„Globalizarea este o sursa de noi provocari

pentru umanitate. Numai o organizare mondiala

este capabila sa faca fata provocarilor la nivel
planetar. Când actionam împreuna, suntem mai
putin vulnerabili fata de catastrofele ce ne lovesc
pe fiecare dintre noi“
Kofi Annan

Drepturile omului şi dreptul internațional umnanitar sunt departe de a fi universal

recunoscute ca principii inderogabile ale comunităţii internaţionale. O dovedesc
dezastrele umanitare din anii ’90 şi gravele violări ale principiilor umanitare.
Expresiile „mondializare” sau „globalizare”, cel mai des folosite astăzi, definesc o
doctrină liberală, ba chiar ultra–liberalã, cu scopul de a face din planetă o singură mare
piaţă. În fapt, problemele cu care se confruntă omenirea la acest început de secol şi de
mileniu sunt de o gravitate nemaiîntâlnitã până în prezent: violenţă generalizată şi
criminală, protecţie umanitară diminuată, în multe situaţii până la inexistenţă. Omul a
inventat arme capabile sã distrugă umanitatea. Marile societăţi economice nu cunosc
frontiere. Problemele migraţiilor masive, a criminalităţii organizate transfrontaliere-
inclusiv reţelele teroriste, nu mai pot să se rezume la nivelul individual al fiecărui stat.
În contextul procesului de globalizare, comunicaţiile şi tehnologiile noi, pot fi utilizate
deopotrivă de state, instituţii şi persoane oneste şi de reţele ale crimei organizate,
organizaţii şi grupări teroriste, acestea din urmă realizându-şi, astfel, propaganda proprie
sau difuzându-şi ameninţările, dar şi procedând la spălarea banilor sau afectând
securitatea statelor, prin spargerea sistemelor de protecţie a computerelor. Identificarea şi
neutralizarea ameninţărilor la adresa securităţii (înţeleasă ca stare de siguranţă
colectivă) presupun, printre altele, definirea globalizării.
De regulă acest proces este perceput ca făcând referire la chestiuni economice şi
financiare, o abordare parţial corectă sau parţial greşită dacă avem în vedere că la
nivelul opiniei publice, globalizarea apare ca o uniformizare la scară mondială a
nivelului de trai şi a celui de dezvoltare.
Globalizarea se constituie ca un ansamblu complex de procese având ca obiectiv
realizarea integrării internaţionale pe diferite paliere: economic, politic, militar şi de
securitate, socio-cultural.
Criminalitatea, sub toate formele ei (traficul de armament, de materiale nucleare şi de
droguri, imigraţia ilegală, spălarea banilor), dar şi terorismul constituie o ameninţare
globală, atât prin amploarea de nestăvilit (deocamdată), cât şi prin varietatea şi, de ce nu,
ingeniozitatea mijloacelor de care dispun şi pe care le utilizează pentru atingerea
propriilor obiective.
În faţa riscurilor şi ameninţărilor majore actuale, statele se găsesc complet descoperite
şi realizează adevărul că securitatea la nivel global are puţini sorţi de realizare prin
creşterea tradiţională a puterii militare naţionale sau a aliaţilor. Extensia globală a
terorismului a determinat statele lumii să înţeleagă că lupta cu acestea ar putea fi dusă la
modul cel mai eficient prin sporirea eforturilor de promovare a securităţii prin cooperare.
Extinderea globală a armelor de distrugere în masă reprezintă o ameninţare clară şi
recunoscută la adresa SUA şi a aliaţilor săi. Problema proliferării armelor de distrugere
în masă poate fi rezolvată prin legiferarea regimului acestora. În prezent există în
aplicare:
 Tratatul de neproliferare, ce interzice posesia de arme nucleare (cu excepţia a
cinci state declarate ca deţinătoare de armament nuclear);
 Convenţia asupra armelor chimice;
 Convenţia asupra armelor biologice şi toxice.
Din nefericire, la aceste convenţii nu au aderat toate statele.
Un element esenţial care face aproape ineficient controlul armamentului biologic şi
chimic, precum şi al tehnologiilor purtătoare, este capacitatea dublă de utilizare a
materiilor prime, laboratoarelor şi instalaţiilor de producţie, atât în domeniul civil, cât şi
în cel militar.
