Sunteți pe pagina 1din 39

INDRUMAR FIZICA 2

2017

La sfârşitul documentului este prezentată o lista subiectelor pentru examen şi o bibliografie


suplimentară.

Atenţie: marimile vectoriale au fost reprezentate fie prin 𝐹⃗ sau litere aldine (bold) F

1. Energia potenţială. Potenţial

1.1 Lucrul mecanic

Prin definiţie lucrul mecanic efectuat de forţa 𝐹⃗ pe o distanţă ⃗⃗⃗⃗⃗


𝑑𝑟 este dat de relaţia : 𝑑𝐿 = 𝐹⃗ ∙ ⃗⃗⃗⃗⃗
𝑑𝑟.

Lucrul mecanic total efectuat de forţa 𝐹⃗ pentru ao porţiune finită de traiectorie este dat de:

dL  F  dr
dr  dx i  dyj  dzk
F  Fx i  Fy j  Fz k F  F(r )
B B
L( A  B)   F  dr   ( Fx drx  Fy dry  Fz drz )
A A

kg m kgm2
Unitatea de măsură pentru lucrul mecanic:  L  N m  m   1J ( Joule) .
s2 s2

1.2 Energia cinetică. Teorema de variaţie a energiei cinetice

Se pleacă de la expresia lucrului mecanic total:


B
L   F  dr
A

1
dv dr
Se ţine cont că F  m v  dr  vdt .
dt dt

Se înlocuieşte în expresia lucrului mecanic total:

B dv
L m  vdt
A dt

d (v 2 ) d ( v  v) dv dv dv
Se ţine cont că   v v  2  v şi se înlocuieşte în expresia lucrului
dt dt dt dt dt
mecanic total:

m d (v 2 )
B Bm mvB2 mv A2
L dt   d (v ) 
2

A 2 dt A 2 2 2

mv 2
Se defineşte energia cinetică ca fiind dată de expresia Ec  .
2

Se obţine Ec  L .

Teorema de variaţie a energiei cinetice: Variatia energiei cinetice este egala cu lucrul mecanic efectuat
de forta F in lungul curbei care uneste punctele A si B.

1.3 Forţe conservative. Forţe neconservative

Forţe conservative: Dacă lucrul mecanic total efectuat de forţa 𝐹⃗ între punctele A şi B nu depinde de
B B
traiectoria parcursă ( 
A (1)
F  dr   F  dr ) atunci forţa 𝐹⃗ este o forţă conservativă.
A ( 2)

Exemple de forţe conservative: forţa gravitaţională, forţa lui Coulomb, forţa elastică.

2
Forţe neconservative: Dacă lucrul mecanic total efectuat de forţa 𝐹⃗ între punctele A şi B depinde de
B B
traiectoria parcursă ( 
A(1)
F  dr   F  dr ) atunci forţa 𝐹⃗ este o forţă neconservativă.
A( 2 )

Exemplu de forţă neconservativă: forţa de frecare.

1.4 Energia potenţială

Definitie: In cazul forţelor conservative deoarece lucrul mecanic depinde doar de configuraţia
sistemului se poate defini o funcţie de poziţie numită energie potenţială astfel încât:
B
E p (rB )  E p (rA )    F  dr
A

După cum se poate observa din expresia de mai sus definiţia se referă la diferenţa de energie potenţială.
Pentru a putea vorbi de energia potenţială într-un punct trebuie definită în mod arbitrar un punct cu
B
⃗⃗⃗⃗⃗)=0)
energie potenţială 0 (EP(𝒓 𝑨 şi atunci E p (rB )    A
F  dr , iar EP(𝒓
⃗⃗⃗⃗⃗)=se
𝑩 poate numi energia
potentiala a punctului B.

In absenţa forţelor neconservative energia mecanică a unui sistem este constantă:

Ec + Ep= constantă

1.5 Legătura dintre energia potenţială şi forţă

Considerăm cazul particular unidimensional ca în figura de mai jos.

x
Conform definiţiei energiei potenţiale avem : EP ( x)  EP ( A)    Fdx
A

x x
Diferenţa deenergie potenţială poate fi scrisă ca:  dE
A
P ( x)    Fdx
A

dEP
Cele două integrale sunt egale dacă: F   , deci forţa este minus derivata energiei potenţiale la
dx
coordonata x.

3
Generalizând în trei dimensiuni:

r  x i  y j  zk
E P  E p (r )  E P ( x , y , z )
dEP dE dE
F  ( i  P j  P k )  EP
dx dy dz

Forţa poate fi exprimată ca minus gradientul energiei potenţiale.

1.6A Aplicaţie: energia potenţiala şi potenţialul în câmp gravitaţional

Dacă două puncte materiale de masă m1 şi m2 interacţionează gravitaţional atunci expresia


km m
forţei dintre cele două puncte este dată de F12   12 2 rˆ .
r

Energia potenţială a sistemului format de punctele materiale m1 şi m2 este egală cu minus lucrul
mecanic făcut de forţa gravitaţională pentru a deplasa pe m2 dela distanta rA la distanta r faţă
de m1.

Conform definiţiei energiei potenţiale avem:


B
E p (rB )  E p (rA )    F  dr
A

Inlocuind expresia forţei gravitaţionale şi calculând integrala definită se obţine:

r km1m2
E p (r )  E p (rA )     r  dr
rA r2
r km m km1m2 km1m2
E p (r )  E p (rA )   1 2
2
dr   
rA r r rA

Considerăm că rA este la infinit, iar Ep este, în mod convenţional, considerată zero la infinit. Atunci se
poate scrie expresia energiei potenţiale a sistemului de două puncte ca fiind:

km1m2
rA   E p  
r2

4
Dacă considerăm un singur punct material cu masa m atunci intensitatea câmpului gravitaţional creat de
km
acest punct (acceleraţia gravitaţională) este dată de g   rˆ , iar scalarul asociat se numeşte
r2
km
potenţial gravitaţional şi este dat de    . Ca şi în cazul forţei vectorul intensitatea câmpului
r
gravitaţional este legat de scalarul potenţialul câmpului gravitaţional prin relaţia g   .

