Laborator 1 ICM

L.1 Determinarea experimentală a unor proprietăți fizice ale solului (densitate, densitate
volumică, porozitate, unghi de frecare internă)

Scopul lucrării

Sub aspect ecologic, solul prezintă trei funcţii active principale: producere de biomasă,
protecţie a resurselor de mediu şi habitat biologic sau mediu de viaţă şi rezervă de gene pentru
diferite specii. Alte trei funcţii sunt legate de activităţile umane ne-agricole: solul este un
mediu fizic pentru structurile tehnologice şi industriale, o sursă de materie primă şi un factor
care asigură moştenirea culturală. Calitatea solului poate fi mult mai uşor percepută prin
intermediul unor însuşiri fizice, chimice şi biologice, datorită senzitivităţii acestor însuşiri şi
abilităţii lor de a furniza indicatori sensibili la modificările calitative ale mediilor edafice. Aceşti
indicatori sunt rezultatul unor determinări analitice de rutină.
În cadrul lucrării vor fi determinate, în cazul mai multor tipuri de sol, unele din
proprietăţile fizice şi anume: densitatea, densitatea volumică, curgerea, unghiul de frecare
internă (taluz natural), porozitatea.

Consideraţii teoretice

Solul reprezintă inima ecosistemelor terestre, fiind suportul fundamental pentru

existenţa vieţii pe pământ. De-a lungul istoriei, conceptele despre sol, despre rolul şi
importanţa sa au evoluat, trecându-se, treptat, în diferite etape, de la conceptul naturist la cel
tehnicist. Acesta se bazează pe cunoaşterea unor caracteristici, proprietăţi specifice cu valori
numerice bine definite obţinute prin diferite metode, procedee de măsurare, determinare şi
calculare standardizate. Pentru definirea şi înţelegerea deplină şi corectă a solului la nivel
local, este necesară examinarea învelişului de sol (a pedosferei) pe areale geografice foarte
largi, chiar la nivel subcontinental sau continental, în corelaţie cu zonele climatice şi cu mereu
crescânda influenţă a factorului antropic.
După cum este cunoscut determinările unor însuşiri fizice cum ar fi densitatea
aparentă, porozitatea, rezistenţa la penetrare pot servi în anumite situaţii ca indicatori de
calitate a solului demonstrându-şi utilitatea în aprecierile privind comportarea sau tasarea
solului, după cum măsurătorile de stabilitate a agregatelor pot conduce la stabilirea unor indici
de suceptibilitate a structurii solului la degradare. În funcţie de situaţie şi alte măsurători
privind însuşirile fizice şi hidrofizice pot servi la obţinerea unor indicatori de calitate a
solului, cum ar fi capacitatea de reţinere a apei care este corelată cu reţinerea şi transportul
apei, cu erodabiltatea hidrică, cu lucrabilitatea şi traficabilitatea etc.

Fig. 1.1 Schema aparatului pentru determinarea unghiului de taluz natural : 1. cilindru; 2. mecanism de
ridicare; 3. poziţioner; 4. masă orizontală; 5. riglă milimetrică; 6. cadru de susţinere; 7. material

1
Laborator 1 ICM

O masă de sol turnată pe o suprafaţă plană orizontală, în repaus, capătă forma conică,
cu unghiul generatoarei faţă de plan denumit unghiul taluzului natural. Acest unghi este
influenţat de frecarea între particule (frecarea internă) care depinde de umiditatea, textura şi
structura solului, conţinutul de argilă, conţinutul de ioni, conţinutul de humus şi gradul de
şlefuire a pieselor active. De unghiul taluzului natural se ţine seama la dimensionarea
celulelor, a spaţiilor de depozitare în vrac, etc.
Această însuşire a materialelor granulare de a se deplasa lateral faţă de punctul de
turnare, pe plane înclinate, formate de particulele înseşi şi înclinate cu unghiul taluzului
natural, se numeşte capacitate de curgere.
Unghiul taluzului natural se determină cu ajutorul aparatului prezentat schematic în
fig. 1.1. Vasul cilindric (1) se umple cu material şi se ridică cu ajutorul mecanismului cu
şurub (2).
Materialul curge pe masa orizontală (4) pe care se află trasate cercuri concentrice de
raze diferite pe o hârtie milimetrică prinsă de aceasta. Se măsoara înălţimea h şi cel puţin
patru raze (ri) de la baza conului, calculându-se media valorilor unghiurilor determinate cu
relaţia (1).
h
  arctan( ) (1)
r
Determinarea se repetă de câteva ori pentru aceeaşi proba. Se fac măsurători pentru
diferite probe de sol.
Valorile determinate corespund unghiului de taluz natural în repaus. Dacă suprafaţa
orizontală are vibraţii verticale, atunci unghiul de taluz natural în mişcare φm are valori mai
mici decât cel în repaus şi anume:
 m  0.7 (3)
Cunoaşterea unghiului de taluz natural permite calculul coeficientului de mobilitate k
al materialului care este important în calculul presiunii exercitate de acesta asupra pereţilor
celulelor, buncărelor şi vaselor de depozitare care are expresia:
1  sin 
k (4)
1  sin 
Presiunea ph exercitată de materialul granular pe un perete înclinat cu unghiul α faţă
de orizontală şi aflat la adâncimea H(m), se determină cu ajutorul expresiei generale:
p h  q (cos2   k sin 2  ), [N/m2] (5)
unde q este presiunea exercitată pe direcţia verticală la adâncimea H:
 k  P
 gA  H
q  v (1  e A ), [N/m2] (6)
  kP
în care, β = 1 – 2 un coeficient care ţine seama de modul de funcţionare al buncărului; ρv –
densitatea volumică (aparentă); A – aria secţiunii transversale a buncărului (m2); P –
perimetrul secţiunii transversale (m); μ – coeficientul de frecare al materialului pe pereţii
buncărului; g – acceleraţia gravitaţională (m/s2).
Pe peretele vertical, presiunea exercitată de material, se obţine din relaţia:
ph  q  k   , [N/m2] (7)