Un al doilea element esenţial constă în faptul că tratatele bilaterale şi multilaterale
încheiate au corespuns doar parţial aşteptărilor, ca urmare a unui regim blând de
verificare şi a lipsei de sancţiuni eficiente.[1]
Cu toate că scopul direct al grupărilor teroriste nu este unul financiar, există similitudini
ale acestora cu crima organizată în modul în care sunt transferaţi banii sau cum se
încearcă ascunderea provenienţei fondurilor. Pentru o privire de ansamblu asupra
principalelor surse de finanţare şi mijloacelor utilizate în circulaţia capitalurilor pe care
organizaţiile le utilizează în sprijinirea reţelelor acestora, putem sublinia faptul că
persoanele investigate pentru comiterea unor activităţi teroriste au efectuat operaţiuni de
transmitere a banilor prin sistemele alternative răspândite în toată lumea. Adesea,
fondurile au fost transferate în străinătate prin intermediul acelor reţele alternative de
transfer al banilor, fiind colectate de către cetăţenii de naţionalităţi specifice, rezidenţi în
ţări implicate în lupta împotriva terorismului. Pentru astfel de entităţi, operarea prin
intermediul sistemului bancar a dus la dezvoltarea activităţii lor pe plan internaţional.
Aşadar, având în vedere toate cele prezentate anterior, însumate cu potenţialul de
dezvoltare exponenţial al flagelului şi amplificate de o organizare de tip mafiot vor
reprezenta permanent o formă certă de instabilitate socială şi mondială.
Asistăm în momentul de faţă la internaţionalizarea corupţiei, aceasta însoţind atât
formele activităţii antisociale (comerţul cu droguri, traficul de autoturisme furate,
prostituţia, traficul ilegal de armament, spălarea banilor murdari), dar şi unele activităţi
legale ce se desfăşoară la nivel mondial (investiţii şi alte forme de cooperare
economică, activităţi culturale, întreceri sportive). Putem spune că datorită multitudinii
formelor de manifestare, implicaţiilor pe care le are şi sferei de acţiune tot mai largi,
corupţia a îmbrăcat forma crimei organizate, generând o serie de consecinţe negative şi
distructive asupra structurii şi stabilităţii organizaţiilor şi instituţiilor sociale, provocând
stări demoralizatoare şi de insecuritate la nivelul grupurilor şi indivizilor.
Caracterul său organizat, specializat şi profesionalizat este dat de constituirea unei
reţele formale şi informale de organizaţii şi indivizi care, folosindu-se de diverse
mijloace ajung să corupă factorii de decizie de la cele mai înalte nivele ale politicului,
legislativului, justiţiei şi administraţiei. Pentru o înţelegere mai bună a pericolului
violenţei care domneşte astăzi, am încercat prezentarea ultimului “flagel” care loveşte
societatea contemporană şi care poate fi privit tot din prisma organizaţiilor criminale,
acesta fiind “terorismul”, care putem afirma că a atins şi a întrecut chiar caracterul
violent al mafiei , în zilele noastre.
Terorismul devine din ce în ce mai mult un instrument al politicii, şi anume
instrumentul ei cel mai rapid, cel mai ascuns, cel mai veninos, cel mai greu de oprit, dar
şi de controlat şi de stăpânit.
Terorismul nu este propriu-zis o formă a crimei organizate, cel puţin în ceea ce priveşte
scopul specific structurilor de crimă organizată, acela de a realiza profituri importante.
De mulţi ani Biroul pentru Droguri şi Criminalitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite din
Viena, a semnalat că există numeroase relaţii între formele de crimă organizată, în
principal ale celor care se ocupă cu traficul de droguri şi organizaţiile teroriste. Teroriştii
îşi dobândesc resursele financiare pe căi ilegale, iar activitatea lor intră sub incidenţa
Convenţiei Împotriva Crimei Organizate Transnaţionale.
Crima organizată şi terorismul nu sunt fenomene noi apărute pe scena lumii. Ceea ce
este nou este ritmul lor rapid de propagare, amploarea reţelelor ce le susţin sau uşurinţa
cu care eludează legea.
