Romulus Cioflec Un Ardelean Pe Drumurile Lumii 2007

www.cimec.ro / www.mncr.
ro
ROMULUS CIOFLEC
un ardelean pe drumurile lumii
www.cimec.ro / www.mncr.ro
MINISTERUL CULTURII ŞI CULTELOR
CENTRUL DE CULTURĂ ARCUŞ
MUZEUL NAŢIONAL AL CARPAŢILOR RĂSĂRITENI
ROMULUS CIOFLEC
UN ARDELEAN PE DRUMURILE LUMII
Ediţie îngrijită de Luminiţa Cornea
Editura Arcuş
2007
Editat de Editura Arcuş
Editor coordonator Dan Manolăchescu
© Editura Arcuş, 2007
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

Rotonda de la Araei: Romulus Cioflec - un ardelean pe
drumurile lumii. - Arcuş : Arcuş, 2007
ISBN 978-973-88359-1-7
821.135.1-992
Pre-press: Cova Design Studio, Sf. Gheorghe

Tehnoredactare: Ana Vasiliu
Copertă: Kopacz Attila
Tipărit: Tipografia Cova-print, Sf. Gheorghe
Cuprins
Cuvânt înainte . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5
Ligia Ghinea, Romulus Ciojlec - aspecte din activitatea literară . ... . . .... ... .... . .. . . ..... 9
Iurie Coleşnic, Basarabia mai are a-1 redescoperi pe Romulus Ciojlec . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 3
Carmen Brăgaru, Uimitoarele călâtorii ale unui ardelean . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 1
Carmen Brăgaru, Revoluţia rusă repovestită de Romulus Ciojlec . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 24
Marianne Iliescu, "Sub soarele polar" - jurnalul de călătorie

a/ lui Romulus Ciojlec . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29
Maria Poştarencu, Romulus Ciof/ee - şi ziarul "Sfatul Ţării" din Chişinău .. . . .... ... . . . 34
Luminiţa Cornea, Romulus Ciojlec - profesor în Basarabia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 39
Luminiţa Cornea, Romulus şi Silvestru Ciof/ee - membri ai Societăţii

Istorica-Literare "B.P. Hasdeu", Chişinău, 1918-1926. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5 1
Maria Vieru-Işaev, Pe urmele Basarabiei. . . pe urmele basarabeni/ar:

Emanuil Gavriliţă şi Antonia Ciojlec-Gavriliţă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 56
Dinu Poştarencu, Rolul refugiaţi/ar bucovineni, regăţeni şi transilvăneni

la deşteptarea naţională a românilor basarabeni în 1917-1918 . .. . . .... . . ... . .. . . .. . .... . 67
Da.vid Gyula, Postfaţa: La graniţa dintre două lumi (Ket vildg hatdrdn), în volumul:
Romulus Cioflec: ărvenyben (Vîrtejul), Bucureşti, Kriterion, 1983 . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . 74
Simina Muntean, Impresii de la Casa Memorială " Romulus Ciojlec".. .. ... .. . . ... .. .... 79
Repere din viaţa şi activitatea lui Romulus Cioflec . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 80
Bibliografie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 83
Anexe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 87
Cuvânt înainte
Romulus Cioflec a rămas în istoria literaturii noastre ca romancier, nuvelist, memo

rialist, dramaturg şi publicist. Dincolo de creaţia sa literară, el a fost un exigent profesor
şi un pasionat călător. E unul dintre literaţii români mai puţin cunoscuţi, chiar uitat am
spune, deşi opera sa, la fel ca şi viaţa, este cu adevărat fascinantă. De aceea, Muzeul Naţio
nal al Carpaţilor Răsăriteni, Centrul de Cultură Arcuş şi Societatea de Ştiinţe Filologice,
Filiala Covasna, în decursul ultimilor ani, au făcut paşi importanţi în vederea recuperării
şi promovării operei sale.
În volumul de faţă sunt incluse lucrări prezentate în cadrul unor sesiuni de comuni
cări ştiinţifice, organizate la Arcuş, Sf. Gheorghe şi Araci. În satul natal al scriitorului, la
Araci, în Casa Memorială .,Romulus Cioflec': în curtea urlde a copilărit Romulus Ciollec,
sub bătrânul nuc, se întâlnesc periodic, în cadrul unor manifestări ştiinţifice intitulate
sugestiv Rotonda de la A raei, critici literari, cercetători, profesori, muzeografi. Dintre te
mele dezbătute în cadrul acestor întâlniri amintim Memorialul de călătorie în literatura
româmi şi Romulus Ciojlec şi memorialistica în literatura română. Din multe comunicări
prezentate în cadrul Rotondei, au fost selectate, pentru acest volum, numai acelea care în
mod direct sunt legate de activitatea şi opera scriitorului Romulus Cioflec.
Pentru aceia care încă nu au avut ocazia să cunoască creaţia scriitorului, în volumul
de faţă au fost introduse Repere din viaţa şi activitatea lui Romulus Ciojlec şi o Biblio
grafie.
De asemenea, am inclus îr. acest volum traducerea din limba maghiară a articolului
semnat de cunoscutul critic, profesor universitar clujean, David Gyula - născut şi d la
Araci! - traducător în limba maghiară al romanului Vîrtejul, apărut în l983, la Editura
Kriterion din Bucureşti.
Sunt convins că cititorul acestui volum, aidoma autorilor, se va lăsa cucerit de farme
cul omului şi scriitorului Romulus Cioflec şi se va întoarce la paginile cărţilor sale.
Îmi exprim gratitudinea faţă de Ministerul Culturii şi Cultelor, adresez mulţumiri
actualului director Dan Manolăchescu al Centrului de Cultură Arcuş, care a asigurat edi
tarea acestui volum, precum şi fostului director Petre Străchinaru, cel care a contribuit
substanţial la înfiinţarea Casei Memoriale .,Romulus Ciotlec" ( 1 998) şi a gândit, cu mai
mulţi ani în urmă, proiectul Rotondei de la Ara ci.
Dr. Valeriu Cavruc,

Director al Muzeului Naţional al Carpaţilor Răsăriteni
Ligia Ghinea, profesor,
Colegiul Naţional " Mihai Viteazul': Sf. Gheorghe
Romulus Ciotlec - aspecte din activitatea literară
Romulus Cioflec este scriitorul ardelean care, după cum spunea G. Călinescu, "se in
teresează de oameni ce luptă pentru pâine, de suflete fără noroc în mediul rural" şi scrie
nuvele, romane realiste, proză de călătorie, dovedind vocaţie epică, perseverenţă şi talent
pentru descriere, în aceeaşi măsură .
Născut într-o familie numeroasă, scriitorul urmează şcoala în satul natal, Araci (jude
ţul Covasna) şi, apoi, în Câmpulung Muscel, la Şcoala Normală "Carol r: După absolvire,
îmbrăţişează meseria de dascăl, în comuna Chiojdeanca şi apoi în Lipăneşti,judeţul Pra
hova. Este astfel martor, în această perioadă, la răscoala ţăranilor şi, cunoscând greutăţile
din mediul rural, Romulus Cioflec va descrie mai târziu, în romanul Boierul, felii din
viaţa rurală.
Mai târziu, îl găsim student la Facultatea de Litere şi Filosofie din Bucureşti, cu un
volum de nuvele, deja publicat, Doamne ajută-ne! ( 1 907). Titlul acestui volum spune
multe despre atmosfera şi "lumea" prezentată, autorul expunând suferinţe individuale
şi construind aspiraţii imaginare. Asemănat de exegeza literară cu Ioan Slavici, Romulus
Cioflec are, pe de o parte, o predispoziţie sentimentală, iar, pe de altă parte, prezintă viaţa
ţăranului în mod realist, deloc idilic.
Peste ani, scriitorul ardelean va revedea multe dintre textele publicate, aflându -se într-o
permanentă încercare de autodepăşire. Multe dintre schiţele şi nuvelele sale sunt publicate
în reviste ca Gazeta de Transilvania, Ramuri. Viaţa Românească, Viaţa literară, Semănă
torul. Volumul din 1 907 şi activitatea publicistică pe care a desfăşurat-o au iost motivele
pentru care, în 1 9 1 1 , Vasile Goldiş îi propune postul de prim-redactor la ziarul Românul
din Arad. Romulus Cioflec acceptă postul, rămâne doi ani la redacţie, întrerupându-şi stu
diile, apoi se întoarce la Bucureşti, îşi termină studiile, îşi ia licenţa în Litere şi Filozofie şi
ocupă postul de profesor la Liceul "Andrei Başotă" din Pomârla, judeţul Botoşani.
Urmează o perioadă de călătorii, un an la Berlin, apoi la Chişinău, unde este şi profe
sor, la Timişoara, la Paris, la Madrid, chiar şi la Polul Nord, în apele ţărilor scandinave.
Această etapă din viaţa scriitorului este marcată şi de apariţia volumului Lacrimi călă
toare. în anul 1 920, la Iaşi, la editura Viaţa Românească, volum considerat "rodul unei
"
evoluţii spectaculoase în care se simte prezenţa criteriilor realiste (Mircea Braga). Apoi
apare volumul Cutreierând Spania { 1 927), care surprinde prin modernitate şi prin ati
tudinea scriitorului în faţa unor realităţi inedite, şi volumul Sub soarele polar. Impresii şi
peripeţii din voiajul unor salvaţi de la naufragiu de spărgătorul de gheaţă Krasin ( 1 929),
care atestă vocaţia de călător modern a lui Romulus Cioflec. Ultimul volum este scris, aşa
cum sugerează şi titlul, în urma aventurilor din voiajul pe spărgătorul de gheaţă Krasin,
în apele polare ale ţărilor scandinave. Perpessicius menţionează că Romulus Cioflec, ''fire
de peregrin", prin acest volum " aduce oricând informaţii suficiente care interesează mai
ales prin tonul în care se desfăşoară':
Anul 1 929 este un an important fiindcă în Franţa îl cunoaşte pe Panait Istrati, de
care îl va lega o prietenie statornică. Cei doi au în comun nu doar firea mistuită de dorul
călătoriilor pe meridianele lumii, ci şi dorinţa de a-i apăra pe cei mulţi şi umili, pe ţărani
şi pe muncitori. Cei doi prieteni au participat activ, la Lupeni, la adunarea probelor ne
vinovăţiei minerilor şi au publicat diverse articole în Lupta, Adevărul şi Dimineaţa. După
aceste evenimente, scriitorul Romulus Cioflec îşi prezintă demisia din Partidul Naţional
Ţărănesc, ca urmare a maltratării sale la Timişoara şi a atacurilor din presă la adresa
prietenului său Panait Istrati, menţionând: "Nu pot suporta continuarea unora dintre
ilegalităţile moştenite de la guvernele trecute . . . ilegalităţi ce lovesc muncitorimea indu
strială ce nu poate fi captată pentru partid . . . Nu pot accepta schingiuirile nesancţionate
faţă de muncitori . . . nu mai pot să îndur coşmarul ororilor de la Lupeni':
Din aceste motive se retrage şi din viaţa publică şi se dedică scrisului, prietenia dintre
cei doi fiind imortalizată nu doar prin fotografiile de epocă, ci şi prin epistolele ce stau
mărturie şi astăzi, epistole pe care familia le-a pus la dispoziţia exegeţilor. Iată ce scria
Panait Istrati, în 1932, de la Mănăstirea Neamţ: ''Am primit şi citit pe loc cele două nuvele.
Nu ţi le înapoiez pentru că m-au impresionat peste măsură şi aş vrea să le recitesc, o dată,
de două ori, peste 1 5 zile sau o lună, când tot sper şi eu să fiu mai bine şi cu treaba sfârşită,
ca să pot să traduc una din ele Divorţul.Această bucată este o mică capodoperă. Într-însa,
mai mult decât oriunde, se găseşte acel "terroir" de care ţi-am vorbit şi mai ales descopăr
nişte frumuseţi literare nouă, care ies din disonanţe.La tine disonanţele produc un efect
absolut contrariu ca la ceilalţi scriitori . . . Şi multe sunt de spus despre scrisul tău, unic în
tot ce au produs literele româneşti de la începutul lor şi până azi . . . Nu te pripi. Cum poţi
să te grăbeşti când ai în tine o aşa bucată mare de veşnicie? Eu care sunt un zvăpăiat în
toate, nu m-am grăbit niciodată în ceea ce simţeam eu că curge în mine ca un ocean':
O lună mai târziu, Panait Istrati, care lucrează la traducerea nuvelei Divorţul în limba
franceză, îi scrie din nou prietenului său, printe altele: "dacă răuşeşti să ne trânteşti în cap
vreo două volume (nuvele ori roman, indiferent) de valoarea Divorţului ai să fii un feno
men. Tu cunoşti niţică muzică? Ai auzit, ştii ce e un Stravinski? Asta eşti tu. Acum 15 ani,
la concertele simfonice din Geneva, am văzut pe Stravinski huiduit. Azi e cel mai mare
compozitor în viaţă. Omenirea are nevoie să fie bătută la ... spate. Eu n-am putut şi n-am
căutat s-o bat cu forme artistice absolut noi. N-am stofă. Cred că tu o ai. Îţi mai trebuie
geniu, adică mers drept de om turbat. Aici mi-e să n-o scrânteşti, căci trăieşti cam prea
învăluit de mărunţişuri S .. .iceşti şi S .. .iceşti (două nume frecvente de potentaţi din lumea
periodice lor vremii - n.r.) adică atârni de ei. Să nu mai atârni. Şi de nimenea':
10
Nuvela Divorţul, elogiată de Panait Istrati, tipărită 1 0 ani mai târziu în Români din
secuime ( 1 942) cu titlul schimbat în Trei aldămaşe, reprezintă o capodoperă, după cum
afirmă cercetătorul Perpessicius, prin: " ... sobrietatea de mijloace prin care Romulus Cio
flec îşi creionează personajele, prin acuitatea psihologică şi prin umorul robust': Despre
Români din secuime, Mircea Braga precizează că este "o proză realistă viguroasâ'.
Anul 1 937 este anul apariţiei romanului Vârtejul, care a fost distins, în anul 1 938, de
către Academia Română, cu premiul Ion Heliade Rădulescu, la propunerea lui Mihail Sa
doveanu. Acestui roman i s-au consacrat numeroase cronici, unele extrem de elogioase,
deoarece reprezintă momentul afirmării lui Romulus Ciotlec ca prozator. Dacă Panait
"
Istrati nu îi poate elogia acest volum, iată ce spun cercetătorii de mai târziu: Romanul
este dens, destinul tragic al personajului acoperind sfera mai largă a valorilor comunită
ţii rurale tradiţionale constrânsă la a intra într-alt timp. Sesizăm modernitatea facturii
romanului: dimensiunile şi ritmurile universului cărţii sunt ordonate şi expuse din chiar
interiorul lui şi întoarse mereu spre acest interior. Consecinţa acestui fapt este şi ciudata
impresie de seqionare analitică, acolo unde naratorul ar trebui să ducă la desfăşurarea
epică plană. Toate acestea ne determină să afirmăm ca, până acum, romanul Vârtejul a
"
fost pe nedrept uitat (Mircea Braga).
Mai târziu, în 1 943, Romulus Cioflec reţine din nou atenţia criticii publicând romanul
Pe urmele destinului, despre care Perpessicius afirma: "Interpret, din spiţa celor originali,
ai satului şi sufletului ardelenesc, aşa cum îl cunoaştem îndeosebi în vigurosul roman
Vârtejul, domnul Romulus Cioflec trece cu ultimul dumisale roman, Pe urmele desti
nului. O goană în jur de sine însuşi, în planul naraţiunii de extindere, în care cele două
atribute ale literaturii domniei sale se împletesc tot timpul şi se sprijină, şi al cărei debit
epic nu lâncezeşte nicio clipă': Valoarea romanului, "o adevărată odisee a unei familii
de ţărani ardeleni" (Mircea Braga), constă in veridicitatea faptelor prezentate, întrucât
cartea a fost scrisă "pe temeiul unor documentări amănunţite, culese de la toţi pribegii
supravieţuitori care au fost descusuţi şi confruntaţi, cu mult răgaz de autor, până la re
trăire şi din partea lui, întrucât ei erau părinţii şi fraţii lui ... Cele povestite au fost, toate,
văzute ori trăite de ei şi redate fidel de el, cu nimic inventat pentru literatură': Acestea
sunt propriile mărturisiri ale lui Romulus Ciotlec din Cuvânt de lămurire rămas în ma
nuscris şi pregătit cu ocazia revederii romanului, pentru o nouă ediţie.
Anul 1945 este anul apariţiei traducerii romanului lui Erich Maria Remarque Drei
Kameraden, de către scriitorul ardelean, iar un an mai târziu începe elaborarea roma
nului Boierul, apărut postum ( 1 957). Acest ultim roman al prozatorului ardelean este
considerat de Perpessicius "marele roman, nu numai ca proporţii, dar şi ca semnificaţii,
deoarece, inspirându-se din viaţa de la ţară şi folosind tehnica realistă, Romulus Cioflec
construieşte un roman trepidant, ca un roman de aventuri şi greu de tâlcuri" în care sunt
puşi faţă în faţă chiaburul lacom şi ţăranul dornic de justiţie. Cu siguranţă că, dacă ar fi
trăit, Panait Istrati ar fi salutat cu explozie de bucurie acest roman fiindcă, datorită firii
Il
lui generoase şi lucidităţii sale, autorul Chirei Chiralina intuise, cu ani în urmă, evoluţia
prozatorului ardelean pe linia epicii realiste, aşa cum şi Perpessicius îl asemănase cu
marele său dascăl în epică, Ioan Slavici.
Având în vedere acestea aspecte, se poate concluziona, după cum sugera cercetătorul
Mircea Braga, că proza românească, în genere, şi cea ardelenească, în special, îşi lărgeşte
spaţiul şi îşi confirmă dezvoltarea şi prin lucrările semnate de Romulus Cioflec, stins din
viaţă în 1 955, dar veşnic la înălţimea "frumoasei sale arte" (Panait Istrati).
BIBLIOGRAFIE
Perpessicius, Romulus Ciojlec, romancier realist - Cuvânt introductiv la volumul Boierul de

