COMUNICAREA EXTERNĂ A FIRMEI

EVOLUȚIA RELAȚIILOR PUBLICE

Profesor coordonator:

Andreea Mitan

Realizat de:
Popină Cristina-Eliza
I. Istoria relațiilor publice
„Relațiile publice sunt un efort planificat de a influența opinia publică, prin bună
reputație și comportament responsabil, pe baza unei comunicări reciproce, bilaterale și
comun satisfăcătoare”. (S.M. Cutlip, A.H. Center, G.M. Broom)

Relații publice datează din anul 52 Î. E. N., în Roma antică și continuă și astăzi în
întreaga lume.
Relațiile publice sunt definite precum factor de control care caută să formeze și să
mențină relațiile între organizații, profit sau nonprofit și public care sunt benefice
pentru ambele părți. Vârsta relațiilor publice ca profesie a evoluat în secolul al XX-lea,
în principal în Statele Unite, dar fundația sa poate fi urmată de-a lungul veacului
omului. Majoritatea scriitorilor de relații publice competenți au apărut din coloniile
americane din Anglia. Printre experții legendari se numără Samuel Adams, John Jay,
Paul Revere și Benjamin Franklin. Acești oameni au folosit predici, întâlniri, ziare,
broșuri, comisii și comunicări scrise pentru a convinge publicul să-și susțină cauza.
Documentele federaliste, scrise de Alexander Hamilton, James Madison și Jay în
perioada 1787-1788, au obținut aprobarea publică a Constituției prin publicarea în
presă. Alte mari lucrări care au deschis calea spre domeniul relațiilor publice sunt
Declarația de Independență, Constituția și Legea Drepturilor. Relațiile publice, deși
folosite pe parcursul istoriei, și-au lăsat amprenta asupra societății americane încă
secolul al XIX-lea și începutul secolului XX ca profesie.
Odată cu construirea unei lumi corporative la sfârșitul secolului al XIX-lea, relațiile
publice au înflorit. În timpul secolului XX, a existat un război între angajat și
angajator. Războiul dintre angajator și angajat s-a încheiat odată cu înființarea unor
birouri de presă. Aceste birouri de presă au gestionat difuzarea de știri în favoarea lor.
Prin înțelegerea istoriei, a funcțiilor și a instrumentelor de relații publice, devine
posibilă înțelegerea pe deplin a valorii reale din spatele semnificației acestui
departament.
Profesioniștii din domeniul relațiilor publice comunică cu toate publicațiile interne
și externe relevante pentru a dezvolta relații pozitive și pentru a crea coerență între
obiectivele organizaționale și așteptările societății. Profesioniștii elaborează, execută și
evaluează programe organizaționale care promovează schimbul de influență și
înțelegere între componentele și publicul organizației.
 Relațiile publice au fost considerate un instrument important în menținerea și
consolidarea relațiilor dintre o organizație și publicul ei. Există diferite modele de
relații publice pe care organizația le adoptă pentru a ajunge la înțelegeri reciproce între
publicul lor sau pentru a-și demonstra dorința organizațională față de publicul său.
Și o mai bună înțelegere a ceea ce înseamnă și cu ce se ocupă relațiile publice se arată
prin importanța și funcția relațiilor publice într-o organizație, în special în lumea de
astăzi. "Relațiile publice sunt gestionarea comunicării dintre o organizație și publicul
acesteia". În primul rând, este important să recunoaștem că relația publică este o
funcție de management.
Succesul unei companii depinde de relațiile cu publicul, cum sunt consumatorii,
furnizorii, investitorii.

II. Ce este Litigiul relațiilor publice?

„Litigiul relațiilor publice înseamnă gestionarea procesului de comunicare pe
parcursul oricărui litigiu sau procesare judiciară, astfel încât să afecteze rezultatul sau
impactul acestuia asupra reputației generale a clientului.” (Haggerty, 2003).

Litigiile și firmele de avocatură au folosit întotdeauna mass-media pentru a-și promova

povestea. Practica Litigiului PR a evoluat inițial din Criza Comunicațiilor la începutul anilor
1980. Unul dintre cei mai cunoscuți practicieni în materie de litigii este Alan Hilburg, care a
reprezentat S.U.A. în dosarul bine documentat „Marsee”. Nevoia de PR a litigiilor s-a
dezvoltat foarte mult pe măsură ce mediatizarea cazurilor judiciare și legea au crescut.

De obicei, într-un proces, cele două părți au interese importante de a apăra această extindere
dincolo de preocupările legale. Publicitatea negativă a unei corporații globale mare poate
provoca daune reputației generale în așa fel încât nici o victorie în sala de ședințe nu o poate
salva. Fie că este civil sau nu, nu se poate subestima impactul publicității negative asupra
opiniei publice în niciun caz juridic corporativ și instituțional de înaltă calitate.

Ca disciplină, Litigiul PR este necesar pentru ambele părți, în special în cazurile de înaltă
calitate, deoarece mass-media va transmite o prejudecată inerentă în favoarea fie a
reclamantului, fie a procurorilor. Ori de câte ori acuzațiile sunt făcute publice, mass-media
tind să prezinte cazuri foarte mari în ceea ce privește poveștile tradiționale ale victimelor
versus răufăcători. Inculpatul este adesea forțat în defensivă, în aceste situații, pentru a crea o
acoperire mai echilibrată, mai precisă și mai puțin senzațională a unui caz juridic, cooperarea
cu mass-media este un element necesar în apărarea clienților cu profil înalt.

Pentru oricare dintre părțile implicate, agenția de relații publice va căuta să atingă
următoarele obiective:

 Să contrasemneze și să răspundă publicității negative.

