CLASELE: pregătitoare şi I

JOCURI FOLOSITE ÎN PREDAREA DE TIP INTEGRAT

ARIA CURRICULARĂ: Transcurricular

SUBIECTUL: “ Rolul şi importanţa jocurilor didactice şi activitatilor ludice în învăţământul

integrat la clasele : pregătitoare şi I”

TIPUL LECŢIEI:

OBIECTIVE GENERALE:
Evidenţierea rolului instructiv –educativ al jocului didactic în cadrul disciplinelor de curs la
clasele: pregătitoare şi I;
Demonstrarea importanţei jocului didactic în predarea de tip integrat;

OBIECTIVE OPERAŢIONALE:
O1- – să povestească pe baza imaginii şi a întrebărilor,exprimându-se corect;
O2 – să exprime calităţi ale colegilor;
O3 – să rezolve corect exerciţii matematice şi să compună probleme pe baza exerciţiilor date;
O4– să interpreteze rolul anumitor personaje, folosindu-se de spontaneitatea lor;
O5 – să se mişte şi să cânte în cadrul jocurilor de muzică şi mişcare;

RESURSE MATERIALE: planşa cu anotimpul primăvara, minge, ghem de aţă, imagini din poveşti,
personaje din poveşti (decupate), măşti, jetoane cu “vestitori ai primăverii”, pe care sunt scrise
exerciţii de adunare şi scădere; mai multe “chipuri “ ale soarelui, tot cu exerciţii matematice, după
care elevii trebuie să alcătuiască probleme;

RESURSE UMANE: elevii claselor: pregătitoare şi I şi cele două învăţătoare, ale acestor clase;

RESURSE PROCEDURALE:

METODE/ PROCEDEE - conversaţia;

- explicaţia;
-observaţia;
-exerciţiul;
-problematizarea.

FORME DE ORGANIZARE: frontal, individual, pe grupe ;

BIBLIOGRAFIE: -Curriculum naţional

-“Organizarea interdisciplinară a ofertelor de învăţare pentru formarea
« blended learning » pentru cadrele didactice din învăţământul primar ’’
-didactic.ro

1
PREZENTAREA JOCURILOR REALIZATE:
Acesta nu este un proiect de lecţie clasic, ci o prezentare a unor jocuri experimentate la clase, jocuri
care plac elevilor, şi ne sunt utile în predarea de tip integrat. Am dat câteva exempe de jocuri care
se pot utiliza în mod frecvent la clasă, indiferent de tipul lecţiei, jocuri, sau elemente de joc, care ne
ajută fie la predarea cunoştinţelor, la consolidarea şi fixarea lor , sau la verificarea acestora.
În introducere, aşa cum facem în fiecare zi, ne-am salutat, folosind una dintre formele noastre de
salut, şi am verificat starea de spirit a colectivului.
Ne-am axat pe tema PRIMĂVARA, de aceea, tot în partea introductivă am folosit o planşă, pe
care am intuit-o împreună, punând accent pe exprimarea corectă a elevilor.
Am citit, apoi “ Legenda ghiocelului” , pentru a fi tot în ton cu anotimpul şi tema, apoi,am folosit
metoda RAI, modificată în funcţie de particularităţile de vârstă şi individuale ale copiilor din cele
două clase. Şi pentru că aceştia se descurcă mai greu în a adresa întrebări, acestea au fost adresate
de către cadrul didactic, folosindu-se ca element de joc : mingea.

1.Metoda R. A. I.