Romulus Ciotlec, Editura Dada, Cluj-Napoca, 1988
G. Călinescu, Istoria literaturii române de la începuturi până în prezent, Editura Minerva, Bu
cureşti,1 982
Mircea Braga, Romulus Cioflec: prozatorul, Prefaţă la volumul Vârtejul de Romulus Ciotlec,
Editura Dacia, Cluj Napoca, 1 979
Panait Istrati, Scrisori către Romulus Cioflec- prezentate de Al. Oprea în Manuscriptum, anul 1.
n� 1, 1 970, pag. 83-96
Nicolae )ula, Cuvânt înainte la volumul Cutreierând Spania, de Romulus Ciotlec, Editura Sport
Turism, Bucureşti, 1 988
Valter Donea, Interviu cu Romulus Cioflec în Adevărul literar şi artistic din volumul Romanul
românesc în interviuri- o istorie autobiografică, Editura Minerva, Bucureşti, 1985
M ircea B raga, De-structurare şi re-structurare în volumul Istoria literară ca pretext, Editura
Dacia, Cluj-Napoca, 1 982
Luminita Cornea, Tabel cronologic şi Prefaţă la volumul Moarte cu boduc de Romulus Ciotlec,
Editura Muzeul Carpaţilor Răsăriteni, Sf. Gheorghe, 1998.
12
/urie Colesnic, scriitor, critic literar, Chişinău
Basarabia mai are a-l redescoperi pe Romulus Cioflec . . .
În 1 992, pe când reeditam jurnalul basarabean al lui Romulus Cioflec, intitulat Pe

