PROIECTARE ŞI DIRECTIVARE ÎN
CONSTRUCŢII
Avînd în vedere referatul Direcţiei directivare, norme, normative, prescripţii nr. 5353 din 2
septembrie 1977,
In temeiul Decretului nr. 170/1976 pentru înfiinţarea şi organizarea Institutului central de
cercetare, proiectare şi directivare în construcţii, se emite următoarea
DECIZIE:
DIRECTOR GENERAL,
Ing. VALERIU CRISTESCU
INSTRUCŢIUNI TEHNICE Indicativ C.4-77
PENTRU APLICAREA TAPETELOR Înlocuieşte : C.4-70
1. PREVEDERI GENERALE
Obiect
1.2. Tapetele din polimeri pe suport de hîrtie se folosesc la construcţii de locuinţe şi social-
culturale, pentru tapetarea suprafeţelor interioare ale pereţilor, încăperilor cu umiditate relativă a
aerului de cel mult 60%, ca de exemplu: încăperi de locuit, holuri, vestibuluri, birouri, culoare,
săli de conferinţe, săli de aşteptare, magazine, restaurante etc, precum şi la construcţii industriale
în încăperi cu aceeaşi destinaţie.
1.3. Nu se admite aplicarea tapetelor pe suport de hîrtie în încăperi cu umiditate relativă a
aerului mai mare de 60% ca: băi, duşuri, bucătării, spălătorii sau alte încăperi cu condiţii
similare.
1.4. Tapetele pe suport de hîrtie se aplică pe:
a) pereţi din zidărie de cărămidă tencuită şi drişcuită fin sau tencuită şi gletuită cu glet de
ipsos, de var-ipsos sau cu pasta GIPAC;
b) pereţi din zidărie din blocuri mici, fîşii sau panouri de beton celular autoclavizat,
neteziţi prin tencuire sau gletuire în conformitate cu prevederile din prescripţiile tehnice ale
materialelor.
c) pereţi din beton turnat în cofraje de inventar cu faţa plană şi netedă (panouri prefabricate
sau pereţi din beton monolit) cu pori pînă la 5 mm sau avînd faţa netezită cu glet preparat dintr-o
pastă adecvată pentru acest tip de pereţi.
2. MATERIALE
2.12. Şipci ornamentale sculptate prin dăltuîre, conform MEFMC - NII nr. 3451-76.
2.13. Profile din PVC, conform MEFMC – NII nr. 943-73.
2.14. Glicerina tehnică, conform STAS 193-67.
2.15. Carboximetilceluloză, conform MICh - NID nr. 4702-71
Recepţie
3.1. Recepţia tapetelor pe suport de hîrtie se va face conform prevederilor din STAS
8341/1-75, şi în special a celor din anexa 1 la prezentele instrucţiuni tehnice.
Transport şi depozitare
3.2. Transportul se va face în conteinere închise tip CFR sau în lăzi, în autocamioane
acoperite.
Aruncarea sulurilor la manipulare este interzisă.
3.3. Depozitarea tapetelor şi a hîrtiei de ziar se va face în magazii închise, protejate
împotriva agenţilor atmosferici, acţiunii directe a razelor solare şi a umidităţii.
Depozitarea se va face în locuri ferite de orice sursă de incendiu. Sulurile de hîrtie tapet se
vor depozita în picioare pe un singur rînd. Făina de grîu (livrată în saci) şi cleiul de oase (livrat în
plăci sau în vrac), carboximetilceluloză livrată în saci şi glicerina livrată în sticle sau bidoane se
vor depozita în locuri ferite de umezeală, căldură şi acţiunea rozătoarelor.
4.1. Lucrările de tapetare vor fi începute după ce lucrările de finisaj (reparaţii la tencuială,
gleturi, montarea tîmplăriei şi a geamurilor, zugrăvirea tavanelor, vopsitorii, pardoseli turnate de
orice natură etc.) au fost complet terminate.