Are la bază stimularea şi dezvoltarea capacităţilor elevilor de a comunica (prin întrebări şi

răspunsuri) ceea ce tocmai au învăţat. Denumirea provine de la iniţialele cuvintelor Răspunde –
Aruncă –Interoghează şi se desfăşoară astfel: la sfârşitul unei lecţii sau a unei secvenţe de lecţie,
profesorul, împreună cu elevii săi, investighează rezultatele obţinute în urma predării-învăţării,
printr-un joc de aruncare a unui obiect mic şi uşor (minge) de la un elev la altul. Cel care aruncă
mingea trebuie să pună o întrebare din lecţia predată celui care o prinde. Cel care prinde mingea
răspunde la întrebare şi apoi aruncă mai departe altui coleg, punând o nouă întrebare. Evident
interogatul trebuie să cunoască şi răspunsul întrebării adresate. Elevul care nu cunoaşte răspunsul
iese din joc, iar răspunsul va veni din partea celui care a pus întrebarea. Acesta are ocazia de a mai
arunca încă o dată mingea, şi, deci, de a mai pune o întrebare. În cazul în care, cel care interoghează
este descoperit că nu cunoaşte răspunsul la propria întrebare, este scos din joc, în favoarea celui
căruia i-a adresat întrebarea. Eliminarea celor care nu au răspuns corect sau a celor care nu au dat
niciun răspuns, conduce treptat la rămânerea în grup a celor mai bine pregătiţi. Metoda R.A.I. poate
fi folosită la sfârşitul lecţiei, pe parcursul ei sau la începutul activităţii, când se verifică lecţia
anterioară, înaintea începerii noului demers didactic, în scopul descoperirii, de către profesorul ce
asistă la joc, a eventualelor lacune în cunoştinţele elevilor şi a reactualizării ideilor- ancoră.
Elevii noştri , fiind mici, încercăm să evitam scoaterea lor din joc, pentru a nu crea stări de spirit
negative, sau, sentimente de aversiune.

2. Jocul de rol

Jocul de rol este considerat o artă magică a imitaţiei şi a prefacerii. În cadrul jocurilor de rol copilul
reproduce fictiv o situaţie reală (personaje, fenomene, funcţii, relaţii) într-un scenariu prestabilit.
Beneficiile pe care aceste activităţi le au în dezvoltarea lui sunt nenumărate, dezvoltând abilităţi
importante şi ajutându-l să înţeleagă o mulţime de concepte şi idei pe care altfel cu greu şi le-ar
putea explica.

Jocul de rol nu este doar o activitate distractivă pentru cel mic, el devine un instrument esenţial al
învăţării. Copilul învaţă prin experienţă, deoarece devine "actor" al vieţii sociale şi nu numai, şi are
ocazia să înveţe lucruri noi, să îşi formeze convingeri şi să înfrunte situaţii complicate, în care se
vede nevoit să găseasca soluţii creative pentru a le depăşi. Potrivit specialiştilor, prin acest tip de
joc, el este încurajat să se joace şi să dobândească o mulţime de abilităţi şi cunoştinţe: îşi
explorează imaginaţia, dobândeşte noi elemente de limbaj, şi îşi dezvoltă vocabularul.

2
Mai nou, experţii în psihologia copilului, au demonstrat că jocul de rol foloseşte şi stimulează nu
doar latura emoţională, limbajul sau abilităţile motorii, ci are un rol esenţial în dezvoltarea
inteligenţei celui mic. Determină formarea unor conexiuni sinaptice la nivel cerebral. Cu cât se
formează mai multe conexiuni de acest gen, cu atât copilul devine mai inteligent.

Alţi cercetători sunt de părere că jocul de rol stimulează dezvoltarea timpurie a creierului, în special
a lobului frontal, care reglează comportamentul copilulului.

Dincolo de toate beneficiile pe plan social, cognitiv şi psihomotor, stimularea imaginaţiei rămâne
cel mai important avantaj al acestui joc.

Reconstituirea unor scene de poveste

Poveştile pentru copii sunt o sursă inepuizabilă de inspiraţie pentru jocurile de rol. Pe lângă faptul
că prichindelul poate pune în scenă şi personaliza poveşti clasice ,copilul poate fi provocat să
reconstituie în maniera proprie anumite scene din ele sau finalul lor.