Mult timp crima organizată a prezentat un interes foarte scăzut pentru elementul politic,
deşi în anii ‘70 începuse să penetreze serios societăţile occidentale, dar şi cele central şi
est europene. Schimbările radicale de la sfârşitul anilor ‘80 au fost privite de reţele
criminale ca o oportunitate în executarea operaţiunilor transfrontaliere pe întregul
continent şi nu numai. Statisticile arată că în Europa de Vest au sporit considerabil
furturile de maşini, infracţiunile economice, spălarea banilor, traficul ilegal de
armament şi deşeuri radioactive, corupţia, infracţiunile legate de imigraţie (traficul de
persoane şi trecerile ilegale de frontieră, falsificarea de vize şi paşapoarte, utilizarea
ilegală a mâinii de lucru din statele sărace), precum şi infracţionalitatea legată de
prostituţie sau alte forme de exploatare sexuală. În Europa Centrală şi de Est, pe lângă
tipurile de acţiuni menţionate mai sus, se practică infracţiunile împotriva proprietăţii,
extorcarea şi falsificarea de bani.
Potrivit tuturor studiilor şi statisticilor întocmite până în prezent, se constată o creştere
îngrijorătoare şi chiar alarmantă a ameninţării reprezentate de crima organizată atât la
nivel internaţional cât şi, mai rău, la nivel naţional.
O serie de structuri şi grupări acţionează cu multă atenţie la detaliile legale şi cu mult
interes din punct de vedere al profitului personal în vederea comiterii de acte imorale,
ilegale şi chiar de violenţă la adresa securităţii internaţionale.
Cea de-a doua formă de manifestare a crimei organizate pe care am amintit-o şi doresc
să o aduc în atenţie în cadrul acestei lucrări este terorismul.
Principalele caracteristici ale terorismului se exprimă prin violenţă şi ameninţare cu
violenţa, precum şi folosirea sistematică şi persistenţa a violenţei.
Găsirea de adepţi pentru astfel de organizaţii este facilă în regiunile sărace, cu un nivel
scăzut de cultură şi valori morale.
Primul an al mileniului trei a debutat prin apariţia unui nou tip de conflict armat
terorismul transfrontalier (războiul terorist), a cărui primă victimă au fost Statele Unite
ale Americii. Noutatea acestui tip de conflict constă în faptul că ameninţarea acestuia
apasă asupra ansamblului comunităţii internaţionale. Teroriştii nu au un câmp de acţiune
precis, ei lovind oriunde în lume. Faptele de violenţă criminală induc un element nou în
practica conflictelor armate. Impactul cel mai direct al noilor evoluţii din ultimii ani s-a
produs asupra populaţiei civile, în rândul căreia s-a înregistrat un număr enorm de
victime, mai ales în timpul conflictelor destructurate şi al NATO în Irak şi Afganistan.
Pretextul extinderii acţiunilor teroriste l-a constituit implicarea Statelor Unite şi a altor
ţări europene în conflictele din lumea islamică.
Termenul de terorism provine din latinescul “terror” care înseamna violență fizică,
spaimă, teroare provocate deliberat prin acte de violență publică, folosirea cu intenție a
unor mijloace capabile să ducă la un pericol comun.
Caracteristicile terorii sunt: violența și amenințarea cu violența, folosirea sistematică și
persistentă a violenței, intimidare si sensibilizare prin agresivitate și ură. Terorismul mai
presupune organizare, planificare, finanțare si echipamente de ultimă oră precum și
subiecți umani, selectați și pregătiți pentru realizarea acțiunilor concrete de atac.
Teroarea este elementul constitutiv al multor acțiuni grupale semnalate încă din
antichitate. Actul de terorism a avut întotdeauna un scop similar descurajării generale,
victima de moment este mai puțin importantă decât efectul general asupra unui grup
anume căruia îi este în realitate adresat actul exemplar. Grupările teroriste folosesc
aceleași mijloace și practici criminale cu organizațiile de crima organizată pentru a-și
finanța activitățile.
Cu alte cuvinte, în investigarea terorismului se folosesc aceleași tactici cu cele de
combatere a crimei organizate. Întărirea justitiei va fi principalul instrument pentru
spargerea organizațiilor teroriste. În istorie, organizațiile teroriste nu au fost niciodată
înfrânte de forțele militare, ci prin regulamente si legi ele au fost expuse și desființate.
