Curs 7

Spaţii metrice

7.1 Noţiunea de distanţă (metrică)

Definiţie 7.1. Fie X o mulţime nevidă. Se numeşte distanţă (metrică) pe X o
funcţie d : X × X −→ R cu proprietăţile:

1) d(x, y) = 0 dacă şi numai dacă x = y

2) d(x, y) = d(y, x), pentru orice x, y ∈ X
3) d(x, y) ≤ d(x, z) + d(z, y), pentru orice x, y, z ∈ X.

Cuplul (X, d) se numeşte spaţiu metric.

Observaţie 7.2. Să observăm că d(a, b) ≥ 0, pentru orice a, b ∈ X. Într-adevăr, ı̂n 3)
luăm x = y = a şi z = b şi obţinem d(a, a) ≤ d(a, b) + d(b, a). Pe baza la 1) rezultă
d(a, a) = 0 şi deci d(a, b) + d(b, a) ≥ 0. Pe baza la 2) avem d(a, b) + d(b, a) = 2d(a, b).
Aşadar 2 · d(a, b) ≥ 0, ceea ce implică d(a, b) ≥ 0.

Exemplu 7.3. Oricare ar fi mulţimea X nevidă, funcţia


1, dacă x 6= y
d(x, y) =
0, dacă x = y

este o metrică pe X, numită metrica discretă.

Exemplu 7.4. Fie X = R. Atunci d definită prin d(x, y) = |x − y| este o metrică,

numită metrica uzuală pe R.

Definiţie 7.5. Fie (X, d) un spaţiu metric. Fie (xn ) un şir de puncte din spaţiu X
(adică xn ∈ X, pentru orice n ∈ N) şi x ∈ X. Spunem că (xn ) converge la x dacă
d(xn , x) → 0.

Definiţie 7.6. Un şir (xn ) din spaţiu metric (X, d) se numeşte fundamental dacă
pentru orice ε > 0 există N ∈ N astfel ı̂ncât pentru orice n ≥ N şi orice p ∈ N avem
d(xn+p , xn ) < ε.

Definiţie 7.7. Un spaţiu metric (X, d) se numeşte complet dacă orice şir fundamental
converge către un element din X.

1
2 CURS 7. SPAŢII METRICE

Exemplu 7.8. Spaţiul numerelor reale cu metrica uzuală (R, ||) este complet. Spaţiul
(Q, ||) nu este complet. De exemplu, fie
∞
√ 4 1 4 2 X an
2 = 1, 4142 · · · = 1 + + 2 + 3 + 4 + ··· = 1 + ,
10 10 10 10 n=1
10n
√
unde an este a n–a zecimală după virgulă a numărului 2. Fie
a1 a2 an
xn = 1 + + 2 + ··· + n
10 10 10
√
suma parţială. Şirul (xn ) este convergent la 2. Şirul (xn ) este fundamental şi xn ∈ Q,
√
dar limita sa, 2, nu aparţine lui Q.

7.2 Noţiunea de normă

Definiţie 7.9. Fie V un spaţiu vectorial peste R. Funcţia k·k : V −→ R se numeşte
normă dacă verifică proprietăţile:

1) kxk = 0 dacă şi numai dacă x = 0

2) kαxk = |a| kxk , pentru orice x ∈ V şi orice a ∈ R
3) kx + yk ≤ kxk + kyk , pentru orice x, y ∈ V.

Cuplul V, k·k se numeşte spaţiu normat.

Observaţie 7.10. Orice spaţiu normat este metric. Funcţia d(x, y) = kx − yk verifică
proprietăţile metricii. Într-adevăr, d(x, y) = 0 dacă şi numai dacă kx − yk = 0, care are
loc, dacă şi numai dacă x − y = 0, adică x = y. Proprietatea de simetrie, rezultă din

d(x, y) = kx − yk = k(−1)(y − x)k = |−1| ky − xk = ky − xk = d(y, x).

Inegalitatea triunghiului rezultă astfel:

d(x, y) = kx − yk = kx − z + z − yk ≤ kx − zk + kz − yk = d(x, z) + d(z, y).

7.3 Noţiunea de produs scalar

Definiţie 7.11. Fie V un spaţiu vectorial peste R. Funcţia h·, ·i : V × V −→ R se
numeşte produs scalar dacă verifică proprietăţile:

1) hx, xi ≥ 0 şi hx, xi = 0 dacă şi numai dacă x = 0

2) hx, yi = hy, xi pentru orice x, y ∈ V
3) hax + by, zi = ahx, zi + bhy, zi pentru orice x, y, z ∈ V, a, b ∈ R.

Teoremă 7.12 (Cauchy-Bunyakovsky-Schwarz). În orice spaţiu vectorial V peste R

ı̂nzestrat cu produs scalar are loc inegalitatea

|hx, yi|2 ≤ hx, xi · hy, yi, pentru orice x, y ∈ V.

7.4. SPAŢIUL EUCLIDIAN RN 3

Demonstraţie. Dacă x = 0 atunci avem hx, yi = h0, yi = 0 = hx, xi. Presupunem că
x 6= 0. Fie f : R −→ R definită prin f (t) = htx + y, tx + yi. Din proprietăţile produsului
scalar, rezultă că f (t) ≥ 0, pentru orice t ∈ R. Pe de altă parte, funcţia f

f (t) = thx, tx + yi + hy, tx + yi = t (thx, xi + hx, yi) + thx, yi + hy, yi

hx, xi · t2 + 2hx, yi · t + hy, yi

este funcţie de gradul al doilea. Pentru că f (t) ≥ 0, pentru orice t ∈ R, rezultă că ∆ ≤ 0.
Iar
∆ = 4hx, yi2 − 4hx, xi · hy, yi = 4 |hx, yi|2 − hx, xi · hy, yi .