urmele Basarabiei, am fost invitat în judeţul Covasna să fac o lansare de carte. Cu acea
ocazie am ajuns şi în localitatea Araci, unde s-a născut prozatorul şi publicistul Romulus
Cioflec. Mi-a fost dat să văd casa părintească, şcoala unde el a învăţat, dealurile aride, care
aminteau mult de un peisaj tipic american. Atunci am înţeles că dorul scriitorului de a
colinda lumea i-a răsărit în suflet încă din copilărie.
Casa părintească era ocupată de o familie numeroasă de rromi. La şcoală ştiau câte
ceva despre Romulus Cioflec, dar nu suficient, cum ar fi meritat. Noi, însă, basarabenii, îl
preţuim pentru că a fost unul dintre ardelenii ce au stat la leagănul mişcării de eliberare
naţională din Basarabia. A fost omul care nu s-a sfiit să pună umărul la formarea Par
tidului Naţional Moldovenesc, la redactarea ziarului Sfatul Ţării, la consolidarea elitei
culturale. De fapt, trebuie să remarcăm că a fost căsătorit cu o pictoriţă basarabeană,
Antonina Gavriliţă, fiica avocatului Emanuil Gavriliţă, directorul-editor al ziarului Ba
sarabia ( 1 906- 1907).
Biografia lui Romulus Cioflec, aşa cum am scris-o pentru Dicţionarul scriitorilor
basarabeni, se prezintă astfel:
" ROMULUS CIOFLEC (01 .04. 1 882, Araci, jud. Trei Scaune /azi jud.Covasna/ -
13. 1 1 . 1 955, Bucureşti) s-a născut într-o familie a ţăranilor Constantin şi Maria Cioflec.
Şcoala primară a urmat-o în satul de baştină, după care face două clase de şcoală
românească la Braşov. Începând din 1 893 şi până în 1 90 1 , studiază la Şcoala Normală
din Câmpulung-Muscel.
Un timp scurt ( 1 901 - 1903) activează ca învăţător, apoi e funcţionar la Biblioteca Aca
demiei Române ( 1905- 1 9 1 0). Din 1 908 este student la Facultatea de Litere şi Filozofie din
Bucureşti, pe care o absolveşte în 1 9 1 1 , luându-şi licenţa în " Litere şi Filozofie" în 1 9 1 4.
În 1 907, debutează în literatură cu volumul Doamne, ajută-ne! Colaborările cu presa
au început ceva mai devreme, primele bucăţi de proză şi versuri au văzut lumina tipa
rului în 1903 în Gazeta Transilvaniei. A colaborat conştiincios cu publicaţiile: Adevărul
Literar, Universul Literar, Acţiunea, Flacăra, Adevărul, Dimineaţa, Viaţa Românească,
Ramuri, Convorbiri literare, Lupta ş.a.
În 1 9 1 3, Vasile Goldiş îl invită la Arad, numindu-1 prim-redactor la Românul. Dar aici
se află numai un an de zile. Astfel, începutul primului război mondial ( 1 9 1 4) îl găseşte
profesor la Pomârla (Botoşani).
13
Odată cu retragerea armatelor române ajunge la Iaşi, iar de aici face o lungă călătorie
la Petrograd, unde e martorul dezlănţuirii revoluţiei ruse din februarie 1 9 1 7. În luna
martie se reintoarce în Basarabia, unde participă la întemeierea Partidului Naţional Mol
dovenesc, la tipărirea ziarului Cuvânt Moldovenesc; la cursurile de vară ale învăţătorilor
basarabeni este solicitat să împartă din experienţa sa pedagogică.
După crearea Sfatului Ţării este redactor al gazetei Sfatul Ţării şi în 1 9 1 8 este profesor
de liceu la Chişinău. Pentru un timp pleacă în Germania, iar în 1 922 revine la acelaşi
liceu.
Activitatea profesorală nu-l împiedică să participe la Congresul Internaţional al lucră
torilor din învăţământ, care a avut loc în 1 925, la Paris. Peste un an participă la lucrările
cursurilor de vară de la Centrul de Studii Istorice din Madrid. În 1 929, este la Lupeni,
unde, împreună cu Panait Istrati, cercetează consecinţele grevei muncitoreşti.
În acelaşi timp, scoate de sub tipar mai multe volume de nuvele, romane, impresii de
călătorie. Menţionăm doar două dintre ele.
Pe urmele Basarabiei... (Bucureşti, 1 927) - o lucrare inspirată de evenimentele revolu
ţiei din 1 9 1 7 şi tăcută pe baza unor însemnări zilnice, foarte preţioase astăzi, când revalori
ficăm moştenirea acelor ani îndepărtaţi. Şi o altă lucrare de valoare este romanul Vârtejul
(Bucureşti, 1937), premiat de Academia Română cu premiul " Ion Heliade Rădulescu':
Despre reuşitele şi nereuşitele lui literare au scris Mihail Dragomirescu, Perpessicius,
Panait Istrati şi alţii.
Distincţii: Ordinul Bărbăţie şi Credinţă, el. I.
Opera: Lacrimi călătoare (Iaşi, 1 920); Cutreierând Spania (Bucureşti, 1 927); Sub
soarele polar (Bucureşti, 1 929); Români din secuime (nuvele, 1 942); Pe urmele destinului
(Editura Remus Cioflec, 1 942); Boierul ( 1 957).
Bibliografie: Perpessicius, Opere, volumul 1 O, p. 282; Mircea Braga, Manuscriptum,
nr.2, 1 984; Mircea Braga, Prefaţa la romanul Boierul (ed. Dacia, 1 988); Lucian Predescu:
Enciclopedia Cugetarea (Bucureşti, 1 940); Iurie Colesnic, Prefaţă la volumul Pe urmele
Basarabiei... (Chişinău, 1 992):'
Cum se întâlneşte în istoria literaturii, debutul multor scriitori români s-a facut de
pe tărâmul didactic. Romulus Cioflec n-a fost o excepţie. Un timp şi-a câştigat pâinea ca
învăţător în comuna Chiojdeanca (Prahova), pomenindu-se martor al mişcării ţărăneşti
din 1 906-07. Probabil că tragedia acelei răscoale i-a deplasat fundamental multe criterii
obişnuite de judecată asupra fenomenelor sociale. Atunci s-a şi trezit în el scriitorul.
Romanul Boierul, tipărit mai târziu, este ţesut din firele neuitatei drame. Şi tot în acelaşi
timp el îşi deschide contul publicistic, colaborând cu Gazeta Transilvaniei, Semănătorul,
Viaţa Românească ş.a.
Atitudinea profesionistă faţă de meseria de scriitor va apare ceva mai târziu, atunci
când dorinţa de a-şi aşterne gândurile şi imaginile pe hârtie va fi dozată şi de responsa
bilitatea pentru cele scrise.
14
Decizia de a se arunca în vâltoarea vieţii de publicist îl obligă să abandoneze studiile
şi să părăsească Bucureştiul, unde va reveni la studii abia în 1 9 1 3.
Declanşarea războiului încheie o etapă din creaţia literară a lui Romulus Ciotlec, care,
după cum mărturisea el însuşi, într-un interviu pentru Adevărul literar şi artistic, luat de
Valter Donea (anul XVIII, n r. 859, 23 mai 1 937), a debutat astfel:
" - Ar fi interesant de ştiut care au fost primele încercări literare ale dumitale?
-Eram la Şcoala normală din Câmpulung, prin clasa a IV-a, când mi-a căzut în mână
Floare albastră. Eram sărac şi nu prea îmi dădea mâna să cumpăr cărţi şi reviste. Totuşi,
din micile mele economii, luam Pagini literare, unde scria pe atunci M.S. Cobuz (Mihail
Sadoveanu), proză şi versuri. Tot în această revistă găseam poezii de Iosif şi literatură
populară. Natural, am început a mâzgăli şi eu în versuri; le scriam pe unde apucam, dar
nu le-am publicat niciodată.
După ce-am ajuns învăţător, am început a cumpăra Ţara şi acolo, în numărul ei literar
de duminică, am luat parte la un concurs, în care se cerea să se versifice o poezie de Goet
he în româneşte. Bineînţeles că n-a fost mare lucru de acea traducere a mea; rezultatul a
fost o încurajare apărută la poşta redacţiei. Zicea acolo: " Promite, mai încercaţi".
Pe urmă am început a publica versuri inspirate din poezia populară, la Gazeta Tran
silvaniei; erau influenţate de Coşbuc însă şi n-aveau valoare.
- După aceea aţi început a publica proză?- întreb.
- Da. În 1 905, apare în Semănătorul prima mea schiţă, Un gând. Apoi colaborez la
Luceafărul şi la Viaţa literanl".
Odată cu debutul literar, Romulus Cioflec începe o luptă cu sine, o nesăţioasă căutare
de material proaspăt, neexplorat. Şi de aici vine teribila "goană în jur de sine însuşi':
Schimbarea geografică e o necesitate, dar şi mai importantă e colecţionarea a noi carac
tere, a noi tipuri de eroi. Mai apoi, ei îşi vor găsi locurile potrivite în romanele autorului,
care va avea intuiţia să plaseze în centrul operelor oameni bine cunoscuţi sufletului, pe
ardeleni, şi să descopere de astă dată lumea interioară, rotind-o în jurul acestei axe româ
neşti. Un exemplu ce ar ilustra teza enunţată mai sus este romanul Pe urmele destinului, o
goană în jur de sine însuşi, tipărit în 1 942 la editura Re mus Cioflec.
A fi călător nu-i un moft sau o simplă dorinţă. A fi călător adevărat înseamnă a avea vo
caţie ori, mai simplu spus, a avea parte de noroc. Şi atunci soarta îşi desface în faţa ta cărţile
ca pe ecranul unui cinematograf şi nu-ţi rămâne decât să ai intuiţia şi răbdarea să nu forţe
zi uşile deschise şi să-ţi faci însemnările necesare pentru a le putea descifra la întoarcere.
În timpul primului război mondial, Romulus Cioflec s-a pomenit tocmai la Peters
burg, unde a fost martorul unor evenimente epocale. Destinul l-a purtat şi prin întin
derile Rusiei şi Ucrainei, aducându-1 apoi în Basarabia, unde ecourile revoluţiei ruse
căpătaseră o pronunţată trăsătură naţională. Rolul de martor ocular este schimbat cu
cel de participant activ. Editarea volumului Pe urmele Basarabiei ... , atunci când parti
cipanţii la furtunoasele evenimente erau în viaţă, eu o consider un act de curaj, autorul
15
avându- i în faţă pe cei mai severi judecători, iar pe de altă parte, Pe urmele Basarabiei ...
era un îndemn pentru a studia istoria imediată, îndemn lansat în mai multe rânduri de
Pantelimon Halippa în paginile revistei Viaţa Basarabiei. Această ediţie, tipărită în 1 927,
uitată de bibliografiile şi tabelele cronologice ce restabilesc prin cifre şi titluri opera lui
Romulus Cioflec, se înscrie perfect în seria de note de călătorie: Cutreicrând Spania
{1927), Sub soarele polar ( 1 929).
E de reţinut faptul că Perpessicius pune mare preţ pe însemnările de călătorie ale lui
Romulus Cioflec: " Publicaţiile periodice de dinainte şi de după primul război mondial
sunt martore ale activităţii scriitorului, nu numai în ordinea creaţiilor pur literare, dar şi
în aceea a unor intervenţii publicistice, în marginea activităţii politice. Schiţe şi nuvele,
pe de o parte, note de călătorie pe de alta, îi solicită în egală măsură atenţia. De acum sunt
cele două relaţii de călătorie: Sub soarele polar şi Cutreierând Spania, fiecare cu timbru!
ei, dar amândouă marcând, în atlasul literaturii noastre peregrinate, care a cunoscut şi
pe Dinicu Golescu şi pe Ion Codru-Drăguşanu, un scriitor cu notele lui distinctive. Nimic
romantic în călătoria iberică a lui Romulus Cioflec, nimic din pitorescul unui Gautier
sau Alecsandri, dorinţa continuă de a se informa şi referi, aceste pagini amintesc mai
curând de incursiunea iberică a lui Kogălniceau şi de înclinarea acestuia pentru studiul
societăţii. Drumul la Polul Nord, în schimb, cu toate peripeţiile lui accidentale, dă pe faţă
un călător din rasa aceea pentru care spectacolul cel mai de preţ se petrece în camera
obscură a propriului lor suflet':
Romulus Cioflec ştia nu numai să vadă, dar avea şi rara capacitate de a lua atitudine
fermă. În septembrie 1 929, cercetează împreună cu " fratele său de cruce'; Panait Istrati,
ceea ce a urmat după grevele muncitoreşti de la Lupeni. Şi fără să pregete a tipărit în
ziarele Adevărul şi Dimineaţa demisia sa din Partidul Naţional Ţărănesc.
Dacă reducem biografia lui Romulus Cioflec la un compendiu cronologic, observăm o
împletire foarte interesantă. Se succedă parcă preocupările lui - publicist, prozator, pro
fesor. În 1 9 1 7, la Chişinău a ţinut prelegeri în faţa corpului didactic basarabean, adunat
la cursurile de vară. În 1 9 18, e numit profesor de liceu la Chişinău, dar alipirea Ardealului
şi formarea României Mari îl fac să plece să-şi vadă Ţara întregită, dorind parcă să-şi
confirme anumite impresii, ori să-şi împrospăteze imaginea plaiului natal, de care se
simţea profund ataşat. În 1 926, e profesor la Liceul " Loga" din Timişoara, iar în 1936, e la
Bucureşti, la Liceul "Gh. Lazăr". Şi cine ştie, dacă nu ar fi intervenit schimbările istorice
de după 1944, ar fi continuat, poate, să stea în faţa elevilor, mărturisindu-şi trecutul, ca
pe o istorie învăţată pe viu ...
Momentul aflării lui la Chişinău e remarcabil din două puncte de vedere. Aici el a fost
redactor al cotidianului Sfatul Ţării şi tot în acea vreme a dus o corespondenţă intensă cu
Garabet Ibrăileanu, conducătorul şi animatorul revistei ieşene Viaţa Românească, care
preţuia în persoana lui Romulus Cioflec nu numai pe iscusitul prozator, ci şi pe bunul
organizator al reţelei de difuzare în Basarabia a revistei în cauză.
16
Spicuind din unele epistole aflate în corespondenţa cu Garabet Ibrăileanu, vom avea
satisfacţia întâlnirii cu remarcabile personalităţi basarabene: Pavel Gore, Leon Donici
Dobronravov, Ştefan Ciobanu şi, în acelaşi timp, vom urmări acele prime încercări de a
descifra evenimentele basarabene şi a le plămădi treptat în volumul Pe urmele Basara
biei... tipărit în 1 927.
"Chişinău, 4 aprilie 1 9 18
Iubite domnule Ibrăileanu,
Mă bucur mult că eşti sănătos şi că ai toată energia ca să poţi lucra la Momentul.
Dl Popescu mi-a dat azi primul număr şi îmi place foarte mult.
Dacă s-ar putea organiza expediţia ca să vie gazeta şi aici să mai facă oleacă de atmos-
feră mai bună între gazdele de tot soiul care năvălesc în piaţa Chişinăului - ar fi bine.
Gândiţi-vă, oricum măcar la redacţia Sfatului Ţării.
Dl Popescu îmi spune de corespondenţe pentru Momentul. Voi da ori eu ori voi căuta om.
Daţi-ne şi dvoastră un corespondent din Iaşi şi, dacă se poate, un bun redactor aici.
În scurtă vreme, vrem să scoatem Sfatul Ţării în patru pagini.
Sărutări de mâini doamnei Ibrăileanu şi salutări tuturor prietenilor.
R. Cioflec".
G. Ibrăileanu a primit scrisorile lui R. Cioflec şi în 1 9 1 8, şi în 1 919, şi de fiecare dată
autorul lor nu uita să indice că le scrie aflându-se la Chişinău. Stilul epistolelor este dictat de
făgaşul colaborării la Viaţa Românească şi de încercarea de a aduce la redacţia Sfatului Ţării
măcar un pic de aer ieşean. Colaboratorii chişinăueni promit mult, dar fac mai puţin ...
"Chişinău, 22 ianuarie 1920
Str. Inzov, 1 9.
Stimate domnule Ibrăileanu,
D-1 Gore (Pavel Gore - red. ) ţine să dea ceva despre răzeşi pentru Viaţa Românească.
Are un studiu gata (Va apare în nr. 3, 1 920 - red.), nu prea intens, dar e vorba încă de
o revizie a formei, de o copiere, şi oricât aş accelera eu lucrul, pentru nr. 1 al revistei nu
cred că vom fi gata.
Pe bietul Donici (Leon Donici - red. ) l-am găsit în prima seară la Select cu monoclu,
clătinându-se... Mi-a promis marea cu sarea. Aşteptăm manuscrisul la spital, la doctor.
Numai azi n-am fost pe acolo.
Cu Ciobanu a isprăvit dl Sadoveanu mai bine.
De doctorul Mironescu mă voi ocupa mai de aproape.
Alătur şi o fotografie, mai bună decât cealaltă. S-ar putea să nu fie încă târziu.
Al d-tale devotat, R. Cioflec':
În altă scrisoare, din 2 februarie a aceluiaşi an, din nou în focarul atenţiei nimereşte
bietul Leon Donici, talentatul şi boemul prozator care, după viaţa animată de la Peters
burg nicidecum nu poate prinde firul tihnitei şi mult plictisitoarei vieţi provinciale. Ro
mulus Cioflec îşi continuă cu acelaşi sârg serviciul de dispecerat, care în fond e un gest
17
nobil de integrare a scriitorilor basarabeni în circuitul literaturii româneşti:
" M-am dus acasă la Donici şi l-am executat. Am avut noroc că ghetele îi erau la repa
raţie şi i-am spus că domnişoara Bujoreanu are să se oprească din drum şi stă rău să fie
cu articolul neisprăvit.