Prin întărirea legilor internaționale vor fi atacate zonele în care teroriștii operează
nestingheriți. Experiența dobândită la combaterea activităților legate de narcotice, trafic
de persoane, cazuri de crimă, jafuri ar trebui împartășită atât cu instituțiile similare între
state cât și cu oamenii din teren. Atunci când aceștia întalnesc un individ care amenință
securitatea să poată să-l rețina în timp util. Pentru a-și atinge obiectivele în activități
ilicite, organizațiile criminale folosesc teroarea prin metode specifice teroriste. Mafia
rusească, albaneză, siciliană și triadele chinezești folosesc teroarea. Legăturile dintre
crima organizată si terorism se prezinta astfel: teroriștii se angajează în activități de
crimă organizată pentru a se întreține financiar, grupurile de crimă și teroriștii sunt
organizați în structuri de tip rețea iar teroriștii se pot ascunde în cadrul organizațiilor
criminale.
Actele de terorism reprezintă diferite acțiuni de violență, prin care persoane sau grupuri
de persoane: atentează la viața și la integritatea corporala sau bunurile unor demnitari,
personalități politice, a membrilor de familie ai acestora; săvârșesc asemenea acte,
împotriva unor grupări politice, organizații sociale, instituții, grupuri de persoane
reunite, în mod organizat sau aflate, în mod întâmplător, în locuri sau localuri publice
sau private. Dacă asemenea acte sunt îndreptate contra ordinii internaționale, atunci ele
pun în pericol relațiile internaționale, constituind o amenințare directă împotriva păcii,
pot crea tensiuni și înrăutăți relațiile dintre state, produc instabilitate într-o anumită zonă
geografică ori situații de confruntări și-n orice caz, prejudiciază climatul internațional.
Nu orice comportament criminal care suscită teroare este un act de terorism, la fel cum
nu orice acţiuni săvârşite de indivizi reuniţi în diverse grupări relevă crima organizată.
Totuşi, aceste două tipuri de criminalitate intră în categoria crimei organizate, una cu
scopuri politice, alta cu scopuri economice şi financiare. Diferenţa dintre crima
organizată şi terorism este, totuşi, fundamentală la nivel de obiective: terorismul doreşte
să schimbe sistemul, în timp ce crima organizată are un scop lucrativ.
Amândouă, însă, pentru a-şi continua activităţile ilicite, au nevoie de bani. În acest sens,
criminalitatea politică a recurs la violenţă, lucru pe care nu l-ar fi făcut dacă ar fi fost
finanţată. Aceasta şi-a făcut un obicei din a provoca schimbări politice prin intimidare.
Pentru crima organizată, violenţa nu este un obiectiv în sine, ci mijlocul de a-şi atinge
scopul; dacă ea şi-ar putea derula afacerile în linişte, nu ar recurge la violenţă şi, de
altfel, aceasta scade atunci când criminalii pot realiza profituri fără a fi deranjaţi.
Crima organizată se constituie într-o ameninţare majoră pentru elementele de bază ale
democraţiei, putând crea, în funcţie de dimensiunile şi aria ei de extindere, o clasă
politică alternativă, punând în felul acesta în pericol pacea socială şi dezvoltarea
efectivă a ţării în care se manifestă, dezvoltare de care este nemijlocit legată însăşi
trăinicia securităţii sale pe multiple planuri.
Crima organizată este constituită din structuri de tip mafiot, dotate cu importante
mijloace financiare, care conduc o vastă zonă de activităţi ilicite urmărind realizarea
unor câştiguri şi utilizând, în acest scop, metode violente sau coercitive. Pe de altă parte,
terorismul internaţional se află, adesea, la confluenţa cu criminalitatea organizată, fiind
o problemă internaţională deosebit de gravă.
În context internaţional, evenimentele din ultima perioadă reliefează faptul că grupările
mafiote internaţionale şi-au dat mâna cu mafia rusească, nou născută la începutul
deceniului nouă al secolului XX, deosebit de agresivă şi recunoscută pentru cruzimea
deosebită a acţiunilor sale. La un moment dat, nu mai poţi departaja grupările şi
familiile mafiote de organizaţiile teroriste. Atât unele, cât şi celelalte urmăresc scopuri
politice, dar şi interese economice şi financiare. Se poate afirma că atunci când vorbim
de mafie ne referim exclusiv la bandele crimei organizate, în legătură indisolubilă cu
grupările teroriste.