 Să își asigure clar punctul de vedere al clientului.
 Să asigure o acoperire echilibrată a mass-media prin furnizarea unui argument contrar
într-un caz.
 Să ajute mass-media și publicul să înțeleagă problemele juridice complexe prin
furnizarea de mesaje-cheie concise.
 Să dezafecteze un mediu adesea ostil și inflamator.
 Să ajute la rezolvarea conflictului și la facilitarea canalelor de comunicare.

Primul pas este de a crea credibilitate cu mass-media ca o sursă de informare.

Următorul este de a controla fluxul de informații, astfel încât mesajul corect să fie
auzit. Al treilea pas este de a dezvolta mesajele cheie într-o manieră care să sprijine
poziția clientului.

Diferențele dintre PR și litigii din domeniul relațiilor publice

1. Litigiul PR depinde foarte mult de mass-media. Deși practica PR implică mult

mai mult decât comunicarea media, litigarea PR rămâne dependentă de mass-
media.

Într-o perioadă în care societatea crește din ce în ce mai litigios, mass-media se concentrează
și caută procese depuse în mod public. Este important ca practicianul în domeniul litigiilor să
știe cum să prevină publicitatea adversă care ar putea afecta întreaga strategie a unui caz
juridic.

2. Deoarece strategiile și tacticile tipice de campanii de relații publice pot să nu

fie adecvate și chiar să fie dăunătoare în anumite momente în timpul unui
proces, strategia juridică trebuie să urmeze un proces juridic adecvat.
 3. Litigiul PR este reglementat pentru a nu prejudicia procesul juridic.

4. Litigiul PR se axează pe comunicarea unidirecțională. Scopul PR al litigiilor

este de a consolida strategia juridică și teoria cazului pentru a asigura o
victorie. Având în vedere că legea este contradictorie în natură, un publicist în
litigii va încerca întotdeauna să creeze o situație câștig-pierdere pentru a reduce
daunele aduse credibilității și reputației clientului.

III. Evoluția celor trei funcții principale ale relațiilor

publice
 Agenția de presă
 Publicitate
 Consiliere

o Hyping: promovarea filmelor și a vedetelor de televiziune, a cărților, a

revistelor etc., prin folosirea cu ușurință a mijloacelor media și a altor
dispozitive
o Agent de presă: se află în centrul de hyping și este definit ca "o persoană a
cărei activitate este de a face publicitate pentru un individ, o organizație etc.”

IV. Trendurile din relațiile publice

Apariția companiilor "Transparency", angajate să fie mai deschise publicului ––

publicul cere mai multă responsabilitate din partea tuturor instituțiilor societății4
 Internetul / site-urile permit companiilor să împărtășească mai multe informații de
tipul "insider"–– tip de informații pe care nu le-au putut comunica în trecut.

Creșterea accentului pe evaluare –– profesioniștii PR vor continua să îmbunătățească

tehnicile de măsurare pentru a arată modul în care activitățile lor contribuie de fapt la
linia de jos.

Gestionarea Ciclului de Știri 24/7 –– se referă la necesitatea persoanelor din PR de a

actualiza în mod constant informațiile, de a răspunde la întrebările jurnaliștilor la toate
orele din zi și de a fi conștienți de faptul că toate informațiile sunt ușor accesibile unui
public internațional.

V. Strategii ale relațiilor publice

Relațiile cu publicul implică o serie de programe menite să mențină sau să sporească

imaginea unei companii și produsele și serviciile pe care le oferă. Implementarea cu
succes a unei strategii eficiente de relații publice poate fi un element vital pentru un
plan de marketing.

În practica relațiilor cu publicul, strategia se referă, în general, la conceptul global,

abordarea sau planul general al programului conceput pentru atingerea unui scop
(Cutlip, 2006). O strategie de relații publice poate juca un rol-cheie în strategia de
promovare a unei organizații. O abordare planificată a mobilizării oportunităților de
relații publice poate fi la fel de importantă ca promovarea și promovarea vânzărilor.

Potrivit lui Lages și Simkin, planurile conduc către o focalizare și direcție la fiecare
strategie. Smith a subliniat faptul că o planificare atentă conduce la programe care sunt
proactive și preventive, mai degrabă decât la activități care sunt doar reactive și corective.
Deci, pentru a asigura succesul planificării relațiilor publice strategice, Cutlip a propus
"procesul de rezolvare a problemelor în patru etape".

1. Definirea problemei 1. Problema, preocuparea sau oportunitatea

"Ce se întâmplă acum?

2. Analiza situației (internă și externă)

"Ce forțe pozitive și negative funcționează?"

"Cine este implicat și / sau afectat?"

"Cum sunt implicați și / sau afectați?"

3. Planificare și programare 3. Obiectivul programului

"Care este soluția dorită?"

4. Publicul țintă

"Cine-intern și extern trebuie să răspundă programului, să atingă și să afecteze acest lucru?"

 BIBLIOGRAFIE

 Jean-Noel K. (2006), Zvonurile, Editura HUMANITAS,

București

 Doug N., Judy Vanslyke T., Dean K. (2003), Totul despre

relatiile publice, Editura POLIROM, București

 Jane J. Clara Z. (2009), Public Relations: Theory and Practice,

Editura ALLEN & UNWIN

 S.M. Cutlip, A.H. Center, G.M. Broom (2006), Effective Public

Relations, Editura PEARSON

 Jeannie L Haggerty. (2003), https://www.ncbi.nlm.nih.gov

 https://www.prdaily.com

 http://www.pr-romania.ro

 http://portalmanagement.ro