Acum e întrebarea dacă poate să vă placă atât cât ne aşteptam întâi. Are unele lipsuri.
Limba trebuie refăcută radical, adică tot manuscrisul scris din nou. Ar fi fost bine dacă aş
fi făcut-o eu, care cunosc mai bine despre ce e vorba, dar aceasta ar fi produs o întârziere
de vreo două zile.
Eu cred că, chiar în afară de limbă, s-ar mai putea corecta câte ceva, pe ici pe colo.
Ciobanu şi-a trimis articolul de vreo 5 zile. De celelalte s-a interesat mai întâi dr. Ca
zacu, prin Cucu, şi am vorbit şi eu cu Cucu. La directorat n-au mai sosit alte adrese ale
învăţătorilor. Cred că peste 2-3 zile am să trimit cele mai multe din adresele scurte - ori
eu ori Cucu. Tot aşa cu articolul domnului Gore.
Doctorul Mironescu s-a executat şi în cel mult 24 de ore de la primirea scrisorii de
faţă vor sosi la Iaşi câteva pagini foarte frumoase de amintiri (I. Mironescu, In drum spre
Branişte,// Viaţa Basarabiei, nr. 2, 1920.- Iu. C.) ale dânsului.
Al d-tale devotat, R. Ciojlec.
P.S. Dacă bucata lui Donici se publică - şi bine ar fi să se publice, chiar dacă ar fi să fiţi
îngăduitori cu dânsul şi chiar dacă aţi preface mai mult - ar fi bine ca dl Sadoveanu să adu
că cu prima ocazie parale pentru el, adică pentru familia lui Donici - dându-mi-le mie.
R. Cioflec".
Încoronarea acestui epistolarum tipărit în volumul III din Scrisori către Ibrăileanu
(Bucureşti, 1973) o face scrisoarea din 20 octombrie 1920, în care Romulus Cioflec, pen
tru prima oară, menţionează faptul că e preocupat de scrierea amintirilor basarabene,
care au şi fost inserate în mai multe fascicule, pe parcursul câtorva ani, sub titlul Amintiri
din anul Invierii.
Din acel nucleu a răsărit mai târziu lucrarea Pe urmele Basarabiei...
" Chişinău, 20/10.1920.
Str. Const. Stamati, 19
Stimate domnule Ibrăileanu,
Pentru că încă n-am altfel de literatură (nuvelă, schiţă) şi pentru că acum mă ocup
exclusiv cu amintirile din Basarabia, trimit pentru Viaţa Românească două capitole din
aceste amintiri. O bucată soseşte în alt plic. Trimit două ca să alegeţi - şi dacă amândouă
convin, una din ele poate trece la Viaţa Românească săptămânală de sub conducerea dlor
Sadoveanu şi Carp.
În al doilea rând, dl Gore mi-a dat un comision către editură şi revistă. Pentru aceasta
mă adresez d-voastră şi, fără să vă munciţi prea mult mintea cu treburi de acestea, veţi
putea face ca lucrul să se rezolve prompt în legătură cu revista, căci cu dl Iliescu am
vorbit eu în chestia aceasta.
18
Iată despre ce este vorba.
Lucrarea dlui Gore despre arhive, lucrare care se găseşte la V R., d-sa doreşte s-o
scoată în broşură. Mă şi rugase să tratez chestia cu prilejul vizitei mele recente la Iaşi,
întrucât socotea că lucrarea nu este publicabilă în revistă. Spunându-mi însă dl Sevastos
că ea se publică, viu acum să rog editura să tipărească lucrarea în broşură, atunci când
ea va apare în revistă. Dacă ea a apărut în nr. 7 şi deci litera s-a risipit, s-o culeagă încă o
dată pentru broşură. Apoi: dacă editura socoteşte că lucrarea ar avea o vânzare rentabilă
pentru dânsa, s-o tipărească în oricâte exemplare, în contul şi în profitul său exclusiv,
dând numai dlui Gore 100 exemplare. Dacă se crede că lucrarea rentează pentru editură,
atunci să-i tipărească în 200 exemplare pe contul dlui Gore şi pe seama sa.
Al d-voastră devotat, R. Ciojlec':
Aceasta e ultima scrisoare din şirul celor expediate lui Garabet Ibrăileanu şi care
purta indicată adresa autorului din Chişinău. Următoarea epistolă are o adresă berlineză.
Ghemui călătoriilor se desfăcea fără prea mari greutăţi. Lumea era toată în faţă şi firea lui
tânără nici nu vroia să ştie de existenţa pe pământ a bătrâneţilor...
De fapt, nici nu avea cum şti că apusul lui va trece monoton de chinuitor pentru un
om care toată viaţa a fost prieten cu drumul şi până la urmă prozatorul va fi închis în spa
ţiul monoton al traducerilor. În 1938, Academia Română îi apreciază romanul Vârtejul
cu premiul Heliade Rădulescu. În 1942, scoate de sub tipar volumul de nuvele Românii
din Secuime şi romanul Pe urmele destinului şi aici firul lucrărilor originale, apărute în
timpul vieţii, se rupe. De acum încolo va putea mirosi vopseaua tipografică numai de pe
volumele traduse...
Romulus Ciotlec s-a stins din viaţă la 1 3 noiembrie 1955. Şi aşa cum se întâmplă
adesea, cărţile lui au început să apară în librării numai după moartea autorului. În 1957,
apare Boierul, în 1970, volumul de nuvele Trei aldămaşe, în 1979, este reeditat Vârtejul,
în 1985 - Pe urmele destinului, şi în 1988 - iarăşi Boierul...
Reeditarea la Chişinău, în 1992, a volumului de memorii Pe urmele Basarabiei ... , este
la o adică un prilej de pomenire a aceluia care s-a declarat, şi prin fapta-i a dovedit, că
este un bun prieten al moldovenilor:
" - Sunteţi, aşadar, un prieten al moldovenilor?
- Da. Îmi pare bine că pot s-o spun. Primul prieten mi-a fost regretatul poet G. To
pârceanu, care m-a îndemnat să trimit la Viaţa Românească prima schiţ[t. Apoi, C. Stere
mi-a câştigat dragostea şi admiraţia printr-o scrisoare, pe care mi-a trimis-o, prin care
îmi spunea, ca răspuns la schiţa pe care o trimisesem: "E interesantă, dar de la dumneata
aşteptăm ceva mai bun': Apoi Topârceanu m-a îndemnat să trimit iar ceva şi această a
doua bucată a avut mai mult succes. A fost tipărită cu titlul Domnul Ghiţă şi apoi am pu
blicat -o în volumul Lacrimi călătoare ( 1 92 0 - n. a.). De atunci, am rămas legat de toţi cei
din cenaclul revistei ieşene. Trecând profesor la Pomârla, am cunoscut mănăstirile nem
ţene şi m-am legat şi mai mult de Moldova. Am cunoscut pe M. Sadoveanu, pe Frunză,
19
pe I. Mironescu, pe Demostene Botez, pe G. Ibrăileanu, pe M. Sevastos. Apoi, o prietenie
caldă m-a legat de D.D. Pătrăşcanu. Privind în urmă şi-n juru-mi, constat că am fost şi
am rămas legat de moldoveni. De aceea mă mândresc a spune că pot fi numit "prietenul
"
Moldovei şi-al moldovenilor . (Valter Donea, Adevărul literar şi artistic... )
Un capitol aparte din epopeea basarabeană a lui Romulus Cioflec îl constituie mo
mentul cunoaşterii poetului Alexei Mateevici. Intuiţia lui de scriitor nu 1-a dat de smin
teală, când, în preotul militar, venind de pe frontul român, el a descoperit nu numai un
om de cultură, ci şi un om delicat, cu o veritabilă vocaţie poetică.
Mărturie este această preţioasă rază din memoria trecutului, pe care am pescuit-o
din nişte pagini semnate de Romulus Cioflec şi înmănuncheate în volumul Pe urmele
Basarabiei. În numai câteva rânduri, publicistul ardelean a imprimat pe hârtie, ca pe-o
efigie, chipul lui Alexei Mateevici:
"Într-o duminică dimineaţa - la Florii - mai intră pe uşă un preot tânăr de statură
mijlocie, cu un cioc blond-roşcat, cu ochii şi mişcările vii, cu o privire prietenoasă, atentă
şi cu distincţie în felul de a se prezenta. Grăieşte o prea frumoasă moldovenească, în vor
be alese dar necăutate, nestricată nici de influenţa rusească, nici de exagerările noastre
neologiste neolatine. Cam aşa cum va fi grăit Creangă şi alţi cărturari moldoveni, acum
o jumătate de veac şi mai bine: părintele Alexei Mateevici, poetul cel mai preţuit şi mai
iubit al basarabenilor.
Venit de departe, într-o atmosferă nouă, îşi poartă acum cu neastâmpăr ochii pe feţele
celor găsiţi în redacţie, ca şi cum e mai larg cuprinsul şi are aerul că aşteaptă să-i spună
toţi că e mai bine azi şi că va fi încă mai bine . . . Pusese şi el o piatră Ia temelia Cu vântului
Moldovenesc, cu Pantelimon Halippa, cu Simeon Murafa, Gh. Stârcea, Vladimir Chiores
cul şi alţii.
A trecut numai ca o arătare pe la noi; căci s-a înapoiat curând la frontul Moldovei, de
unde îl îngăduise, pentru câteva zile, un polc rusesc:'
Basarabia mai are a-1 redescoperi pe Romulus Cioflec, aşa cum astăzi cultura română
îl redescoperă, şi-un aport deosebit în această operă de reconstituire îl au fiicele lui care
locuiesc la Bucureşti şi care, în măsura posibilităţilor, îngrijesc de memoria părintelui lor.
Prin urmare, sperăm că, într-un viitor apropiat, vor fi reeditate romanele şi publicistica
acestui interesant autor.
20
Dr. Carmen Brăgaru, cercetător ştiinţific principal,
Institutul de Istorie şi Teorie Literară ,.G. Călinescu': Bucureşti
Uimitoarele călătorii ale unui ardelean
Prin eforturile re unite ale Societăţii de Ştiinţe Filologice (filiala Covasna, condusă de
doamna Luminiţa Carnea), ale Muzeului Carpaţilor Răsăriteni (director, Valeriu Cavruc)
şi ale Corpului didactic de la Colegiul Naţional ,.Mihai Viteazul" din oraşul transilvan
Sf. Gheorghe, s-a desfăşurat, în zilele de 6 şi 7 noiembrie 2004, Rotonda de la A raei, sat
în care în 1882 se năştea scriitorul Romulus Cioflec. Tema întâlnirii în anul acesta, la
care au fost invitaţi să participe un grup de cercetători ai Institutului de Istorie şi Teorie
Literară ,.G. Călinescu" din Bucureşti, a constituit-o Memorialul de călătorie in literatura
română.
Peregrin transilvan din stirpea lui Ion Codru Drăguşanu, cu o atitudine modernă şi
dezinhibată faţă de ceea ce vede, Romulus Ciotlec însuşi a îmbogăţit acest gen cu trei
volume în care şi-a descris uimitoarele călătorii prin lume. Dar, înainte de a voiaja în
străinătate, a bătut ţara în lung şi-n lat, împins atât de împrejurări biografice, cât şi, mai
ales, de dorul călător ce-i stăpân ea fiinţa. Născut, aşadar, în satul covăsnean Araei (Arpă
tac, pe atunci), ajunge, ca mulţi alţi copii de ardeleni, să-şi definitiveze studiile în Regat.
După absolvirea Şcolii Normale din Câmpulung Muscel, este repartizat, timp de 3 ani,
ca învăţător în comunele prahovene Chiojdeanca şi Lipăneşti. După o intensă activitate
publicistică, încununată cu debutul din 1907 (volumul de nuvele Doamne, ajută-ne!),
lucrează la Bucureşti, ca bibliotecar la Academia Română. Remarcat de Vasile Goldiş,
este solicitat la Arad să lucreze ca prim-redactor la ziarul Românul. Întors la Bucureşti,
urmează cursurile Facultăţii de Litere şi Filozofie, după absolvirea cărora funcţionează
ca profesor la Pomârla, o localitate din judeţul Botoşani. La începutul lui 1917, pornit in
căutarea numeroasei sale familii (era al patrulea copil din treisprezece), refugială din
Ardeal, ia drumul Iaşului, apoi al Chişinăului. Rudele nu şi le găseşte, în schimb, luat de
val, ajunge în februarie la Petrograd, unde asistă la începutul revoluţiei bolşevice, după
care se întoarce în Basarabia, unde pune umărul la înfăptuirea unirii provinciei cu restul
ţării. Odiseea familiei sale (aflată ulterior de scriitor şi descrisă cu mare forţă de evoca
re în romanul din 1943, Pe urmele destinului), începe din satul natal, trece prin Buzău,
Bucureşti, Galaţi şi Iaşi, de unde autorităţile hotărăsc evacuarea refugiaţilor de diverse
naţionalităţi dincolo de Nistru, în Ucraina. Cu smerenie, răbdare şi o uimitoare capaci
tate de adaptare, membrii familiei Cioflec parcurg, cu trenul, apoi cu vaporul. distanţe şi
rute incredibile: Elisavetgrad, Poltava, Harkov, trec Donul, Samara, Celeabinsk, Kurgan,
21
Omsk, trec fluviul Obi, traversează taigaua, Krasnoiarsk Enisei, Irkuţk, Baikal, Manciuria,
Vladivostok. De aici, se îmbarcă pe un vas, care îi va purta prin Japonia, China, Singapore,
Sri Lanka, India, Marea Roşie, Canalul de Suez, Port Said şi-i va debarca pe continent la
Raguza, astăzi Dubrovnic. După un astfel de periplu, li se pare o nimica toată să străbată,
pentru a ajunge în satul natal, Her1egovina, Bosnia, Croaţia, Ungaria, şi apoi Timişoara,
Piatra Olt, Râmnicu Vâlcea, Sibiu, Braşov şi, în fine Araei, locul de unde fuseseră siliţi de
vremuri să plece în bejenie.
Revenind la Romulus Cioflec, el rămâne aproape un deceniu în Basarabia, predând în
două licee din Chişinău. Mânat mereu de setea de cunoaştere şi de spiritul de aventură,
chiar în acest răstimp, se zbate să obţină o bursă de studii la Berlin, pe care o primeşte
în 1921 - 1922. În 1925, participă, la Paris, la lucrările Internaţionalei muncitorilor din
învăţământ. Peste câţiva ani, reintors în capitala Franţei, îl va cunoaşte pe Panait Istrati,
de care il va lega o strânsă prietenie. Din 1926, vreme de un deceniu, îşi mută catedra
la Timişoara, de unde, ca dintr-un mare port, izbuteşte să facă încă două călătorii de
amploare. Prima, în 1927, vizează Spania, unde participă la cursurile de vară ale Cen
trului de Studii Istorice din Madrid. Călător împătimit, alege varianta cea mai lungă şi
mai spectaculoasă: Timişoara, Belgrad, Zagreb, Fiume, Triest, Veneţia, Milano, Geneva,
Sudul Franţei, Barcelona, Madrid, Toledo, C6rdoba, Sevilla, Granada şi retur. Impresiile
de călătorie vor fi descrise cu lux de amănunte în volumul Cutreierând Spania, apărut
în 1928 şi reeditat de Editura Sport- Turism în 1988. La întoarcere, face un scurt popas
în localitatea Hendaya, ştiind că acolo se afla exilat Miguel de Unamuno, care putea fi
întâlnit zilnic într-o cafenea. Romulus Cioflec este, astfel, al doilea român, după Iorga,
care a avut prilejul unei conversaţii relaxate cu scriitorul spaniol. În vara anului următor,
"
"peregrinul nostru transilvan se îmbarcă pe vasul " Monte Cervantes': aparţinând unei
companii ham burgheze, şi porneşte într-o călătorie spre Polul Nord, care nu va fi lipsită
de peripeţii. Urmând firul Elbei, ies în Marea Nordului, în lungul coastei daneze, trec
zbuciumata strâmtoare Skagerrak şi, ţinându-se mereu aproape de coasta norvegiană,
parcurg fiordurile, cu escale la Bergen şi Molde, sunt " botezaţi" la trecerea Cercului Polar
de Nord, ating oraşele Tromsti, Hammerfest şi Capul Nord, îndreptându-se spre Insulele
Spitzbergen (Svalbard). Fiind o vară friguroasă, acestea sunt înconjurate de un brâu de
sloiuri, la trecerea cărora, vasul avariat în două locuri, este nevoit să ancoreze într-un
golf, de unde trimite un disperat SOS. La scurt timp, îşi face apariţia spărgătorul sovietic
"
" Krasin care, cu numai câteva zile în urmă, salvase supravieţuitorii expediţiei conduse
de Umberto Nobile. După laborioase reparaţii şi 9 zile de aştepare încordată, " Monte
Cervantes': secundat de "Krasin': porneşte spre Hamburg, urmând aceeaşi rută pe care
venise. Peripeţiile, demne de roman, itinerariul, compania de pe vas, măiestrite descrieri
ale peisajelor exotice, precum şi o multitudine de date demografice, geografice, istorice,
culturale etc. au fost incluse în volumul de impresii de călătorie intitulat Sub soarele po
lar, apărut în 1929 la Editura " Naţională" S. Ciornei. Reeditarea lui ar certifica afirmaţia
22
lui Perpessicius din 1 943, conform căruia Romulus Cioflec ar avea o "fire de peregrin,
îndrăgostit nu numai de peisaje inedite, dar şi de situaţii aventuroase, aşa cum apare
în notele de călătorie în Spania sau în regiunile polare" şi ar contribui la redescoperirea
unui scriitor pe nedrept uitat.
Articol apărut în revista România literară, nr. 48 / 7- 1 3 decembrie, 2004, p. 1 4
23
Dr. Carmen Brăgaru, cercetător ştiinţific principal,
Institutul de Istorie şi Teorie Literară " G. Călinescu': Bucureşti
Revoluţia rusă repovestită de Romulus Cioflec
La data la care trăia evenimentele descrise ulterior în volumul Pe urmele Basara