De asemenea, vor fi terminate şi în stare de funcţionare instalaţiile electrice, sanitare şi cele
de încălzire.
Executarea straturilor de circulaţie la pardoselile de parchet sau din polimeri precum şi
executarea straturilor suport uscate la pardoselile de parchet se pot face atît înainte cît şi după
montarea tapetelor.
4.2. Temperatura în încăperi va fi de minimum +15°C, iar umiditatea relativă a aerului de
maximum 60%, pentru a se asigura o bună aderenţă a tapetelor de stratul suport şi o lucrabilitate
optimă a cleiurilor şi a fîşiilor de tapet în timpul aplicării.
4.3. Umiditatea în procente a stratului suport nu va fi mai mare decît umiditatea de regim a
suprafeţei ce se tapetează:
— 2,5...3% la pereţii din beton sau la cei din zidărie tencuiţi, sau la cei gletuiţi cu glet de
var;
— 8% la pereţii gletuiţi cu glet de ipsos;
— 8% la pereţii alcătuiţi din elemente b.c.a.
Măsurarea umidităţii se va face cu unul din aparatele tip Higromette, Feutron sau Karl
Weiss, etalonate pentru fiecare tip de perete.
La pereţii din beton sau din zidărie tencuită se poate considera că stratul suport este
suficient de uscat, după circa 2 luni de la turnarea betonului, în cazul pereţilor de beton monolit
sau prefabricat, sau de la terminarea lucrărilor de tencuire a pereţilor din zidărie dacă timpul este
uscat, iar temperatura aerului este mai mare de +20°C. O verificare practică se poate face cu o
soluţie de fenolftaleină în alcool, în concentraţie de 1% care se pensulează pe o porţiune de circa
2 X 5 cm de pe suprafaţa suport; dacă porţiunea respectivă se colorează în violet sau în roz
intens, stratul suport are o umiditate mai mare de 2,5...3%.
La pereţii din elemente b.c.a se poate considera atinsă umiditatea de regim, după un an de
la montarea şi darea în exploatare a încăperilor respective sau la finisarea construcţiilor noi dacă
elementele b.c.a au fost păstrate în depozite tampon la producător pînă la atingerea umidităţii
admisibile pentru finisare (de regim) şi transportate acoperite pînă la şantier.
4.4. La alcătuirea şi proiectarea pereţilor de soluţii de finisaje pe pereţi, se va ţine seama de
condiţiile din anexa 1, privind caracterizarea din punct de vedere al permeabilităţii la vapori a
capetelor. Aplicarea diferitelor soluţii de finisaje pe faţa interioară şi exterioară a pereţilor
exteriori sau pe faţa din încăperile uscate şi pe faţa din încăperile umede * ) a pereţilor interiori
despărţitori, se va face astfel încît să se evite acumularea de umezeală, provenită din condensul
vaporilor în interiorul pereţilor respectivi sau din umiditatea iniţială mare la pereţii din elemente
b.c.a (> 8%)
5.1. Inainte de aplicarea tapetelor, pereţii din beton sau din zidărie, tencuiţi sau gletuiţi, se
vor verifica în ceea ce priveşte starea suprafeţei lor.
Pereţii trebuie să fie plini şi netezi, fără crăpături, adîncituri sau bavuri şi uscaţi
corespunzător pct. 4.3.
Abaterile de la verticală ale tencuielii pereţilor nu vor depăşi 1 mm/m şi maxim 3 mm pe
toată înălţimea încăperilor pînă la 3,5 m şi 5 mm la cele mai înalte.
Neregularităţi ale suprafeţelor (la verificarea cu dreptarul de 2 m lungime) se admit cel
mult două în orice direcţie, avînd adîncimea sau înălţimea pînă la 3 mm, în cazul tencuielilor
drişcuite şi pînă la 2 mm, în cazul tencuielilor gletuite.
