Caracteristici ale jocului popular din Moldova

I. Clasificarea jocului popular în Moldova

Jocurile populare din Moldova sunt împărţite în trei categorii, după aria lor de extindere:
a) jocuri cu circulaţie generală – răspândite în toată ţara;
b) jocuri de circulaţie zonală – cu circulaţie pe o întreagă zonă etnofolclorică;
c) jocuri de circulaţie locală – cu o circulaţie pe spaţii restrânse.
Exemple
a) Dintre jocurile de circulaţie locală, cele mai importante sunt: Fudula, Sfredeluşul,
Alunelul, Banul Mărăcine, Brâul popii, Floricica, Hangul, Leşasca, Nătânga, Oiţa,
Periniţa, Sălcioara, Şarampoiul, Şchioapa.
b) Jocurile de circulaţie zonală sunt: Arcanul, Bătrâneasca, Burduiul, Chindia, Ciobănaşul,
Ciobăneasca, Coasa, Corăghiasca, Huţulca, Raţa şi Trilişeştii.
c) Din categoria jocurilor de circulaţie generală fac parte: Bătuta, Hora, De doi, Sîrba şi
Rusasca.
II. Aspecte muzicale caracteristice ale principalelor jocuri din Moldova
Melodia constituie complementul cel mai evident al dansului, ea fiind de cele mai multe ori
instrumentală, mai rar vocală (cântată de dansatori sau de muzicant); uneori ea este inlocuită de
acompaniament ritmic (tobe, bătăi din palme).
Textele însoţitoare sunt obligatorii numai pentru anumite dansuri. Ele pot fi strigate, cântate,
semicântate sau recitate.
Din punct de vedere morfologic se formează un nucleu structural comun concentrat în jurul
unor aspecte obligatorii: tempo-ul, ritmul, accentul metric şi mişcările însăşi.
Dansul este caracterizat prin următorii termeni: echilibru, sobrietate, voiciune, fantezie,
exuberanţă, forţă, plasticitate.
a) Jocuri cu circulaţie generală
Cel mai răspândit dans din Moldova este bătuta. În prezent, melodiile de bătută prezintă o
mare diversitate la nivelul întregului spaţiu românesc, iar în ceea ce privește zona Moldovei, cel mai
frecvent este întâlnită în judeţul Botoşani. Bătuta este utilizată în cadrul manifestărilor populare,
cum ar fi hora satului, claca sau şezătoarea, nunta, cumetria, petreceri familiale şi obiceiurile de
Anul Nou. Melodiile pe care se desfăşoară jocul în zona de circulaţie maximă evoluează într-o
viteză metronomică foarte mare (M.M.= peste 200), iar ritmic, piesa este construită aproape numai
din grupe de câte patru şaisprezecimi, într-o înşiruire continuă. Ca joc de perechi, se desfăşoară în
linie sau în semicerc, cu „plimbări cu paşi bătuţi în podea şi prin bătăi cu palmele pe carâmbii
cizmelor”. Ritmica melodiilor este mai complexă decât a mişcării paşilor. Elementul de limbaj
comun muzicii şi coregrafiei jocului de bătută este metrul, care realizează corelarea ritmului
muzical cu cel de dans. Accentele muzicale contribuie la îmbogăţirea faptului sincretic de folclor,
iar ritmul melodiilor se încadrează în sistemul divizionar, predominând celula bazată pe grupul de
patru şaisprezecimi. Scările muzicale evoluează de la pentacordie până la octocordie, între scările
octocordice fiind preferate: mixolidianul, ionianul şi eolianul. În ce priveşte forma arhitectonică,
melodiile de bătută sunt organizate strofic, uneori strofele sunt fixe, alteori de dimensiuni inegale.
Un alt joc popular foarte des întâlnit în Moldova este hora. Melodiile de horă se cântă la
toate manifestările folclorice însoţite de joc. Dimitrie Cantemir insistă asupra aspectelor
coregrafice, considerate ,,cu totul altele decât celelalte neamuri”, de asemenea Teodor T. Burada a
fost preocupat mai ales de descrierea jocului : ,,când se prind cu toţii de mână şi îşi fac un cerc larg
care se învârteşte încet când în dreapta, când în stânga, pe măsura cântecului, după plăcere,
înaintând un pas înainte sau îndărăt...”1.
Caracteristici generale:
a. folosirea sistemului ritmic divizionar, fraza ritmică având la bază succesiunea de opt
optimi în multiple divizări binare; mai nou, în unele hore sunt utilizate formule ritmice consecvent
ternare;
b. sistemul arhitectonic al horei este dominat de organizarea strofică, nefiind exclusă
