Dreptul mediului

CAPITOLUL XI
PROTECŢIA JURIDICĂ A MEDIULUI ARTIFICIAL

SECŢIUNEA I
CONSIDERAŢII INTRODUCTIVE

1. Noţiunea de mediu artificial

Mediul artificial alături de mediul natural, sunt elemente
componente ale mediului în care omul trăieşte, există şi îşi desfăşoară
activitatea.
Mediul artificial cuprinde ansamblul factorilor creaţi prin
activităţi umane, care înconjoară omul în interiorul şi în afara
aşezărilor umane.
Conceptul de mediu artificial se referă la tehnosferă, care
reprezintă totalitatea creaţiilor materiale ale omului, respectiv,
ansamblul obiectivelor artificiale creaţie a omului.
Fiind expus permanent poluării, degradării, se impune
protecţia juridică a acestuia, fapt ce rezultă din necesitatea protecţiei
factorilor necesari dezvoltării vieţii şi activităţii oamenilor.
Mediul artificial cuprinde atât aşezările umane cât şi
obiectivele din afara aşezărilor umane.

1.1. Aşezarea umană şi obiectivele din afara aşezărilor umane

Prin aşezare umană1 se înţelege o localitate de orice nivel (sat,
comună, oraş, municipiu) ce cuprinde ansamblul de locuinţe, instituţii,
străzi, pieţe, locuri de odihnă şi agrement, respectiv, tot ce se află în
interiorul graniţelor administrative ale unei localităţi şi este creat de
om.
Aşezările umane se cer a fi astfel concepute încât să satisfacă
nevoile de linişte, sănătate şi bunăstare a populaţiei, să evite şi să
dimineze consecinţele negative ale poluării.
Obiectivele din afara aşezărilor umane sunt constituite din
totalitatea creaţiilor umane situate în afara localităţilor (şosele,

149
 Dreptul mediului

autostrăzi, căi ferate, conducte, viaducte, baraje, sisteme de transport a

energiei electrice, alte construcţii).
Prin protecţia mediului artificial se urmăreşte protecţia
omului, crearea condiţiilor necesare pentru respectarea exigenţelor
dezvoltării aşezărilor umane, crearea condiţiilor de mediu şi ridicarea
nivelului de viaţă al populaţiei din cadrul acestora.

SECŢIUNEA II
PROTECŢIA JURIDICĂ A AŞEZĂRILOR UMANE2

1. Generalităţi
Scopul urmărit prin protecţia juridică a aşezărilor umane îl
constituie asigurarea unor condiţii mai bune de viaţă şi de muncă a
populaţiei.
Obiectivele protecţiei aşezărilor umane au fost stabilite în
cadrul Conferinţei de la Vancouver din 1976, fiind motivate de
condiţiile de viaţă ale unei părţi din populaţia Globului, a căror
agravare este determinată de: creşterea economică inechitabilă,
creşterea demografică, urbanizarea necontrolată, boli şi sărăcie,
segregaţie rasială, şomaj, degradarea resurselor indispensabile vieţii,
etc..

2. Atribuţii şi răspunderi în scopul protecţiei juridice a

aşezărilor umane
Pentru asigurarea unui mediu de viaţă sănătos în aşezările
umane, în procesul de dezvoltare social-economică, a planurilor de
urbanism şi amenajarea teritoriului şi a localităţilor este obligatorie
respectarea principiilor ecologice. În acest scop, art. 61 din Legea
mediului stabileşte răspunderi în sarcina consiliilor locale pentru:
- îmbunătăţirea microclimatului urban, prin amenajarea şi
întreţinerea surselor de apă din interiorul localităţilor şi din zonele
limitrofe acestora, înfrumuseţarea şi protecţia peisajului şi menţinerea
curăţeniei stradale;
- amplasarea obiectivelor industriale, a căilor şi mijloacelor de
transport, a reţelelor de canalizare, a staţiilor de epurare, a depozitelor
de deşeuri menajere, stradale şi industriale şi a altor obiective şi

150
 Dreptul mediului

activităţi, fără a se aduce prejudicii salubrităţii, spaţiilor de odihnă,

tratament, stării de sănătate şi de confort a populaţiei;
- respectarea regimului de protecţie specială a localităţilor
balneo-climaterice, a zonelor de interes turistic şi de agrement, a
monumentelor istorice, a ariilor protejate şi a monumentelor naturii,
fiind interzisă amplasarea de obiective şi desfăşurarea de activităţi cu
efecte dăunătoare în perimetrul şi în zonele de protecţie ale acestora;
- adoptarea elementelor arhitecturale adecvate, optimizarea
densităţii de locuire, menţinerea, întreţinerea şi dezvoltarea spaţiilor
verzi, a parcurilor şi a perdelelor de protecţie stradală, a
amenajamentelor peisagistice cu funcţie ecologică, estetică şi
recreativă;
- reglementarea accesului anumitor tipuri de autovehicule sau
a desfăşurării unor activităţi generatoare de disconfort pentru
populaţie în anumite zone ale localităţilor cu predominanţa spaţiilor de
locuit, zone destinate tratamentului, recreerii şi agrementului;
- adoptarea de măsuri obligatorii, pentru toate persoanele
fizice şi juridice cu privire la întreţinerea şi înfrumuseţarea clădirilor, a
curţilor şi a împrejmuirilor acestora, a spaţiilor verzi din curţi şi dintre
clădiri, a arborilor şi arbuştilor decorativi;
- iniţierea pe plan local a unor proiecte de amenajare a
grupurilor igienico-sanitare şi de întreţinere şi dezvoltare a canalizării
stradale.
Autorităţile pentru protecţia mediului şi consiliile locale sunt
competente să iniţieze acţiuni de informare şi participare privind
programele de dezvoltare urbanistică şi gospodărire comunală, asupra
importanţei măsurilor destinate protecţiei mediului şi aşezărilor umane
(art.62-65 din Legea – cadru).
Multe aspecte ale activităţilor din localităţi (cum sunt:
diminuarea noxelor şi combaterea celorlalţi factori poluanţi, realizarea
acţiunilor de salubrizare, de colectare şi valorificare a reziduurilor
menajere şi stradale, efectuarea de deratizări, dezinsecţii etc.), fac obiectul
gospodăririi comunale.
Executarea lucrărilor de gospodărire comunală, precum şi a
celorlalte lucrări tehnico - edilitare se face în mod etapizat, în raport
cu posibilităţile economiei naţionale, prin utilizarea în cât mai mare
măsură a resurselor locale, asigurându-se folosirea economicoasă a
terenurilor şi respectarea strictă a perimetrelor construibile.