1.6B Aplicaţie: Energia potentiala a sistemului Pamant - corp de masa m

Ipoteză: acceleraţia gravitaţională g este constantă

y F ⃗⃗ = −𝑚𝑔𝑗⃗
𝐹⃗ = 𝑚𝑔⃗ = 𝐹𝑥 𝑖⃗ + 𝐹𝑥 𝑗⃗ + 𝐹𝑥 𝑘
0
⃗⃗⃗⃗⃗ = − ∫0 −𝑚𝑔 𝑑𝑦
𝐸𝑝 (𝑦 = 0) − 𝐸𝑝 (𝑦) = − ∫𝑦 𝐹⃗ ∙ 𝑑𝑟 𝑦

𝐸𝑝 (0) − 𝐸𝑝 (𝑦) = 𝑚𝑔0 − 𝑚𝑔y


y=0
Convenţie: Ep(y=0)=0

Calcularea forţei pe baza energiei potenţiale:


𝛿𝐸𝑝 𝛿𝐸𝑝 𝛿𝐸𝑝
𝐹⃗ = −𝛻𝐸𝑝 = − ( 𝑖⃗ + 𝑗⃗ + ⃗⃗ )
𝑘
𝛿𝑥 𝛿𝑦 𝛿𝑧
𝛿(𝑚𝑔𝑦) 𝛿(𝑚𝑔𝑦) 𝛿(𝑚𝑔𝑦)
𝐹⃗ = − ( 𝑖⃗ + 𝑗⃗ + ⃗⃗ )
𝑘
𝛿𝑥 𝛿𝑦 𝛿𝑧
= −𝑚𝑔𝑗⃗
1.6C Aplicatie conservarea energiei mecanice. Determinarea marimei vitezei in y=0

𝐸𝑝 (𝑦) + 𝐸𝑐 (𝑦) = 𝑐𝑜𝑛𝑠𝑡𝑎𝑛𝑡𝑎


𝑚𝑣 2
𝐸𝑝 (𝑦) = 𝑚𝑔𝑦 𝐸𝑐 (𝑦) =
2

Condiţii iniţiale: punctul material de masă m pleaca din pozitia y cu viteza 0 si ajunge in pozitia
y=0. Care este viteza in pozitia y=0?
𝑚02 𝑚𝑣 2 𝑚𝑣 2
𝑚𝑔𝑦 + = 𝑚𝑔0 + 𝑚𝑔𝑦 =
2 2 2

2𝑔𝑦 = 𝑣 2 𝑣 = √2𝑔𝑦
5
1.7 Aplicaţie: energia potenţială şi potenţialul pentru câmpul electric

Având în vedere că şi în cazul câmpului electric forţa cu care interacţionează două puncte
1 q1q2
materiale cu sarcină electrică q1, respectiv q2, variază tot cu 1/r2 F12  rˆ atunci expresia
4 0 r 2
1 q1q2
pentru energie potenţială este W  , iar relaţia dintre forţă şi energia potenţială este
4 0 r
F  W .

Dacă considerăm un singur punct material cu sarcina q atunci intesitatea câmpului electric creat de
1 q
acesta la distanţa r este dată de E  rˆ , iar potenţialul câmpului electric este dat de
4 0 r 2
1 q
 şi E   .
4 0 r

1.8 Aplicaţie: energia potenţială a unui sistem de purtători de sarcină electrică

Energia potenţială electrică aunui sistem de două sarcini electrice aflate la distanţa r este dată

r q1q2
de W   
r 
Fdr 
40 r21

Dacă lângă aceste două sarcini o aducem de la infinit pe o a treia q3 având în vedere că aceasta
interacţionează atât cu q1 şi q2 energia potenţială se scrie:

  Fds   (F31  F32 )ds   F31dr  F32dr

q1q3 qq
W3   2 3
40 r31 40 r32

6
Energai potenţială totală a sistemului de trei sarcini electrice va fi dată de expresia:

q1q2 qq qq
U  3 2  1 3
40 r12 40 r32 40 r31

Dacă generalizăm pentru un sistem de n sarcini electrice atunci energia potenţială electrică a reţelei
cristaline va fi dată de:

1 N q j qk
U 
2 j 1 k  j 40 rjk

1.9 Aplicaţie: potenţialul şi câmpul electric al unui dipol electric

Un dipol electric este format din două sarcini electrice egale în modul (q), dar de semne opuse aflate la o
distanţă fixa notată cu 2a.

Potenţialul creat de acest sistem de două sarcini la distanţa r de centrul sistemului (vezi figura de mai
sus) este dată de suma potenţialelor create de fiecare sarcină separat:

1 q q q r2  r1
  1   2     
40  r1 r2  40 r2 r1

Dacă considerăm că punctul unde se calculează potenţialul este departe de dipol (r>>2a) atunci sunt
valabile aproximaţiile:

r2  r1  2a cos r1r2  r 2

In această situaţie potenţialul dipolului devine ţinând cont şi de definiţia produslui scalar:

q 2a cos 1 p cos 1 pr


  
40 r 2
40 r 2
40 r 3

7
Vectorul 𝑝⃗ având mărimea p=2qa şi direcţiaşi sensul de la sarcina negativă către sarcina pozitivă a
dipolului se numeşte vectorul momentului electric al dipolului.In anumite situaţii este mai avantajos de
reprezentat dipolul electric prin vectorul momentul electric al dipolului

Intensitatea câmpului electric creat de dipol este dată de relaţia: E  

1 p cos
Deoarece potenţialul dipolului este exprimat în coordonate sferice   , trecem de la
40 r 2
coordonatele sferice (r, θ, 𝜑) la coordonatele carteziene (x, y, z) pentru a efectua gradientul în
coordonate carteziene. Trecerea se face utilizând relaţiile geometrice din figura de mai jos.


r  x2  y2 
1/ 2
cos 
y
( x  y 2 )1/ 2
2

Inlocuind în expresia potenţialului se obţine:

p y


40 x  y 22
3/ 2

Expresia câmpului electric creat de dipol se obţine calculând gradientul:

  
E   E  ( i j k)
x y z

  
Ex   Ey   Ez  
x y z

3p xy p x2  2 y2
Ez  0 Ex  Ey  

40 x 2  y 2 
5/ 2

40 x 2  y 2 
5/ 2

Cazuri particulare (vezi figura de mai jos):

8
2p 1
1. punct în planul meridianului dipolului y=0: E x  0 Ey  
40 x 3
p1
2. punct pe axa dipolului x=0: E x  0 Ey 
40 y 3

1.10 Potenţialul şi intensitatea unui dipol magnetic

S-a calculat în anul I câmpul magnetic creat de o buclă de curent având raza R şi parcursă de un curent
electric i. Pentru un punct aflat pe o axa perpendiculară pe centrul buclei la distanţa x>>R s-a aobţinu
pentru inducţia câmpului magnetic expresia:

Unde prin analogie cu câmpul electric creat de un dipol electric (datorită dependenţei de 1/x3) se poate
introduce vectorul moment magnetic dipolar 𝑚 ⃗⃗⃗ cu mărimea μ=iR2 şi sensul şi direcţia date de figura de
⃗⃗⃗ este Am2.
mai jos. Unitatea de măsură pentru 𝑚

Vectorului moment magnetic dipolar are asociat un potenţial magnetic scalar dat de :

Atenţie expresia este scrisă în sistemul de unităţi cgs nu SI!