În timp ce în Europa Occidentală şi în America se poate vorbi de familii mafiote, în
Rusia grupările mafiote se constituie mai mult pe criterii etnice. Chiar dacă mafia
rusească nu trăieşte încă la fel de prosper precum cea vestică, în privinţă cruzimii cu
care acţionează nu se deosebeşte cu nimic de aceasta. De fapt, teroriştii estici îşi
recrutează adepţii din rândurile mafiei ruseşti.
În prezent, mafia rusă are cele mai strânse legături cu organizaţiile teroriste
internaţionale, reprezentând o perfectă sursă furnizoare de echipament militar. Având în
vedere potenţialul nuclear al Federaţiei Ruse, lipsa controlului asupra acestui pericol
iminent pentru viitorul omenirii şi condiţiile prielnice determinate de dezintegrarea
fostei Uniuni Sovietice, mafia rusească a devenit cea mai mare ameninţare nucleară a
planetei. În acest context, directorul Biroului Federal de Investigaţii (FBI), Louis Freeh,
a avertizat asupra ameninţării pe care crima organizată rusească o prezintă pentru
securitatea naţională a Statelor Unite şi a afirmat că pericolul unui atac asupra unor
obiective nucleare, comis de elemente teroriste susţinute şi finanţate de mafia rusească,
este mai mare decât cel care venea din partea Uniunii Sovietice în timpul războiului
rece. În timpul audierilor care au avut loc în cadrul Comitetului pentru Relaţii
Internaţionale al Camerei Reprezentanţilor, Louis Freeh a declarat că peste 30
organizaţii mafiote ruseşti şi-au dat mâna cu organizaţiile teroriste ale lumii islamice.
Acestea se ocupă, printre altele, cu traficul de droguri, proxenetismul şi toată gama
posibilă de escrocherii.
Conotaţiile acestei probleme sunt uriaşe şi necesită o atenţie deosebită. Au fost
identificate grupuri ale crimei organizate provenite nu numai din Rusia, dar şi din
celelalte ţări ale Europei de Est, din Asia, Africa şi alte zone ale lumii, grupuri care
cooperează cu organizaţii teroriste cunoscute. În urma acestei conlucrări, crima
organizată a început deja să opereze într-o manieră foarte eficientă şi periculoasă în
SUA. Louis Freeh a adăugat că agenţiile americane însărcinate cu aplicarea legii
consideră ca fiind foarte serioasă posibilitatea ca o serie de arme nucleare să cadă în
mâinile bandelor de ruşi şi apoi în mâinile organizaţiilor teroriste care acţionează
împotriva statului american.
Întrebat de reprezentanţii Congresului american dacă în prezent SUA se confruntă cu
ameninţarea declanşării unui conflict nuclear mai mare decât în perioada de apogeu a
Războiului Rece, directorul FBI a precizat: „Dacă definiţi detonarea unei arme nucleare
ca fiind un act criminal sau terorist, atunci răspunsul meu este afirmativ [2]. Louis Freeh
a mai afirmat că mafia rusească a organizat cele mai sofisticate operaţiuni criminale
văzute vreodată în SUA. Acestea pot fi explicate prin accesul pe care ruşii îl au la
domeniul tehnologiei informatice, la tehnicile de codificare, precum şi la diversele
facilităţi prin care au fost spălate sute de milioane de dolari.
Ca urmare a conlucrării dintre terorism şi crima organizată, un nou val de terorism
politic străbate lumea contemporană. Este greu de evaluat câţi oameni pier în urma
acţiunilor criminale ale grupărilor mafiote şi ale organizaţiilor teroriste. Numeroasele
arestări, măsurile poliţieneşti şi judiciare severe nu reuşesc sa lichideze terorismul
contemporan şi crima organizată. Lupta împotriva acestora se transformă într-un război
de durată, care atrage întregul aparat represiv antiterorist şi antimafiot. Specialiştii
estimează că în viitorul apropiat numărul victimelor actelor criminale şi teroriste nu
numai că nu va scădea, dar se va mări, având în vedere că arsenalul metodelor şi
mijloacelor de suprimare s-a diversificat odată cu evoluţia ştiinţei. Se exprimă temerea
că pe mâna teroriştilor ar putea ajunge chiar şi arma nucleară. [3]
Aceasta este încă o maladie cronică a societăţii moderne, care caracterizează deosebit de
pregnant limitele şi criza profundă cu care se confruntă. Teroriştii urmăresc să fie
recunoscuţi ca o realitate politică, chiar ca partid de care statul trebuie să ţină seama.