151
 Dreptul mediului

Coordonarea proiectării şi realizării corelate a tuturor

lucrărilor edilitare, indiferent de beneficiarii sau executanţii acestora
se asigură, în condiţiile legii, de către primării.
Pentru satisfacerea cerinţelor cetăţenilor, unităţile de
gospodărire comunală din municipii, oraşe şi comune, împreună cu
primăriile au o serie de atribuţii şi răspunderi.
În îndeplinirea acestor atribuţii, unităţile de gospodărire
comunală emit autorizaţii sau acorduri pentru efectuarea unor servicii
şi lucrări de gospodărire comunală.
La eliberarea acordului de mediu pentru urbanism şi
amenajarea teritoriului, autorităţile de mediu precizează măsurile de
menţinere şi ameliorare a fondului peisagistic al fiecărei zone şi
localităţi, zonele deteriorate şi condiţiile de refacere peisagistică şi
ecologică a acestora, de dezvoltare a spaţiilor verzi şi controlează
realizarea acestora.
Sunt de asemenea, stabilite atribuţii în sarcina Ministerului
Sănătăţii (art.71), a Ministerului Apărării Naţionale (art.72) a
Ministerului de Interne şi a Ministerului Transporturilor (art.75),
Agenţiei Naţionale pentru Turism (art.76), Autorităţilor vamale,
Poliţiei, persoanelor fizice şi juridice.

2.1.Atribuţiile şi obligaţiile persoanelor fizice şi juridice

Atribuţiilor persoanelor în domeniul protecţiei mediului le
corespund, în general, anumite obligaţii legale.
Conform dispoziţiilor art.80 din Legea nr.137/1995,
“protecţia mediului constituie o obligaţie a tuturor persoanelor fizice
şi juridice”, scop în care acestea sunt obligate:
- să solicite autorităţilor pentru protecţia mediului acord
şi/sau autorizaţie de mediu, după caz3;
- să acorde sprijin şi asistenţă persoanelor împuternicite cu
inspecţia activităţilor desfăşurate;
- să se supună ordinului de încetare temporară sau
definitivă a activităţii;
- să suporte costul pentru repararea prejudiciului şi să
înlăture urmările produse de acesta, restabilind condiţiile anterioare
producerii prejudiciului4;
- să asigure sisteme proprii de supraveghere a instalaţiilor şi
proceselor tehnologice;

152
 Dreptul mediului

- să informeze autorităţile competente şi populaţia în caz de

eliminări accidentale de poluanţi în mediu sau de accident major;
- să nu degradeze mediul amenajat prin depozitări de
deşeuri de orice fel;
- să contribuie la îmbunătăţirea microclimatului 5 urban prin
diferite activităţi;
- să amplaseze diferite obiective industriale şi să desfăşoare
activităţi fără să prejudicieze salubritatea, ambientul, spaţiile de
odihnă de tratamente şi recreere etc.;
- să respecte regimul de protecţie specială a localităţilor
balneo-climaterice, a zonelor de interes turistic, a monumentelor
istorice, a ariilor protejate şi a monumentelor naturii;
- să adopte elemente arhitecturale adecvate şi să respecte
dispoziţiile locale privitoare la întreţinerea şi înfrumuseţarea clădirilor,
curţilor şi împrejmuirilor acestora, etc.
Proprietarii (persoane fizice sau juridice) au obligaţia, să
obţină la darea în exploatare a clădirilor înalte şi foarte înalte ori cu
săli aglomerate, hotelurilor, spitalelor şi căminelor pentru copii şi
bătrâni, precum şi a unor construcţii în care se desfăşoară activităţi cu
pericol de incendiu, să obţină autorizaţie de prevenire şi stingere a
incendiilor.

SECŢIUNEA III
PROCEDURA DE REGLEMENTARE A ACTIVITĂŢILOR
ECONOMICE ŞI SOCIALE CU IMPACT ASUPRA MEDIULUI

1. Obiective
Pentru oprirea deteriorării mediului şi reconstrucţia ecologică
a zonelor deteriorate, în activitatea de proiectare, amplasare, execuţie
şi exploatare a noilor obiective economico-sociale, în mod obligatoriu
trebuie să se aibă în vedere:
- amenajarea corespunzătoare a teritoriului;
- dimensionarea noilor investiţii şi activităţi în limitele
capacităţii de suport a resurselor naturale şi a mediului;

153
 Dreptul mediului

- adoptarea de tehnologii şi procese de producţie care să

asigure un randament superior de prelucrare şi valorificare
eficientă a resurselor materiale şi energetice;
- adoptarea de soluţii pentru prelucrarea, reciclarea şi
neutralizarea deşeurilor poluante, etc.
Agenţii economici, persoane fizice şi juridice, sunt obligaţi să
restructureze capacităţile de producţie corespunzător cerinţelor de
gospodărire şi valorificare raţională a resurselor, să retehnologizeze
procesele de producţie în sensul creşterii gradului de prelucrare a
resurselor regenerabile şi neregenerabile.

2. Impactul asupra mediului

2.1. Noţiune
Pentru orice activitate care poate avea un climat deosebit
asupra mediului, în Legea privind protecţia mediului, Anexa II, sunt
prevăzute activităţile care necesită studii de impact necesare înainte de
emiterea acordului sau autorizaţiei de mediu. Dintre aceste activităţi 6
amintim: activităţi de transport, energie, construcţii hidrotehnice,
eliminarea deşeurilor şi ambalajelor, activităţi de sport, turism şi
agrement, apărarea naţională etc.
Pentru activităţile cunoscute şi necuprinse în această anexă,
autoritatea competentă pentru protecţia mediului va stabili dacă aceste
activităţi pot avea un impact deosebit asupra mediului, pe baza unor
criterii.
Prin “impact asupra mediului” se înţelege orice efect direct
sau indirect al unei activităţi umane desfăşurate într-o anumită zonă,
care produce o schimbare a sensului de evoluţie a calităţii mediului şi
ecosistemelor, schimbare ce poate afecta sănătatea omului, integritatea
mediului, a patrimoniului cultural sau a condiţiilor socio-economice.
Modificarea mediului ca rezultat al activităţilor, produselor
sau serviciilor, poate fi dăunătoare sau benefică, totală sau parţială.
Probabilitatea producerii unor efecte negative asupra
mediului, pot fi prevenite pe baza unor studii de evaluare.