9
Utilizând expresia acestui potenţial se poate calcula câmpul magnetic creat de un dipol magnetic
geocentric şi axial la suprafaţa Pământului. Acest câmp magnetic reflectă comportamentul mediat pe
câteva mii de ani al câmpului geomagnetic. In mod normal circa 90% din câmpul geomagnetic la un
anumit moment de timp poate fi modelat printr-un dipol geocentric înclinat în raport cu axa de rotaţie.

Calculele se efectuează pe baza geometriei din figura de mai jos.

In această figură notaţiile sunt următoarele: λ –latitudinea; p – colatitudinea p=90°-λ; r – raza


Pămâtului; M – momentul dipolului magnetic; H – câmpul geomagnetic creat la suprafaţa Pământului;
Hv – componenta verticală a câmpului geomagnetic; Hh – componenta orizontală a câmpului
geomagnetic; I – înclinaţia câmpului geomagnetic; axa punctă – axa de rotaţie a Pământului. Un dipol
aşezat ca în figură va avea declinaţia zero pentru orice punct de la suprafaţa Pământului.

⃗⃗ se obţine calculând gradientul potenţialului V în coordonate sferice:


Câmpul geomagnetic 𝐻

Inclinaţia se calculează ţinând cont de geometria din figură cu relaţia:

10
In cazul câmpului geomagnetic creat de un dipol geocentric şi axial între înclinaţia câmpului geomagnetic
într-un punct având latitudinea λ există relaţia tg(I)=2tg(λ). Pe baza acestei relaţii s-au putut calcula
paleolatitudinile pe care s-au aflat continentele în diversele momente ale evoluţiei geologice.

2. OSCILAŢII

2.1 Oscilatorul armonic simplu

Cazul 1: oscilator aşezat pe un plan orizontal

Model: un corp mic cu masa m ataşat de un resort elastic cu constanta de elasticitate k. Forţele
implicate sunt: G = greutatea corpului de masa M; N = reactiunea din partea suprafetei orizontale; F =
forta elastica; forţa de frecare este nulă.

Conform legii a II-a a dinamicii: Ma  F  N  G

oy : a y  0 N  Mg  0 N  Mg
Descompunând pe axe:
ox : a x  a Ma  F

Expresia forţei elastice este F  kxxˆ se înlocuieşte în expresia corespunzătoare pe axa ox:

d 2x
M  kx
dt 2
d 2x kx
2

dt M
2
d x kx
 0
dt 2 M
k
x x0
M
𝑑2 𝑥
Notaţie 𝑥̈ = 𝑑𝑡 2

11
Ultima ecuaţie obţinută se numeşte ecuaţia diferenţială a oscilatorului armonic liniar şi este o ecuaţie
diferenţială de tipul x  ax  0 .

Soluţia generală este de forma: x  A sin(0t   ) , unde A = amplitudinea φ = faza mişcării ω0 =


pulsaţia.

Pentru determinarea constantelor de integrare A şi ϕ se derivează soluţia pentru a se obţine viteza


dx
v  0 A cos(0t   ) şi se folosesc condiţiile iniţiale la t=0 poziţia este dată de x0 şi viteza de v0.
dt

t  o x(0)  x0  A sin  v(0)  v0  0 A cos


0 x0 x0
tg  A
v0 sin 

Semnificaţia lui ω0 se obţine astfel:

d 2x d 2x d 2x k
2
 02 A sin(0t   ) 2
 02 x 2
 x
dt dt dt M
k k
02  0 
M M

Constant ω0 nu depinde decât de caracteristicile sistemului care oscilează.

0 1 k
Frecvenţa cu care oscilează este definită prin: f  
2 2 M

1 M
Perioada cu care oscilează este definită prin: T   2 .
f k

Graficul variaţiei lui x în timpul oscilaţie este de forma:

1 1
Conservarea energiei mecanice în cazul oscilatorului armonic liniar este Mv 2  kx2  const.
2 2

12
1 1 1
Energia cinetică are expresia: 𝐸𝑐 = 2 𝑀𝑣 2 = 2 𝑀𝜔02 𝐴2 cos 2(𝜔0 𝑡 + 𝜑) = 2k𝐴2 cos 2(𝜔0 𝑡 + 𝜑)

1 1 1
Energia potenţială are expresia: 𝐸𝑝 = 2 𝑘𝑥 2 = 2 𝑀𝜔02 𝐴2 sin2(𝜔0 𝑡 + 𝜑) = 2k𝐴2 sin2 (𝜔0 𝑡 + 𝜑)

1 1
Energia mecanică totală este: 𝐸 = 𝐸𝑐 + 𝐸𝑝 = 2 𝑀𝜔2 𝐴2 = 2 𝑘𝐴2

Cazul 2: oscilaţia unui corp atârnat de un resort

Originea este in poziţia cu resortul nedeformat x=0.

Poziţia de echilibru, x0, este dată de poziţia unde greutate este echilibrată de forţa elastică:

a  0 0  FG

F   kxxˆ

G  Mgx̂

kxo  Mg

In timpul oscilaţiei este valabilă legea a II-a a dinamicii: Ma  F  G

S-au descompunând pe direcţia axei x:

Mx  kx  Mg
Mx  kx  kxo
Mx  k ( x  x0 )  0

Efectuăm o transformare de coordonate:

13
x'  x  xo
x'  x
x'  x
Mx' kx'  0
k
x' x'  0
M
x  ax  0

După schimbarea de variabila de la x la x’ se obţine acelaşi tip de ecuaţie diferenţială ca în cazul 1 şi


k
soluţia va fi tot x  A sin(0t   ) cu 0  .
M

2.2 Oscilaţii amortizate

Asupra corpului care oscilează acţionează şi o forţă de amortizare (frecare) pe care o presupunem ca
⃗⃗⃗⃗
este proporţională cu viteza 𝐹 𝑎 = −𝑏𝑣⃗.

