UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ

VETERINARĂ “ION IONESCU DE LA BRAD” DIN IAŞI

FACULTATEA DE AGRICULTURĂ
SPECIALIZAREA: TEHNOLOGIA PRELUCRĂRII PRODUSELOR
AGRICOLE

Determinarea parametrilor
aerului utilizat pentru
încălzirea unei camere

STUDENT,
GAFINCU ALIN CĂTĂLIN
GRUPA 485

IAŞI
2015
 CUPRINS

Introducere .................................................................................................................................... 3
1. DETERMINAREA SARCINII TERMICE DE IARNĂ…………………………………...4
1.1. Fluxul termic cedat prin transmisie .................................................................................. 4
1.1. Coeficienții A0 si Ac ......................................................................................................... 7
1.2. Sarcina termică pentru încălzirea aerului infiltrat prin neetanșeități. ............................... 9
2. DETERMINAREA SARCINII DE UMIDITATE............................................................... 13
2.1. Debite de umiditate degajată .......................................................................................... 13
2.2. Debite de umiditate preluate .......................................................................................... 14
3. PARAMETRII AERULUI INSUFLAT.................................................................................

Bibliografie .................................................................................................................................. 17

2
 Introducere
O cameră de căminesteîncălzităpeperioada de iarnă cu aercald. Camera
esteamplasatăînzonamediană a clădiriişi are următoareledimensiuni:
 lungimecameră: 5,98 m
 lăţimecameră: 4,32 m
 înălţimecameră: 2,70 m
 înălţimegeam: 1,81 m
 lungimegeam: 1,47 m
 înălţimeuşă: 2,25 m
 lăţimeuşă: 1,17 m
Temperatura din camerăeste de 21°C, iarnumărul de ocupanţieste de 3.

3
 1. DETERMINAREA SARCINII TERMICE DE IARNĂ

Pentru calculul sarcinii termice se utilizează relaţia (1) conform indicaţiilor din SR 1907-
1/1997 şi SR 1907-2/1997.

𝐴𝐶 +𝐴0
∆Q = QT ∙ 1+( ) + Qi[W] (1)
100
în care:
∆Q – necesarul de căldură [W]
QT - fluxul termic cedat prin transmisie datorită diferenţei de temperatură interior/exterior
A0, Ac – indici
Qi–sarcină termică pentru încălzirea aerului pătruns prin neetanşeităţi la deschiderea uşilor
şi geamurilor

1.1. Fluxultermiccedatprintransmisie
Se calculează ca sumă a fluxurilor termice cedate prin elemenţii constructive ai încăperii
(pereţi, podea, tavan, tâmplărie), cu relaţia (2):

𝑡𝑖 −𝑡𝑒
QT = ∑𝑝𝑖=1 𝐶𝑚 ∙ m ∙ A ∙ [W] (2)
𝑅𝑂𝑆

în care:
Cm – coeficient de corecţie stabilit în funcţie de masa specific a elementelor de construcţie,
astfel că:
- pentru zidărie şi beton: Cm = 0,94
- pentru tâmplărie: Cm = 1
m – coeficient de masivitate termică, astfel că:
- pentru zidărie şi beton: m = 1
- pentru tâmplărie: m = 0,5
A – suprafaţa elementului constructiv
ti- temperature din interiorulîncăperii
𝑡𝑖 = 21℃
te -temperatura din exteriorul încăperii, astfel că:

4
 - pentru mediul extern (SR 1907-1/1997 tabel 8) te= -18°C

Fig. 1.Zonarea climatică a României

- pentru încăperile alăturate te = ti – (2÷5)°C
𝑅𝑂𝑆 – rezistenţa termică specifică a elementului constructiv, astfel că:
a. Pentru peretele exterior se consideră o structură ca înfigura 2, iar 𝑅𝑂𝑆 se
calculează cu relaţia (3):

ti te

d2 d1

Fig. 2.Structura peretelui exterior

5
în care:
𝑅𝑂𝑆 = Rse+ Rst [grd ∙ m2/W](3)
Rse– rezistenţa specifică la propagarea căldurii spre exterior
Rse= 0,042 [grd ∙ m2/W]
Rst –rezistenţa termică specific la permeabilitate termică, se calculează cu relaţia
(4):
𝒅𝟏 𝒅𝟐
Rst= + [grd ∙ m2/W](4)
𝒃𝟏 ∙𝝀𝟏 𝒃𝟐 ∙𝝀𝟐

în care:
d1= 0,05 (grosimepolistiren)
d2 = 0,30 m (grosimecărămidă, zidărie)
b1 = 1,1 (polistiren)
𝑏2 = 1,0 (cărămidă)
λ1 = 0,04 [W/m ∙ K]
λ2 = 0,80 [W/m ∙ K]
b.Pentru pereţii interiori se consideră o structură ca în figura 3.