2.2. Efectuarea studiului de impact

Obiectivele studiului de impact au în vedere stabilirea:
- modului de amplasare a obiectivului în mediu;

154
 Dreptul mediului

- modificările posibile ce pot interveni în calitatea

factorilor de mediu prin promovarea proiectului sau activităţii;
- nivelului de afectare a factorilor de mediu, a sănătăţii
populaţiei şi a riscului declanşării unor accidente sau avarii cu impact
major asupra mediului;
- modului de încadrare în reglementările legale privind
protecţia mediului;
- posibilităţile de acceptare sau nu a proiectului sau
activităţii
Pentru efectuarea studiului de impact, autoritatea teritorială
pentru protecţia mediului împreună cu titularul proiectului sau
activităţii şi, după caz, cu un colectiv de analiză tehnică stabilit de
această autoritate analizează scopul acţiunii propuse şi stabileşte dacă
proiectul sau activitatea poate fi reglementată pe linie de protecţie a
mediului.
În cazul în care răspunsul este afirmativ, autoritatea pentru
protecţia mediului întocmeşte îndrumarul cu probleme rezultate în
urma analizei, probleme care vor fi tratate în studiul de impact asupra
mediului şi urmărite în raportul la acest studiu. Îndrumarul se
comunică titularului o dată cu lista avizelor necesare eliberării
acordului de mediu, în termen de trei zile de la data când a avut loc
analiza. Competenţa de realizare a studiilor de impact aparţine
unităţilor specializate, persoanelor fizice şi juridice atestate,
cheltuielile fiind suportate de titularul proiectului sau al activităţii.

2.3. Procedura de evaluare

Procedura de evaluare a impactului asupra mediului constă
din fazele: preliminară, propriu-zisă şi cea de analiză şi
validare7. Autoritatea pentru protecţia mediului organizează şi
decide aplicarea fazelor procedurii astfel:
- cererea, însoţită de descrierea proiectului;
- încadrarea acţiunii propuse în tipurile de activităţi care se
supun sau nu studiului de impact asupra mediului; dacă
sunt necesare informaţii suplimentare se poate cere
titularului un studiu preliminar;
- analiza scopului acţiunii propuse;
- întocmirea îndrumarului cu problemele rezultate pe baza
analizei făcute;

155
 Dreptul mediului

- prezentarea de către titularul proiectului sau al activităţii,

a raportului privind studiul de impact asupra mediului;
- analiza preliminară a raportului de către autoritatea pentru
protecţia mediului şi acceptarea sau dispunerea motivată a
refacerii acestuia;
- aducerea la cunoştinţă şi dezbatere publică a raportului;
comunicarea observaţiilor şi a concluziilor rezultate;
- decizia finală a autorităţii de mediu (făcută publică şi
motivată);
- eliberarea sau respingerea motivată a acordului sau
autorizaţiei.

2.4. Efectele juridice ale studiului de impact

Studiul de impact dă naştere unor efecte administrative al
căror obiect este ajungerea la o decizie cât mai bună în vederea
protecţiei mediului şi a unor efecte juridice care ţin de procedura şi
consecinţele amânării execuţiei.
Studiul de impact este un studiu previzional ce anticipează
apariţia efectelor complexe, generând scenarii şi strategii de acţiune.

3. Eliberarea acordului de mediu şi autorizaţiei de mediu

3.1. Noţiunea de acord de mediu şi activităţile ce necesită în

prealabil obţinerea acestuia
Acordul de mediu este actul tehnico-juridic ce se emite în
prima fază de proiectare a obiectivelor de investiţii, potrivit
prevederilor legale privind protecţia factorilor de mediu şi se solicită
pentru fiecare investiţie în parte. Prin el se stabilesc condiţiile de
realizare a unui proiect sau a unei activităţi din punct de vedere al
impactului asupra mediului.
La construirea şi darea în funcţiune a obiectivelor economico-
sociale, pentru lucrările de amenajare a teritoriului şi de sistematizare
a localităţilor rurale şi urbane, pentru construcţii edilitare, pentru
efectuarea de lucrări necesare transportului, eliminarea deşeurilor şi
ambalajelor, producerea, transportul şi stocarea energiei, lucrări de
îmbunătăţiri funciare, precum şi pentru stabilirea şi schimbarea
destinaţiei terenurilor din fondul funciar, înfiinţarea de plantaţii,
exploatarea şi explorarea resurselor naturale şi alte activităţi ce

156
 Dreptul mediului

presupun schimbarea cadrului natural, este obligatorie obţinerea

acordului şi/sau autorizaţiei de mediu.

3.2. Subiecţii obligaţiei de a solicita eliberarea acordului de

mediu şi activităţile pentru care se obţine
Acordul de mediu se solicită de proiectantul general al
ansamblului investiţiei, pe baza unei documentaţii tehnice elaborată
unitar, pentru toţi factorii de mediu şi cu respectarea normativului de
conţinut aprobat. Proiectantul, beneficiarul şi constructorul au
obligaţia respectării stricte a acordului de mediu emis, precum şi a
lucrărilor suplimentare, faţă de documentaţia de bază înscrise în
acestea.
Acordul de mediu constituie un act de reglementare care se
emite numai pentru promovarea şi aprobarea investiţiei.
Acordul de mediu se emite pentru o serie de obiective şi
activităţi, astfel:
- parcări pentru staţionare pentru mai mult de 1000 de
locuitori, de către minister, iar sub 1000 de locuitori, de agenţia
teritorială de mediu;
- uzine de gaz, cocserii, instalaţii de lichefiere a cărbunelui,
de către agenţia teritorială;
- depozite de resurse minerale de interes naţional, de către
minister, iar pentru cele de interes local, de către agenţia teritorială;
- stadioane mai mari de 50.000 locuri de către minister şi de
agenţia teritorială pentru cele sub această capacitate;
- uzine de metale neferoase, de către minister;
- abatoare şi măcelării cu o capacitate mai mare de 5000
t/an, de către minister iar pentru cele cu o capacitate mai mică de
agenţia teritorială de mediu;
- tehnologii de fabricaţie, echipamente, aparatură în
domeniul protecţiei mediului, de către minister.