Porozitatea

Porozitatea exprimă faptul că particulele materialului granular nu ocupă în întregime

volumul vasului în care se află, datorită golurilor (spaţiilor) care există între particulele
materialului şi se exprimă prin ponderea procentuală a volumului tuturor golurilor (Vg) dintre
particule în volumul total ocupat (Vt), conform relaţiei:

2
Laborator 1 ICM
v Vg
  (1  )100  100 (%) (8)
s Vt
unde ρv, densitatea volumică, respectiv, ρs densitatea solului.
Se vor determina ρv şi ρs prin cântărirea probei de sol afânat ce ocupă un volum
cunoscut şi prin măsurarea volumului efectiv ocupat de o masă de sol uscată, folosind un
cilindru gradat, astfel:
m
v  s ; (9)
Vt
m
s  s (10)
Vs
unde Vt este volumul total ocupat de masa ms de sol, egal cu volumul vasului cilindric
metalic folosit la măsurători, iar Vs – volumul efectiv ocupat de masa de sol ms (măsurat cu
ajutorul cilindrului gradat).
Se va pune în evidenţă că porozitatea este influenţată de mărimea, forma, starea
suprafeţei şi umiditatea materialului, efectuându-se determinări pentru mai multe tipuri de sol.
Valorile obţinute vor fi comparate cu cele cunoscute din literatura de specialitate .

Modul de lucru

Pentru efectuarea lucrării se folosesc probe din diverse tipuri de sol. Mai sunt
necesare: aparatul prezentat în figura 1.1, un vas cilindric metalic, un cilindru gradat, o
balanţă tehnică, un şubler, alcool medicinal, apa distilata.
Se va determina unghiul de taluz natural pentru tipurile de sol folosind aparatul din
fig. 1.1 (metoda buncărului), astfel:
- se coboară vasul (1) prin acţionarea şurubului (2) până când se sprijină pe masa
orizontală (4);
- se umple vasul (1) cu o cantitate de sol;
- se ridică lent vasul (1) prin acţionarea şurubului (2) până se scurge toate cantitatea pe
masa orizontală iar marginea inferioară a vasului corespunde înălţimii h a conului;
- se citesc valorile a cel puţin patru raze ri ale cercurilor bazei de împrăştiere a solului
pe masa orizontală;
- se calculează valoarea unghiului de taluz natural cu relaţia (1).
Cu valorile obţinute se calculează coeficientul de mobilitate k al solului cu relaţia (4).
Se determină porozitatea, densitatea şi densitatea aparentă (volumică) pentru proba de
sol, astfel;
- se umple un vas cilindric de volum cunoscut (Vt) aflat în repaus (fig.1.2) cu o proba
de sol;

Fig. 1.2 Determinarea densităţii volumice (aparente)

- se cântareste masa acestei probe cu balanţa de laborator şi se notează cu ms1;

- se calculează densitatea volumica ρv cu relaţia (9);
- se cântareşte o masă din această proba de sol uscată şi se notează cu ms2;
- se toarnă această masa într-un cilindru gradat în care se află alcool medicinal;
- se citeşte volumul Vs ocupat de aceasta cantitate (fig.1.3);

3
Laborator 1 ICM

Fig. 1.3 Determinarea densității reale a solului

- se calculează densitatea reală ρs cu relaţia (10);

- se calculează porozitatea ε (%) cu relaţia (8);
- se compară valorile obţinute cu cele din literatura de specialitate.

Se vor prezenta tabelele parţiale şi tabelul centralizator de date obţinute din măsurători
pentru tipurile de materiale cercetate.

Unghi de frecare internă

Raza de dispunere Înălţime Unghi de taluz Unghi de taluz
Material
r [mm] h [mm] φ [°] (rep.) φm [°] (din.)

Densitate volumică (aparentă)

Volum total Masa solului Densitate volumică
Material Vt [L] m s1 [g] ρv [kg/m3]

Densitatea solului
Volum Vol. lichid Volum sol Masa sol Densitate
Material lichid + sol
V1 [L] V2 [L] Vs [L] ms2 [g] ρs [kg/m3]

Tabel centralizator
Unghi de Coef. Porozitate Densitate Densitate
Material taluz mobilitate volumică
φ [°] k ε [%] ρv [kg/m3] ρs [kg/m3]