste cetate, statuia Prinţului Fericit. Era acoperită
de foiţe de aur, ochii erau două safire luminoase, iar în mânerul spadei avea un rubin.
Un Rândunel, ce zbura spre calda Ţară a Egiptului, îşi făcuse culcuş de odihnă la picioarele
statuii. Într-o seară, pe când se pregătea de culcare, Rândunelul a simţit două picături de apă
stropindu-i trupuşorul. Ochii Prinţului înotau în lacrimi.
—De ce plângi?
—Pe vremea când eram în viaţă şi aveam inimă de om nu plângeam. Stăteam închis în palat
şi nu ştiam ce este dincolo de ziduri. Acum văd toată hidoşenia şi amărăciunea din cetate. Într-o
căsuţă văd o femeie cu un copil bolnav. Rândunelule, du-i femeii rubinul meu!
Şi Rândunelul a dus rubinul.
—Ai făcut o faptă bună, Rândunelule! Acum te rog să duci unul din ochii mei de safir
studentului pe care-l văd în mansarda lui, chinuit de foame şi de frig!
Şi Rândunelul a dus safirul.
—În piaţǎ vǎd o fetiţǎ care vinde chibrituri. Le-a scǎpat în noroi şi acum plânge. Taicǎ-său o
va bate dacă nu duce bani acasă. Mergi şi dă-i celǎlalt ochi al meu
—Eşti orb acum, Prinţule! O sǎ rǎmân cu tine mereu. Nu mai plec!
Prinţul i-a mai cerut apoi sǎ ducǎ foiţele de aur care-l înveleau oamenilor sǎraci. Iar
prietenul lui, Rândunelul, aşa a fǎcut.
Apoi a venit zǎpada şi dupǎ zǎpadǎ îngheţul. Bietul Rândunel abia mai avu putere sǎ zboare
încǎ o datǎ sus, pe umǎrul Prinţului. L-a sǎrutat pe obrajii lipsiţi acum de strǎlucirea safirelor din
ochi şi s-a prǎbuşit mort la picioarele lui.

Investeşte în
Tel.: (00) 40 - 740 - 077521
Fax: (00) 40 - 364 - 815679
Exercițiul 3
Clasa: a V-a
Tipul de ascultare vizat: ascultare semi-atentă la nivel local.
III. Ascultați următorul buletin meteo și completați spațiile libere, din afirmațiile de mai
jos cu informațiile care lipsesc, folosind un singur cuvânt:
1. Vineri, vremea va fi ................, pe arii restrânse, vor fi ...................... slabe.
2. ............................. maxime vor fi cuprinse ȋntre -1 și 9 grade.
3. Ȋn zonele joase va fi .................. .
4. Ȋn București, ................ va fi noros, dar șansele de ploaie vor fi .............. .
5. La munte, vremea va fi ............. și temporar, .................. slab.

Investeşte în
Tel.: (00) 40 - 740 - 077521
Fax: (00) 40 - 364 - 815679
Vineri, vremea va fi ȋnchisă. Pe arii restrânse, vor fi precipitații slabe,
predominant sub formă de ploaie, iar la munte va ninge. Vântul va prezenta unele
intensificări, mai ales ȋn cursul zilei, în regiunile sud-estice.
Temperaturile maxime vor fi cuprinse între -1 și 9 grade, iar cele minime
între -7 și 3 grade, ușor mai scazute în depresiuni. În zonele joase, cu totul izolat,
va fi ceață.
LA BUCUREȘTI
Cerul va fi noros, dar șansele de ploaie vor fi reduse. Vântul va sulfa, în general,
moderat în cursul zilei, apoi va slabi în intensitate. Temperatura maximă se va
situa în jurul valorii de 6 grade, iar cea minimă va fi de -1 ... 0 grade. Noaptea, vor
fi condiții de ceață.
LA MUNTE
Vremea va fi ȋnchisă și, temporar, va ninge slab. Vântul va fi slab și moderat, cu
unele intensificări în zona înalta. Temperatura aerului nu va avea variații
semnificative față de ziua precedentă.