Jocurile de rol, pot fi pregatite în prealabil, sau nu. Noi am încercat să stimulăm la copii,
imaginaţia, creativitatea, spontaneitatea, am încercat să reactualizăm cunoştinţe despre cele trei
poveşti puse în scenă :” Ursul păcălit de vulpe”,”Punguţa cu doi bani” şi “ Capra cu trei iezi”,să-i
lăsăm să se exprime liber, făcând corecturile de rigoare. Menţionăm faptul că, nimic nu a fost
regizat, nimic nu a fost planificat. Scenele din poveste, puse în scenă, au fost alese pe loc. Am
mizat pe faptul, că domeniul poveştilor este unul mirific pentru copii.

AMBELE jocuri menţionate mai sus, pot fi folosite cu succes în activităţile de CLR, dar nu numai.

3. “ Recunoaşte povestea”

Este un joc, care ca şi cele anterioare, poate fi utilizat în activităţile de CLR, dar având în vedere că
realizăm o predare de tip integrat, poate fi folosit în orice lecţie şi în orice moment al unei lecţii.
Este un joc axat pe dezvoltarea limbajului, a memoriei vizuale şi nu numai, un joc prin care se pot
reactualiza, sau fixa cunoştinţe.

În varianta folosită de noi, de acestă dată, am folosit imagini din poveşti, fixate pe un polistiren, şi
personaje din aceste poveşti, decupate şi amestecate. Sarcina copiilor, a fost aceea de a recunoaşte
povestea, a-i enunţa titlul corect şi clar, şi de a găsi personajele din povestea respectivă,şi a le
suprapune peste imagine, cu ajutorul unor ace de gămălie.

Trebuie insistat pe corectitudinea exprimării elevilor, pe exprimarea individuală, prin ridicare de

mână. Recunoscând poveştile, ei sunt tentaţi să răspundă în cor.

3. “ Maşina de spălat”

Obiective:- creşterea încrederii în propiile capacităţi şi a încrederii în sine;

- dezvoltarea gândirii pozitive;
Jucătorii sunt încurajaţi să se exprime, să comunice, să găsească ceea ce e pozitiv la colegii lor.

3
Am format două şiruri de copii, faţă în faţă, care reprezentau “ maşina de spălat”. Câţiva voluntari,
situaţi lângă “ maşina de spălat”, au reprezentat”rufele murdare”. Aceştia aveau să treacă pe rând ,
prin “ maşina de spălat” , adică printre cele două şiruri de copii, pentru a fi spălaţi de “defecte” şi a
rămâne doar calităţile.Când primul copil ajunge în dreptul primei perechi din şir, se opreşte şi
aşteaptă să fie „spălat”: fiecare participant la joc îl atinge şi îi spune o calitate personală sau ceva
frumos despre el. Cel „spălat” trece mai departe, şi vine următorul. Se insistă de la început pe
caracterul pozitiv al comunicării.
Neapărat trebuie să treacă prin „maşina de spălat” copiii trişti, timizi, negativişti, pentru a le
ridica moralul, pentru a le dezvolta încrederea în sine sau pentru a-i determina să gândească
pozitiv.
Atunci când avem timp, căutam ca prin “maşina de spălat”, să treacă toţi copiii.
Acest joc poate fi folosit pentru « spargerea gheţii », în incheierea unei lecţii, dar este foarte potrivit
în orele de dezvoltare personală.