biei . , Romulus Cioflec avea 34 de ani, aşadar se afla la vârsta dantescă a mijlocului de
. .
drum. Funcţionase deja ca învăţător în judeţul Prahova, chiar la începutul secolului XX ,
începuse să scrie şi să publice în numeroase reviste literare, debutase în 1 907 cu volumul

de nuvele Doamne, ajută-ne, lucrase ca bibliotecar al Academiei Române vreme de un
lustru şi apoi, poate nu întâmplător, urmase cursurile facultăţii de Litere şi Filosofie din
Bucureşti, fiind în aceeaşi perioadă şi redactorul-şef al ziarului arădean Românul.
Valurile vieţii I-au purtat apoi spre Moldova, unde, din 1 9 1 4, vreme de câţiva ani, a
predat la un liceu din judeţul Botoşani. Războiul l-a prins aşadar acolo. Cum se ştie din
cvasi- ficţiunea scrisă peste ani, intitulată Pe urmele destinului, în 1 9 1 6 familia scriito
rului, aflată în Transilvania şi forţată de vremelnica ocupaţie austro-ungară, ia drumul
amar al bejeniei, retrăgându-se odată cu armata română, mai întâi la Bucureşti, apoi la
Iaşi. Dar necesităţile războiului, precum şi precaritatea situaţiei numărului mare de refu
giaţi aflaţi deja în Moldova, au constrâns autorităţile române să formeze trenuri speciale,
dirijate cu acordul guvernului Rusiei spre răsărit. De aici şi odiseea familiei descrisă
amănunţit în romanul mai sus menţionat.
La sfârşitul lui 1 9 1 6 şi începutul lui 1 9 1 7 situaţia devenise alarmantă, nu numai din
pricina războiului, ci şi din cauza veştilor contradictorii ce veneau dinspre Rusia.
Cu gândul să-şi caute rudele refugiate, dar şi îmboldit de dorul călător ce-i stăpânea
fiinţa, Romulus Cioflec porneşte într-o călătorie "pe drumuri fară luminiş': mai întâi din
spre Oneşti, unde ajunsese într-un car cu fân, spre Iaşi, unde ajunge după o săptămână,
Moldova părându-i-se în acea "iarnă tomnatică': "o ţară de tot albă, rece şi fară îndurare".
Aflat în capitala Moldovei, aproape de nerecunoscut, Romulus Cioflec trece pe la redacţia
Vieţii Româneşti, nu spre a se interesa de literatură - în vreme neprielnică, de război,
muzele tac - ci spre a afla noutăţi din Răsărit. intrebarea zorită pusă primului om întâlnit
acolo va fi în consecinţă: "Ce este în Rusia, domnule?" Curiozitatea înnăscută îi va fi satis
făcută de tânărul din redacţie, pe deplin informat atât pe căi orale, cât şi scrise: " Şi atlai că
de multă vreme grevele se ţin lanţ în capitalele şi în centrele industriale ruseşti, că au fost
destule ciocniri cu poliţia, că au tras cazacii şi în poliţie, că la 10 ianuarie multe cadavre au
rămas la Moscova pe străzi (ştirea aceasta nu din ziare, ci prin fir direct...). in sfârşit atâtea
şi atâtea asemenea ştiri, care în alte ţări se puteau abia şopti".
24
Curiozitatea lui Cioflec nu era însă alimentată de setea de cunoaştere a unei realităţi
istorice, ci era stârnită, cum aflăm din paginile următoare, de dorinţa de a afla cât mai
grabnic care va fi soarta Basarabiei, ruptă de patria-mamă de la 1 8 1 2 şi supusă unei in
tense politici de rusificare.
Drumul continuat spre Basarabia este justificat în aceste memorii sui-generis prin
efortul de a asigura părinţilor, aflaţi la Iaşi, un adăpost într-un sat basarabean. Ce-l mâna
cu atâta ardoare spre Petersburgul-Petrograd nu putem decât bănui: dorinţa de a se afla
în mijlocul evenimentelor şi de a obţine astfel informaţii, direct de la sursă, nemijlocite
de gazete.
Aşa se face că, într-un imbold imprevizibil şi surprinzător, nejustificat nicicum în
jurnal, se urcă în acceleratul Odessa-Petrograd care, la 23 februarie, îşi debarcă pestriţii
călători în gara Nikolaevski, de unde începe deja spectacolul pe viu al tulburărilor ce vor
căpăta mai târziu denumirea de Revoluţie.
La prima vedere, capitala ţarilor nu se deosebeşte prea mult de alte oraşe de aiurea
răvăşi te de război: cozi la pâine, zahăr, gaz, luptă cu frigul, sănii, şube. Apar însă patrule
de cazaci cărora "peregrinul nostru transilvan'; "stăpânit" de grija găsirii unui adăpost,
nu le acordă prea multă atenţie la început.
Când ajunge, printr-un concurs de împrejurări, chiriaş al unei anume Elena Serghe
evna, Romulus Cioflec zăboveşte asupra detaliilor - atâtea câte putea înţelege un nevor
bitor de limba rusă - detalii pe care le ordonează în cinci capitole ale volumului: Stoliţa
neliniştită, Pândă, Prăbuşirea, Revendicările moştenirii şi După răsturnare.
Într-o primă fază, Cioflec nu percepe decât fluxul şi refluxul sotniilor de cazaci faţă de
populaţia care invadase străzile largi şi uliţele lăturalnice. Este un soi de dans primejdios
în care se disting din când în când şfichiuiri de bici şi scurte replici pe care autorul nostru
nu le înţelege, după cum mărturiseşte disperat în câteva rânduri: "Şi eu nu înţeleg ruseş
te! În accente neobişnuite, mi se dezlănţuie în urechi vuietul sufletului omenesc răzvrătit.
Mă lupt numai cu ochii. S-a deschis acum lupta de eliberare a poporului român şi eu nu
înţeleg chemările omeneşti .. :· (în 1 926, când pleacă din Chişinău, ştia ruseşte).
În preajma samovarului gazdei sale, la 25 februarie, intuind din gesticulaţiile comese
nilor, ce îi traduc din când în când în franţuzeşte informaţiile mai importante, Cioflec în
cepe să-şi facă o imagine despre starea de fapt a lucrurilor. Scena descrisă este romanescă
şi construită ca atare: "Iar eu, care din convorbirea agitată primesc rar fărmituri în fran
ţuzeşte de la Kazakov, îmi spânzur rând pe rând ochii de chipurile lor, când vorbesc şi
când ascultă. Dar, la privirea mea întrebătoare nimeni nu ascultă şi nimeni nu răspunde.
Vreme îndelungă nu pot schimba o vorbă cu dânşii. Urmăresc deci masca, gesturile fiecă
ruia. Căci ei înşişi acum află şi lămuresc situaţia ... Sunt agitaţi, ca şi cum ar face ei acum
revoluţia. ( ... ) Dintre cei de faţă Elena Sergheevna, a m fitr io ana e mai dată cu politica; şi
,
e cu toată inima pentru revoluţie şi o arată. Adună informaţii şi argumente - văd cu ochii
cum le adună. Apoi le cântăreşte cu ceilalţi împreună. Se apleacă pe masă, ca şi când ar
25
pune un capital; cală pe rând în ochii celor doi studenţi, ai Darici Petrovna - estonă şi
revoluţionară ca şi ea - apoi îşi trece mâna cu o mişcare prin excelenţă femeiască, pe la
tâmplă, ca şi cum ar vrea să ia o greutate de acolo. După ce mai cântăreşte o clipă singură
lucrurile, îşi aduce aminte să toarne ceai - şi atunci numai, prin interpret, caută să afle
ce zic eu, dar eu fac încă pe scepticul, pe omul prost informat, adecă pe diplomatul... Al
doilea, al treilea ceai mai incălzise odaia rece. Biata Elena Sergheevna este ea fierbinte în
politică, dar odăile îi sunt amarnic de răcoroase... Mângâie o sobă cu trei-patru fire de
lemne în 24 ceasuri ... Dar, după o vreme te obişnuieşti cu aşa climă ca şi cu ceaiul - cu
acest soi de încălzire centrală - cu samovarul aburind, cu stacanele aburinde şi ele, cu
taifasul în jurul samovarului - în sfârşit cu iluzia căldurii. Maşa Grigorievna, rusoaică
blondă, se interesează mai puţin de revoluţie şi, rezemată de sobă, flirtează cu Kazakov
care, rezemat şi el, se interesează şi de revoluţie. Aşa încât, Elena Sergheevna primeşte
replica lui Kazakov la vreme. Căci Elena Sergheevna îţi face impresia că ar vrea să vadă
toată afacerea revoluţiei chiar de indată soluţionată înainte-i pe masă':
Zilele de 27 şi 28 februarie sunt decisive. După o linişte matinală suspectă, cea dinain
tea furtunii, provocată de faptul că poliţia trăsese în ajun în demonstranţi, forţa străzii
creşte cu înaintarea zilei, sporind tumultuos spre seară, când se dau lupte de stradă şi
sunt incendiate clădiri.
Nepricepând ruseşte, se lasă purtat de mulţime, priveşte avid împrejur, încercând
să priceapă câte ceva din intonaţia şi gesturile celor pe care îi întâlneşte pe drum, dar
"rămâne în necunoştinţa multor lucruri'; asupra cărora va fi lămurit tot de către gazdă,
seara: "Eu aflu de la dânşii abia acum că, prin decret imperial, cu data din ajun, Duma
fusese dizolvată pe ziua de 26 februarie - şi acest act a făcut din opoziţia parlamentului
centrul mişcării şi s-a dat astfel un imbold mai puternic avântului mulţimii . . . Ţarului i se
cere abdicarea . . . Şefii cade ţi şi socialişti, care au intervenit în mişcare, au cerut avizul şi
sprijinul comandanţilor de armate. S-au eliberat toţi condamnaţii politici - începând cu
bănuiţii şi sfârşind cu teroriştii. S-a alcătuit Sfatul lucrătorilor şi soldaţilor".
În capitolul Revendicările moştenirii, Cioflec se dovedeşte încă o dată (ca şi în roma
nele, nuvelele şi notele de călătorie) a fi un fin psiholog. Toată situaţia de după prăbuşirea
ţarismului este descrisă nu în termenii unor informaţii istorice, împănate cu citate din
diverse documente ale momentului, ci printr-o analiză foarte pertinentă a mizelor fiecă
rui grup important de participanţi.
Coborând de la nivelul de suprafaţă al particularului şi plonjând în straturile suc
cesive ale esenţei, Cioflec dă câteva pagini memorabile valabile astfel pentru zugrăvirea
oricărei revoluţii. Capitolul menţionat mi se pare a fi pivotul acestor însemnări, nu numai
pentru că el surprinde imperceptibila trecere de la o orânduire la alta, cu tot ce decurge
de aici, ci şi pentru că, trecuţi şi noi printr-o revoluţie relativ recentă, putem astfel sesiza
genul proxim al acestor cataclisme sociale: " Cine făcuse revoluţia? Cine şi unde fusese
regizorul? După ce răsturnarea izbutise, atât grupul revoluţionar din Dumă cât şi mun-
26
citorimea socialistă, fiecare ar fi fost bucuros să ia asupră şi cinstea şi răspunderea ... Şi
puterea! Cine, deci, deschisese zăgazul? E drept că fiecare contribuise cu partea lui, dar
când era să găsească capătul firului şi mâna călăuzitoare în întuneric, nici o parte nu
cuteza să-şi strige meritul. Lasă că mai era un factor. Vechiul regim. Contribuise şi el
- şi nu numai cu tirania şi cu nelegiuirile lui, ci foarte probabil şi cu propria-i manevră
revoluţionară ... Dar pe el îl uită de-acum în socotelile lor, ca pe orice dispărut" . Mintea
analitică a profesorului distinge imediat repoziţionarea forţelor pe eşichierul politic,
polii în jurul cărora se reorganizează, spontan sau nu, diverse grupuri sociale, precum
şi miza, sau mai bine spus mizele fiecăruia în parte. Revoluţionarii avuseseră aşadar
culoare politică şi scopuri comune, doar până la răsturnarea vechiului regim. Din prima
zi a victoriei însă, începuseră să sesizeze barierele şi interesele ce îi despărţeau: " Mun
citorimea socialistă, care avea conştiinţa că ea făcuse revoluţia - şi de fapt ea riscase pe
uliţe, cu soldaţii pe care sigur tot ea îi câştigase - alcătuise încă din seara de 27 februarie
Sfatul lucrătorilor (mai târziu şi al soldaţi/ar) ( ... ), se instalase în sala şedinţelor plenare
ale Dumei din palatul Tauridei, fără să mai întrebe pe preşedinte şi începuse să adreseze
manifeste către muncitori, către armată, către populaţia Petrogradului': Că rapiditatea şi
coerenţa acţiunilor muncitoreşti în acapararea puterii nu puteau fi spontane, ci regizate
temeinic şi cu mult timp înainte din umbră, nu avea cum să ştie Cioflec la data la care
înregistra evenimentele.
"
Dincolo de aceste, să le zicem "grupuri de interese (muncitorii şi soldaţii), manipu
late, cum am spune astăzi, de păpuşarii din umbră, la "demontarea ţarismului" puseseră
umărul şi "ceilalţi'; mulţimea din stradă, acea talpa, după denumirea rusească, masele
învăluite de euforia victoriei şi însufleţite ici-colo de discursuri revoluţionare, al căror
tablou remarcabil îl redă Romulus Cioflec: " ( ... ) mulţimea, pe la atâtea răspântii, îşi
improvizează adunările. Cârduri, înfiripate undeva, la întâmplare, se scurg fără ţintă în
procesiuni, în meetinguri ambulante pe uliţe, pe trotuarele largi, pe unde le poartă croii
momentului: scad, cresc, se îmbucătăţesc, se împlinesc iarăşi ... Căci toată lumea e acum
liberă - liberă şi de lucru, care de o săptămână a încetat în toate fabricile... Parcă e o nun
tă la care întreg oraşul ia parte; şi cum nici tramvaiele nu circulă de când cu greva, toţi
umblă pe jos, cu răgaz destul, molipsitor - căci atunci dnd nu te poţi grăbi, zăboveşti şi
mai mult - se împiedică oamenii pe drum, intră oriunde şi cu oricine în vorbă, ca şi când
ar relua o convorbire cu nişte cunoscuţi ... E o beţie şi o înfrăţire generală ... Auzi doar în
răstimpuri: Idiom gospoda (Să mergem, domnilor - n.n.). În câteva zile cuvântul gospoda
a primit o nuanţă de mare intimitate. După ştergerea regimului tiraniei, oamenii se simt
ca nişte vechi cunoscuţi, se aude din zi în zi tot mai mult cuvântul tava risci în toate stra
turile societăţii la contactul cu noua lume ieşită la suprafaţă: soldaţii şi muncitorii. ( ... ) În
fruntea masei impunătoare care se varsă pe uliţa Kazanskaia, dătătoare de ton este o figu
ră stranie de aziat, o mare alcătuire cu gâtui lung, cu pomete mari palide şi glas detunător.
Sutele de extaziaţi îl urmează ori se opresc să-I asculte, să aclame revoluţia - acest oaspe
27
mult aşteptat, necunoscut, viforos şi prielnic - să strige cu oratorul toate lozincile ei':
După 5 martie, dată la care Romulus Cioflec părăseşte Petrogradul primenit, po
vestirea se mută în Basarabia, cu amănunte legate de lupta activă pentru infaptuirea
Unirii. Lăsăm invitaţilor din Chişinău posibilitatea de a vorbi despre toate acestea, ca
specialişti.
Noi ne vom limita la aceste pagini strict legate de revoluţia rusă, încercând să tragem
şi câteva concluzii.
1 . Trăite la începutul lui 1 9 1 7, notele şi impresiile din acest volum au fost scrise ulte
rior, fiind aşadar reconstituite la rece şi nu intrări nude de jurnal, în care să mai palpite
clipa dilatată a trăirii;
2. Precum în celelalte note de călătorie descriind Spania şi Polul Nord, nu informaţiile
directe, de primă mână (cunoscute astăzi tuturor din tratatele de istorie) sunt cele ce
interesează (ele sunt, de altfel, puţine), cât informaţiile colaterale, din subsidiar, scurte
notiţe fulgurante, prinse din zbor de un psiholog înnăscut şi notate pe hârtie, care, după
cum sper că s-a constatat din citate, dau savoarea acestor pagini;
3. Interesul lui Romulus Cioflec pentru evenimentele din Rusia este în primul rând
al românului îngrijorat de soarta Basarabiei şi abia în al doilea rând al unui cetăţean al
lumii.
4. Neavând pretenţia să facă lumină în tenebroasa şi incurcata - ştim astăzi - revolu
ţie rusă, notele şi impresiile lui Romulus Cioflec se constituie într-o mărturie personală,
parţială şi subiectivă asupra unor evenimente trăite direct, un soi de " istorie orală" ce,
privită individual, nu dă măsura realităţii, însă, coroborată cu alte mici piese de puzzle de
felul ei, existente prin romane, jurnale, amintiri, poate contribui la completarea tabloului
de ansamblu al revoluţiei de la 1 9 17.
28
Dr. Marian ne Iliescu, profesor,
Colegiul Naţionai "Mihai Viteazul': Sf. Gheorghe
"
" Sub soarele polar - jurnalul de călătorie al lui Romulus Ciojlec
Literatura de frontieră câştigă din ce in ce mai mult teren, angajându-se intr-o veri
tabilă competiţie cu proza de ficţiune. Dacă o bună parte a secolului XX a fost perioada
romanului, ultimele decenii au însemnat creşterea interesului publicului cititor pentru
memorialistică, pentru jurnalul de călătorie şi cel de creaţie, pentru literatura epistolară
sau pentru interviuri şi reportaje, respectiv pentru proza de ficţiune, in terminologia lui
G. Genette.
Acest fenomen poate fi explicat dintr-o multitudine de puncte de vedere, ţinând cont,
de exemplu, de mutaţiile operate de societatea postindustrială, de impactul mass-media
în viaţa omului şi a colectivităţii, de experienţa literaturii postmoderne, de accentul
deplasat pe comunicare şi pe mecanismele care stau la baza ei sau, când este vorba de ci
titorul avizat, de concluziile semioticii, ale pragmatic ii, ale sociolingvisticii care reformu
lează anumite concepte canonice ale ştiinţei literaturii, cum ar fi cel de operă literară, cel
de gen sau de specie şi postulează supremaţia conceptului de text-discurs. Intervine apoi
nevoia omului modern de deficţionalizare, de demitizare a literaturii, ca şi curiozitatea
firească a cititorului de a pătrunde în laboratorul de creaţie al scriitorilor, de a descoperi
alchimia genezei operei artistice sau de a reconstitui o epocă şi modul in care aceasta
se reflectă în conştiinţa artistului, sau cititorul caută elemente ale poeticii respectivului
scriitor. Lectura ]urna/ului lui Mihail Sebastian, de exemplu, oferă cititorului o perspec
tivă inedită asupra perioadei noastre interbelice şi il provoacă să reflecteze asupra unor
teme care, altfel, ar rămâne neformulate, cum ar fi relaţiile dintre oamenii de cultură din
generaţii diferite, impactul noilor ideologii asupra cercurilor de scriitori etc.
Memoriile lui Mircea Eliade impun un alt punct de vedere asupra aceleiaşi perioade,
ceea ce face ca lectura să devină o adevărată aventură care il ipostaziază pe cititor în
restauratorul unei epoci revolute, pe baza unor documente de mare varietate.
Codurile operei de ficţiune a unui scriitor sunt, apoi, adeseori, disipate in literatura
sa nonficţională şi, atunci, lectura acesteia din urmă devine o căutare a constituenţilor
poeticii scriitorului respectiv, un suport pentru înţelegerea lumii pe care acesta o propu
ne prin creaţia sa de ficţiune. Consultarea operei nonficţionale nu înseamnă nicidecum
exacerbarea elementului biografic, ci, în termenii semioticii, reconstituirea contextului
care a generat opera de ficţiune.
jurnalul de călătorie are, din punctul de vedere al cititorului, o funcţionalitate multi
plă. In primul rînd, îi propune acestuia un voiaj într-un spaţiu geografic mai mult sau
29
mai puţin cunoscut din experienţa directă sau din lecturi, dar semnele realului apar
în tălmăcirea călătorului-autor, care, cu sau fără voie, construieşte o naraţiune despre
locuri şi oameni într-o versiune proprie. Altfel spus, orice carte de călătorie rerosteşte,
în manieră personală, textul arhetipal care vorbeşte despre una dintre ipostazele funda
mentale ale omului, aceea de peregrin, chemat de depărtări, dornic de aventură şi dispus
să se iniţieze, să cunoască locuri şi oameni noi, dar şi pe sine. Miturile, epopeile, basmele,
proza cultă încorporează astfel tema călătoriei ca fiind o vocaţie şi o aspiraţie eternă a
fiinţei umane.
În al doilea rînd, un jurnal de călătorie poate interesa cititorul din punct de vedere
documentar, mai cu seamă atunci cînd este vorba de ţinuturi necunoscute suficient,
lectura jurnalului procurând o plăcere mai mare decât documentele geografice aride şi
impersonale.
Cititorul de literatură de ficţiune va găsi apoi în jurnalul de călătorie al unui scriitor
un cod de lectură pentru opera acestuia.
Sub soarele polar este cronica sobră a unui voiaj întreprins la Polul Nord de un călător
care încearcă permanent să-şi ascundă ipostaza de prozator, disimulând şi ascunzându
şi rolul de observator neutru, pregătit, mai degrabă, să-şi informeze cititorul, decât să-i
ofere acestuia o aventură personală.
Romulus Cioflec îşi insolitează însă cititorul atent printr-un joc uşor ironic, atunci
când simulează admiraţia pentru "măiestritele descrieri ale coastei norvegiene" făcute
de alţii, dar ţine să accentueze că, de la impresia pe care acestea o lasă cititorului, până la
"senzaţia şi farmecul dobândi te direct" distanţa ar fi enormă. Este aici un mod, credem,
de a-şi exprima voinţa de deliteraturizare a jurnalului de călătorie care, sugerează scrii
torul, trebuie să aibă un alt statut în raport cu literatura beletristică: el este un document
al unei experienţe fruste, liber de orice convenţie estetică.
La modul ludic, scriitorul se lamentează că s-ar descuraja la gândul că "... după alţii
mai fericiţi, trebuie să vii şi tu să transmiţi impresiile tale, cari, de bună seamă, vor da
şi ele o icoană aşa de îndepărtată de realitate" (pag. 35). Descifrăm aici nu doar intenţia
autorului de a se distanţa de jurnalul de călătorie voit estetizat, ci şi un cod care trimite
la proza lui de ficţiune, acela de a privi realitatea referenţială obiectivă în multiplele ei
manifestări şi nu deformată anamorfotic de conştiinţa reflectorului.
Desigur că voinţa de obiectivitate nu poate decât să accentueze subiectivitatea într-un
jurnal de călătorie care traduce o experienţă personală a autorului şi să imprime relatării
sobrietate, discreţie, reprimarea lirismului, evitarea confesiunii excesive.
În ciuda acestei asidue încercări de a se travesti într-un simplu privitor, într-un
călător obişnuit care face doar o călătorie de agrement, cititorul descoperă în fiecare
pagină romancierul atent la semnele realului, la oameni şi locuri, fermecat de noutatea
ţinuturilor pe care le străbate. Este uimitor că nicăieri în acest jurnal Romulus Cioflec nu
uzează direct de lecturile sale, nu există nici un fel de trimitere intertextuală la vreo carte,
30
pudoarea omului de cultură generând o lectură confortabilă care îi dă cititorului iluzia
că se află în faţa unui text al unui călător care nu vrea altceva decât să descrie ce a văzut.
Absenţa referinţelor culturale însă, credem, ţine de o anumită retorică, de un joc subtil
pe care autorul îl inventează în raport cu cititorul său potenţial, ultimul fiind discret silit
de prozator să facă el însuşi conexiuni cu textele construite pe tema călătoriei şi pe care
le cunoaşte. Altfel spus, tema însăşi provoacă anamneza, reamintirea cărţilor fascinante
ale umanităţii despre călătoriile în toposuri reale ori imaginare.
Itinerarul ales de Romulus Cioflec sugerează el însuşi că paginile jurnalului de călă
torie aparţin unui spirit atras de locuri neobişnuite, simplitatea, sobrietatea relatării şi
evitarea confesiunii ample devenind un cod pe care cititorul este mereu tentat să-I des
cifreze şi în felul acesta lectorul umple spaţiile albe ale cărţii şi completează jurnalul cu
presupoziţiile lui, lăsându-se antrenat în jocul subtil inventat de autor.
Călătoria începe în marele port german Hamburg, unde Elba se varsă în mare. Călăto
rul, obişnuit cu drumurile prin Europa, observă, ca în treacăt, aglomeraţia specifică ora
şelor portuare şi, cu discreţia-i obişnuită, opune urbei haotice vraja mării şi a ţinuturilor
sălbatice din nordul îngheţat. Îmbarcarea pe pachebotul Monte Cervantes îl face pe călător
un fin observator al oamenilor, cei mai mulţi nişte snobi în căutare de plăceri mărunte şi
de flirturi. Atât de discretul Romulus Cioflec nu pierde de-a lungul jurnalului său ocazia
să-i ironizeze cu fineţe pe aceştia, uimit parcă permanent de lipsa lor de sensibilitate în
faţa măreţiei peisajelor, urmărind prin contrast feţele placide şi gesturile celor pentru care
călătoria este o distracţie de societate. Atunci când autorul jurnalului vede prima balenă
şi îi atenţionează pe ceilalţi, el nu ezită să le ironizeze cu fineţe reacţiile de burghezi in
capabili să guste spectacolul fascinant pe care apariţia ciudată îl oferă: "«Walfisch! Meine
Damen und Herren, Walfisch!)) strig eu, ca pentru alarmă, cătând jos la o grupă de întâr
ziaţi ai flirtului de pe puntea de promenadă. Şi descoperirea mea este acompaniată de un
«hurra)) nemţesc şi de exclamaţii de mirare şi de admiraţie pentru mamiferul ce se dă în
spectacol şi apoi de mulţumiri pentru mine, ca şi cum eu l-aş fi organizat" (pag. 45).
Descrierea Norvegiei relevă faptul că Romulus Cioflec aparţine categoriei de voiajori
avizaţi, bine documentaţi înainte de a se angaja într-o călătorie. El îşi informează citito
.
rul asupra numărului populaţiei, a aşezărilor mai importante, asupra resurselor materia
le, a suprafeţei ţării, datele geografice fiind încadrate într-un limbaj modulat de un vag
lirism, generat de imaginea golfurilor, a fiordurilor, a cascadelor, a gheţurilor nesfârşite şi
a maiestuosului munte Spitzberg.
"îmi fac loc cu greu să ocolesc puntea spre tribord, să am vedere spre răsărit; intrăm
în sfârşit într-un ostrov... , într-o câmpie de feerică lumină; iar în afund de zare, spre
nord-est, între negurile ce se scămoşează pe valuri şi un brâu de nori, se întrevăd fâşii de
cenuşă şi omăt căzând în mare ... Spitzberg! " (pag. 79).
Exclamaţia finală înlocuieşte descrierea trăirilor care, în contextul întregului jurnal,
ar fi fost redundantă.
31
Cu aceeaşi discreţie, Romulus Cioflec introduce aici o notă elegiacă, sugerând fragi
litatea fiinţei în raport cu aspra sălbăticie a locurilor, abia reprimându-şi emoţia în faţa
peisajului straniu.
Oraşul Tromso, aşezat la cea mai mare latitudine nordică, 70°, este contemplat cu
ochii locuitorului sudului solar înfiorat de aerul dezolant al unei urbe cu vegetaţia pus
tiită de gerurile iernilor prelungite:
"Ce impresie de singurătate şi tristeţe face asupra unui locuitor din regiunea de
bordantă de vegetaţie a sudului apariţia acestui oraş la aproape 70° latitudine nordică!
Mesteacănul destul de subţiralic, a cărui scoarţă vrea parcă şi ea să amintească belşugul
de omăt şi gheaţă al înnoptatelor ierni, apoi un cireş, pe care toată lumina îndelungă a ve
rii nu reuşeşte a-1 decide să-şi arate fructele şi încă un soiu de lemn câinesc, sunt aproape
singurele specii de arbori care fac aici umbră pământului" (pagina 57).
Europeanul obişnuit cu confortul caselor trainice se amuză condescendent pe seama
locuinţelor laponilor, ca apoi să-i privească pe păstorii de reni cu o vădită simpatie:
"Ar fi aceste adăposturi de vară aproape la fel cu stânile noastre, dacă ar mai avea şi
pereţi verticali. Căci sunt alcătuite simplu, doar din patru căpriori încheiaţi sus: o locuin
ţă numai coperiş, învelită cu pământ şi muşchi.
Înăuntru, la mijloc, e "bucătăria" (adică vatra şi cujba deasupră-i) iar împrejur, tot
restul: un strat de ramuri verzi de mesteacăn, aşternut, patul, apoi, atârnată, o haină, o
sculă, un vas, piei de ren, boarfe şi-un miros! ...
Deşi chipurile lor par bătrâneşti şi cam stafidite, tipul laponilor nu e atât de neestetic
pe cât m-am aşteptat - şi sunt destul de abordabili şi de inteligenţi" (pag. 60).
Pagini admirabile, care traduc un observator rafinat al spectacolului naturii, sunt cele
în care este descrisă insula Hjelmso pe care se înalţă Muntele Păsărilor, sălaşul a zeci de
mii de păsări marine care acoperă întregul munte şi produc adevărate detunături când
îşi iau zborul în stoluri uriaşe. Înfiorat, călătorul are la un moment dat impresia că pa
chebotul Monte Cervantes intră într-o bătălie apocaliptică cu păsările care îl invadează,
ca apoi să dispară fără urmă.
Oceanul Arctic stimulează fantezia autorului jurnalului care încearcă, atunci când
vaporul trece pe lângă o banchiză pe care se află o balenă moartă, să refacă în memorie
zbaterile teribile şi zadarnice ale mamiferului uriaş, captiv între blocurile de gheaţă şi
care ajunge, în cele din urmă, hrană stolurilor imense de păsări.
Călătorul ţine apoi să-I elogieze pe exploratorul norvegian Amundsen pentru merite
le sale deosebite în cunoaşterea acestor ţinuturi de la capătul lumii.
Călătorul nostru este, de asemeni, vrăjit de Hamerfest, cel mai nordic oraş norvegian,
care nu vede soarele de la 18 noiembrie la 23 ianuarie şi unde acesta nu apune între 1 3
mai ş i 29 iulie.
Ancorarea forţată a pachebotului Monte Cervantes din cauza unor avarii ar fi fost
un prilej pentru autorul jurnalului de a-şi exterioriza trăirile în faţa pericolului morţii,
32
��
��Romulus : =�=��- .7l'\.:llL<l � I L �1 Ut:
:- ::
:":::-::.:::-:::
espre��
, ��-��
·· · ,Ium l Situaţii -limită. Cioflec însă se înv;'\ ]uie î ntr-o tăcere elegantii,
p;'\ strează acelaşi ton oarecum neutru, joacă aproape comedia celui care nu-şi dă seama
de gravitatea situaţiei şi creează adevărate blancuri (spaţii albe) în ceea ce priveşte cele
nouă zile până l a sosirea spărgătorului rusesc Krasin, care ancorează pachebotul şi îl
returnează la gurile Elbei.
Sub soarele polar procură cititorului o lectură calmă, reconfortantă, un voiaj î n com
pania unui seriilor care n-a ţinut să epateze sau să-I provoace pe lector la o aventură, ci
să-I i n formeze şi să-I înveţe să privească lumea cu discre\ie şi curiozitate.
BIBLIOGRAFIE:
Romulus Cioflec, Sub soarele pular, impresii şi peripeţii din voiajul unor salvaţi ele la naufragiu
de spărgătvrul Kmsin, cu ilustraţii, Editura "Naţională" S. Ciornei, Bucureşti, ( 1929), 177 pag.
Biblioteca Academiei de Ştiinţe a Republicii Moldova
Romulus Cioflec şi ziarul "Sfatul Ţării"
Potrivit câtorva surse•, Romulus Cioflec a deţinut funcţia de prim-redactor al cotidia