Investeşte în
Tel.: (00) 40 - 740 - 077521
Fax: (00) 40 - 364 - 815679
Exercițiul 4
Clasa: a VII-a
Tipul de ascultare vizat: ascultare foarte atentă, la nivel global.
IV. Ascultă următorul fragment din MARY POPPINS de P.L.Travers și alegeți varianta
corectă:
1. Care este primul semn că ziua respectivă nu va fi la fel ca toate celelalte?
a. Michael nu vrea să se dea jos din pat;

b. Michael se scoală stăpânit de un sentiment ciudat;
c. Mary Poppins are o voce amenințătoare;
d. Mary Poppins trage pătura de pe Michael.
2. Care dintre secvențele de mai jos exprimă dorința de răzbunare a copilului?
a. „se întoarse cu fața la perete și își trase pătura peste cap”;

b. „își luă prosopul și intră încet în baie”;
c. „neglijă să se spele după urechi”;
d. „făcu baie singur”.
3. Din ce cauză se izbește Michael de Robertson Ay?
a. fără niciun motiv;

b. fiindcă bătrânul nu curățase ghetele tatălui său;
c. fiindcă doarme pe una din cele mai bune plante agățătoare;
d. fiindcă își dorește să facă răutăți.
4. Ce sunt John și Barbara?

Investeşte în
Tel.: (00) 40 - 740 - 077521
Fax: (00) 40 - 364 - 815679
a. căței;
b. copii;
c. hamsteri;
d. pisoi.
MARY POPPINS
de P.L.Travers
(fragment)
Marțea cea neagră
Nu mult după aceea, într-o dimineață, Michael se sculă stăpânit de un sentiment ciudat. Din
clipa în care deschise ochii, își dădu seama că era ceva de-a-ndoaselea, dar nu prea știa ce anume.
—Ce zi e azi, Mary Poppins? întrebă el, dând plapuma la o parte.
—Marți, răspunse Mary Poppins. Du-te și dă drumul la apă în baie. Grăbește-te! zise ea apoi,
văzându-l că nu se mișcă.
Michael se întoarse cu fața la perete și își trase pătura peste cap. Senzația ciudată pe care o
simțea Michael deveni și mai puternică.
—Ce ți-am spus eu să faci? zise Mary Poppins cu vocea ei rece, pătrunzătoare, care era întotdeauna
o Amenințare.
Acum Michael înțelese ce i se întâmpla. Înțelese că în ziua aceea avea să fie nesuferit.
—Nu vreau, zise el încet, cu glas înăbușit, de sub pătură.
Mary Poppins îi trase pătura din mâna și se uită la el.
— NU VREAU, repetă Michael.
Așteptă să vadă ce zice și se miră văzând-o că se duce la baie și deschide robinetul, fără să
mai spună o vorbă. Atunci își luă prosopul și intră încet în baie, pe când ea ieșea. Pentru prima oară
în viața lui, Michael făcu baie singur de tot. De aici deduse că e în dizgrație și tocmai de aceea
neglijă să se spele după urechi.
—Să dau drumul la apă? întrebă el pe un ton obraznic. Niciun răspuns.
—Atâta pagubă! zise Michael, iar senzația de greutate care-l apăsa crescu și mai mult. Atâta
pagubă, repetă el.
Apoi se îmbrăcă singur, punându-și cele mai bune haine, despre care știa bine că sunt numai
pentru duminică. După aceea coborî scările, izbind cu picioarele în rampă, lucru pe care știa, de
asemenea, că nu trebuie să-l facă, pentru că scula din somn toată casa. Pe trepte se întâlni cu Ellen,
fata în casă, și când trecu pe lângă ea, îi dădu un ghiont, făcând-o să scape cana cu apă fierbinte.
—Ce neatent ești, zise Ellen, aplecându-se să șteargă apa. I-o duceam tatălui tău să se bărbierească.
—Am făcut-o înadins, răspunse Michael liniștit.
Ellen, de obicei roșie, se făcu aproape albă de mirare.