3.3. Etapele obţinerii acordului de mediu

În vederea obţinerii acordului de mediu titularul proiectului
sau al activităţii este obligat să depună la autoritatea teritorială pentru
protecţia mediului următoarele documente:
- cerere pentru eliberarea acordului de mediu;

157
 Dreptul mediului

- descrierea proiectului sau a activităţii cu principalele

informaţii din care să rezulte date privind impactul asupra
mediului;
- notă privind stadiul de realizare a programului de
conformare existent dacă este cazul;
- dovada plăţii taxei de autorizare;
- dovada că a făcut publică solicitarea prin cel puţin una
din metodele de informare.
Indiferent de metoda utilizată, se va afişa (publica) o
prezentare rezumativă a proiectului sau a acţiunii propuse dezbaterii
publice8.
Autoritatea teritorială analizează documentele depuse,
încadrează acţiunea propusă în tipurile de obiective şi activităţi care se
supun sau nu studiului de impact asupra mediului, stabileşte
competenţa de emitere a acordului de mediu. Pentru obiectivele sau
activităţile care necesită studiu de impact, autoritatea teritorială pentru
protecţia mediului solicită informaţii suplimentare sau studiu
preliminar de impact, dacă este cazul şi când consideră că este necesar
va verifica pe teren veridicitatea datelor prezentate.
În cazul în care proiectul sau activitatea poate fi reglementată,
autoritatea teritorială pentru protecţia mediului întocmeşte îndrumarul
cu probleme rezultate în urma analizei.
După executarea studiului de impact asupra mediului,
urmează o nouă etapă în care titularul proiectului (activităţii) prezintă
autorităţii teritoriale raportul privind studiul de impact. Autoritatea
teritorială pentru protecţia mediului analizează raportul prezentat şi
dacă îl acceptă, îl supune dezbaterii publice.
După ce acest raport a fost făcut public, autoritatea teritorială
va lua decizia dacă se continuă sau nu procedura de reglementare.
Dacă decizia este favorabilă, urmează depunerea memoriului
tehnic, care va cuprinde date generale ale investiţiei, date specifice,
descrierea lucrărilor, precum şi sursele de poluanţi şi măsurile ce se
impun pentru prevenirea poluării mediului.
La memoriul tehnic se vor anexa: planul de încadrare în zonă
a obiectivului şi planul de situaţie.
Memoriul tehnic, celelalte avize sau autorizaţii, buletinele de
analiză, studiul de impact asupra mediului şi alte documente cerute, se
supun analizei autorităţii teritoriale pentru protecţia mediului şi după

158
 Dreptul mediului

caz colectivului de analiză tehnică, după care, se poate dispune

refacerea, completarea sau emiterea acordului de mediu, respectiv a
autorizaţiei de mediu.

4. Autorizaţia de mediu
4.1. Noţiunea de autorizaţie de mediu
Autorizaţia de mediu este actul tehnico-juridic prin care sunt
stabilite condiţiile şi parametrii de funcţionare pentru activităţile
existente şi pentru cele noi, pe baza acordului de mediu. Autorizaţia de
mediu este obligatorie pentru: activităţi industriale şi de transport,
spălătorii chimice, activităţi de gospodărire a apelor, activităţi de
producere de energie electrică şi termică, de construcţii de montaj şi
demolări; activităţi de învăţământ şi cultură, de apărare naţională;
grădini zoologice, cimitire şi crematorii umane etc..

4.2. Etapele procedurii de obţinere a autorizaţiei de

mediu
La solicitarea unei autorizaţii de mediu, titularul obiectivului
sau al activităţii este obligat să depună autorităţii teritoriale pentru
protecţia mediului documentele prevăzute de lege:
- cerere de eliberare a autorizaţiei de mediu însoţită de o
declaraţie în acest sens;
- fişă de prezentare a activităţii;
- dovada plăţii taxei de autorizare;
- dovada că a făcut publică solicitarea;
- nota privind studiul de realizare a programului de
conformare existent, dacă este cazul;
- alte acte sau documente relevante după caz, care pot
susţine cererea.
Dacă pe baza documentelor prezentate obiectivul sau
activitatea pot fi autorizate, autoritatea teritorială pentru protecţia
mediului face publică decizia sa prin afişare la sediul propriu. După 30
de zile acordat pentru contestarea deciziei, autoritatea teritorială
pentru protecţia mediului eliberează autorizaţia de mediu.
Autorizaţia de mediu nu se emite în următoarele situaţii:
- dacă nici o variantă a programului de conformare nu
prevede încadrarea în condiţiile care permit autorizarea, rapoarte la
standardele şi reglementările în vigoare;

159
 Dreptul mediului

- dacă titularul obiectivului sau al activităţii nu respectă

obligaţiile ce-i revin.

5. Programul de conformare
5.1. Noţiune
Programul de conformare este un plan de măsuri care
cuprinde etape ce trebuie parcurse în intervale de timp precizate prin
prevederile autorizaţiei de mediu de către autoritatea competentă, în
scopul respectării reglementărilor privind protecţia mediului.
Pentru întocmirea programului de conformare este necesară şi
evaluarea prejudiciului cauzat mediului, care se realizează prin
bilanţul de mediu.
Bilanţul de mediu este procedura prin care se obţin informaţii
asupra cauzelor şi consecinţelor negative, care fac parte din acţiunea
de evaluare a impactului asupra mediului.
Programul stabileşte măsurile de conformare şi etapele
necesare realizării acestora, fiind parte integrantă din autorizaţia de
mediu, vizează:
- realizarea lucrărilor, urmărindu-se încadrarea în
standardele, normele şi alte reglementări legale în vigoare privind
protecţia mediului;
- prevenirea poluării accidentale;
- introducerea unor tehnologii nepoluante sau mai puţin
poluante şi modernizarea celor existente;
- exploatarea raţională a resurselor naturale pentru asigurarea
unor dezvoltări durabile;
- protecţia şi ocrotirea monumentelor naturii, parcurilor
naţionale şi rezervaţiilor naturale, precum şi conservarea
biodiversităţii;
- valorificarea bazei de materii prime secundare;
- respectarea planurilor de urbanism şi amenajarea
teritoriului;
- realizarea lucrărilor de reconstrucţie ecologică necesară;
- aplicarea şi respectarea convenţiilor şi a reglementărilor
internaţionale la care România a aderat;
- aplicarea reglementărilor elaborate de autoritatea centrală
pentru protecţia mediului şi de alte organe de specialitate ale
administraţiei publice centrale.

160
 Dreptul mediului

Programul de conformare cuprinde lucrările şi măsurile ce se

vor lua pentru protecţia mediului. În funcţie de situaţia concretă,
programul de conformare cuprinde două tipuri de măsuri:
- măsuri pentru reducerea efectelor prezente şi viitoare ale
activităţilor cu impact asupra mediului;
- măsurile de remediere a efectelor activităţilor anterioare
asupra mediului.
Titularul activităţii întocmeşte un proiect de program de
conformare, cu termene realizabile, cu responsabilităţi şi cu
identificarea celor cărora li s-a repartizat sarcina de executare a
măsurilor programului de conformare.
Autoritatea teritorială pentru protecţia mediului va analiza
proiectul programului de conformare, îl acceptă sau dispune
completarea sau refacerea acestuia.
Un program de conformare nu poate depăşi perioada de
valabilitate a autorizaţiei de mediu, cu excepţia măsurilor de
remediere a prejudiciilor cauzate mediului prin activităţile anterioare.