Observaţie
p 7.13. Orice spaţiu vectorial ı̂nzestrat cu produs scalar este normat. Funcţia
kxk = hx, xi este o normă. Într-adevăr, kxk = 0 dacă şi numai dacă hx, xi = 0 dacă şi
numai dacă x = 0. A doua proprietate a normei este adevărată pentru că
p p p
kαxk = hαx, αxi = αhx, αxi = α2 hx, xi = |α| kxk .

A treia proprietate a normei rezultă din

kx + yk2 = hx + y, x + yi = hx, xi + 2hx, yi + hy, yi = kxk2 + 2hx, yi + kyk2

≤ kxk2 + 2 kxk kyk + kyk2 = (kxk + kyk)2 .

7.4 Spaţiul euclidian Rn

Fie Rn = R
| ×R×
n
{z· · · × R}. Un element x ∈ R este de forma
n ori

x = (x1 , x2 , . . . , xn )

unde xk ∈ R pentru orice k de la 1 la n. Numerele xk se numesc componentele lui x.

Mulţimea Rn ı̂nzestrată cu operaţiile de adunare şi ı̂nmulţire cu scalar pe componente:

x + y = (x1 + y1 , x2 + y2 , . . . , xn + yn )
αx = (αx1 , αx2 , . . . , αxn ), α ∈ R.

formează un spaţiu vectorial peste R.

Observaţie 7.14. Spaţiul Rn este un spaţiu vectorial care poate fi ı̂nzestrat cu produsul
scalar
hx, yi = x1 y1 + x2 y2 + · · · + xn yn .
Pentru n = 1 avem hx, yi = xy. Inegalitatea lui Cauchy-Bunyakovsky-Schwarz se scrie

(x1 y1 + · · · + xn yn )2 ≤ (x21 + · · · + x2n ) · (y12 + · · · + yn2 ).

Observaţie 7.15. Spaţiul Rn este un spaţiu normat ı̂nzestrat cu norma euclidiană

q
kxk = x21 + · · · + x2n .
√
În particular, pentru n = 1 avem kxk = x2 = |x|. Deci, pentru p spaţiul R norma
coincide cu modulul. Pentru n = 2 norma lui x este kxk = x1 + x22 şi coincide cu
2

lungimea vectorului x.
4 CURS 7. SPAŢII METRICE

Observaţie 7.16. Spaţiul Rn este un spaţiu metric ı̂nzestrat cu metrica euclidiană

p
d(x, y) = (x1 − y1 )2 + · · · + (xn − yn )2 .

Pentru n = 1, se obţine d(x, y) = |x − y| metrica uzuală pe R. Pentru n = 2, formula

distanţei este p
d(x, y) = (x1 − y1 )2 + (x2 − y2 )2 .
Observaţie 7.17. Spaţiul euclidian Rn este un spaţiu metric complet. Într-adevăr, fie
(xm ) un şir fundamental de puncte din Rn . Atunci, pentru orice ε > 0 există N ∈ N
astfel ı̂ncât pentru orice m ≥ N şi orice p ∈ N avem d(xm+p , xm ) < ε. Fie

xm = (xm,1 , xm,2 , . . . , xm,n ) şi xm+p = (xm+p,1 , xm+p,2 , . . . , xm+p,n ).

Datorită inegalităţii
q
|xm+p,k − xm,k | ≤ (xm+p,1 − xm,1 )2 + · · · + (xm+p,n − xm,n )2 = d(xm+p , xm ) < ε,

adevărate pentru orice k de la 1 la n, rezultă că şirurile de numere reale (xm,k )m ∈ N

sunt fundamentale pe R. Pentru că R este complet, rezultă că şirurile (xm,k )m ∈ N sunt
convergente la ak ∈ R. Fie a = (a1 , a2 , . . . , an ) ∈ Rn . Pentru că limm→∞ xm,k = ak ,
pentru orice k de la 1 la n, avem
q
d(xm , a) = (xm,1 − a1 )2 + · · · + (xm,n − an )2 → 0.

Am demonstrat că şirul (xm ) este convergent la un punct din Rn , ceea ce ne arată că Rn
este complet.
Observaţie 7.18. Folosind inegalitatea
q
|xm,k − xk | ≤ d(xm , x) = (xm,1 − x1 )2 + · · · + (xm,n − xn )2 , k = 1, . . . , n

deducem că xm → x dacă şi numai dacă xm,k → xk pentru orice k = 1, . . . , n când
m → ∞.
Observaţie 7.19. Pe spaţiul Rn se pot introduce şi alte norme. De exemplu, se poate
arăta că pentru p ≥ 1
1
kxkp = (|x1 |p + |x2 |p + · · · + |xn |p ) p

este o normă, numită p–normă. Pentru p = 2, se obţine norma euclidiană. Pentru p = 1

se obţine norma
kxk1 = |x1 | + · · · + |xn | .
Pentru cazul limită p = ∞ se obţine norma uniformă

kxk∞ = max(|x1 | , |x2 | , . . . , |xn |).

7.5 Bibliografie
1. I. Gavrea, Analiză matematică, Mediamira, 2004.
2. A. Ciupa, Analiză matematică, Mediamira, 1996.