Investeşte în
Tel.: (00) 40 - 740 - 077521
Fax: (00) 40 - 364 - 815679
—Înadins? Vrei să spui că 5 ei bine, atunci ești un băiat foarte rău și am să te spun mamei. Da, am
să te spun.
—N-ai decât, zise el, coborând mai departe treptele.
Dar acesta fu numai începutul. În tot restul zilei, nu făcu nimic cumsecade. Greutatea care îi
apăsa pieptul îl îndemna să săvârșească cele mai groaznice lucruri și, de îndată ce le făcea, se simțea
ușurat și fericit, după ce plănuia imediat altele.
Doamna Brill, bucătăreasa, făcea în bucătărie pesmeți pentru ceai.
— Nu, domnișorule, îi spuse ea, nu poți linge castronul. Încă nu este gol.
Auzind aceasta, Michael își făcu vânt și o izbi pe doamna Brill cu atâta putere în fluierul
piciorului, încât aceasta scăpă din mână făcălețul și începu să se vaiete.
—Ai lovit-o pe doamna Brill? Pe buna doamnă Brill? M-ai făcut de rușine, îi zice maică-sa câteva
minute după aceea, când doamna Brill îi povesti toată întâmplarea. Trebuie să-i ceri imediat iertate.
Spune-i că-ți pare rău, Michael.
—Dar nu-mi pare rău, îmi pare bine. Are picioare prea groase, zise el și, înainte ca ele să-l poată
prinde, ajunsese la treptele care duceau în grădină.
Aici se izbi intenționat de Robertson Ay, care dormea dus pe una din cele mai bune plante
agățătoare. Robertson Ay se supără foarte tare.
—Am să te spun tatălui tău, îl amenință el.
—Iar eu am să-i spun că azi nu i-ai făcut ghetele, zise Michael mirându-se și el de ceea ce spusese.
Și el, și Jane îl ocroteau pe Robertson Ay, pentru că țineau la el și nu voiau să-l piardă.
Dar nu se miră prea mult, căci imediat începu să se întrebe ce năzbâtie ar mai putea face. Și nu
trebui mult până să găsească altceva.
Prin zăbrelele gardului îl zări pe Andrew al domnișoarei Ciocîrlie mirosind delicat pajiștea
de alături și alegând cele mai bune fire de iarbă. Îl chemă încetișor și-i dădu un biscuit din buzunar.
În timp ce Andrew clefăia, îi legă coada de gard cu o bucată de sfoară, apoi fugi repede, urmărit de
glasul domnișoarei Ciocârlie, care îi răsuna în urechi mânios, jignit. Dar lui Michael aproape i se
spărgea pieptul de povara acelui lucru greu pe care-l purta în sine.
Ușa de la biroul tatălui său era deschisă, pentru că Ellen tocmai ștersese cărțile de praf.
Atunci Michael făcu un lucru interzis. Intră, se așeză la birou și începu să mâzgălească sugătoarea
cu tocul tatălui său.
Deodată, lovind călimara cu cotul, o răsturnă, împroșcând cu stropi mari de cerneală albastră
fotoliul, masa, tocul din pană de gâscă și hainele lui cele mai bune. Era ceva groaznic, și Michael se
sperie teribil, gândindu-se la ce avea să urmeze. Dar, cu toate acestea, nici acum nu-i păsa – nu era
câtuși de puțin necăjit.
—Copilul ăsta e probabil bolnav, zise doamna Banks, când află de la Ellen ultima poznă – căci
aceasta se întorsese pe neașteptate în odaie și dăduse cu ochii de el. Michael, ar trebui să iei un sirop
de smochine.
—Nu sunt bolnav. Sunt mai sănătos decât tine, îi zise el obraznic.
—Atunci ești obraznic, zise mama sa. Și ai să fii pedepsit.
Într-adevăr, după cinci minute, Michael, îmbrăcat cu hainele sale pătate, se pomeni stând la
colț, cu fața la perete, în odaia copiilor.