Legea a II-a pentru o mişcare unidimensională în lungul axei x devine:

Ma  kx  bv

Ecuaţia diferenţială a oscilaţiei amortizate (ecuaţie diferenţială de ordinul 2) este:

ax vx
1 b k
Mx  kx  bx  0  02 
 M M
1
x x  02 x  0

Cazuri particulare a soluţiei:
1. Oscilaţie amortizată slabă

Pulsaţia proprie ω este egală cu pulsaţia oscilatorului


armonic neamortizat

  0 amortizareslaba
t
x  x0 exp( ) sin(0t   )
2

14
2. Amortizare critică

2.3 Oscilaţii forţate

Asupra sistemului care oscilează acţionează o forţă externă, de obicei periodică. Pentru o oscilaţie
unidimensională ecuaţia de mişcare este dată de:

1
x x  02 x  F (t )

Dacă forţa este exprimată printr-o oscilaţie sinusoidală atunci ecuaţia devine:

1
x x  02 x  A sin(t )

Un exemplu de oscilator forţat este seismograful din figura de mai jos unde dacă frecvenţa cu care
oscilează solul,f, este mult mai mare decât cea proprie a sistemului arc-corp, f0,, atunci corpul de masă
M practic stă pe loc şi oscilaţia înregistrată reprezintă doar oscilaţia solului.

y  A sin(2ft )
15
Soluţiile depind de relaţia dintre f0şi f:

1) f>>f0 masa stă pe loc şi x~y

2) f<<f0 masa se mişca cu cadrul

4. UNDE MECANICE

4.1 Mărimile care caracterizează o undă

Mărimi care ţin de modul în care oscilează sursa undei: perioada T (frecvenţa f=1/T, pulsaţia
ω=2πf=2π/T)

Mărimi care ţin de mediul în care se propagă unda: viteza de propagare v

Lungimea de undă este distanţa parcursă de undă într-o perioadă T: λ=Tv. Punctele aflate la o distanţă
de o lungime de undă oscilează în fază.

Suprafeţele de undă (frontul de undă) sunt suprafeţe de fază constantă şi în medii izotrope sunt
perpendiculare pe direcţia de propagare a undei. Normalele la suprafaţa de undă se numesc raze.

4.2 Unde plane progresive transversale

Undele progresive transversale sunt unde la care direcţia de oscilaţie a unei particule din mediu este
perpendiculară pe direcţia de propagare a undei. Aceste unde produc forfecări în mediu şi din acest
motiv nu se pot propaga prin fluide (lichide sau gaze).

16
Ecuaţia care descrie mişcarea pe axa y a unui punct din mediu (vezi figura de mai sus) aflat la distanţa x
de sursă la un anumit moment de timp t este dată de:

𝑥 𝑡 𝜔𝑥
𝑦𝑖 = 𝐴 sin 2𝜋( − ) = 𝐴 sin( − 𝜔𝑡) = 𝐴 sin(𝑘𝑥 − 𝜔𝑡)
𝜆 𝑇 𝑣
2𝜋
unde 𝑘 = se numeşte număr de undă.
𝜆

4.3 Unde plane longitudinale

Undele longitudinale sunt acele unde în care punctul din mediu oscilează pe o direcţie paralelă cu
direcţia de propagare a undei. Acest tip de undă produce dilatări si comprimări in mediu. Se propagă
atât prin medii solide, cât şi fluide.

17
Dacă notăm cu yi deplasarea unui punct din mediu faţă de poziţia lui de echilibru la trecerea undei
longitudinale atunci ecuaţia care descrie mişcarea acestuia într-un punct aflat la distanţa x de sursă şi la
𝑥 𝑡
un anumit moment de timp t este dată de 𝑦𝑖 = 𝐴 sin 2𝜋(𝜆 − 𝑇).

4.4 Energia undei


1
Energia unui punct care oscilează din mediu (vezi capitolul 2.2) este 𝑊 = 2 𝑚𝜔2 𝐴2

Considerăm că există n oscilatori în unitatea de volum, iar densitatea este dată de relaţia 𝜌 = 𝑛𝑚
1 1
Densitatea de volum a energie este dată de 𝑤 = 𝑛𝑊 = 𝑛𝑚𝜔2 𝐴2 = 𝜌𝜔2 𝐴2
2 2

Intensitatea undei este definită ca energia undei într-un volum paralelipipedic care are aria 1 şi lungimea
egală cu distanţa parcursă de undă cu viteza v intr-o secundă 𝐼 = 𝑤𝑣 deci intensitatea undei este I~A2.

18
4.5 Legile reflexei şi refracţiei

Dacă unda ajunge la suprafaţa de separare dintre două medii în care viteza de propagare este diferită (v1
şi v2), atunci la suprafaţa de separare apare atât fenomenul de reflexie, cât şi cel de refracţie. In ambele
medii punctele oscilează cu aceeaşi perioadă (frecvenţă, pulsaţie).

Legile reflexiei: Raza incidentă, raza reflectată şi normala la suprafaţa de separare dintre cele două medii
se găsesc în acelaşi plan, iar unghiul de incidentă I şi unghiul de reflexie I’ sunt egale.

Legile refracţiei: Raza incidentă, raza refractată şi normala la suprafaţa de separare dintre cele două
medii se găsesc în acelaşi plan, iar intre unghiul de incidenţă şi unghiul de refracţie există relaţia
sin I v1
 .
sin R v 2

4.6 Alte fenomene asociate propagării undelor

Dispersia este un fenomen care apare dacă viteza de propagare a undei depinde de frecvenţa cu care
oscilează punctele din mediu. Mediul se numeşte mediu dispersiv.

Disiparea undelor este un fenomen care apare dacă energia mecanică a undei este diminuată treptat
prin repartiţia pe volume din ce în ce mai mari sau prin transformare în căldură datorită oscilaţilor
amortizate ale punctelor din mediu.

Difuzia undelor este fenomenul de împrăştiere a undei datorită obstacolelor întâlnite în cale.

Difracţia undelor este fenomenul care apare dacă unda întâlneşte în cale un obstacol sau o poartă intr-
un obstacol care are dimensiuni comparabile cu lungimea de undă deoarece în acest caz frontul de undă
se transformă într-un front de undă sferic.

19
Interfereţa undelor este fenomenul de suprapunere a două unde care ajung simultant în acelaşi punct.
După suprapunere fiecare undă işi poate continua propagarea în acelaşi mod ca înainte de întâlnire. In
urma interferenţei amplitudinea cu care oscilează punctul din mediu se modifică.

Pentru a exemplifica aceast fenomen presupunem că avem două unde transversale care pleacă din
sursele S1 şi S2. S1 oscilează după legea 𝐴 sin(𝜔𝑡 + 𝜙), iar S2 după legea 𝐴 sin(𝜔𝑡). Undele pornite din
S1 se vor propaga cu viteza v1, iar cele din S2 cu viteza v2.