nului Sfatul Ţării, care s-a editat la Chişinău în perioada 24 noiembrie 1 9 1 7 - 192 1 .
Pentru a detalia acest aspect din biografia lui Romulus Cioflec, este necesar, de l a bun
început, să prezentăm o scurtă informaţie despre ziarul în cauză, cu atât mai mult cu
cât cea existentă este, parţial, incorectă. Bunăoară, într-un prestigios dicţionar al presei
româneşti se menţionează în privinţa acestei publicaţii periodice : "în perioada iniţială,
24 noiembrie 1 9 1 7 - ? martie 1 9 1 8, apare cu caractere slave, ca ediţie română paralel cu
ediţia în limba rusă, cu titlul identic. Dar, începând cu data de 18 martie 1 9 1 8 - 2 ianua
rie 1921 (79 1 numere), ambele gazete se unesc, continuând să apară într-o singură ediţie,
con topită şi numai în limba română, cu caractere latine"2•
Consultând colecţia ziarului Sfatul Ţării', constatăm că la etapa iniţială, începând cu
primul număr, apărut la 24 noiembrie 1 9 1 7, Sfatul Ţării se edita doar în ruseşte, având
titlul românesc şi următoarea explicaţie pe frontispiciu: "Buletinul Organului Suprem
Local al Basarabiei. Apare zilnic. Redaq ia: în clădirea Sfatului Ţârii. Redactori: N. N .
Alexandri ş i 1. T. Costin".
Deşi fusese prevăzută tipărirea, în paralel, şi a unei ediţii în limba română, aceasta în
târzia să apară. Deoarece era aşteptată, în numărul din 25 decembrie 1 9 1 7 al cotidianulu i
de expresie rusă Sfatul Ţării, a fost difuzată următoarea ştire, scrisă cu litere latine: "în
curând va apare gazeta Sfatul Ţării în moldoveneşte, cu litere latine, deocamdată de 3 ori
pe săptămână':
Totuşi, apariţia variantei româneşti s-a tergiversat. Această situaţie se menţine şi în
luna februarie 1 9 18, când Tudor Jireghie consemna în paginile ziarului România Nouă:
"Când Sfatul Ţării a prins a tipări gazeta, din început au fost români luminători şi ci au
pus numele românesc, dar pe loc s-au facut ruşi şi au început a scrie ruseşte"4• Minunân
du-se, el a remarcat, în continuare, că nu i-a fost dat să vadă "ca vreo gazetă în lume să se
numească pe o limbă şi să se scrie pe alta':
Faţă de această obiecţie critică a reacţionat Gheorghe (lorgu) Tudor, deputat în Sfatul
Ţării, care, explicând de ce nu apare ziarul în română, a menţionat: "încă în noiembrie
1 9 1 7, Comisia redacţională a Sfatului Ţării a hotărât să scoată o gazetă oficială în ruseşte
şi în româneşte. Gazeta rusească, cum şti\i, iese regulat, însă cea moldovenească n-o ve
dem nici azi". A dat însă asigurări că noua Comisie redacţională, aleasă între timp , "va
pune cât mai degrabă temelia Sfatului Ţării în româneşte"5•
34
in cele din urmă, varianta în limba română a văzut lumina tiparului abia la 18 martie
1 9 1 8, indicându -se pe frontispiciu: "Organ al Parlamentului Basarabiei': Iniţial, ziarul apă
rea de două ori pe săptămână, apoi, începând cu nr. 7, devine cotidian. În acest context este
cum ne asigură Dic\ionarul presei româneşti citat mai sus, ci, din contra, a continuat să se
cazul să precizăm că de la 18 martie 1 9 1 8, Sfatul Ţării nu s-a editat numai în română, după
tipărească separat şi ediţia în limba rusă, cu acelaşi titlu comun. În fruntea ambelor ziare
se aflau aceleaşi persoane: Ion Cos tin şi Nicolae Alexandri, doar că, în ediţia rusească, ei
sunt indicaţi în calitate de redactori, iar în cea română - în calitate de directori.
Din cele expuse mai sus rezultă o primă constatare: Romulus Cioflec nu a avut cum să
fie prim-redactor al gazetei Sfatul Ţării din momentul lansării ei, de vreme ce, în prima
fază, ea s-a editat în ruseşte, iar de la 18 martie 1 9 1 8, când şi-a făcut apariţia şi varianta
română, era condusă de Ion Costin, basarabean, absolvent al Universităţii din Iaşi, şi Ni
colae Alexandri, fost redactor al revistei şi gazetei chişinăuiene intitulate identic, Cuvânt
moldovenesc.
De la începutul lunii iunie 1 9 1 8, în paginile ziarului nu mai sunt indicaţi ca directori
ai Sfatului Ţării Ion Costin şi Nicolae Alexandri, dar nici persoanele desemnate în locul
lor. Începând cu numărul 89 din 22 iulie/4 august 1 9 18, Sfatul Ţării devine "Organ al
Guvernului Basarabiei", iar de la 18 septembrie 1 1 octombrie 1 9 1 8 - "Organ cotidian al
Basarabiei", subintitulare care s-a menţinut până la dispariţia ziarului. Deşi au intervenit
aceste modificări de subordonare a ziarului, pe tot parcursul existenţei lui în continuare
nu este indicat nici cine este director, nici cine este redactor.
Într-o lucrare, tipărită în 1 930 şi semnată de C. Mâţu, sunt enumerate toate publicaţii
le periodice care se editau la Chişinău în anii 1 9 1 9 şi 1 920, în dreptul fiecărui titlu fiind
arătat redactorul, cu excepţia Sfatului Ţării, unde nimeni nu figurează6•
Sfatul Ţării din 25 iulie 1 7 august 1 9 1 8 informa publicul larg că studenţii care au
participat la lucrările Congresului studenţilor români basarabeni, desfăşurat la Chişinău,
au organizat o agapă la restaurantul Făclia. La ea au fost invitate o serie de personalităţi
notorii: Pan Halippa, vicepreşedintele forului legislativ al Basarabiei - Sfatul Ţării, Ştefan
Ciobanu, directorul general al instrucţiunii publice din Basarabia, Nicolae Alexandri,
istoricul Ion Nistor, eminentul om de cultură transilvănean Onisifor Ghibu, profesori
şi ziarişti, printre invitaţi numărându-se şi Constantin Noe, redactorul ziarului Sfatul
ŢăriV. Luând cunoştinţă de această informaţie, se iscă întrebarea: în cadrul redacţiei
cotidianului chişinăuian Sfatul Ţării a existat şi postul de prim-redactor?
Deci, rămâne un semn de întrebare dacă Romulus Cioflec a fost sau nu prim-redactor
al ziarului Sfatul Ţării.
Referindu-ne la colaborarea lui Romulus Cioflec la Sfatul Ţării, constatăm că ea a fost
slabă. Am tras această concluzie, fără să cunoaştem dacă el a publicat în paginile cotidia
nului respectiv materiale semnate cu pseudonim sau, în genere, nesemnate. in orice caz,
relevăm prezenţa doar a două articole semnate Romulus Cioflec.
35
Primul, intitulat Aristocraţia viitorului, este tipărit în n r. 1 1 din 7 aprilie 1 9 1 8, al cărui
conţinut îl reproducem fragmentar în continuare: "Zguduirea războiului acestuia nemai
pomenit de grozav, care a mişcat cele mai mari adâncuri din sufletul omenirii, ne sileşte
să ne oprim ochii asupra unor lucruri, pentru care se facea, până acum, mai multă teorie
şi puţină faptă - şi, din nefericire, chiar şi demagogie: valoarea şi interesele poporului
de la sate [ . . . 1. Istoria a dovedit-o. Ea a arătat multor neamuri că, dacă este o ţărănime,
este şi o ţară. Ştefan, cu înaintaşii şi coborâtorii lui, au ţinut petecul acesta de Moldovă,
în putere şi în slavă, cu ţăranii. Au fost îngenunchiaţi ţăranii, a fost îngenunchiată şi ţara.
Polonia s-a prăbuşit când nu mai era a ţăranilor, iar ţăranii rămăseseră ai lui Dumnezeu
[ . . 1. Suntem toţi membri ai aceluiaşi popor - ţărănimea - care trăieşte pe un anumit te
.
ritoriu, prin toate formele vieţii lui sufleteşti şi materiale - dacă suntem! În sânul acestui
popor îndeplinim, adică trebuie să îndeplinim, funcţiile lui sociale, ca parte întregitoare
a lui, fiinţă din fiinţa lui şi suflet din sufletul lui. [ . . . 1 . Noi, românii, putem învăţa ceva şi
din trecutul mai nou şi din trecutul îndepărtat al veacurilor. Mai cu seamă acum, când
ne-am pomenit că mai avem dreptul la nădejdea de a aşeza pe pământul părintesc o
gospodărie respectată de vecini, nu vom uita că plugarii noştri au fost storşi de toate sufe
rinţele, ca să ne scoată aici şi că sufletul lor tăinuit şi nepreţuit a stat scut pentru apărarea
fiinţei noastre în furtună. [ . . ] Cel puţin intelectualii care trebuie să vie în rândul întâiu
.
la răspunderi, trebuie să renunţe la lozinca "spre popor" sau "pentru popor'; cu care s-a
facut, în toată lumea, şi destulă demagogie - şi să urmeze lozincii: "de la popor în popor
şi cu dânsul': [ . . . ] Aşa se va alcătui, în sânul poporului, aristocraţia':
Cel de-al doilea material publicistic reprezintă o evocare cu titlul Zile de urgie. Amin
tire de la moartea dramatică a lui Murafa şi Hodorogea, publicat în nr. 1 1 2 din 21 august/
3 septembrie 1 9 1 8 al Sfatului Ţării cu ocazia comemorării lui Simion Murafa şi Andrei
Hodorogea, doi luptători basarabeni pentru cauza naţională, care au fost ucişi în ziua de
20 august 1 9 1 7 de o bandă de soldaţi ruşi bolşevizaţi, tragedia producându-se la via din
prejma Chişinăului a lui Hodorogea, unde se adunaseră mai mulţi intelectuali, printre
care şi Romulus Cioflec. Cu acest zguduitor episod din viaţa Basarabiei, Romulus Cioflec
îşi încheie volumul Pe urmele Basarabiei . Textul de aici, despre episodul în cauză, diferă
. .
în mare parte de cel tipărit în Sfatul Ţării.