Investeşte în
Tel.: (00) 40 - 740 - 077521
Fax: (00) 40 - 364 - 815679
Jane încercă să îi vorbească, de câte ori Mary Poppins nu se uita la ei, dar el nu îi răspundea, ci îi
scotea limba. Când John și Barbara, târându-se de-a bușilea pe jos, îl apucară fiecare de câte o
gheată, gângurind, el îi împinse cu asprime cât colo. Și tot timpul se bucura de toate răutățile pe
care le făcea, ca și cum le-ar fi făcut altul, nu el, și nepăsându-i deloc.
—Mi-e silă să fiu cuminte, își zicea el cu glas tare, mergând pe urma lui Mary Poppins, a lui Jane și
a căruciorului, în timpul plimbării de după-amiază prin parc.
—Hai mai repede, îi zice Mary Poppins, întorcând capul spre el.
Dar Michael continuă să rămână în urmă, târându-și picioarele pe trotuar, anume ca să-și
zgârie ghetele.
Deodată Mary Poppins se întoarse spre el, ținând o mână pe mânerul căruciorului.
—Azi, începu ea, te-ai dat jos din pat pe partea stângă.
—Ba nu, zise Michael, patul meu nici nu are o parte stângă.
—Orice pat are o parte stângă și o parte dreaptă, zise Mary Poppins.
—Ba al meu nu, că e lipit de perete.
—Nu contează. Tot are o parte, îl luă în râs Mary Poppins.
—Bine, dar de ce e rău să te dai jos prin stânga? Și-n afară de asta, eu m-am dat jos prin dreapta.
—Azi-dimineață a fost totuna, fie prin dreapta, fie prin stânga, Domnule Deștept!
—Dar patul meu are o singură parte, și dacă m-am dat jos pe acolo5 a mai argumentat el.
—Dacă mai spui o singură vorbă5, începu Mary Poppins pe un ton atât de amenințător, încât până și
Michael se neliniști. Dacă mai spui o singură vorbă, am să te5
Nu spuse ce avea să-i facă, dar el grăbi numai decât pasul.
—Potolește-te, Michael, îi șopti Jane.
—Ține-ți gura, zise el, dar așa de încet, încât Mary Poppins nu-l putu auzi.
—Ei, zise Mary Poppins, te poftesc să mergi înaintea mea. N-am să te las să tândălești în urmă. Ți-
aș rămâne foarte îndatorată dac-ai merge înainte.
Și îl împinse în fața ei.
—Ia vezi, continuă ea, uite ceva care strălucește acolo pe cărare. Fii drăguț și ridică obiectul și adu-
mi-l încoace. Poate și-a pierdut cineva o agrafă.
Împotriva voinței sale, dar totuși neîndrăznind să n-o asculte, Michael se uită în direcția în
care-i arăta ea. Da – era ceva care strălucea. De la depărtare, părea foarte interesant, iar sclipirile
parcă îl ademeneau. Se îndreptă într-acolo, cam codindu-se, cam șovăind, dar nici să nu asculte nu
îndrăznea. Se prefăcea însă că în realitate nu era curios să știe ce este.

Investeşte în
Tel.: (00) 40 - 740 - 077521
Fax: (00) 40 - 364 - 815679
Exercițiul 5
Clasa: a VIII-a
Tipul de ascultare vizat: ascultare atentă, la nivel global.
V. Ordonați următoarele propoziții, astfel ȋncât să obțineți cronologia acțiunii:
a. Ralf îi asigură pe băieți că vor fi salvați.
b. Jack propune să existe reguli.
c. Ralf afirmă că nu există niciun șarpe.
d. Piggy afirmă că nimeni nu știe unde se află.
e. Ralf decide că cel care vorbește trebuie să țină în mână cochilia.
f. Un băiețel vrea să știe ce se va întâmpla cu șarpele.
g. După-amiază copiii se întâlnesc pe platformă.
h. Ralf le dezvăluie copiilor că se află pe o insulă.

Investeşte în
Tel.: (00) 40 - 740 - 077521
Fax: (00) 40 - 364 - 815679
ÎMPĂRATUL MUȘTELOR
de William Golding
(fragment)
Nici nu apucă Ralph să termine cu suflatul în cochilie, că platforma se și umplu, întrunirea
de acum se deosebea de cea de dimineaţă. Soarele după-amiezii cădea pieziș de pe cealaltă parte a
platformei și majoritatea copiilor, simţind prea târziu arsura razelor, își puseseră hainele. Băieţii din
cor, care nu mai formau un grup compact, își scoseseră pelerinele.
Ralph stătea pe un trunchi prăbușit, cu partea stângă a trupului la soare. La dreapta lui se
găsea grosul corului; la stânga băieţii mai mari, care nu se cunoscuseră înainte de evacuare; în faţă,
pe iarbă, se ghemuiau ţâncii.
Tăcere. Ralph ridică pe genunchi scoica trandafiriu-gălbuie și o briză bruscă împrăștie
lumină pe platformă. Nu era decis dacă să se ridice sau să rămână jos. Se uită la stânga, spre bazin.
Piggy stătea alături, dar nu-l ajuta.
Ralph își drese glasul.
— Așa.
Își dădu seama că putea să vorbească fluent și să le spună ce-avea de spus. Își trecu mâna
prin părul blond și vorbi:
—Suntem pe o insulă. Ne-am suit pe vârful muntelui și-am văzut apă de jur-împrejur. N-am
văzut nici case, nici fum, nici urme de pași, nici bărci și nici oameni. Suntem pe o insulă nelocuită,
fără alţi oameni pe ea.
—Cu toate astea, e nevoie de o armată... ca să vânăm, îl întrerupse Jack. Ca să vânăm
porci...
—Da. Sunt porci pe insulă.
Toţi trei încercară să descrie animalul roz ce se zbătuse în liane.
—Am văzut...
—Guiţa...
—A scăpat...
—Înainte de a-l putea omorî... dar... data viitoare!
Jack înfipse cuţitul într-un trunchi și se uită în jur provocator. Întrunirea se liniști.
— Așa că, vedeţi, zise Ralph, avem nevoie de vânători ca să facem rost de carne. Și mai e
ceva.
Ridică scoica de pe genunchi și se uită la feţele vărgate de soare.
—Nu există niciun om mare. Va trebui s-avem singuri grijă de noi. Întrunirea murmură, apoi
tăcu.
—Și încă un lucru. Nu se poate să vorbim toţi odată. Va trebui să ridicăm mâna, ca la
școală.
Ţinu scoica în faţă și se uită la gura ei.
— Am să-i dau cochilia celui care vorbește.
—Cochilia?
—Așa se cheamă scoica. Am să-i dau cochilia primului care vorbește. S-o ţină când
vorbește.

