Leotescu Cosmina Mihaela

Facultatea de Geografie
Anul I, GADR, Grupa 410
Eutanasierea. Aspecte etice

Tema eutanasiei reprezintă o provocare pentru discursul bioeticii, o unitate de perspectivă

fiind departe de a fi atinsă, atît în tratările internaţionale (Garrard, Wilkinson, 2005;
Magnusson, 2004; Chapple et al, 2006) cît şi în cele româneşti recente (Ioan, Gavrilovici,
Astărăstoae, 2005:168-188; Morar, 2005; Deaconescu, 2005; Iloaie, 2009). Frecvenţa mare a
acestei teme în revistele medicale indexate în Medline, PubMed sau ETHXWeb atestă
actualitatea sa, pregnanţa ei între temele recente de bioetică, precum şi importanţa conturării
unei perspective nuanţate, echilibrate, departe de excesele atît ale mişcărilor de tip
Compassion & Choices (fosta Societate Hemlock) cît şi a activismului pro-viaţă (gen
mişcarea Not Dead Yet).
Eutanasia și sinuciderea asistată sunt subiecte care au provocat dintotdeauna discuții
înflăcărate și reacții din cele mai diverse, atât în mediul academic, politic, medical, cât și în
viața de zi cu zi. Astăzi însă, informația mediatică se raspândește cu mare viteză în toată
lumea, iar oamenii sunt permanent la curent cu evenimentele relevante, la care ar fi avut cu
greu acces în trecut.
Care este diferența dintre eutanasie și sinucidere asistată?
Cei doi termeni pot fi deosebiți privind la persoana care îndeplinește actul final, actul fară
de care nu ar surveni moartea. Astfel, dacă moartea este indusă de alta persoană decât
pacientul, avem de-a face cu eutanasia. Pe de alta parte, dacă persoana care urmează să
moară își administrează de exemplu o doză letală de medicamente, prescrise de doctor în
acest scop, vorbim despre sinucidere asistată.
Eutanasia nu este o idee recentă
Istoria eutanasiei se întinde mult înapoi în timp, în antichitate. Grecii și romanii
permiteau, în anumite situații, eutanasia. Lucrurile s-au schimbat mai târziu, o dată cu
apariția religiilor monoteiste și sacralizarea vieții. În secolul XX s-au format numeroase
organizații care militează pro sau sau contra eutanasiei. Prima a fost constituită în 1935 de un
grup de medici londonezi și se numea The Voluntary Euthanasia Society. Aceasta a fost
urmată, în 1938, de Hemlock Society, înființată în Statele Unite.
Leotescu Cosmina Mihaela
Facultatea de Geografie
Anul I, GADR, Grupa 410
Hemlock Society numară în prezent 67.000 de membri, care sprijină decizia individului
de a muri. Visăm la o vreme când toți americanii vor putea trăi și muri ca oameni liberi, în
demnitate și conform cu propriile valori, spune presedinta asociației, Barbara Lee.
Totuși, are omul dreptul să decidă când să își pună capăt vieții? Vocile împotriva
eutanasiei și sinuciderii asistate ar putea spune că persoana care face asta se joacă de-a
Dumnezeu. Da, dar eutanasia îi dă dreptul omului să moară în demnitate și să evite suferința
dinaintea inevitabilului, ar spune ceilalți, care militează pentru aceste practici.
Argumente în favoarea eutanasiei și sinuciderii asistate:
Este o modalitate de a opri suferința extremă prin care trec unii bonavi în stadiu terminal
și de a le oferi o moarte liniștită. De obicei oœmoarte bună este descrisă că trecerea în
neființă într-un mediu plăcut, familiar și fără suferință, ca și cum ai adormi. Cicero spunea că
o moarte bună este modalitatea ideală de a respecta legea naturii, părăsind lumea în liniște și
demnitate.
Oamenii ar trebui să aibă dreptul să decidă momentul propriei morți. În secolul al XVIII-
lea, filozoful scoțian David Hume susținea în eseul său Despre sinucidereœcă, într-o
societate liberă, oamenii ar trebui să aibă dreptul să aleagă modul în care vor să moară. Unele
voci susțin și că acest drept ar trebui totuși temperat prin obligația de a nu face rău altei
persoane.
Menținerea în viață a unei persoane, mai mult decât durata naturală de viață (de exemplu
prin conectarea la aparate), nu este morală;
Oamenilor ar trebui să li se permită să moară cu demnitate. Există mari diferențe între
modurile în care fiecare vede conceptul de a trăi și a muri în demnitate. Cele mai comune
umilințe care ar justifica eutanasia sunt: persoana devine o povară pentru ceilalți,
incapacitatea de a mai face față activităților cotidiene, petrecerea ultimei perioade a vieții
într-un spital sau cămin; rudele bolnavului nu ar mai trebui să îndure clipele dificile în care
își văd apropiații așteptând o moarte lentă și dureroasă; s-ar reduce costurile pentru îngrijirea
pacienților incurabili; eutanasia și sinuciderea asistată se practică oricum în cămine și spitale,
iar medicii, membrii familiei sau apropiații care acceptă să facă asta pot fi acuzați de crimă.
Argumentele împotriva sinuciderii asistate și eutanasiei se bazează, de obicei, pe
principiile etice și religioase cu privire la sacralitatea vieții. De asemenea, sunt voci care
susțin că legalizarea eutanasiei ar putea grăbi moartea unor persoane, împotriva voinței lor.
Leotescu Cosmina Mihaela
Facultatea de Geografie
Anul I, GADR, Grupa 410
Sacralitatea vieții. Acest argument se bazează pe valorile religioase care consideră viața
sacră și inviolabilă. Conform acestui principiu, nici o persoană nu are dreptul de a lua viața
altcuiva.
Diagnosticul greșit sau eventualitatea unor noi tratamente. Conform acestui punct de
vedere, unde există viață, există speranță. Susținătorii săi sunt de parere că în condițiile
evoluției rapide a societății moderne, a tehnologiei și tehnicilor medicale, eutanasia ar lua
dreptul unor persoane bolnave de a beneficia de viitoarele tratamente și implicit de o viață
mai bună.
Legalizarea eutanasiei în cazurile medicale grave, ar face din această practică o rutină,
folosită pe scară largă. Chiar dacă cineva își dorește să fie eutanasiat, această dorință ar putea
fi rezultatul depresiei sau a interpretării eronate a diagnosticului.
Eutanasia ar submina finanțarea sectorului geriatric și furnizarea de asistență
corespunzătoare pentru persoanele vârstnice. Ar submina de asemenea activitățile de
cercetare în această zonă. Ar compromite în mod grav relațiile dintre persoanele în vârstă,
sau dependente de asistență, și rudele lor, care ar putea să le preseze săœnu devină o povară.
Ar compromite relația de încredere dintre medic și pacient.
Orice formă de sinucidere este greu de suportat pentru persoanele apropiate care rămân în
viață; o astfel de decizie ar afecta în special copiii din viața bolnavului.