Fig. 3.Structuraperetelui interior

Rse= 0,042
Rst se calculează cu relaţia (5):
𝑑
𝑅𝑆𝑇 = 𝑏∙λ

6
 𝐵 = 1 𝑧𝑖𝑑𝑎𝑟𝑖𝑒
𝜆 = 0,80

c.Pentru podea şi tavan confecţionate din beton armat cu grosime de 0,20 m, astfel în
relaţia (3) Rse= 0,042 iar Rst se calculează cu relaţia (6):
𝒅𝟑 (6)
Rst = ,
b𝟑 ∙𝝀𝟑

unde:
d3 = 1 m
b3 = 1;
λ3 = 2,03 [W/m ∙ K]

d. Pentru tâmplărie rezistenţa termică 𝑅𝑂𝑆 se consideră cu 0,39 [grd ∙ m2/W]

5,98∙2,70−1,81∙1,47
QT =0,94 ∙ ( 0,05 0,30 )∙39+
0,042+ +
0,044 0,80

39
+1∙0,5∙1,81∙1,47∙ +
0,39
4,32∙2,70∙2
+2∙0,94∙ 0,30 +
0,042+
1∙0,80

4
+0,94∙(5,98∙2,70-2,25∙1,17) ∙ 0,30+
0,042+
1∙0,80

4
+1∙0,5∙1,81∙1,47∙( )+
0,39

2
+2∙0,94∙5,98∙4,32∙( 0,20 )= 1387,92 W
0,042+
1∙2,03

1.2. Coeficienții A0si Ac

Coeficientul A0 se numește “adios pentru orientare” și se determină pentru pereţii

exteriori cu ajutorul tabelului 2 din SR 1907-2/1997. Peretele exterior este orientat spre Sud, deci
A0= 5.

7
 Table 1.Adaosuri de orientare

Coeficientul Ac se numește “coeficient pentru compensarea suprafețelor reci” și se

calculează numai în cazul în care rezistența termică medie a încăperii Rm<10 m2*grd/w.

Rezistenţa termică se calculează cu relaţia:

𝐴𝑇 ∙(𝑡𝑖 −𝑡𝑒 )∙𝐶𝑚 𝑚2 ∙K = 5,66
Rm = [ 𝑊 ] (7)
𝑄𝑇

în care:

AT –suprafaţa totală a încăperii;

Valorile indicelui 𝐴𝐶 se obţin din diagrama 3 din SR 1907-1/1997;

𝐴𝑇 = 2(L∙h+l∙h+L∙l)= 107,26

Valoarea indicelui Ac este obținută cu ajutorul fig. 3 din SR 1907-2/1997;

Ac=6.5.

8
 Fig. 4 Valoarea indicelui Ac

1.3. Sarcina termică pentru încălzirea aerului infiltrate prin neetanșeități.

Se determină alegând valoarea maximă dintre două sarcini termice calculate: Qi=
max(Qi1;Qi2):

-Qi1 reprezintă sarcina termică calculată în funcție de volumul de aer proaspăt impus de
condițiile de confort;

Sarcina Qi1 se calculează cu relația (8):

𝐴 𝑐
Qi1= [𝑛𝑎0 ∙ 𝑐𝑚 ∙ 𝑉 ∙ 𝜌 ∙ 𝑐𝑝 ∙ (𝑡𝑖 − 𝑡𝑒 ) + 𝑄𝑢 ] ∙ (1 + 100 ) [𝑊] (8)

9
 𝑚3
na0 = 0,22∙10-3 [ ];
𝑠

𝐽
Cp = 917 [𝑘𝑔∙𝑔𝑟𝑑];

Qu =0,36 ∙ Ag∙ n ∙ (ti-te) ∙ Cm [𝑊](9)

în care:

na0 = debitul de aer proaspăt impus de limitele confortului fiziologic;

V = volumul încăperii 𝑚3 ;

ρ = densitatea aerului, ρ = 1,26 kg/m3;

𝐽
Cp = căldura specifică a aerului 19,17 ⁄𝐾𝑔 ∙ grd

Qu = sarcina termică pentru încălzirea aerului pătruns la deschiderea ușilor sau geamurilor și se
calculează cu relația (9), în care:

n = numărul de deschideri într-o oră, n = 2;

Af = aria ferestrei;

Qf = 0,36∙1,81∙1,47∙2(21+18)∙0,94= 70,22 [𝑊];

5,4
Qi1 = [0,00022 ∙ 0,94 ∙ 69,75 ∙ 1,26 ∙ 917 ∙ 39 + 70,22]+(1 + 100)= 720,19+1,054=

=721,244 [𝑊];

-Qi2 reprezintă sarcina termică determinată în funcție de viteza convențională a vântului.Pentru

Qi2 se folosește relația (10):
4⁄ 𝐴 𝑐
Qi2 = {𝐶𝑚 ∙ [𝐸 ∙ ∑ 𝑖 ∙ 𝐿 ∙ 𝑣 3 ∙ (𝑡𝑖 − 𝑡𝑒 )] + 𝑄𝑔 } ∙ (1 + 100 ) [𝑊](10)

în care:

Cm = coeficient de masivitate, Cm= 0.94;

E = factor de corecție în funcție de înălțimea clădirii, E = 1;

i = coeficient de infiltrare a aerului prin rosturile uşilor şi ferestrelor; valoarea se alege

din tabelul 5 SR 1907-1/1997;

i = 0,1389;