Investeşte în
Tel.: (00) 40 - 740 - 077521
Fax: (00) 40 - 364 - 815679
—Dar...
—Ascultă...
—Și nu-l va întrerupe nimeni. Doar eu.
Jack se ridică în picioare.
—Să facem reguli! strigă el nervos. O groază de reguli! Iar dacă le încalcă cineva...
—Ura!
—Ţuţ!
—Bang!
—Bong!
Ralph simţi că i se ia scoica din poală. Piggy, în picioare, strânse la piept marea cochilie
gălbuie și strigătele se stinseră. Jack rămase în picioare, se uită nesigur la Ralph, care îi zâmbi, și
mângâie bușteanul. Jack se așeză. Piggy își scoase ochelarii și clipi des, în timp ce-i ștergea de
cămașă.
—Îl încurcaţi pe Ralph. Nu-l lăsaţi să ajungă la lucrul cel mai important. Se întrerupse
pentru a urmări efectul.
—Cine știe că suntem aici? Ia spuneţi!
—Se știe la aeroport.
—Ăla cu trompeta...
—Tăticu.
Piggy îẟi puse ochelarii.
—Nimeni nu știe unde suntem, zise Piggy. Era mai palid decât înainte și se emoţionase.
—Poate că știau unde mergem; dar poate că nu. Și nu știu unde suntem, fiindcă n-am ajuns
la destinaţie.
Îi urmări o clipă cu ochi mari, apoi se răsuci pe călcâie și se așeză. Ralph îi luă cochilia din
mână.
—Asta voiam și eu să spun, continuă el, când voi toţi, voi toţi...
Se uită la feţele lor atente.
—Avionul a fost doborât de tir și s-a prăbușit în flăcări. Nimeni nu știe unde suntem. Am
putea să rămânem aici vreme îndelungată.
Tăcerea era atât de desăvârșită, încât auzeau gâfâiturile lui Piggy. Soarele se strecură și se
așternu auriu pe jumătate din platformă. Briza care se ţinuse scai de ei pe lagună, ca o pisicuţă, se
furișă pe platformă și se pierdu în pădure. Ralph dădu în lături smocul de păr blond care îi atârna pe
frunte.
—Așa că s-ar putea să rămânem aici vreme îndelungată.
Tăcere. Deodată, Ralph zâmbi.
—Suntem însă pe o insulă bună. Jack, Simon și cu mine ne-am căţărat pe munte. E grozav.
Am găsit hrană și băutură și...
—Stânci...
—Și flori albastre...
Piggy, revenindu-și oarecum, arătă spre cochilia din mâinile lui Ralph, iar Jack și Simon
tăcură. Ralph continuă.