Ei trăiesc într-un fel de lume fantastică, plăsmuită din lozinci vulgare şi din idealuri
absurde şi periculoase. Spre deosebire de protagoniştii crimei organizate, teroriştilor le
sunt caracteristice izolarea de mase şi dispreţul faţă de clasa în numele căreia pretind că
acţionează.
În contextul actual, se constată o creştere apreciabilă a rolului jucat de diversele grupări
etnice, religioase ori structuri ale crimei organizate care, pe fondul instabilităţii existente
în diferite ţări, utilizează frecvent în acţiunile întreprinse o gamă largă de arme
sofisticate, nefiind exclusă posibilitatea folosirii armelor de distrugere în masă
(nucleare, chimice, bacteriologice).
Traficul de arme şi substanţe radioactive, la care recurg adesea atât organizaţiile
teroriste, pentru a-şi asigura fondurile necesare susţinerii financiare, cât şi diversele
structuri ale crimei organizate, conduce la generalizarea riscului nuclear.
Pe fondul fuzionării tot mai evidente dintre terorism şi crima organizată, analiştii
fenomenului terorist consideră că trebuie ţinut tot mai mult cont de faptul că metoda, şi
nu motivul, generează terorism. [4]
În ceea ce priveşte componenta nucleară a terorismului funcţional, aceasta nu mai
reprezintă o ameninţare potenţială, ci un fapt cotidian. Au fost înregistrate deja
numeroase tentative de a estorca banii SUA prin ameninţări nucleare, unele
înspăimântător de credibile. Expertul nuclear Thomas Schelling avertiza în anul 1975
că: „în 1999 nu vom fi mai capabili să contabilizăm armele nucleare din întreaga lume,
decât suntem astăzi în a controla heroina sau pornografia”.
Teroarea nucleară promovată de organizaţiile teroriste este infinit mai periculoasă decât
fostul „echilibru al terorii” dintre superputerile antagoniste ale Războiului Rece,
deoarece „un oponent nu poate fi descurajat prin ameninţarea cu retorsiunea nucleară,
dacă acel oponent nu are de apărat o societate definibilă”. [5]
Teroarea atomică nu presupune numai ameninţarea cu detonarea unui dispozitiv nuclear,
ci şi simpla împrăştiere a agenţilor radioactivi în zonele aglomerate.
Având în vedere conjunctura ultimului deceniu, constatăm că statul nu mai este singura
putere care posedă arme de distrugere în masă pe teritoriul său. Acum, o singură
persoană sau un grup restrâns pot deţine mijloace de distrugere în masă, dacă au
informaţiile şi mijloacele necesare pentru a le construi, informaţii care sunt tot mai larg
disponibile.
Această evoluţie periculoasă anunţă însuşi eşecul sistemului statal, bazat anterior pe
abilitatea elitei conducătoare de a-şi impune autoritatea în combaterea crimei organizate
şi în a controla formele alternative de violenţă, inclusiv violenţa în masă, pe teritoriul
său.
Aceasta înseamnă că, în viitor, statul va deveni un jucător printre mulţi alţii şi nimic mai
mult, cu puteri relativ comparabile în domenii diferite. Pe măsură ce puterea statului se
fragmentează, numărul acestor jucători creşte, ca şi capacitatea lor potenţială de a deţine
arme. Pe lângă controlul formelor de violenţă, statul a avut prin tradiţie şi controlul final
asupra pieţei. De asemenea, el controla cunoaşterea, fie ea religioasă, ideologică sau
mitologică.
Astăzi, un stat poate ajunge să aibă toate sau numai o parte dintre aceste atribute şi au
apărut contraforţe care dispun şi ele de unele dintre aceste prerogative şi care se situează
în afara controlului său. Aceste contraforţe variază de la pieţele globale valutare şi de
obligaţiuni, la Internet, CNN şi MTV, de la Biserica Catolică, la sectele religioase
internaţionale, traficanţi de narcotice, organizaţii teroriste şi reţele de comunicaţii
etnice.