variaţia. Improvizaţia este mai pronunţată în formele mai evoluate:
c. Melodica este bogată sub aspectul formulelor, sistemele modale folosite sunt majoritatea
octocordice.
d. Predomină diatonismul, atât tonal cât şi modal2.
Alături de caracteristicile generale apar şi particularităţi muzicale care justifică gruparea
melodiilor de horă în următoarele categorii:
a. hora ţărănească;
b. hora „boierească”;
c. hora lăutărească.
Hora ţărănească. Ritmica acestora este încadrată numai în măsuri binare.
Rusasca este un ,,joc vechi ţărănesc” cunoscut în zona Moldovei, joc ritmic foarte vesel,
care se dansează ca o horă (în Bucovina), ca un joc de perechi sau cercuri mici (Iaşi), iar în final se
unesc toţi într-un cerc mare.
Sîrba. Ritmul are un rol deosebit de important în caracterizarea melodiilor de joc, în special
a celor de sîrbă. În zona Moldovei există sîrbe în care este folosit consecvent ritmul binar simplu
într-un numar însemnat de variante. În aproximativ 50% din melodii este prezent tipul bifrazal, iar
1
Viorel Bîrleanu, Florin Bucescu, Melodii de joc din Moldova, Iași, Caietele Arhivei de Folclor vol. IX,
1990, p. 4.
2
Idem, ibidem, p. 13.
în sîrbele mai dezvoltate se ajunge la un lanţ de 5 până la 8 fraze.
b) Jocuri de circulaţie zonală
Arcanul este un joc răspândit în satele bucovinene, dar şi în judeţele Iaşi şi Vaslui. Acesta
foloseşte ritmuri predominant binare, în măsuri binare simple. Este un joc foarte vechi, iar melodica
sa a rămas neschimbată până în zilele noastre.
Bătrâneasca este un joc specific zonei Rădăuţilor, tempo-ul este destul de aşezat, iar ritmul
predominant este cel binar simplu, de optimi sau cu diviziuni. Desfăşurarea coregrafică a acestui
dans este de tipul horei lente în diviziuni binare, uneori în timpul dansului, melodica interpretată de
instrument este dublată de voce, care melodizează strigăturile.
Ciobănaşul şi Ciobăneasca fac parte din repertoriul păstoresc şi prezintă asemănări
ritmico-melodice cu cele ale jocului Trilişeştii. Melodiile de Ciobănaş sunt structurate pe sunete
rezultate din rezonanţa naturală a fluierului, fiind preferate celule construite din cvarte, cvinte şi
octave.
Corăgheasca este jocul cu o circulaţie mai intensă în zonele Iaşi, Bacău, Neamţ şi Suceava.
Huţulca este un joc specific nordului Moldovei, practicat în unele sate din zonele Rădăuţi,
Humor, Câmpulung Moldovenesc şi Depresiunea Dornelor. Măsura utilizată este binară, cu structuri
mixte, în care se îmbină metrul binar cu cel ternar. Melodica are scări minore de tipul pentacordiei
minore cromatice, al hexacordiei minore doriene sau al octocordiei minore cromatice. Forma
arhitectonică are la bază un număr variabil de fraze, de la 2-3 fraze până la 6-7 fraze îmbinate destul
de liber3.
Raţa este un joc ce foloseşte de obicei o singură melodie, cu variante apropiate. Este prezent
în repertoriul ocazional de iarnă, mai ales la jocul Căiuţilor din judeţul Botoşani. Jocul este practicat
mai ales în Bucovina, ca ,,joc bătrânesc în grup”4.
c) Jocuri de circulaţie locală
Melodia Sfredeluşului se bazează pe variante destul de apropiate, întâlnite în diverse zone
ale Moldovei, şi foloseşte tempo-uri foarte rapide şi unitare.
Arcanul şi Brâul au o circulaţie mai puţin intensă în Moldova faţă de Muntenia.
Melodica jocului Hangul este bogată şi variată, tempo-ul foarte rapid şi modulează la
omonima minoră în partea a doua.
Şchioapa. Melodia acestui joc face parte din categoria aksak în 4 timpi iar termenul
,,şchioapa” exprimă ideea de asimetrie ritmică, prin alungirea permanentă a unuia sau a mai multor
timpi.

Concluzii
3
Idem, ibidem, p. 36.
4
Idem, ibidem, p. 37.
 Muzica jocului popular din Moldova prezintă o serie de trăsături comune, date atât de
structurile metro-ritmice şi de formă, cât şi de interpretare. Relaţiile ce se pot stabili între aceste
melodii, cu largă circulaţie în foarte multe zone folclorice ale ţării, evidenţiază marea unitate a
folclorului românesc.