Un alt aspect ce reflectă raportul dintre Romulus Cioflec şi cotidianul Sfatul Ţării îl
reprezintă prezenţa în paginile acestui cotidian a informaţiilor referitoare la Romulus
Cioflec. Astfel, numărul din 1 2 mai 1 9 1 8 comunica cititorilor că în ziua de duminică,
6 mai, Universitatea Populară din Chişinău a organizat un " matineu de pomenire" al
scriitorilor George Coşbuc şi Barbu Delavrancea, de curând trecuţi la cele veşnice, în
cadrul căruia Romulus Cioflec a vorbit despre George Coşbuc, iar Petre V. Haneş despre
Barbu Delavrancea.
Este oportun să amintim în acest context că Romulus Cioflec a fost unul dintre fonda
torii Universităţii Populare din Chişinău, inaugurată în ziua de 18 februarie 19 18, alături
36
de Pan Halippa, Gh. Murgoci, Nicolae Alexandri, Onisifor Ghibu, Ştefan Uşinevici, A. Sco
bioală, fraţii Petre şi Vasile Haneş, Elena Alistar, Dimitrie Munteanu-Râmnic, Antonina
Gavriliţă, Sergiu Cujba, Constantin Noe, Iustin Frăţiman, Teodor Porucic, Ion Pelivan,
Pantelimon Erhan, George Tofan, Ştefan Ciobanu şi Ion Nistor.
Din numărul din 1 7 iunie 1 9 1 8 al Sfatului Ţării, aflăm că Romulus Cioflec conducea
în acest timp cursurile pedagogice care se desfăşurau în oraşul Tighina.
Participanţii la matineu! din 19 august 1 9 1 8 al Universităţii Populare din Chişinău
au acumulat 1 372 de lei pentru monumentele ce urmau a fi instalate pe mormintele lui
Alexei Mateevici, Simion Murafa şi Andrei Hodorogea. Printre donatori au fost Romulus
Cioflec şi Silvestru Cioflec9•
Prin intermediul ziarului Sfatul Ţării din 18 septembrie 1 1 octombrie 1 9 1 8, Directo
ratul General al Instrucţiunii Publice al Basarabiei aducea la cunoştinţă lista profesorilor
de limbă română desemnaţi în instituţiile de învăţământ de la 15 septembrie, conform
căreia profesorii Romulus Cioflec şi Artur Băraru fuseseră repartizaţi la Liceul nr. 1 de
Băieţi din Chişinău (în dispoziţia respectivă numit în ruseşte gimnaziu). Romulus Cio
flec a funcţionat în acest liceu, după cum explica el însuşi într-un act din 1 92 1 , până la
1 septembrie 19 19, când, după examenul de capacitate, a trecut la Liceul Nr. 2 de Băieţi
" M. Eminescu': ca titular al catedrei de limbă română 10•
La 10 februarie 1 9 1 9, în incinta Liceului nr. 1 de Băieţi " B.P. Hasdeu ", a avut loc adu
narea generală a Asociaţiei Profesorilor din Chişinău. După raportul cu titlul Despre
problemele actuale ale şcolii noastre şi ale corpului didactic, prezentat de Dimitrie Mun
teanu-Râmnic, au urmat dezbaterile cu privire la problemele abordate, în cadrul cărora
a luat cuvântul şi Romulus Cioflec1 1 •
E l şi-a exprimat opiniile şi î n timpul discuţiilor care s-au produs î n cadrul celei de a
7-a adunări generale a Asociaţiei Corpului Didactic din Chişinău, convocată la 6 iunie
1 9 1 9 12•
Participând la matineu! din 17 februarie 1 2 martie 1 9 19 al Universităţii Populare
din Chişinău, consacrat românilor transnistreni, Romulus Cioflec a vorbit din partea
Ardealului13•
La 1 1 iunie 1 9 1 9, membrii Asociaţiei Corpului Didactic din Chişinău, convocaţi într
o şedinţă, au decis să înfiinţeze o secţie locală a Ligii Culturale, al cărei preşedinte era
Nicolae Iorga. Printre aderenţi s-a numărat şi Romulus Cioflec14•
Sfatul Ţării din 29 noiembrie 1 9 1 9 înştiinţa publicul că Universitatea Populară din
Chişinău şi-a programat să consacre matineu! din ziua următoare, zi de duminică,
memoriei scriitorului Alexandru Vlahuţă, care recent decedase. Programul matineului
cuprindea şi o conferinţă despre viaţa şi opera lui Al. Vlahuţă, pe care urma s-o ţină
Romulus Cioflec. Dintr-o altă sursă aflăm că el a prezentat această conferintă15• În sursa
respectivă se mai menţionează că în 1 920, în zile de sâmbătă, Romulus Cioflec ţinea un
curs de psihologie la Universitatea Populară din Chişinău16•
37
În cadrul adunării generale, din ziua de 1 7 decembrie 1 9 1 9, a Asociaţiei Corpului
Didactic din Basarabia a fost constituit Comitetul Ligii Culturale, Seqia din Chişinău, in
a cărui componenţă, alături de Paul Gore, Mihail Sadoveanu, Nicolae Dunăreanu, Leon
Boga, Iustin Frăţiman, Alexandru Oatu şi alte persoane, a fost ales şi Romulus Cioflec17•
Aceste câteva informaţii, selectate din paginile Sfatului Ţării, vorbesc despre faptul că
Romulus Cioflec, in perioada chişinăuiană a vieţii sale, a desfăşurat o activitate fructuoa
să pe tărâm didactic şi cultural.
NOTE
1 Figuri contemporane din Basarabia, Chişinău, Edituara Arpid, 1939, p.33; 1. Colesnic, La
a/tam/ memoriei . . . , în Leon Donici, Revoluţia rusă. Romulus Cioflec, Pe urmele Basarabiei . . . ,
Chişinău, 1 992, p. 1 66; 1. Colesnic, Basarabia necunoscută, Chişinău, 1 993, voi. 1 , p. 226; R. Cioflec,
Moartea cu bocluc, Sf. Gheorghe, 1998, p. XVI; Presa basarabeană de la începuturi până in anul
1 957. Catalog, Chişinău, 2002, p. 3 1 3.
' G. Răduică, N. Răduică, Dicţionarul presei româneşti ( 1 73 1 - 1 9 1 8), Bucureşti, 1 995, p. 386 .
.1 O. Ghibu, De la Basarabia rusească la Basarabia românească, Cluj, 1926, voi. 1 , p. 1 03 .
·1 Ibidem, p. 1 1 2.
5 C. Mâţu, O necesitate desconsiderată: presa românească în Basarabia, Chişinău, 1 930, p. 7
6 Congresul studenţilor români basarabeni. Agapa studenţilor, în "Sfatul Ţării': 25 iulie/7 august
1 9 1 8, n r. 9 1 , p. 2.
' Congresul studenţilor români basarabeni. Agapa studenţilor, in "Sfatul Ţării'; 2S iulie/7 august
1 9 1 8, nr. 9 l , p. 2.
9 Sfatul Ţării, 23 august/5 septembrie 1 9 1 8, p. 3.
111
Arhiva Kaţională a Republicii Moldova, Fondul 1 772, inventarul 8, dosarul 9 1 , fila 86.
" Sfatul Ţării, 1 5/28 februarie 1 9 1 9, p. 1 .
12Ibidem, 13 iunie 1 9 1 9, p. l .
11
Ibidem, 20 februarie/5 martie 1 9 19, p. 1 .
" Ibidem, 1 4 iunie 1 9 1 9, p. 2.
1 5 1. Negrescu, op. cit., p. 22.