4. “Pânza de paianjen ”
Şi acest joc, ca şi anteriorul, are cam aceeaşi utilitate, aceleaşi obiective, doar regulile de joc sunt
altele . Este un joc utilizat cu succes în orele de dezvoltare personală, dar poate fi utilizat la orice
obiect de învăţământ.
Copiii se aşează într-un cerc, se prind de mâini, pentru ca cercul să fie cât mai rotund, apoi se
desprind. Unul dintre jucători are un ghem de aţă, desface puţină aţă de pe ghem, o învârte după
deget, apoi aruncă ghemul altui jucător , enunţându-i numele şi o calitate a sa. De exemplu : “Arunc
acest ghem de aţă, lui Ionuţ, cel isteţ”. Fiecare copil, va strânge bine aţa după deget, înainte de a
arunca ghemul, şi a enunţa calitatea colegului său, astfel încât, între ei, se va ţese o “ pânză de
paianjen”: , o « pânză a relaţiilor interumane, a prieteniei, a colegialităţii ».
Se va puncta faptul că, în orice grup, fiecare persoană trebuie să facă partea sa, pentru a menţine
relaţia cu ceilalţi membri ai grupului.Când unul “ scapă ghemul şi nu-l mai prinde”, sau “rupe aţa”,
grupul se destramă. Dacă unul , sau mai mulţi renunţă, responsabilităţile rămân pe umerii celorlalţi,
şi se strică echilibrul.
Noi folosim foarte des acest joc, şi ca un element de destindere, crearea şi apoi, desfacerea pânzei,
fiind momente de amuzament maxim.

5. Elemente de joc în lectiile de MEM

Printre jocurile filmate, am folosit nişte elemente de joc, utile în activităţile de MEM.
Unul dintre ele, a fost acela de completare a planşei PRIMĂVARA,( intuită la început), cu
« vestitori ai primăverii » (gâze, flori), pe care erau scrise exerciţii matematice. Elevii au avut
sarcina de a-şi alege un vestitor preferat şi a-l fixa pe planşă, pentru a completa peisajul şi a-l
înfrumuseţa. Înainte de asta, însă, elevul trebuia să rezolve mintal, un exerciţiu de adunare sau
scădere, scris pe acest “vestitor”. Acolo unde elevii de clasa pregătitoare nu s-au descurcat, am
cerut ajutorul, celor din clasa I.
Prin acest joc, care poate fi folosit în etapa de calcul mintal, al orelor de MEM, dar şi în alte etape
ale altor obiecte de învăţământ, se dezvoltă gândirea logico-matematică, se consolidează
deprinderea de calcul mintal, fără ajutorul materialului intuitiv ( beţisoare, degete, socotitori etc).,
se îmbogăţesc cunoştinţele, se fixează operaţiile şi ajută copiii să facă diferenţe între operaţii ( cei
mici, încă le mai confundă).

Alt element de joc, în activităţile de MEM, - rezolvare de probleme, după exerciţii date, exerciţii
scrise pe diferite imagini. De data aceasta, exerciţiile au fost scrise pe nişte “chipuri ale unui soare
primăvăratic” . Elevul numit, a venit la tablă, a citit cu voce tare exerciţiul de adunare, sau scădere
4
scris pe primul chip, apoi a formulat o problemă. Sigur că la clasa pregătitoare, aceasta este o
sarcină destul de dificilă, dar este bine ca elevii să fie antrenaţi de mici în astfel de activităţi. Am
corectat şi ajutat elevii, acolo unde a fost necesar. Este important, ca ei să ştie că în orice problemă
există informaţii care ni se dau, şi altele , care ni se cer. Astfel, trebuie să existe un “corp” al
problemei, şi o intrebare. Atunci când exerciţiile după care ei au de formulat probleme, sunt scrise
pe diferite imagini, sarcina devine mai atractivă, şi munca lor, parcă, mai uşoară.
Efortul pe care îl face copilul în rezolvarea de probleme, presupune o mare mobilizare a proceselor
psihice cognitive, volitive şi motivaţional afective. Dintre procesele cognitive, cea mai solicitată e
gândirea, prin cele 5 procese logice: analiza, sinteza, compararea, generalizarea şi
abstractizarea.Rezolvând probleme, formăm la elevi, priceperi şi deprinderi de a analiza situaţia
problematică, şi de a descoperi calea, sau căile, de a răspunde la “ce ni se cere în problemă”.
Elementele de joc, fac matematica mai frumoasă, mai atractivă, mai accesibilă.