5.2. Suprafaţa pereţilor se va pregăti de către tapetar prin curăţarea stropilor de mortar şi
zugrăveală care au căzut pe pereţi la finisarea tavanului şi prin şpacluirea cu pastă de ipsos a
micilor defecte locale. Suprafeţele reparate se vor şlefui cu hîrtie de şlefuit, iar praful rezultat din
şlefuire se va îndepărta cu o bidinea curată şi uscată.
*
Prin încăperi uscate respectiv umede se înţeleg încăperile cu umiditate relativă a aerului mai mică de 60%,
respectiv mai mare de 60%
Pregătirea cleiurilor
5.3. Pereţii gletuiţi şi pregătiţi conform pct. 5.2. se vor amorsa cu o soluţie de clei de oase,
iar hîrtia de ziar şi tapetele se vor lipi succesiv cu unul din cleiurile următoare:
— clei format dintr-un amestec de clei de oase şi făină, la care se adaugă un insecticid
(lindatex 20 sau carbotox) şi după caz un fungicid;
— clei, preparat pe bază de carboximetilceluloză. Prepararea cleiurilor se va face conform
anexei 2.
6. EXECUTAREA LUCRĂRILOR
Trasarea suprafeţelor
6.1. Inainte de începerea lucrărilor de tapetare, în încăperea respectivă se va trasa la
înălţimea prescrisă (de beneficiar sau proiectant) o linie orizontală de reper pînă la care pereţii se
vor pregăti şi acoperi cu tapete; suprafaţa de la linia de reper pînă la tavan se va zugrăvi în tonul
tavanului.
In cazul în care se aplică tapetul pînă la muchia de intersecţie a tavanului cu pereţii,
trasarea liniei orizontale de reper nu mai este necesară.
Aplicarea tapetelor
6.9. Inainte de aplicarea tapetelor, se va verifica la colţurile camerelor verticalitatea
muchiilor pereţilor şi se vor trasa pe fiecare perete, cu o sfoară unsă cu cretă sau cu pigmenţi
minerali, linii verticale de reper, pentru lipirea corectă a fîşiilor de tapet.
6.10. Hîrtia de tapet se va tăia din suluri în fîşii de lungime egală cu înălţimea peretelui sau
a porţiunii de perete care se va acoperi cu tapet. Marginile eventual rupte se îndreaptă cu o
foarfecă lungă.
Fâşiile astfel pregătite se vor aşeza pe masa de lucru, în teancuri cu faţa nevopsită în sus.
6.11. Aplicarea cleiului de făină sau CMC pe fîşiile de tapet se va face în modul următor:
— se va întinde cleiul (cu o bidinea sau o pensulă lată) pe o jumătate din lungimea fâşiei;
— partea pe care s-a aplicat cleiul se va îndoi în două, cu faţa unsă spre interior, evitîndu-
se suprapunerea peste jumătatea neunsă şi formarea de cute;
— se va proceda la fel şi cu cealaltă jumătate din lungimea fîşiei de tapet;
— fâşia de tapet, se va mai îndoi o dată, suprapunîndu-se cele două jumătăţi deja îndoite
şi se va aşeza timp de 5...10 minute pe o suprafaţă curată şi uscată, pentru ca astfel cleiul să
poată pătrunde în hârtie.
6.12. După ce s-au pregătit 4 sau 5 fîşii de tapet, ele se vor aplica pe perete, de pe scări
duble.
Pentru tapetele grele (peste 200 g/m2) se va aplica un strat de clei şi pe suprafaţa hîrtiei de
ziar aplicată în prealabil pe perete. Aplicarea tapetului se va face după ce stratul de clei s-a
zvîntat astfel ca să nu se mai umezească degetul, însă să mai aibă suficientă putere de lipire.
Prima fâşie de tapet se va lipi după una din cele două linii verticale de reper trasate pe
acelaşi perete, cu capătul potrivit pe linia orizontală de reper.