Investeşte în
Tel.: (00) 40 - 740 - 077521
Fax: (00) 40 - 364 - 815679
—Dacă tot trebuie să așteptăm, ne-am putea distra pe insulă. Făcu un gest larg.
—E ca într-o carte.
Se iscă hărmălaie.
—Comoara din insulă...
—Rândunici și amazoane...
—Insula coralilor...
Ralph scutură cochilia.
—E insula noastră. E o insulă bună. Până vin oamenii mari să ne ia de-aici, ne putem
distra.
Jack întinse mâna după cochilie.
— Sunt și porci, zise el. Și hrană; și apă în care să ne scăldăm, în râuleţul de colo – tot ce
vrei. A mai descoperit cineva ceva?
Îi dădu înapoi cochilia lui Ralph și se așeză. Se părea că nimeni nu mai descoperise altceva.
Băieţii mai mari îl observară primii pe băieţelul care se opunea. Un grup de copii mici îl împingeau,
iar el nu voia să înainteze. Un nichipercea de vreo șase ani, care pe o parte a feţei avea o pată, un
semn din naștere, de culoarea dudei. Stătea în picioare, scăldat de lumina violentă a atenţiei
generale; scurma în iarba aspră cu degetul mare de la picior. Bombănea și era gata să izbucnească în
plâns.
Ceilalţi băieţei, care șopteau, dar erau serioși, îl împinseră spre Ralph.
—Foarte bine, zise Ralph, haide, apropie-te. Băieţelul se uită împrejur, cuprins de panică.
—Vorbește!
Băieţelul întinse mâna după cochilie, iar adunarea hohoti; își retrase brusc mâinile și începu
să plângă.
— Daţi-i cochilia! strigă Piggy. Daţi-i cochilia!
În cele din urmă, Ralph îl convinse să ţină scoica, dar între timp hohotele îi curmaseră
băieţelului vocea. Piggy îngenunche alături de el cu scoica într-o mână, ascultând și traducând
adunării cele auzite.
— Vrea să știe ce-aveţi de gând cu șarpele ăla.
Ralph râse, iar ceilalţi băieţi îl imitară. Băieţelul se ghemui și mai mult.
—Care șarpe?
—Spune că există o fiară.
—O fiară?
—Ca un șarpe. Foarte mare. A văzut-o.
—Unde?
—În pădure.
Briza rătăcitoare, sau poate apusul soarelui, strecură niţică răcoare pe sub pomi. Băieţii o
simţiră ẟi se foiră stingheriţi.
—Nu există nicio fiară și niciun șarpe pe o insulă ca asta, explică Ralph prietenos. Nu
trăiesc decât în ţările mari, ca Africa sau India.
Murmure; capetele confirmară printr-o mișcare gravă.
—Zice că fiara a venit pe întuneric.

Investeşte în
Tel.: (00) 40 - 740 - 077521
Fax: (00) 40 - 364 - 815679
—Atunci n-a putut s-o vadă!
Râsete și strigăte de bucurie.
—Aţi auzit? Zice c-a văzut-o pe întuneric...
—Susţine cu încăpăţânare c-a văzut-o. Fiara a venit și pe urmă a plecat, s-a întors și-a vrut
să-l mănânce...
—A visat.
Ralph râse și se uită împrejur, așteptând confirmarea din partea băieţilor. Cei mai mari fură
de acord; dar ici și colo, printre ţânci, stăruia o neîncredere care trebuia risipită altfel decât prin
asigurări raţionale.
—Probabil c-a visat urât, după ce s-a tot opintit printre lianele alea. Aprobară din nou grav;
auziseră de coșmaruri.
—Zice c-a văzut fiara, șarpele ăla, și vrea să știe dacă o să se întoarcă din nou astă-seară.
—Da' nu-i nicio fiară!
—Zice că dimineaţa s-a transformat într-o liană, una de-aia din pomi, groasă ca frânghia și
care atârnă de pe ramuri, întreabă dacă o să se mai întoarcă astă-seară.
—Da' nu-i nicio fiară!
Nu mai râdea nimeni, toţi urmăreau discuţia cu un aer grav. Ralph își trecu mâinile prin păr
și se uită la băieţel amuzat, dar și enervat.
Jack luă cochilia.
—Ralph are dreptate, firește. Nu-i niciun șarpe. Chiar dac-ar fi, o să-l vânăm și-o să-l
omorâm. O să vânăm porci și-o s-avem carne pentru toţi. Și-o să ne uităm și după șarpe...
—Da' nu-i niciun șarpe!
—O să vedem când o să mergem la vânătoare.
Ralph se enervă și, pentru o clipă, se simţi învins. Părea confruntat cu un lucru intangibil.
Din ochii care îl priveau atât de concentrat dispăruse orice veselie.
— Da' nu-i nicio fiară!
O forţă de care nu fusese conștient îl îmboldi să declare din nou răspicat:
— Vă spun că nu-i nicio fiară. Adunarea tăcea.
Ralph ridică din nou cochilia și buna dispoziţie îi reveni când se gândi la ce avea să le
spună.
— Ajungem acum la lucrul cel mai important. M-am gândit. M-am gândit la el în timp ce ne
căţăram pe munte.
Le aruncă celorlalţi doi un zâmbet larg și complice.
— Și chiar acum pe plajă. Uite la ce m-am gândit. Trebuie să ne distrăm. Și trebuie să fim
salvaţi.
Strigătele aprobatoare ale adunării îl loviră ca un val și își pierdu șirul. Se gândi din nou.
— Trebuie să fim salvaţi; și, firește, vom fi salvaţi.
Bombănituri. Simpla afirmaţie, nesprijinită de vreo dovadă, ci doar de greutatea noii
autorităţi a lui Ralph, stârni ușurare și veselie. Trebui să scuture cochilia înainte de a se face auzit.