6. Revizuirea sau suspendarea acordului de mediu şi a

autorizaţiei de mediu
Titularul proiectului sau al activităţii are obligaţia să
informeze în scris autoritatea competentă pentru protecţia mediului ori
de câte ori intervine o schimbare de fond a datelor care stau la baza
eliberării acordului de mediu sau autorizaţiei.
Autoritatea competentă pentru protecţia mediului stabileşte
dacă este necesară revizuirea sau suspendarea acordului sau
autorizaţiei de mediu.

6.1. Revizuirea
Revizuirea acordului sau autorizaţiei de mediu este necesară
dacă apar elemente noi, necunoscute la data emiterii şi în cazul
reînnoirii acestora când se poate cere refacerea raportului privind
studiul de impact asupra mediului. Revizuirea se face conform
procedurii de emitere a autorizaţiei de mediu, respectiv a acordului de
mediu.
Poate fi revizuit şi programul de conformare, la schimbarea
titularului activităţii şi în urma efectuării bilanţului de mediu. În acest

161
 Dreptul mediului

caz, conţinutul programului de conformare se reface, specificându-se

sursa de finanţare şi dacă este necesar responsabilitatea.
Dacă titularul activităţii nu respectă termenele negociate şi
stipulate în programul de conformare din cauze obiective ce nu pot fi
imputate, autoritatea teritorială pentru protecţia mediului poate
proceda la decalarea termenelor iniţiale.

6.2. Suspendarea
Suspendarea acordului şi autorizaţiei de mediu poate avea loc
după o somaţie prealabilă cu termen, pentru nerespectarea
prevederilor menţionate şi pentru nerealizarea prevederilor
programului de conformare.
Somaţia va include o descriere a motivului pentru suspendare
şi se va menţiona o perioadă de timp până la intrarea în vigoare a
suspendării.
La expirarea perioadei de somaţie, autoritatea competentă va
suspenda acordul sau autorizaţia de mediu. Perioada de suspendare se
va menţine până la eliminarea cauzelor, dar nu mai mult de şase luni.

7. Încetarea activităţii
După expirarea perioadei de suspendare, autoritatea
competentă pentru protecţia mediului dispune oprirea execuţiei
proiectului sau încetarea activităţii, dispoziţia de încetare fiind
executorie.
La schimbarea destinaţiei sau a proprietarului activităţilor sau
a oricăruia dintre obiectivele aferente acestora, precum şi în alte
situaţii apreciate de autoritatea teritorială pentru protecţia mediului,
fostul proprietar efectuează bilanţul de mediu, în scopul eliberării unei
noi autorizaţii de mediu, cu program de conformare dacă este cazul.

162
 Dreptul mediului

SECŢIUNEA III
PROTECŢIA JURIDICĂ A OBIECTIVELOR DIN AFARA
AŞEZĂRILOR UMANE

1. Consideraţii introductive
Mediul artificial din afara aşezărilor umane cuprinde toate
obiectivele pe care omul le-a creat prin mintea şi mâna sa şi le-a
aşezat în mijlocul naturii. Aceste obiective sunt supuse poluării şi
degradării şi ele trebuie protejate pentru a le păstra destinaţia şi
utilitatea în interesul bunului mers al activităţilor economico-sociale.
În procesul dezvoltării economico-sociale, al elaborării
planurilor de urbanism şi amenajarea teritoriului, se urmăreşte
protecţia mediului nu numai în interiorul aşezărilor umane ci şi în
exteriorul acestora, deoarece instalarea acestor obiective se desfăşoară
în mediul natural care este supus astfel poluării. Aceste obiective apar
ca bunuri specifice, cu regim juridic propriu fiind supuse fiecare unor
poluări specifice. De aici rezultă necesitatea protejării acestora atât
tehnic, cât şi împotriva unor efecte mecanice, uzurii lor permanente în
urma exploatării. Aceste exploatări au dus la elaborarea de
regulamente de exploatare care stabilesc norme, măsuri tehnice de
întreţinere şi protejare a acestor obiective artificiale.

SECŢIUNEA IV
PROTECŢIA FACTORILOR NATURALI DE MEDIU ÎN
AŞEZĂRILE UMANE

Protecţia mediului în aşezările umane se realizează în mod

specializat, în funcţie de factorii de mediu (aer, apă, sol, zgomot,
deşeuri etc.), prin metode de combatere a poluării cu ajutorul unor
măsuri şi procedee tehnice ca: amplasarea industriilor poluante la
distanţă faţă de localităţi; folosirea de metode tehnologice care produc
cât mai puţini poluanţi; evacuarea gazelor la altitudine prin coşuri
prevăzute cu filtre poluante; reducerea poluării determinată de
mijloacele de transport şi altele.

163
 Dreptul mediului

Poluarea la nivel global a cunoscut o amploare deosebită după

secolul al XIX-lea – industriile fiind cele mai mari purtătoare ale
formelor poluării. O altă cauză a poluării ar fi creşterea accentuată a
populaţiei şi dezvoltarea oraşelor însoţită de concentrarea activităţilor
industriale în mediul urban.
Principalele tipuri de poluare sunt: poluare microbiană,
poluare artizanală şi poluare industrială.
Poluarea microbiană – este o poluare naturală, provocată de
bacteriile care trăiesc şi se dezvoltă în materiile aflate în stare de
descompunere ori putrefacţie, precum şi în apele stătătoare.
Poluarea artizanală – este legată de activităţile economice
umane care sunt surse de poluare sonoră, de poluare a apei şi aerului şi
de deşeuri.
Poluarea industrială – care se datorează dezvoltării
civilizaţiei industriale care de la mijlocul secolului trecut a produs
modificări profunde şi accelerate mediului înconjurător, datorită
solicitării din ce în ce mai mari a resurselor naturale, a extinderii
suprafeţelor cultivate şi a schimbării sistemelor de cultură a
despăduririlor masive pentru obţinerea de masă lemnoasă şi de
terenuri noi pentru agricultură, a dezvoltării exploatării subsolului,
precum şi a altor activităţi cu impact asupra mediului.
Civilizaţia industrială a făcut posibilă o creştere demografică
rapidă, ceea ce a dus la o puternică dezvoltare a procesului de
urbanizare, a creat noi aglomerări umane pe spaţii tot mai restrânse,
etc.