Ambele unde se propagă prin mediu şi ajung în punctul P situat la distanţa x1 de sursa S1 şi la distanţa x2
de sursa S2. Dacă undele ar sosi separat punctul P ar oscila la sosirea undei plecate din S1 după legea
𝜔𝑥1 𝜔𝑥1
𝑦1 = 𝐴 sin( 𝑣1
− 𝜔𝑡 + 𝜙) = 𝐴 sin(𝜑1 − 𝜔𝑡 + 𝜙), unde 𝜑1 = 𝑣1

Iar la sosirea lui S2 după legea:


𝜔𝑥2 𝜔𝑥2
𝑦2 = 𝐴 sin( 𝑣2
− 𝜔𝑡) = 𝐴 sin(𝜑2 − 𝜔𝑡), unde 𝜑2 = 𝑣2

Datorită faptului că sosesc simultan punctul P va oscila cu 𝑦 = 𝑦1 + 𝑦2 .

1 1
Pentru a realiza suma se va folosi relaţia: sin B  sin C  2 sin ( B  C ) cos ( B  C )
2 2

1     2 1     2
Se obţine pentru oscilaţia rezultantă: y  2 A cos sin(  t )
2 2

Punctul P va avea deci o oscilaţie de forma 𝑦 = 𝑅 sin(𝛼 − 𝜔𝑡), unde R este dată de
1     2
R  2 A cos . Amplitudinea rezultantă R va rămâne constantă în timp dacă faza iniţială φ
2
dintre sursele S1 şi S2 nu se modifică (undele sunt coerente).

20
4.7 Principiul de superpoziţie şi principiul lui Huygens

Principiul de superpoziţie: undele liniare se suprapun făra a se influenţa reciproc. Deplasarea rezultantă
la un anumit moment de timp este suma deplasărilor individuale.

Principiul lui Huygens:

1. Orice punct al frontului de undă devine o sursă pentru o unda elementară. Frontul de undă la un
moment ulterior este anvelopa superpoziţiei tuturor undelor elementare rezultate din frontul anterior.

2. Undele elementare sunt unde sferice. Frontul de undă al unei unde elementare emise la momentul t
are dupa intervalul Δt raza r=v Δt. Exceptând direcţia normală pe frontul rezultant, undele elementare se
anuleaza prin interferenţă.

Explicaţia fenomenului de refracţie pe baza principiului lui Huygens:

5. DEFORMAREA CORPULUI SOLID

5.1 Elasticitate-plasticitate

Diagrama de deformare a unui corp (deformarea (strain) în funcţie de tensiunea internă (stress)) este
prezentată în figura de mai jos. Ea are în general trei zone: OA – zona de elasticitate liniară; AB – zona de
elasticitate neliniară; BC – zona de deformare plastică; C – este punctul de rupere.

21
5.2 Cazuri ideale de deformare: alungirea sau comprimarea

In figura de mai jos L este lungimea unei portiuni din interiorul corpului care se deformează, A este aria
(sectiunea) pe care actiuneaza forţa F, ΔL este variatia lui L sub actiunea lui F.

Dacă nu luăm în consideraţie decât deformarea în lungul lungimii (pe celelalte direcţii o considerăm
neglijabilă) atunci se poate defini deformarea prin relaţia:

L

L

Efortul unitar (tensiunea internă, stress) care ia acţionează pe aria A este definit ca:

F

A

Dacă ne găsim în zona de elasticitate liniară atunci între deformare şi efort există relaţia:

  E
Constanta E este modulul de elasticitate longitudinală (modulul lui Young) şi este o proprietate de
F

material. Având în vedere că E   A , rezultă că unitatea de măsură pentru E este 1N/m2.
 L
L

5.3 Cazuri ideale de deformare: forfecarea

22
Dacă forţa acţionează tangent la suprafaţa A (vezi figura de mai jos) atunci deformarea va produce
forfecarea corpului.

Efortul unitar se va defini ca:

FS
 xy 
A

Deformare (alunecarea specifică) este definită de relaţia (vezi geometria prezentată figura de mai sus):

X
  tan( )
L

Dacă suntem în zona de elsticitate liniară atunci legura dintre efortul unitar tangenţial şi deformare este:

𝜎𝑥𝑦 = 𝜇𝜖

μ se numeşte modul de elsticitate la forfecare.

5.4 Cazuri ideale de deformare: deformarea volumului fără schimbarea formei

F
Presiunea care se exercită pe fiecare faţă este dată de: p 
A

O variaţie a forţei va produce o variaţie a presiunii şi implicit un efort unitar definit de:

F
p 
A

Deformarea volumului va fi:

23
∆𝑉
𝜀=
𝑉𝑖

In limitele de elasticitate liniară:

∆𝑝 = 𝐾𝜖

p
K se numeşte modul de elasticitate de incompresibilitate.
V / Vi

5.5 Tensorul de stres

Starea de tensiune internă produsă de forţele externe în interiorul unui punct dintr-un corp geologic
poate fi descrisă prin distribuţia stresului normal şi de forfecare pe feţele unui cub infinitezimal centrat
pe punct (tensor de stres). Expresia lui in cazul general este:

Componente de forfecare
Z Componenta normala

  xx  xy  xz  Componentele pe fata X
 
  yx  yy  yz  Componentele pe fata y
X    
 zx zy zz  Componentele pe fata z
Y
Unitatea de masura pentru componentele tensorului de stres este Pa (Pascal). In geostiinte se foloseste
de obicei 1MPa=106 Pa.

Dacă nu există rotaţii atunci tensorul este simetric (componentele de forfecare de pe feţe opuse sunt
egale):

Cub în echilibru (componentele normale şi tangenţiale de pe feţe opuse


sunt egale. Expresia tensorului de stres devine (σxx= σ11; σxy= σ12; etc notaţii echivalente):

  xx  xy  xz    11  12  13 
   
  xy  yy  yz    12  22  23 
  
 xz  yz  zz   13  23  33 
24
Expresia componentelor tensorului de stres depinde de alegerea (orientarea) sistemului de coordonate.

Convenţie de semn

Stresul normal este considerat pozitiv σii > 0 dacă esteo compresiune:

Stresul normal este considerat negativ σii > 0 dacă este o tensiune:

Forfecarea în sens trigonometric este pozitivă σij > 0:

Forfecarea în sens orar este negativă σij < 0:

5.6 Legătura dintre tensorul de stres şi tensorul deformaţiilor

Legătura dintre tensorul de stres σ şi deformaţiile produse ε pentru un mediu cu elasticitate liniară este
dată de matricea coeficienţilor de elasticitate C :

Pentru un mediu izotropic cu elasticitate liniară matricea coeficienţilor de elasticitate se poate exprima
prin doar două constante de elasticitate (constante Lamé): λ şi μ (coeficientul de elasticitate la
forfecare).