Investeşte în
Tel.: (00) 40 - 740 - 077521
Fax: (00) 40 - 364 - 815679
—Tatăl meu e în marină. A zis că nu mai există nicio insulă necunoscută. Zice că regina are
o cameră mare, plină de hărţi, pe care sunt desenate toate insulele din lume. Așa că are și o
fotografie a insulei ăsteia.
Din nou veselie și bună dispoziţie.
—Și, într-o bună zi, au să trimită aici un vapor. S-ar putea să fie chiar vaporul lui tăticu. Așa
că vedeţi, într-o bună zi tot o să fim salvaţi.
Se opri, încântat de concluzie. Adunarea se simţi mai în siguranţă în urma cuvintelor lui.
Acum ţineau la el și îl respectau. Izbucniră în aplauze și în curând platforma răsuna de zgomotul lor.
Ralph roși, se uită într-o parte la Piggy, care plesnea de admiraţie, și apoi în cealaltă la Jack, care
rânjea, arătând că și el știa să bată din palme.

Investeşte în
Tel.: (00) 40 - 740 - 077521
Fax: (00) 40 - 364 - 815679

01 p2 Tema 1 Asculatare

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

01 p2 Tema 1 Asculatare

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Investeşte în oameni!

Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin

Nume: Goge Florina

I. Ascultați reclama Ciocolata KINDER și răspundeți la următoarele ȋntrebări:

1. Care sunt tipurile de reclame de care a beneficiat acest tip de ciocolată?

FONDUL SOCIAL EUROPEAN ROMÂNIA

FONDUL SOCIAL EUROPEAN ROMÂNIA

FONDUL SOCIAL EUROPEAN ROMÂNIA

FONDUL SOCIAL EUROPEAN ROMÂNIA

FONDUL SOCIAL EUROPEAN ROMÂNIA

FONDUL SOCIAL EUROPEAN ROMÂNIA

1. Care este primul semn că ziua respectivă nu va fi la fel ca toate celelalte?

a. Michael nu vrea să se dea jos din pat;

c. Mary Poppins are o voce amenințătoare;

d. Mary Poppins trage pătura de pe Michael.

2. Care dintre secvențele de mai jos exprimă dorința de răzbunare a copilului?

a. „se întoarse cu fața la perete și își trase pătura peste cap”;

c. „neglijă să se spele după urechi”;

d. „făcu baie singur”.

3. Din ce cauză se izbește Michael de Robertson Ay?

a. fără niciun motiv;

c. fiindcă doarme pe una din cele mai bune plante agățătoare;

d. fiindcă își dorește să facă răutăți.

4. Ce sunt John și Barbara?

FONDUL SOCIAL EUROPEAN ROMÂNIA

FONDUL SOCIAL EUROPEAN ROMÂNIA

FONDUL SOCIAL EUROPEAN ROMÂNIA

FONDUL SOCIAL EUROPEAN ROMÂNIA

FONDUL SOCIAL EUROPEAN ROMÂNIA

FONDUL SOCIAL EUROPEAN ROMÂNIA

FONDUL SOCIAL EUROPEAN ROMÂNIA

FONDUL SOCIAL EUROPEAN ROMÂNIA

FONDUL SOCIAL EUROPEAN ROMÂNIA

FONDUL SOCIAL EUROPEAN ROMÂNIA

S-ar putea să vă placă și