SECŢIUNEA V
PROTECŢIA MEDIULUI DE VIAŢĂ AL POPULAŢIEI

În promovarea unui „mediu de viaţă sănătos” un rol important

revine normelor de igienă a mediului de viaţă al populaţiei, care se
referă la: zonele de locuit, aprovizionarea cu apă a populaţiei,
colectarea şi îndepărtarea reziduurilor, activitatea unităţilor în care se
desfăşoară acţiuni social-culturale, unităţile de prestări servicii pentru
populaţie, unităţi sanitare cu paturi, prevenirea şi combaterea bolilor

164
 Dreptul mediului

transmisibile, condiţiile de transport, alimentele şi protecţia sanitară a

acestora.

1. Normele de igienă referitoare la zonele de locuit9

Prin sistematizarea teritoriului, trebuie să se urmărească ca pe
terenurile destinate amplasării şi dezvoltării aşezărilor umane să se
asigure protecţia populaţiei împotriva surpărilor şi alunecărilor de
teren, avalanşelor şi inundaţiilor, emanaţiilor sau infiltraţiilor de
substanţe toxice, inflamabile sau explozive, poluării mediului. Trebuie
avute în vedere, de asemenea, şi posibilităţile de alimentare cu apă
potabilă, de îndepărtare şi neutralizare a apelor meteorice, a apelor
uzate şi a reziduurilor, dezvoltarea normală a zonelor verzi, a zonelor
de recreere şi odihnă.
Amplasarea locuinţelor trebuie să se facă astfel încât să se
asigure însorirea acestora, iar distanţa dintre clădiri trebuie să fie
corespunzătoare pentru a nu se umbri reciproc.
Unităţile de mică industrie, comerciale şi de prestări servicii,
care pot crea riscuri pentru sănătate sau disconfort pentru populaţie
prin producerea de zgomot, vibraţii, mirosuri, praf şi fum, gaze toxice
sau iritante, se amplasează la distanţe de minimum 15 m de ferestrele
locuinţelor.
Pentru unităţile aflate în interiorul şi exteriorul locuinţelor, se
vor asigura mijloacele adecvate de limitare a nocivităţilor.
Zonele necesare odihnei şi recreaţiei se amplasează în locuri
care prezintă cele mai avantajoase elemente naturale, fiind interzisă
amplasarea: întreprinderilor care prin activitatea lor produc zgomot,
vibraţii sau impurifică apa, aerul, solul; unităţilor zootehnice;
unităţilor de transport; a staţiilor de epurare a apelor uzate şi locurilor
de depozitare a reziduurilor.
Între întreprinderile industriale care pot polua atmosfera sau
produc zgomot sau vibraţii şi teritoriile protejate învecinate se asigură
zone de protecţie sanitară. Prin teritorii protejate în acest sens se
înţeleg: zone de locuit, parcurile, rezervaţiile naturale, zonele de
interes balneoclimateric, de odihnă şi recreaţie etc.. Se interzice
amplasarea oricăror obiective, cu excepţia celor destinate personalului
de întreţinere şi intervenţie în zonele de protecţie.

165
 Dreptul mediului

Obiectivele economice care, prin natura activităţii lor pot

polua atmosfera, se amplasează în zonele destinate industriilor
poluante.

2. Norme de igienă referitoare la aprovizionarea cu apă a

localităţilor
Pentru aprovizionarea cu apă a localităţilor se pot folosi surse
subterane şi surse de suprafaţă care îndeplinesc condiţiile de calitate
din standardul de stat pentru apă potabilă.
Sursele de apă, construcţiile şi instalaţiile centrale de
alimentare cu apă potabilă, precum şi reţelele de distribuţie se vor
proteja prin instituirea zonelor de protecţie sanitară.
Tehnologiile şi substanţele folosite în tratarea apei în scopul
potabilizării vor fi avizate sanitar.
Distribuţia apei trebuie să fie continuă, iar în caz de revizii,
remedieri ale instalaţiilor sau întreruperi accidentale, se va relua
distribuţia apei potabile, după spălarea şi dezinfecţia reţelei.
Pentru protecţia sanitară a apei este necesară o strictă
supraveghere şi bună întreţinere a reţelei de distribuţie. Întreţinerea şi
buna funcţionare a instalaţiilor de alimentare cu apă (izvoare, fântâni)
se asigură de către deţinător prin instituirea perimetrelor de protecţie
sanitară şi amenajarea igienică a instalaţiilor.

3. Norme de igienă referitoare la colectarea şi

îndepărtarea reziduurilor10
Primăriile şi agenţii economici sunt obligaţi să asigure
îndepărtarea apelor uzate (menajere, industriale, orăşeneşti), apelor
meteorice, precum şi întreţinerea salubrităţii domeniului public şi
privat. Cetăţenii sunt obligaţi să respecte măsurile stabilite de primărie
pentru asigurarea igienei publice şi salubrităţii locale, regulile de
igienă în gospodăria sau locuinţa proprie, astfel încât să nu creeze
disconfort vecinilor.
Îndepărtarea apelor uzate menajere şi industriale se face
numai prin reţeaua de canalizare a apelor uzate.
Este interzisă răspândirea direct pe sol sau în bazinele
naturale de apă, a apelor uzate, menajere şi industriale, deversarea

166
 Dreptul mediului

apelor uzate în zona de protecţie sanitară a surselor şi instalaţiilor de

alimentare cu apă.
Apele uzate provenite de la instalaţiile sanitare precum şi de la
orice unităţi, care prin specificul lor contaminează apele reziduale cu
agenţi patogeni sau poluează cu substanţe chimice ori radioactive, se
vor trata în incinta unităţilor respective, asigurându-se dezinfecţia
înainte de evacuare în colectorul stradal. Canalele deschise pot fi
folosite numai pentru evacuarea apelor meteorice.
Agenţii economici, asociaţiile de locatari şi cetăţenii au
obligaţia de a colecta şi îndepărta reziduurile solide, menajere şi
industriale, în locuri amenajate special şi autorizate sanitar.
Precolectarea reziduurilor menajere şi stradale se face în
recipiente acoperite şi menţinute în bună stare, amplasate în condiţii
salubre, în spaţii special amenajate. Sistemul individual de îndepărtare
şi neutralizare a reziduurilor menajere este permis numai în localităţile
rurale.
Rampele de depozitare controlată a reziduurilor menajere şi
stradale, ca şi cele pentru depozitarea reziduurilor industriale, se
amplasează pe terenuri avizate de organele teritoriale de specialitate
(în nici un caz pe malul apelor) şi la distanţă de cartierele de locuinţe.
Vehiculele pentru transportul reziduurilor solide trebuie să fie
acoperite, întreţinute igienic şi dezinfectate periodic.