6. “Se întorc rândunele”

Este un joc pe care noi îl folosim în orele de MM, printre multe alte jocuri îndragite de copii. Este
un joc care conţine şi muzică, şi versuri, şi mişcare pe muzică. Poate fi folosit în cadrul oricărei ore
de curs, mai ales, când elevii dau semne de plictiseală şi oboseală. Este un joc drăguţ care solicită
atenţia, auzul muzical , vocea, mişcarea după muzică, ritmul muzical etc.
La început, am repartizat rolurile: rândunelele mamă, adică, noi învăţătoarele, şi puii- copiii, fiecare
cu numele său.
Regula jocului, este următoarea: când una dintre rândunelele mamă, va striga un pui, acesta va veni
ciripind şi gesticulând, adică imitând zborul, şi se va aşeza în spatele ei. De exemplu: Una din
învăţătoare strigă: “ Să vină la mine rândunelul Edy...” ; acesta vine şi “ zburând” şi ciripind “cip-
cirip” se aşează, în spatele mamei lui. În spatele fiecărei “mame”, se va forma o coloană de “pui”.
Jocul se poate repeta, până ce toţi copiii, vor fi implicaţi în joc ( în funcţie de timpul disponibil).

7. . “Alunelul ”

Versurile şi muzica acestui joc muzical sunt foarte bine cunoscute. Este un joc de muzică şi
mişcare, folosit în cadrul orelor de profil, sau la finalul unei lecţii. Copiii se ţin de mâini , fiind
aşezaţi într-un cerc, şi cântă cântecelul învârtindu-se. Când începe un alt vers, se schimbă şi direcţia
de mers. Copiii, în general, uită acest lucru, şi se creează un amuzament teribil. În clasele mai mari
se pot crea şi anumiţi paşi de dans, pe muzica aceasta, din ce în ce mai complicaţi, în funcţie de
vârsta copilului.
Jocurile de muzică şi mişcare sunt strâns legate de dinamismul şi specificul vieţii, în perioada
copilăriei, contribuind la dezvoltarea auzului muzical, al vocii copiilor, al dezvoltării diferitelor
segmente ale corpului, şi realizând trăiri intense. Acestea evoluează, atât sub aspectul complexităţii,
cât şi al modului de organizare.
Prin structura şi conţinutul lor, jocurile muzicale şi cele de miscare contrbuie la socializarea
copiilor, la formarea primelor prietenii, la dezvoltarea spiritului de observaţie, a atenţiei, a
îndemânării, a perspicacităţii etc.
Ca o concluzie la tot ce am afirmat şi demonstrat,am putea spune că jocul didactic este nu doar
o metodă eficientă,ci pur şi simplu,magică.Prin joc,poţi obţine satisfacţii şi succese garantate.
Ar fi păcat,ca noi,dascălii,prinşi de problemele cotidiene,de goana de a realiza un număr cât mai
mare de activităţi,să uităm să fim copii,să uităm să ne jucăm şi să nu dedicăm măcar cinci
minute,din cincizeci,durata unei lecţii,pentru a intra în universul mirific al jocului.
Noi ca dascăli,lucrăm cu suflete,iar sufletul unui copil este atât de fraged,de pur,iar
noi,modelatorii,putem forma în mod pozitiv,sau,dimpotrivă,un caracter.
Orice profesie e frumoasă dacă o faci din plăcere,dacă o faci cu sufletul.În educaţie,cine nu are
menire,chemare şi vocaţie,cine nu iubeşte copiii,nu are ce căuta.
5
 Iar dacă iubim copiii şi ne place ceea ce facem,nu vom uita că jocul este activitatea primordială
lor,nu vom uita să îmbinăm învăţarea cu jocul,nu vom uita să facem lecţiile cât mai plăcute şi mai
atractive,iar rezultatele vor fi pe măsura implicării noastre.