Un stat care poate face uz de forţă şi represiune poate neutraliza orice ameninţare de pe
teritoriul său sau din exterior, cel puţin pentru o vreme. În societăţile democratice, însă,
această putere aflată în mâinile statului este destul de limitată. Inteţirea violenţei
antistatale nu pune în pericol numai statele respective, ci şi ordinea socială necesară a
societăţilor democratice. [5]
După căderea Zidului Berlinului, traficul cu tehnică şi materiale nucleare a crescut într-
un ritm alarmant. Creşterea priveşte cei trei factori de producţie ai industriei de
armament: experţi, tehnologie şi materiale. Traficul nu poate fi disociat de proliferare;
este vorba de un comerţ ilegal, iar proliferarea este producerea ilegală de elemente
necesare pentru fabricarea armelor de distrugere în masă. Comerţul este instrumentul
proliferării, iar armele de distrugere în masă obiectul acestui comerţ. Utilizarea armelor
de distrugere în masă este astăzi o primejdie mai mare decât a fost vreodată. Fanaticii,
membri ai organizaţiilor teroriste, nu se tem de moarte, iar cartelul drogurilor nu are nici
un teritoriu de apărat. În prezent, o armă de distrugere în masă, rudimentară, este la
îndemâna oricărui grup care dispune de câteva sute de milioane de dolari. Cea mai mare
parte a organizaţiilor teroriste nu se plânge de lipsă de fonduri, iar sponsorii acestora nu
se sfiesc să pluseze.
Cea mai periculoasă armă a viitorului, „arma radioactivă”, are nevoie, la rândul ei, de
doar câteva sute de grame de material fisionabil, iar cea mai rapidă cale de acces la
acestea este traficul.
Traficul cu tehnologie şi arme de distrugere în masă a ajuns recent în mâinile crimei
organizate. Se estimează că au fost furate aproximativ 30 de kg de material fisionabil,
care este suficient, teoretic, pentru fabricarea a două-trei bombe atomice.
Aceste produse sunt procurate din fosta Uniune Sovietică, unde supravegherea
instalaţiilor nucleare slăbeşte pe zi ce trece, mai cu seamă în sectorul civil, iar lipsa
fondurilor şi sprijinul internaţional insuficient fac ca situaţia să se deterioreze cu
repeziciune şi cu consecinţe deosebit de grave pentru viitorul omenirii. [7]
În acest context internaţional, putem afirma că România a devenit, în ultimul deceniu al
secolului XX, un câmp fertil de acţiune pentru crimă organizată şi terorism, deşi acestea
se află într-o fază incipientă a evoluţiei lor. Printre ameninţările majore la adresa
siguranţei naţionale a ţării noastre se numără şi existenţa unor elemente aparţinând
organizaţiilor teroriste internaţionale, ca şi amplificarea şi profesionalizarea mediilor
crimei organizate. În ultima perioadă s-a înregistrat o îngrijorătoare interferenţă între
aceste două fenomene, lucru care poate pune în pericol climatul de ordine şi siguranţă
naţională.
Cazuistica în domeniu atestă, ca o trăsătură esenţială, rapiditatea cu care terorismul
conexat cu segmente ale criminalităţii organizate se adaptează la economia de piaţă, la
schimbările economice, politice şi legislative din diverse state, profitând de unii factori
favorizanţi, respectiv: stagnarea economică, insuficienţa, inconsistenţa şi lipsa de
fermitate a unor mecanisme de combatere şi control, importul de forme, metode,
mijloace şi procedee specifice crimei organizate, precum şi unele influenţe negative din
partea unor curente şi ideologii străine, de diferite nuanţe.
Conexarea, pe teritoriul României, a terorismului cu crima organizată, fenomen de
natură a afecta siguranţa naţională, este evidenţiată de o serie de aspecte stabilite în
cadrul activităţii cotidiene, respectiv:
1. implicarea simpatizanţilor şi membrilor aparţinând structurilor din ţara noastră
ale unor organizaţii teroriste în activităţile infracţionale specifice criminalităţii
organizate
În context au fost evidenţiate atât activităţile infracţionale specifice criminalităţii
organizate, derulate exclusiv de către elemente aparţinând unor structuri teroriste
internaţionale, cât şi angrenarea acestor elemente în acţiuni de criminalitate organizată,
în cooperare cu structuri specifice acesteia.
