MAI AM UN SINGUR DOR

Cum n-oi mai fi pribeag

De-atunci înainte,
Mai am un singur dor: M-or troieni cu drag
Aduceri aminte.
În linistea serii
Luceferi, ce rasar
Sa ma lasati sa mor
Din umbra de cetini,
La marginea marii;
Fiindu-mi prieteni,
Sa-mi fie somnul lin
O sa-mi zâmbeasca iar.
Si codrul aproape,
Va geme de patemi
Pe-ntinsele ape
Al marii aspru cânt...
Sa am un cer senin.
Ci eu voi fi pamânt
Nu-mi trebuie flamuri,
În singuratate-mi.
Nu voi sicriu bogat,
Ci-mi împletiti un pat
Din tinere ramuri.

Si nime-n urma mea

Nu-mi plânga la crestet,
Doar toamna glas sa dea
Frunzisului vested.
Pe când cu zgomot cad
Izvoarele-ntr-una,
Alunece luna
Prin vârfuri lungi de brad.
Patrunza talanga
Al serii rece vânt,
Deasupra-mi teiul sfânt
Sa-si scuture creanga.