4. Norme de igienă privitoare la unităţile de folosinţă

publică
Prin unităţi de folosinţă publică se înţeleg categoriile de
instituţii în care se desfăşoară activităţi social-culturale, unde se
găsesc temporar colectivităţi de muncă sau de recreere, precum şi
unităţile în care se efectuează prestaţii de servicii pentru populaţie,
denumite „unităţi”.
Unităţile vor fi racordate la sistemele publice de alimentare cu
apă potabilă sau la surse proprii de apă potabilă şi vor fi prevăzute cu
instalaţii interioare de alimentare cu apă şi de canalizare
corespunzătoare. De asemenea vor fi racordate la sisteme publice de
canalizare a apelor uzate, iar în lipsa acestora vor utiliza instalaţii
proprii pentru colectarea, tratarea şi evacuarea apelor uzate. Instalaţiile
de distribuţie a apei potabile şi de evacuare a apelor uzate şi obiectele

167
 Dreptul mediului

sanitare vor fi menţinute în permanentă stare de funcţionare şi

curăţenie.
Conducerile unităţilor se vor îngriji de menţinerea stării de
curăţenie şi confort în fiecare unitate şi anexele aferente, iar
instalaţiile de iluminat, încălzit şi ventilaţie existente în dotarea
unităţilor, vor fi menţinute în permanentă stare de funcţionare.
În sălile unităţilor de cultură nu se va permite accesul unui
număr de persoane mai mare decât capacitatea proiectată şi autorizată
sanitar.
În colectivităţile temporare (şantiere, campinguri, cabane),
precum şi în unităţile de folosinţă publică se vor asigura condiţiile de
igienă necesare pentru prevenirea îmbolnăvirilor.
Întreprinderile care deţin sau exploatează băi publice se vor
îngriji de întreţinerea construcţiilor aferente pentru ca acestea să
funcţioneze în permanenţă la parametrii proiectaţi în permanentă stare
de curăţenie. Ştrandurile pot fi amenajate pe malurile râurilor,
lacurilor sau mării cu respectarea unor cerinţe stricte în scopul
protecţiei sanitare a acestora, iar bazinele de înot vor fi umplute numai
cu apă din reţea sau apă de mare.

5. Norme de igienă pentru transporturile de persoane

La proiectarea, execuţia şi funcţionarea construcţiilor,
vehiculelor şi căilor de transport, este necesar să se respecte condiţiile
minimale indispensabile pentru asigurarea protecţiei sănătăţii
pasagerilor şi personalului. Societăţile comerciale sau regiile
autonome care fac servicii de transport au obligaţia să respecte aceste
condiţii şi să-şi întocmească regulamente de funcţionare şi exploatare.

5.1. Transportul în comun şi preorăşenesc

La proiectarea şi construcţia autobuzelor, troleibuzelor şi
tramvaielor şi a utilităţilor legate de traseele acestora, se vor lua
măsuri pentru a evita emisiile poluante şi sursele de zgomot şi pentru a
evita accidentarea cetăţenilor.
La construcţia şi amenajarea mijloacelor de transport în
comun se vor lua măsuri de reducere la minimum a emisiilor de
poluanţi chimici, de zgomot şi de vibraţii.

5.2. Transportul aerian

168
 Dreptul mediului

La proiectarea, construirea şi în timpul exploatării navelor şi

aeroporturilor este necesar să se respecte normele de protecţie sanitară
a echipajului, a călătorilor şi personalului din aeroporturi.
Aeroporturile trebuie să beneficieze de apă potabilă şi să fie dotate cu
instalaţii de evacuare a deşeurilor solide şi lichide de la aeronave şi de
la sol, precum şi cu instalaţii adecvate preparării, manipulării şi
servirii în condiţii igienice a alimentelor şi băuturilor.
Aeroportul trebuie să dispună de cabinet medical dotat cu
personal, materiale şi local corespunzător, iar aeronavele trebuie să
dispună de apă potabilă.

5.3. Transporturi feroviare, navale şi rutiere

Elementele fixe trebuie să dispună de sisteme de alimentare cu
apă potabilă, de îndepărtare a apelor uzate şi a deşeurilor, de unităţi de
alimentaţie publică colectivă şi asistenţă medicală. Vagoanele pentru
călători vor fi construite conform standardelor cerute în acest sens.
Amplasarea, proiectarea şi realizarea porturilor se vor face
ţinându-se seama de distanţele faţă de apă şi de localitate, de
posibilitatea de amenajare a malurilor, a cheiurilor, a instalaţiilor de
acostare a navelor şi a spaţiilor de depozitare, pentru a se evita
afectarea stării de sănătate şi de confort a populaţiei.
Portul trebuie să dispună de o reţea de distribuţie a apei
potabile racordată la reţeaua localităţii sau la surse proprii, şi de o
reţea de canalizare racordată la reţeaua de canalizare a localităţii sau la
sisteme proprii de tratare şi neutralizare a apelor uzate. Navele trebuie
să fie prevăzute cu sisteme de înmagazinare a apei potabile şi cu reţea
de distribuţie.
Colectarea şi evacuarea apelor uzate se fac în instalaţii proprii,
cu evacuare în apa mării după separarea deşeurilor lichide uleioase şi
a grăsimilor şi după dezinfecţia cu substanţe clorigene.
Mijloacele de transport destinate transportului rutier
interurban de călători se vor construi şi amenaja potrivit cerinţelor
legii, fiind stabilite reguli şi condiţii obligatorii pentru proiectarea,
construcţia, amenajarea şi funcţionarea autogărilor şi a drumurilor
publice.11
În concluzie, precizăm că nivelul de trai al unei ţări, precum şi
încadrarea acesteia în rândul ţărilor civilizate, sunt condiţionate şi de
cadrul legislativ consistent în materia normelor de igienă, precum şi

169
 Dreptul mediului

de aplicarea cu eficienţă a acestora, condiţii ce constituie în acelaşi

timp premise fundamentale a existenţei unui popor sănătos.
Sănătatea şi viaţa oamenilor, precum şi calitatea mediului pot
fi afectate nu numai prin noxele datorate diferitelor activităţi
industriale, ci şi prin calitatea produselor şi serviciilor ce li se oferă.
Un domeniu important al protecţiei vieţii, sănătăţii populaţiei
şi a mediului îl constituie satisfacerea necesităţilor de consum de
produse alimentare şi respectarea condiţiilor de igienă şi de mediu la
fabricarea, manipularea, depozitarea şi transportul acestora.