Regatul Belgiei este singura țară din lume care a autorizat, fără limită de vârstă, ca minorii
care au capacitate de discernământ și care suferă de o maladie incurabilă să poată alege să se
pună capăt suferințelor lor.
Modificarea legii privind eutanasia a avut loc în februarie 2014.
Legea se referă la toţi minorii care cer eutanasierea cu consimţământul părinţilor. Se aplică şi
copiilor mici care cer eutanasia după ce un medic a certificat faptul că respectivul copil înţelege
pe deplin implicaţiile deciziei.
Alex Schadenberg, director executiv la Coaliţia de Prevenire a Eutanasiei, a denumit măsura
ca pe o „formă de abandon”: „Belgia şi-a abandonat vârstnicii, iar acum spune că vrea să-şi
abandoneze şi copiii”, a declarat el pentru LifeSiteNews.com.
El a opinat că legea nu este făcută pentru a alina suferinţa unor copii cu dizabilităţi, ci pentru
a extinde „categoriile eligibile pentru moarte”.
Leotescu Cosmina Mihaela
Facultatea de Geografie
Anul I, GADR, Grupa 410
Împotriva legii au protestat numeroase grupuri, care au arătat că o altă lege similară, din
2002, a fost un dezastru.
Schadenberg a declarat că nu a fost surprins de adoptarea ei, spunând că proiectul eutanasiei
e „promovat orbeşte” în Belgia de un guvern care a ignorat toate abuzurile care deja au loc în
prezent pe baza legii anterioare a eutanasiei.
„Eutanasia a scăpat realmente de sub control în Belgia de ceva vreme. Cercetările arată că
aproximativ 32% din eutanasieri au loc fără să fie cerute. Peste jumătate din aceste ucideri nici
nu sunt raportate”, a mai spus el.
Schadenberg a spus că noua lege le va înlesni şi mai mult medicilor să curme, în mod lipsit
de discernământ, dar şi de repercusiuni, viaţa celor mai vulnerabili, despre care astfel se
consideră că nu merită să trăiască.
„Aceasta e logica sinistră a eutanasiei: odată ce uciderea e acceptată ca soluţie la dificultăţile
umane, simpla logică dictează că orice limită dispare”, scria despre lege Wesley J. Smith, fost
procuror american care acum activează public în domeniul respectării vieţii umane.
Președintele Comisiei federale de control și evaluare a eutanasiei, profesorul Wim
Distelmans, a confirmat cazul pentru cotidianul Het Nieuwsblad, subliniind că a fost unul
excepțional și rezervat situațiilor disperate.
''Sunt din fericire foarte puțini copii care să fie luați în considerare pentru astfel de cazuri,
însă asta nu înseamnă că trebuie să le refuzăm dreptul la o moarte demnă'', a spus profesorul
Wim Distelmans pentru cotidianul amintit.
Vârsta minorului nu a fost dată publicității, el suferea de o maladie în fază terminală. Legea
belgiană nu impune limită de vârstă în astfel de cazuri, în schimb legea similară din Olanda
impune limita legală de 12 ani pentru cazurile de eutanasiere.