10
 Tabelul 2. Coeficienți de inflație

L - lungimea rosturilor de la fereastră;

L = 2 ∙ L+3 ∙ h = 2 ∙ 1,81+3 ∙ 1,47 = 8,03[𝑚];

V - viteza convențională a vântului pentru zona eoliană II conform fig. 4 din SR 1907-1/1997,

v = 5 m/s;

Tabelul 3.Vitezaconvențională a vântului

5,4
Qi2 ={0,94 ∙ [1 ∙ 0,1389 ∙ 8,03 ∙ 8,54 ∙ 39] + 70,22} ∙ (1 + 100)= 419,41∙ 1,054 =

11
 = 442,058[𝑊]

Qi se alege ca valoare maximă dintre Qi1și Qi2, deci Qi = 721,244 [𝑊];

Deci sarcina termică este:

𝐴𝑐 +𝐴0 5,4−5
ΔQ = 𝑄𝑇 ∙ [1 + ] + 𝑄𝑖1 = 1387,92 ∙ (1 + ) + 721,244= 2483,90[𝑊];
100 100

Fig. 5 Zonarea eoliană a României

12
 2. DETERMINAREA SARCINII DE UMIDITATE

Sarcina de umiditate prezentă în aerul din încăpere se determină ca diferenţă dintre debitele
de umiditate degajate şi preluate. Se calculează cu relația(12) :

∆Gv = Gd – Gp[kg/h](12)

în care:

∆Gv – sarcina de umiditate;

Gd - debit de umiditate degajată;

Gp - debit de umiditate preluată;

2.1. Debite de umiditatedegajată

Degajarea de umiditatese datoreazădoarprezențeioamenilorînîncăpereneglijându-se

altesurse. Se calculează cu relația(13):

Gd = Go = N ∙ gom [kg/h](13)

în care:

N = nr. de persoane din încăpere; N=3;

gom – debitul de umiditate datorato amenilor din încăpere;

13
 Fig. 6. Degajările de caldură si umiditate ale oamenilor

2.2. Debite de umiditate preluate

Datorita consumurilor de umiditate reduse dintr-o camera aceste pierderi se pot neglija.

Gp = 0;

gom = 95 g/h : 1000 = 0,095 [kg/h];

Gd = 3 ∙ 0,095 = 0, 285 [kg/h]

∆𝐺𝑉 = 𝐺𝑑 − 𝐺𝑝 = 0,285 − 0 = 0,285 [Kg/h]

14
 3. PARAMETRII AERULUI INSUFLAT
Parametrii aerului utilizat pentru încălzirea încăperii se determină utilizând diagram entalpie
- titlu de vapori (i-x) conform figurii 6, urmărind etapele:

Fig. 7 .Diagrama entalpie - titlu de vapori (i-x)

1. Se determină condiţiile existente în interiorul încăperii punctului i care cunoscându-se

temperatura ti și umiditatea relativă (φi).

t [℃] 20 23 27
𝜑% 60 65 67

Tabelul 4:Valoarea maxima a umiditatii relative

15
2. Se calculează coeficientul de termoumiditate 𝜀, care permite stabilirea direcţiei
corespunzătoare unei tansformări a stării aerului umed cu schimbarea de umiditate şi căldură.
Se determină cu relația(14):

∆Q
ε= [kj/kg](14)
∆Gv

3. Prin puncutul i se trasează o paralelă la dreapta corespunzătoare valorii calculate a

coeficientului de termoumiditate aflată in jurul diagramei i-x

4. Punctul c reprezintă parametrii aerului refulat de instalația de climatizare si se determină la

intersecția dintre paralela trasată anterior si temperatura tc a aerului refulat, determinată cu
relația (15):

6
tc =𝑡𝑖 +(10) [℃] (15)

5. Debitul de aernecesarîncălzirii se calculează cu relația (16):

ΔQ
L= [kg/h](16)
Δi
Δ𝑄 2483,90
𝜀= = ∙ 3,6 = 31375,57[kj/kg];
Δ𝐺𝑣 0,285

tc= 21 + 8 = 29 ℃;

∆i = ic – ii (17)

∆i = 52- 42 = 10;
1525,75
L= ∙ 3,6 = 549, 27 kg/h;
10

Depitul de aer cald necesar pentru incalzirea incaperii este de 549,27 [kg/h]

16
 Bibliografie

Badea A. ş.a., 1986 – Manualul inginerului termotehnician (vol. 2). Edit. Tehnică, Bucureşti
*** - SR 1907-1/1997 – Instalaţii de încălzire.Necesarul de căldură de calcul.Prescripţii de
calcul.
*** - SR 1907-2/1997 – Instalaţii de încălzire. Necesarul de căldură de calcul. Temperaturi
interioare convenţionale de calcul.
*** - STAS 6472/3-89 – Calculul termotehnic al elementelor de construcţie ale clădirilor.
*** - STAS 6648/1-82 – Calculul aporturilor de căldură din exterior.

17