5.7 Elipsoidul de stres. Stresurile principale

Starea de stres în jurul unui punct poate fi reprezentată ca un elipsoid. Axele elipsoidului se numesc axe
principale de stres. Ele reprezintă direcţiile sistemului de coordonate în care tensorul de stres are
componentele nediagonale nule.

25
Elipsoidul de stres

Tensorul de stres are expresia in raport cu direcţiile principale de stres:

  xx 0 0   1 0 0 
   
 0  yy 0    0 2 0 
 0  zz   0 0  3 
 0
1   2   3

Unde σ1 este stresul principal, σ2 este stresul intermediar, iar σ3 este stresul minim. Planele care trec prin
punct şi sunt perpendiculare pe axele elipsoidului nu conţin stres de forfecare. Orice alt plan are şi astfel
de componente.

Dacă σ1= σ2= σ3 atunci este un stres izostatic (hidrostatic sau litostatic).

Stresul mediu este definit ca: σm = (σ1 + σ2 + σ3)/3

 1   m 0 0 
 
 0  2  m 0 
Tensorul de stres deviatoric este definit de matricea:
 0  3   m 
 0
Legătura dintre tensorul de stresr principal şi deformări (ε) prin intermediul coeficienţilor Lamé este
dată de:

𝜎1 𝜆 + 2𝜇 𝜆 𝜆 𝜀1
𝜎
[ 2] = [ 𝜆 𝜆 + 2𝜇 𝜖
𝜆 ] [ 2]
𝛼3 𝜆 𝜆 𝜆 + 2𝜇 𝜀3

Efectuând înmulţirea celor două matrici obţinem pentru componentele tensosrului de stres principal:

𝜎1 = (𝜆 + 2𝜇)𝜀1 + 𝜆𝜖2 + 𝜆𝜖3


𝜎2 = 𝜆𝜀1 + (𝜆 + 2𝜇)𝜖2 + 𝜆𝜖3
𝜎3 = 𝜆𝜀1 + 𝜆𝜖2 + (𝜆 + 2𝜇)𝜖3

Expresia modului lui Young E în funcţie de coeficienţii Lamé

Considerăm un mediu cu elasticitate liniară cu 𝜎1 ≠ 0 𝜎2 = 𝜎3 = 0


=0
26
Tinem cont de condiţia de mai sus în sistemul de ecuaţii pentru σ1, σ2 şi σ3 şi exprimam pe σ1 in funcţie
de coeficienţii Lamé şi ε1.
𝜎1 𝜇(3𝜆 + 2𝜇)
Expresia modulului lui Young este date (definiţia din 6.2): 𝐸= =
𝜀1 (𝜆 + 𝜇)

Expresia modulului de incompresibilitate K în funcţie de coeficienţii Lamé

Variaţia de volum se exprimă în funcţie de deformaţii: ∆= 𝜖1 + 𝜖2 + 𝜀3

Considerăm un stres izostatic: 𝜎1 = 𝜎2 = 𝜎3 𝜖1 = 𝜖2 = 𝜖3


𝜎1 2𝜇
Atunci, ţinând cont de 6.4, expresia lui K devine: 𝐾= = (𝜆 + )
∆ 3

5.8 Deformarea experimentală a rocilor

Rocile reactionează diferit la stres, in functie de diverşi factorii (presiunea litostatica, temperatura,
presiunea vaporilor de apă, viteza de deformare, tipul de rocă rocii). Acesti factori controleaza
comportamentul casant (rupere imediat după depăşirea zonei de elasticitate) sau ductil (depăşirea zonei
de elasticitate este urmată de o deformare plastică) al rocii la stres. In general în natură rocile nu mai
ajung sa se rupă dacă au intrat în faza de deformare plastică.

Deoarece atât presiunea litostatică, cât şi temperatura cresc cu adâncimea, comportamentul rocilor la
variaţia acestor factori este deosebit de importantă pentru a înţelege reacţia lor la stres. Pentru aceasta
se fac experimente de laborator în care se variază presiunea din jurul eşantionului de rocă şi
temperatura cu un dispozitiv ca cel din figura de mai jos.

27
Dispozitivul experimental pentru studiul relaţiei dintre stres şi deformare

Astfel de experimente au arătat că creşterea presiunii la temperatură constantă favorizează trecerea de


la un comportament casant la unul ductil, însoţit acelaşi timp de creşterea valorii stresului la care apare
acestă trecere. Creşterea temperaturi roci la presiune constantă va favoriza trecerea de la un
comportament casant la unul ductil concomitent cu o scadere a stresului necesar pentru a trece dintr-o
stare în alta.

Comportamentl unui eşantion de calcar la creşterea presiunii litostatice (figura din stânga) şi la creşterea
temperaturii (figura din dreapta).

Presiunea litostatică si temperatura care cresc cu adancimea favorizează trecerea rocilor de la un


comportament casant la o deformare plastica pe masură ce sunt la adâncimi mai mari. Datorită acestui
comportament există un domeniu relativ restrâns de presiuni şi temperaturi în care rocile se pot
comporta casant.

28
B = domeniul casant P = domeniul ductil (plastic) (în figura de jos)

5.9 Legura dintre cutremure şi deformarea casantă a rocilor

Cutremurele se pot produce doar într-un domeniu de presiuni litostatice şi temperaturi în care rocile se
pot deforma casant şi unde există un stres diferenţial care să producă ruperea. Altfel de condiţii se
întâlnesc de obicei la marginile plăcilor tectonice unde interacţiunea dintre cele două plăci litosferice
produce o stare de stres, iar condiţiile de presiuniune şi/sau temperatură sunt de natură să favorizeze
ruperea casantă.

Mecanismul de producere al unui cutremur este ilustrat în figura de mai jos. Roca sub actiunea
unui stres este deformată elastic. Dacă este depăşită limita de elasticitate şi sunt condiţii de presiune şi
temperatură favorabile unei deformări casante, atunci roca se rupe în lungul unui plan de falie. In acest
moment energia elastică înmagazinată în rocă în timpul deformării este transmisă în mediul înconjurător
sub formă de unde seismice (vezi capitolul 6.10). In jurul focarului (locul unde are loc ruperea) în funcţie
de sensul de mişcare pe falie în mediul înconjurător apar zone de compresiunea (creşte densitatea) sau
de dilatare (scade dilatarea) care generează unde longitudinale (undele P). Acestă distribuţie de
comprimări şi dilatări este transmisă până la suprafaţa Pământului şi pe baza ei se determină tipul de
falie: falie normală, falie inversă sau falie de alunecare.

Mecanismul de producere al unui cutremur

şi distribuţia zonelor cu comprimări (C) şi dilatări (D) în jurul focarului produse de rupere.