Fâşiile următoare de tapet se vor aplica cu marginile cap la cap (datorită modelelor în relief
în care se fabrică şi a peliculelor de polimeri aplicate pînă la marginea tapetului, nu se pot monta
cu marginile suprapuse).
6.13. In cazul cînd colţul camerei nu este vertical, locul rămas între linia verticală de reper
şi linia colţului se va completa prin croirea corespunzătoare a ultimei fîşii de tapet.
6.14. In jurul străpungerilor prin suprafaţa tapetată (ţevi de radiatoare, doze electrice etc),
tapetul va fi tăiat după dimensiunile ţevilor care îl străpung sau a golului, astfel ca să se lipească
exact pe conturul ţevii sau al golului; decuparea pe măsura golului se va face, după caz, înainte
sau după lipirea tapetului; în cazul golurilor, acestea vor fi mascate de capacele
întrerupătoarelor,, prizelor etc.
6.15. Aplicarea pe perete a fîşiilor de tapete se va executa de către doi tapetari; unul, urcat
pe o scară dublă, dezdoaie o jumătate din fîşia de tapet şi îi potriveşte capătul pe linia orizontală
de reper; celălalt tapetar dezdoaie şi întinde, de-a lungul liniei verticale de reper sau a marginii
verticale a fîşiei de tapet alăturate, cealaltă jumătate a fîşiei de tapet, aplicîndu-o pe perete pînă la
nivelul pardoselii.
6.16. Tapetul se va netezi cu ajutorul unei perii late, de sus în jos şi de la mijlocul fîşiei
înspre margini, pentru a se obţine o bună lipire prin eliminarea eventualelor bule de aer;
marginile fâşiilor se vor şterge cu o cîrpă moale curată şi uscată, pentru înlăturarea eventualului
exces de clei.
6.17. După terminarea lipirii tapetului în întreaga cameră, se vor aplica baghete de lemn
sau material plastic, la partea superioară a pereţilor, după linia orizontală de reper. Aplicarea
baghetelor se va face prin lipire, pe pereţi de beton sau prin batere în ţinte, (lemn) pe pereţi
tencuiţi sau pe pereţi din elemente de beton celular l autoclavizat.
6.18. Uneltele şi sculele folosite la executarea lucrărilor de tapetare sînt enumerate în anexa
3.
7. ÎNTREŢINEREA TAPETELOR
7.1. Intreţinerea tapetelor semilavabile tip TR şi a celor lavabile tip TCM şi TCP, se va face
prin ştergerea de praf cu perii sau cîrpe moi, curate şi uscate.
7.2. Eventualele pete sau zone înnegrite, în funcţie de natura şi mărimea lor, se pot curăţa
cu guma de şters sau cu o cîrpă moale umezită cu apă caldă şi săpun sau detergenţi.
Tapetul nu se va lăsa umed ci se va şterge imediat cu o cîrpă moale şi uscată. La tapetele
semilavabile nu se va freca insistent pe acelaşi loc.
8. RECEPŢIA LUCRĂRILOR
Plăcile de clei se sparg în bucăţi (cleiul în granule se va folosi ca atare) şi se introduc într-
un vas cu apă rece, unde se vor lăsa să se înmoaie timp de 24 ore. La 1 kg clei de oase se vor
adăuga 5 litri apă. După înmuierea cleiului, amestecul se va fierbe pînă la desfacerea completă a
bucăţilor de clei. Inainte de folosire, soluţia obţinută se va strecura prin sitele nr. 0315 sau nr. 25
cu 377 sau 600 ochiuri pe cm2. Soluţia se va folosi caldă (40°C ... 50°C). In cazul cînd au rămas
neconsumate cantităţi care s-au răcit, la continuarea lucrărilor soluţia se va încălzi din nou cu un
adaos redus de apă.