SECŢIUNEA VI
RĂSPUNDEREA JURIDICĂ

Protecţia juridică a mediului artificial se realizează în

principal, prin instituirea unor mijloace juridice specifice, reprezentate
de norme juridice civile, administrative, penale, de dreptul muncii.
Răspunderea juridică pentru încălcarea normelor de drept ce
privesc protecţia aşezărilor umane şi a obiectivelor artificiale din afara
aşezărilor umane poate fi: contravenţională, civilă sau penală.

1. Răspunderea contravenţională
O apărare eficientă a mediului artificial se realizează prin
mijloacele de drept administrativ, deoarece legiuitorul a stabilit în
domeniul activităţilor sociale cu impact asupra mediului, o serie de
norme a căror încălcare atrage aplicarea sancţiunii contravenţionale
sub forma amenzii.
Destinatarii normelor administrative incidente în materie sunt
persoanele fizice şi juridice, autorităţile publice locale cu atribuţii în
protecţia mediului artificial.
Art. 83 din Legea nr. 137/1995 republicată, stabileşte faptele
contravenţionale în materie şi sancţiunile corespunzătoare.
Cuantumul amenzilor contravenţionale se reactualizează anual
prin Hotărâre de Guvern.

2. Răspunderea civilă
Această formă a răspunderii juridice intervine în situaţia
cauzării de daune ecologice mediului artificial. Daunele ecologice

170
 Dreptul mediului

sunt cauzate cel mai adesea prin aplicarea diferitelor tehnologii,

folosirea de instalaţii, utilaje şi materiale periculoase pentru mediu.
Răspunderea civilă pentru pagubele cauzate prin poluare
mediului artificial, este o răspundere civilă obiectivă, independentă de
culpa autorului.

3. Răspunderea penală
Mijloacele de drept penal sunt unele dintre cele mai severe şi
eficiente mijloace juridice de protecţie a mediului artificial, datorită
gradului ridicat de pericol social pe care-l prezintă faptele penale care
prejudiciază mediul creat de om, calificate de lege ca fiind infracţiuni.
Infracţiunile prin care se aduc atingeri activităţilor economice
şi sociale cu impact asupra mediului sunt 12, în principal, următoarele:
- continuarea activităţii după suspendarea acordului şi/sau
autorizaţiei de mediu;
- eliberarea acordului şi/sau autorizaţiei de mediu fără
documentaţia obligatorie completă;
- prezentarea de concluzii sau informaţii false în studiile şi
analizele de impact asupra mediului;
- provocarea de poluare accidentală datorită
nesupravegherii lucrărilor, instalaţiilor, echipamentelor
prevăzute în acordul şi/sau autorizaţia de mediu;
- continuarea activităţii după dispunerea încetării acesteia.
Constatarea şi cercetarea infracţiunilor se face de către
organele de urmărire penală, conform competenţei legale.

NOTE BIBLIOGRAFICE

171
1
A se vedea, Ernest Lupan, op. cit., (1997), pag.258-261.
2
Cadrul legal îl constituie: Legea nr.137/1995 privind protecţia mediului, republicată, Legea nr.50/1991 privind autorizarea
executării construcţiilor şi unele măsuri pentru realizarea locuinţelor, modificată şi completată prin Legea nr.125/1996;
Hotărârea Guvernului nr.456/1994 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Lucrărilor Publice şi Amenajării
Teritoriului, republicată în 1996, Hotărârea Guvernului nr.272/1994 pentru aprobarea Regulamentului privind controlul de stat
al calităţii în construcţii, Ordinul M.S. nr.536/1997 pentru aprobarea normelor de igienă, Regulamentul de atestare pentru
elaborarea studiilor de import asupra mediului şi a bilanţurilor de mediu nr.278/1996, şi a recomandărilor privind mediul de
viaţă al populaţiei etc.
3
Această obligaţie se naşte şi există ori de câte ori o persoană fizică sau juridică desfăşoară activităţi de interes public
sau de utilitate publică ; cu titlu exemplificativ într-o speţă, Curtea Supremă de Justiţie prin Decizia nr.783 din
17.04.1996 a apreciat ca justă sancţionarea contravenţională a persoanelor vinovate şi interzicerea funcţionării unei
mori de grâu aparţinând lui SC ”G” SRL.I.
4
Această obligaţie este consecinţa incidenţei dispoziţiilor Codului Civil, respective art.998-1003 ce reglementează
răspunderea pentru fapta proprie şi pentru fapta altuia şi deci intervine atât în privinţa persoanelor juridice, cât şi a
persoanelor fizice.
5
Conform DEX, op. cit., p.629, prin microclimat se înţelege “totalitatea condiţiilor de climă (temperatură, umiditate,
vânt) particulare unor spaţii mici ; clima spaţiului din imediata apropiere a solului ”.
6
Pentru o detaliere a activităţilor ce necesită efectuarea studiilor de impact, vezi Revista „Drept Comercial Român”
nr.5/1997, p.48.
7
Art. 11 din Legea nr.137/1995, republicată.
8
În acest sens art.12 din Legea nr.137/1995 instituie principiul publicităţii procedurii de autorizare conform căruia
„mediatizarea proiectelor şi activităţilor pentru care se cere acord sau autorizaţie şi a studiilor de impact, precum şi
dezbaterea publică se asigură de către autoritatea pentru protecţia mediului”.
Apreciem că în funcţie de competenţa de autorizare, se vor utiliza mijloace de publicitate la nivel naţional şi local.
9
Aceste norme sunt prevăzute în Ordinul M.S. pentru aprobarea Normelor de igienă şi a recomandărilor privind
mediul de viaţă al populaţiei nr.536, publicat în Monitorul Oficial nr.140 din 3 iulie 1997.
10
A se vedea, Normele de igienă şi recomandările privind mediul de viaţă al populaţiei, Cap.V, aprobate prin Ordinul
M.S. nr.536/1997.
11
A se vedea, în acest sens, Hotărârea Guvernului nr.36/1996 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor la
normele privind exploatarea şi menţinerea în stare bună a drumurilor publice, publicată în Monitorul Oficial nr.28 din
6 februarie 1996.
12
Art.85 din Legea mediului nr.137/1995, republicată.