Proiecţia focarului la suprafaţa Pământului se numeşte epicentru.

Repartiţia cutremurelor la marginile plăcilor tectonice este prezentată în figura de mai jos.

29
Repartiţia cutremurelor în funcţie de adâncime.

In dreptul crestelor din domeniul oceanic cutremurele sunt de mică adâncime deoarece se produc doar
în crusta oceanică de origine magmatică care este suficient de rece pentru a permite o deformare
casantă. Stresul necesar ruperii este produs de fenomenul de expansiune a fundului oceanului care are
loc prin injectarea de material din astenosferă (vezzi figura de mai jos). Astenosfera este fiebinte şi nu
permite producerea unor cutremure şi din acest motiv cutremurele se produc doar în crustă la circa 10-
15 km adancime. Sub axul crestei nu există litosfera se reduce doar la crustă oceanică.

Cutremurele în zona crestelor oceanice (rifturi) se produc doar în crusta oceanică care este suficient de
rece pentru a permite deformarea casantă.

30
In dreptul zonelor de subducţie cutremurele pot ajunge la adâncimi mari (câteva sute de kilometrii).
După cum se poate vedea în figura de mai jos, la adancimile la care se produc cutremurele atât
presiunea litostatică, cât şi temperatura din manta sunt prea mari pentru a permite deformarea casantă.
Existenţa cutremurelor se explică prin fenomenul de subducţie al plăcii tectonice inferioare în manta.
Litosfera plăcii care se subduce provenind de la suprafaţa Pământului este suficient de rece până la
adâncimi de câteva sute de kilometri ca sa permită ruperea sub acţiunea stresului produs de fenomenul
de subducţie. In placa superioară cutremurele care se produc sunt în general crustă, la adâncimi de
ordinul zecilor de kilometri. Ruperea în crusta rece este o consecinţă a stresului produs de fenomene
vulcanice sau a stresului propagat în placa superioară datorită interacţiunii celor două plăci tectonice în
zona de convergenţă.

Distributia in adancime a cutre murelor in zona de subductie a placii tectonice a Pacificului sub placa
tectonica a Americii de Sud. Cutremurele au loc doar în litosfera celor două plăci tectonice care este
suficient de rece pentru a permite deformarea casantă. Figura este realizată cu programul
SeismicEruption (https://www.binghamton.edu/geology/people/faculty/jones.html). Detalii despre
utilizarea programului găsiţi la http://web.ics.purdue.edu/~braile/edumod/svintro/svintro.htm#List.

5.10 Undele seismice

Energia elastică eliberată în momentul ruperii este transferată în mediul încconjurător sub formă de
unde seismice:

31
1. Unde longitudinale (undele P - primare) a căror viteză este dată de expresia

4
K
3
VP  unde K este modulul de compresibilitate, μ este modulul de elasticitate la forfecare şi ρ

este densitatea rocilor străbătute.

2. Unde transversale (unde S – secundare) a căror viteză este dată de VS  

Undele S fiind unde trasnversale nu se pot propaga prin fluide. Lipsa propagării lor
în nucleul extern a dus la concluzia că acesta trebuie să fie lichid.

3. Dacă focarul cutremurului este de mică adâmcime (zeci de kilometrii) atunci apar unde de suprafaţă
care se propagă pe suprafaţa liberă a Pământului. Sunt două tipuri de undă de suprafaţă:

- unde de suprafata L - Rayleigh: traiectoria particulei din mediu este eliptică.

- unde de suprafaţă Love: traiectoria particulei este orizontală perpendiculară pe directia de propagare.

Relaţia dintre mărimile vitezele undelor sesimice este: VP>Vs> viteza undelor de suprafaţă.

Pe baza reflexiei şi refracţiei undelor seismice P şi S s-a determinat structura de viteze în interiorul
Pământului pentru undele P şi S. Deoarece aceste viteze depind de densitate se poate calcula şi variaţia
densităţii în interiorul Pământului. Pe baza acestor distribuţii s-au definit principalele diviziuni ale
interiorului Pământului: crusta, mantaua, nucleul extern şi nucleul intern.

32
Distribuţia vitezei undelor P şi S (în km/s) şi a densităţii (g/cm3) în interiorul Pământului.

6. UNDE ELECTROMAGNETICE

6.1 Unda electromagnetică – spectrul de frecvenţe

La distanţe mari de sursă undele electromagnetice pot fi considerate unde transversale plane în care
oscilează atât vectorul câmp electric 𝐸⃗⃗ , cât şi vectorul câmp magnetic 𝐵
⃗⃗. Cei doi vectori sunt
1
perpendiculari, iar sensul de propagare al undei este dat de vectorul Poynting 𝑆⃗ = 𝜇 𝐸⃗⃗ × 𝐵
⃗⃗.
0

Viteza unei unde electromagnetice este maximă vid şi are valoare c=299792458 m/s.

Spectrul de frecvenţe al undelor electromagnetice este reprezentat în figura de mai jos:

33
Frecvenţa undei electromagnetice, f, (1 Hz=1/s) este independentă de mediu, dar lungimea de undă
𝑣𝑚𝑒𝑑𝑖𝑢
(𝜆 = ) depinde de mediu deoarece vmediu<c.
𝑓

6.2 Legile reflexiei şi refracţiei

Undele electromagnetice respectă legile reflexiei şi refracţiei prezentate în capitolul 4.5. In cazul luminii
𝑐
vizibile se introduce noţiunea de indice de refracţie definit prin 𝑛 = >1. Legea refracţiei
𝑣𝑚𝑒𝑑𝑖𝑢
sin I v1 sin I n2
 poate atunci fi rescrisă în funcţie de indicele de refracţie  .
sin R v 2 sin R n1

6.3 Alte fenomene asociate propagării undelor electromagnetice

Fenomenele definite în capitolul 4.6 difuzia, dispersia, disiparea, difracţia, interferenţa există şi în cazul
undelor electromagnetice.

In cazul dispersiei, dependenţa de frecvenţă a vitezei de propagare a luminii într-un mediu, produce
separarea luminii albe în undele componente (spectrul luminii albe). Acest fenomen are loc deoarece
având viteze diferite diferitele culori vor avea indici de refracţie diferiţi şi deci prin refracţie la trecerea
dintr-un mediu în altul direcţiile de propagare vor fi diferite.