Astfel, ponderea activităţilor frauduloase o deţin operaţiunile comerciale ilegale,
respectiv contrabanda cu diferite produse şi frauda fiscală.
Un alt gen de activităţi frauduloase îl constituie traficul de stupefiante, armament,
muniţie, explozivi, monedă falsă şi cel de persoane.
O categorie semnificativă de activităţi ilicite o constituie obţinerea de fonduri financiare
prin utilizarea violenţei sau ameninţarea cu folosirea violenţei. De menţionat, este faptul
că o parte din fondurile obţinute au ca destinaţie susţinerea, în România, a activităţilor
proprii ale organizaţiilor teroriste în cauză, restul fondurilor fiind folosite pe plan
internaţional;
2. penetrarea societăţii româneşti de către crima organizată
Deşi până în prezent, în plan terorist, nu au fost relevate conexiuni directe semnificative
între marile structuri ale crimei organizate internaţionale şi grupările sau organizaţiile
teroriste, periculozitatea deosebită a acţiunilor criminale desfăşurate pe teritoriul ţării
noastre a făcut ca acestea să constituie obiectivul principal al preocupărilor autorităţilor.
Astfel, elemente aparţinând unor structuri mafiote italiene au stabilit legături cu lumea
interlopă autohtonă, pentru a intermedia traficul de armament şi substanţe explozive din
spaţiile fostei U.R.S.S. Reprezentanţi ai unor familii mafiote din Italia şi-au creat în
România acoperiri comerciale legale, sub paravanul cărora acţionează pentru obţinerea
de fonduri, inclusiv prin mijloace frauduloase.
Pe linia combaterii manifestărilor specifice desfăşurate în România de diferite clanuri
mafiote italiene, care prin amploarea lor puneau în pericol siguranţa naţională, s-au
întreprins măsuri de expulzare a unor reprezentanţi de marcă ai mafiei internaţionale,
care vizau coordonarea pe teritoriul ţării a unor reţele complexe de reciclare a fondurilor
provenite din activităţi ilegale.
România nu s-a confruntat şi nu se confruntă cu riscuri majore de natură teroristă la
adresa ei. Ţara noastră, deşi se află pe o falie de ciocnire a unor interese geopolitice şi
geostrategice, nu reprezintă, deocamdată, un spaţiu de confruntare teroristă, nici unul de
generare a terorismului şi nici nu constituie un mediu favorabil dezvoltării unor acţiuni
de acest gen
Se poate, concluziona că, la ameninţările distincte reprezentate de terorism şi crima
organizată se adaugă noi factori de risc la adresa siguranţei naţionale, rezultaţi din
interferenţa celor două fenomene, respectiv:
 mijloacele financiare obţinute de către structurile teroriste din activităţi specifice
crimei organizate permit dezvoltarea şi consolidarea structurilor precum şi a
capacităţii organizatorice şi operative ale acestora;
 interferenţa dintre terorism şi crima organizată conduce la creşterea capacităţii de
acţiune a acesteia din urmă, datorită accesului la experienţa şi infrastructura specifică
terorismului;
 implicarea terorismului în crima organizată generează conflicte de interese pentru a
căror rezolvare se poate apela la modalităţi cu grad ridicat de violenţă.

[1] General de brigadă (r) dr. Cheţe Emil – Conflicte asimetrice, Editura Academiei de Înalte Studii Militare, 2002, p. 39.
[2] Farah Douglas, Mafia rusească a devenit cea mai mare ameninţare nucleara la adresa SUA, International Herald
Tribune
[3] Louis Réné Beres, Terorism and Global Security, the Nuclear Threat, Westview Press, New York, 1979.
[4] Gheorghe Bică, Alin Daniel Neagu, op.cit, p.216
[5] General locotenent (r) conf.univ.dr. Neculai Stoina, Megaterorismul – provocarea mileniului al III-lea
[6] Alvin Toffler, Şocul viitorului, Bucureşti, 1992
[7] Jaques Attali, Times Books, Paris, 1993