34
In cazul interferenţei luminii datorită frecvenţei mari a luminii ochiul va percepe doar valoarea medie a
oscilaţiei şi figura de interferenţă pentru o lumină monocromatică va consta dintr-o succesiune de zone
cu intensitate maximă sau zero (vezi exemplu din figura de mai jos). Efectele luminoase sunt legate doar
de oscilaţia vectorului câmp electric şi atunci intensitatea luminii rezultate prin interferenţă (vezi

capitolul 4.4 şi 4.6) va fi descrisă de I ~ E 2  R 2 sin 2 (  t ) şi deoarece nu putem percepe decât
2

valoarea medie a sinusului atunci I mediu  I max cos2 ( ) . Dacă cosinusul este 1 se va obţine un maxim
2
luminos, dacă este 0 se va obţine un minim. Aceste condiţii sunt controlate de defazajul Δϕ cu care
ajung undele în punctul unde interferă, care la rândul lui depinde de distanţele parcurse de la surse şi de
vitezele de propagare prin mediu (vezi 4.6).

Dacă interferenţa are loc în lumină albă fiecare componentă a luminii va atinge maximul în puncte
diferite şi atunci se va obţine o imagine ca cea din figura de mai jos (sus interferenţă în lumină
monocromatică verde, jos în lumină albă).

35
6.4 Lumina polarizată

Majoritatea surselor de lumină emit unde electromagnetice în care vibraţia vectorului câmp electric are
loc pe toate direcţiile posibile transversale pe direcţia de propagare. In investigarea unor cristale
anizotrope din punct de vedere al propagării luminii este util să se folosescă o lumină care să vibreze pe
o singură direcţie. O astfel de lumină se numeşte undă plan polarizată. Pot fi şi alte moduri de polarizare
a luminii (vezi figura de mai jos).

6.5 Birefringenţa

Fenomenul de birefringenţă ia naştere în cristale anizotrope şi se manifestă prin apariţia unei duble
refracţii. Raza ordinară se va propaga în toate direcţiile în cristal cu aceeaşi viteză, în timp ce raza
extraordinară va avea viteza variabilă în funcţie de direcţie. Axa cristalului în lungul căreia raza ordinară

36
şi raza extraordinară se propagă cu aceeaşi viteză se numeşte axa optică. Raza ordinară şi raza
extraordinară sunt polarizate la 90°.

In cazul în care lumina se propagă printr-un cristal tăiat astfel încât conţine axa optică, atunci diferenţa
de viteze este maximă între raza ordinară şi cea extraordinară, sau având în vedere definiţia indicilor de
refracţie diferenţa de indici de refracţie este maximă. La ieşirea din cristal cele două raze vor fi defazate
între ele cu diferenţa de fază ∆= 𝑑(𝑛𝑒 − 𝑛𝑜 ) unde d este grosimea cristalului, iar ne şi no sunt indicii de
refracţie ai razei extraordinare, respectiv ai celei ordinare.

Cele două unde corespunzătoare razelor extraordinare şi ordinare se vor propaga până la analizor, a
carei axa de vibraţie este perpendiculară pe axa polarizorului. Cele două unde vor interfera pe analizor,
iar interferenţa maximă se va obţine când axa optică (aflată în planul cristalului se va afla la 45° faţă de
axa analizorului). Deoarece în microscop se foloseşte lumina albă prin interferenţă va rezulta o culoare
specifică fiecărui cristal numită culoare de birefringenţă.

37
In figura de mai sus axa lungă a cristalului este axa optică, iar A şi P sunt direcţiile de vibraţie ale
analizorului şi polarizorului. Se poate observa că la rotirea cristalului proiecţia (R) a vectorului câmp
electric rezultant (r’) pe axa analizorului este maximă la 45°.

Bibliografie recomandata:

1. Serway, Jewett: Physics for Scientists and Engineers (capitolele numerotate cu negru in lista de
mai jos)

2. Chapman, Physics for geologists (cap. 4 – Optics; cap. 6 – Radiatia electromagnetica; cap. 9 Stres
and strain; cap. 10 Sea waves; cap. 11 – Acoustics: saound waves and other waves.)

3. Indrumar Fizica 2 - 2017.pdf

Energie potenţială - Potenţial

1. Lucrul mechanic (7.4)

2. Teorema de variaţie a energiei cinetice (7.5)

3. Energiea potential (8.1)

4. Conservarea energiei mecanice în sisteme isolate (8.2)

5. Energia potenţială şi potenţialul câmpului gravitational (13.6)

6. Energia potenţială şi potenţialul câmpului electric (25.3)

Oscilaţii

1. Miscarea de oscilaţie a unui arc (15.1)

2. Miscarea de oscilatie a unui pendul simplu (15.5)

3. Reprezentarea matematica a oscilatiei armonice (15.2)

4. Energia unui oscilator armonic simplu (15.3)

5. Oscilatii amortizate (15.6)

6. Oscilatii fortate (15.7)

Deformarea corpurilor

1. cazuri simple de deformare: alungirea (12.4)

2. cazuri simple de deformare: forfecarea (12.4)

38
3. cazuri simple de deformare: modificarea volumului fără schimbarea formei (12.4)

4. Răspunsul la deformare (curba deformare – efort (stres): elasticitate liniară, elasticitate neliniară,
deformare plastică, rupere (12.4)

5. Definiţia ruperii casante

6. Definiţia deformării plastice

7. Factorii fizici care controlează trecerea de la rupere casantă la deformare ductilă (raspunsul rocilor la
cresterea presiunii si temperaturii)

9. Explicaţia distribuţiei cutremurelor in funcţie de adâncime

Unde

1. parametrii care caracterizează o unda: frecventa, perioada – caracterizează sursa undei; lungimea de
undă = perioada x viteza undei, viteza undei – caracterizează mediul de propagare

2. Definiţia şi ecuaţia undei sinusoidale plane transversale, medii de propagare (12.4)

3. Definiţia şi ecuaţia undei longitudinale

4. Ecuaţia de propagare a undei plane (16.6)

5. Definiţia reflexiei si refracţiei; Legile reflexiei şi refracţiei (caz particular unde electromagnetice, indice
de refractie) (35.4; 35.5)

6. Definiţia dispersiei undelor (35.7)

7. Definiţia absorţiei undelor

8. Definiţia difuziei undelor

9. Definiţia difracţiei şi condiţia necesară intre lungimea de undă şi dimensiunile obstacolului (38.1)

10. Definiţia principalelor tipuri de unde seismice şi mediile prin care se pot propaga. Expresia vitezelor
şi legătura cu coeficienţii de elasticitate.

11. Definiţia interferenţei undelor (18.1),

12. unde electromagnetice (37.1; 37.3)

13. Clasificarea undelor electromagnetice in funcţie de frecvenţ a şi lungimea de undă în aer (30.3

14. Definiţia undei electromagnetice (relatia dintre vectorul câmp electric şi câmp magnetic) (38.6)

15. Definiţia undei electromagnetice polarizate (38.6)

39