"' Ibidem, p. 20.
1 7 Sfatul Ţării, 25 decembrie 1 9 1 9, p. 2.
38
Dr. Luminiţa Corn ea, muzeograf,
Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni;
profesor, Colegiul Naţional " Mihai Viteazul': Sf. Gheorghe
Romulus Cioflec - profesor în Basarabia
Romulus Ciotlec a fost toată viaţa profesor şi a primit pensie ca urmare a acestei
profesii. Pentru a-şi motiva titulatura de scriitor, mărturiseşte cu mândrie că a avut o
"îndeletnicire lăturalnica: aceea de a scrie.
În cele ce urmează ne vom opri asupra activităţii de profesor a scriitorului Romulus
Cioflec, încercând să clarificăm câteva probleme legate de studiile efectuate şi de activi
tatea didactică din Chişinău, ca urmare a cercetării efectuate de noi în Basarabia, în iulie
2006, la Arhivele Naţionale ale Republicii Moldova, la Biblioteca Naţională din Chişinău
şi la Biblioteca Academiei de Ştiinţe a Republicii Moldova.
Aşa cum rezultă din Statul personal (aflat la Arhivele Naţionale ale Republicii Moldo
va), completat chiar de scriitor, în 28 iunie 1 9241, la Chişinău, autentificat de directorul
Liceului nr. 2 de Băieţi, Alexandru Ouatul, Romulus Cioflec a facut următoarele studii:
" a) primare: la Arpătac (Araci, satul natal) şi la Braşov;
b) secundare: şase clase la liceul din Braşov (dând diferenţa pentru şcoala normală)
în 1 909; clasa a VII -a în particular la Iaşi, în septembrie 1909 şi a VIII -a la Bucureşti în
1 9 1 O, cu bacalaureatul;
c) universitare: Facultatea de Litere şi Filozofie de la Universitatea din Bucureşti, între
anii 1 9 10- 1 9 1 4, cu licenţa în filozofie în iunie 1 9 1 4;
d) speciale: Şcoala Normală de !nvăţiitori (anii 1896- 1 90 1 ) în Câmpulung-Muscel, cu
examen de capacitate în 1901 ':
Tot din acest Stat personal (ştatul personal, de astăzi), de la rubrica Cunoştinţa de
limbi, aflăm că Romulus Ciotlec vorbea şi scria "perfect" româna, vorbea şi scria "bine"
franceza, germana, maghiara, rusa şi "puţin" italiana2•
După absolvirea Şcolii Normale de Învăţători " Carol /" din Câmpulung Mus cel, pro
moţia 190P, Romulus Cioflec este numit de Minister " învăţător provizoriu" la Şcoala
primară din localitatea Chiojdeanca,judeţul Prahova, unde funcţionează de Ia 1 septem
brie 1 90 1 până la 1 septembrie 1 902. În perioada de la 1 septembrie 1 902 Ia 1 noiembrie
1 903 este, în aceleaşi condiţii, învăţător suplinitor, numit de Minister, la Şcoala primară
din Boldeşti - Prahova. Între 1 noiembrie 1 903 şi 1 O septembrie 1 904, Romulus Cioflec
apare ca învăţător la şcoala din Cruşovu - Romanaţi, dar cu menţiunea că este în conce
diu pentru a-şi satisface serviciul militar4•
39
Urmează o altă etapă din activitatea didactică a scriitorului Romulus Cioflec, aceea de
profesor. După absolvirea facultăţii, în 19 1 4, este numit de Minister profesor suplinitor la
Liceul "Andrei Başotâ' din Pomârla, judeţul Dorohoi, pentru perioada 1 septembrie 1 9 1 4
- 1 septembrie 1 9 18. P e aceeaşi pagină d e Stat personal (vezi anexa, A.N.R.M., f. 1 772, inv.
8, d. 1 1 88, f. 1 3 b) se află însemnarea conform căreia de la 1 5.o8. 1 9 16 la 1 .09. 1 9 1 8 este
stare de război, iar scriitorul se află "de la începutul revoluţiei ruse în serviciul mişcării
naţional-culturale din Basarabia". Prin urmare, la liceul din Pomârla a fost profesor nu
mai doi ani, până în 1 9 16, când pleacă în Basarabia.
În vara anului 1 9 1 7, Romulus Cioflec a ţinut cursuri pentru învăţători. Aceste cursuri
au fost organizate, prin străduinţa lui Paul Gore şi Vladimir Herţa din Comisia şcolară, de
Zemstva gubernială, care a oferit 55.000 ruble pentru întreţinerea învăţătorilor şi plata
lectori lor la cursurile de vară5• O comisie, în care intrau Ştefan Ciobanu, Em. Hammer,
Onisifor Ghibu, 1. Scodigor şi Romulus Cioflec, elaborează un proiect de organizare a
cursurilor ce erau socotite obligatorii pentru toţi învăţătorii basarabeni. Au luat parte la
cursuri 4 1 8 învăţători de la şcolile publice din Basarabia. Cu prilejul lecţiei de deschide
re, ţinută cu mare solemnitate la 1 7 iunie, poetul Alexei Mateevici a citit poezia Limba
noastră. Aceste cursuri sunt evocate de Romulus Cioflec în memorialul său de călătorie
Pe urmele Basarabid'. La a doua serie de cursuri pentru învăţători, organizate în toamna
anului 1 9 1 7",s-au adunat cam 200 de cursişti': organizându-se " patru grupe de limbă cu
următorii lectori: grupa I cu d-1 R. Cioflec, ardelean, profesor la liceul din Pomârla (Ro
mânia), grupa II cu d-1 A. Banciu, ardelean, profesor la gimnaziul din Braşov (Ardeal),
grupa III cu d-1 G. Tofan, bucovinean, directorul gimnaziului din Bazargic (România),
grupa IV cu d-1 O. Ţopa, bucovinean, profesor la şcoala reală din Cernăuţi (Bucovina)"7•
Lecţiile practice au fost conduse la început de Onisifor Ghibu, "ardelean, inspector al
şcolilor române greco-ortodoxe din Transilvania"8, apoi de lectorii de limbă: R. Cioflec
şi G. Tofan. lnteresantă pentru noi, astăzi, este programa de Limbă Moldovenească, care
prevedea: "a) Citirea; citirea curentă, cu pronunţie curată şi accent adevărat, lămurirea
cuvintelor necunoscute; povestirea cu cuvintele proprii ale bucăţilor citite; memorizarea
mai multor poezii bine alese. Lectorul va alege piesele de citire în aşa fel ca ele să cuprin
dă material de tot felul: istorie, geografie, ştiinţe naturale, spre a familiariza pe cursişti, pe
cât cu putinţă, cu toată terminologia"9•
Romulus Cioflec este primul, dintre dascălii transilvăneni, bucovineni şi români, pe
lista candidaţilor la posturile de lectori recomandaţi de Comisia şcolară de la Zemstva
gubernială. Această listă din 1 9 1 7, dactilografiată cu alfabet slav, se află la Arhivele Na
ţionale ale Republicii Moldova10 (vezi anexa).
În cercetarea noastră privind liceele din Chişinău, unde a fost profesor Romulus Cio
flec, am început cu studierea documentelor Liceului "Alecu Russo". Informaţiile biblio
grafice pe care le deţineam 1 1 nu au fost confirmate: Romulus Cioflec nu a fost profesor
la acest liceu.
40
În anul şcolar 1 9 18- 1 9 1 9, a fost numit, de la 1 sept., profesor suplinitor la Liceul nr. l
(Hasdeu), după cum mărturiseşte într-o cerere (datată: Bucureşti, 1 2 oct. 1 936) adresată
directorului Al. Oatul, prin care solicita un alt certificat în locul celui trimis, deoarece cu
prindea o inexactitate, referitoare chiar la anul şcolar mai sus amintit12• Pentru clarificare
redăm conţinutul cererii:
" Buc., 12 act. 1 936
Stimate Domnule Oatul,
Certificatul pe care mi l-ai trimis - şi-ţi mulţumesc pentru graba pusă - cuprinde o
inexactitate: eu n-am funcţionat la Eminescu decât de la 1 sept. 1 9 1 9, ca prof. titulariu.
Anul de suplinire 1 9 1 8- 1 9 1 9 1-am facut la Nr. 1 (Hâjdeu). Am fost aici nevoit să-ţi trimit
o nouă petiţie şi timbrele necesare cu rugămintea de a-mi trimite un nou certificat cu
aproape acelaşi cuprins, din care se va elimina punctul I, luat probabil de Dl secretar din
ştatul personal fără să observe că se referea la liceul Hâjdeu.
Certificatul vechi ţi-I înapoiez ca să Vă uşurez redactarea celui exact.
Cu mulţumiri şi în aşteptare
Al Dtale, R. Cioflec
Şcoala Elementară de Comerţ, Nr. 5 din Bucureşti:' (Vezi anexa)
Menţionăm că certificatul vechi (data!: 9 sept. I936), înapoiat de Romulus Cioflec, se

află în dosarul scriitorului de la Arhivele Naţionale ale Republicii Moldova (A.N.R.M.,
fond 1 772, inv. 8, dosar 1 1 88, fila 1 1 ). Păstrarea acestui certificat ar putea provoca confu
zii, dacă, la fila următoare, n-ar exista copia certificatului cu date corecte, pe care îl redăm
în continuare, deoarece conţine cele mai importante informaţii despre perioada când a
fost profesor la Liceul de Băieţi " Mihai Eminescu" şi despre concediul de un an pentru
studii în străinătate13:
" Ministerul Instrucţiunii Publice
Liceul de Băieţi "Mihai Eminescu·: Chişinău
Nr.222 din 1 6 oct. 1 936
CERTIFICAT
Se certifică de noi că dl Romulus Cioflec a funcţionat la liceul de băieţi " M. Emines
cu" din Chişinău în calitate de profesor titular de L. Română şi Filozofie de la data de
1 septembrie 1 9 1 9 până la data de 1 septembrie 1 926, când a fost transferat la Şcoala
Comercială Timişoara, conform ord. M. l. P. nr. 68.860./ 926.
De la 1 septembrie 1921 până la 1 septembrie 1 922, D-sa a avut un concediu de un an,
aprobat de M. l. P. cu ord. nr. 47.233 / 92 1 , pentru studii în străinătate.
În tot timpul funcţionării, D-sa a ocupat catedra de L. Română şi Filozofie cu 1 5 ore
săptămânal.
Prezentul Certificat s-a eliberat de noi în baza cererii înregistrată la nr. 222 1 936,
pentru a-i servi la trebuinţă.
41
Director,
L. S. Semnătură indescifrabilă
"
Secretar, Semnătură indescifrabilă
Direcţiunea Liceului " Gheorghe Lazăr" din Bucureşti, prin adresa nr. 1 253 din
6.0 1 . 1 940, solicită directorului Gimnaziului " Mihai Eminescu" din Chişinău, " in confor
mitate cu Decretul Lege No. 2207 1 937, pentru complectarea fişei de pensiune a O-lui
Profesor Romulus Cioflec': "a ne comunica de urgenţă" mai multe date cu privire la si
tuaţia profesorului mai sus numit: " 1 . Timpul cât a funcţionat la acea şcoală - de când
şi până când- ani, luni, zile. 2. Data şi numărul ordinului de numire. 3. În ce calitate a
funcţionat. (Suplinitor de catedră, suplinitor, detaşat, titular). 4. Materia şi numărul ore
lor predate săptămânal, an de an. 5. Ce concedii a avut, motivul şi numărul ordinului de
aprobare. 6. Felul retribuţiunii (lunar, zilnic sau cu ora). 7. Salariul fără accesorii. {până la
1 ian. 1 930, salariul de bază, iar de la această dată, salariul bugetar integral ce 1-a primit
în fiecare lună). 8. Ce gradaţii a avut şi ce indemnizaţii a primit, după care i s-au făcut
reţineri pentru pensie. 9. Reţinerile efectuate la fondul de pensie. 1 0. Timpul servit cu
reţineri şi fără reţineri la pensie. 1 1 . Fondul sau Casa unde s-a(u) vărsat reţinerile:'1 1
Directorul Gimnaziului " Mihai Eminescu" răspunde "Onor Direcţiunii Liceului de Bă
ie!i " Gh. Lazăr" din Bucureşti", prin adresa nr. 833 din 26 ianuarie 1 940, fiecărui punct în
parte, în ordine strictă. Regretăm că am găsit doar prima parte a acestei adrese, respectiv
răspunsurile la primele cinci puncte şi şapte rânduri din punctul şase15• Date noi şi com
plete pentru ceea ce ne interesează pe noi cuprind punctele doi şi patru: "2. O-sa a fost
numit la această şcoală, cu ord. M.I.P. No. 13.820 din 25 sept. 1 9 19, iar pe data de 1 sept.
1 926 a fost transferat la Şc. Corn. din Timişoara, conform ord. M.l.P. t\o. 68.860 / 926 "; "4.
O-sa pe tot timpul funcţionării a avut catedra compusă din 15 ore săptămânale, ore de L.
Română şi Filozofie, iar orele ce au depăşit numărul de 15 ore, au fost considerate ca ore
suplimentare prin repartiţia de ore anuale:' Considerăm că situaţia de la punctele cinci şi
şase, prezentată detaliat, nu se încadrează în tematica comunicării noastre.
Liceul Nr. 2 de Băieţi din Chişinău, devenit, din 1 924, Liceul " Mihai Eminescu", s-a în
fiinţat în anul 1 8 7 1 , sub numele de gimnaziul cu patru clase. În anul 1884, acest gimnaziu
se transformă intr-un liceu cu opt clase, numit Liceul " Mihai Eminescu" Nr. 2 de Băieţi. in
anul 1 895, luna iulie, acest liceu se instalează în propria sa clădire. Acea clădire, măreaţă
la vremea ei, în care şi-au făurit idealurile mii de elevi, in decursul multor generaţii, se
află astăzi într-o cumplită stare de degradare: au rămas dm ea doar nişte măreţe ziduri
acoperite de vegetaţie, copaci crescuţi în interiorul zidurilor (vezi cele două fotografii din
anexă realizate in iulie 2006). În 1 900, se aprobă construirea unei biserici pe lângă liceu şi
în 1 5 mai 1 902 această biserică se sfinţeşte cu hramul Sf. Împăraţi Constantin şi Elena1�.
În data de 1 septembrie 1 938, Liceul de Băieţi Nr. 2 "Mihai Eminescu" din Chişinău s-a
transformat în Gimnaziul Mihai Eminescu"17•
"
42
În timpul cercetării efectuate la Chişinău, am studiat cinci anuare ale Liceului Nr. 2 de
Băieţi, toate realizate de Alexandru Ouatul, director, profesor de istorie. Avem în vedere
anuarele pentru anii şcolari 1 92 1 - 1 922, 1922- 1923, 1 923- 1 924, 1 924- 1 925 şi 1 925- 1926.
În toate am găsit numele lui Romulus Cioflec, ca profesor titular de română, la rubricile:
Corpul didactic, Repartizarea orelor, Absenţe/e profesorilor, Orarul săptămânal a/ liceului,
Activitatea extraşcolară, Inspecţii şcolare. Pc lângă română, Romulus Cioflec a predat şi
filosofie, în general, între 12 şi 16 ore, atât la clasele inferioare, cât şi la cele superioare
care aveau două "secţiuni': modernă şi reală. Orarul era lejer, 3-4 ore pe zi. În toţi anii
menţionaţi mai sus, scriitorul nostru a avut câte 2 zile libere, sau luni şi marţi, sau vineri
şi sâmbătă. Probabil avea un motiv, deocamdată nu-l cunoaştem. Absente a avut, ca toţi
ceilalţi profesori, şi Romulus Cioflec - cauzele absenţelor, după cum apare în anuare,
sunt: boală, interes de serviciu şi familial.
În cadrul activităţii extraşcolare, Romulus Cioflec este amintit în anuarul pentru anul
şcolar 1 923- 1 924, la rubrica Excursiuni, unde din nouă " excursiuni': una mai mare s-a
făcut în luna mai la Bucureşti",sub conducerea d-lui profesor Cioflec Romulus, cu ocazia
"
concursurilor societăţii Tinerimea Română 1H. În anuarul pentru anul şcolar 1 924- 1925,
la rubrica Activitatea extraşcolară, găsim notat: " Conducerea cercului literar-istoric a fost
încredinţată d-lor profesori Gh. Chicu, Alex. Oatul, R. Cioflec şi C. Arginteanu. Activitatea
cercului s-a desfăşurat în numeroase şedinţe care s-au ţinut în cursul anului. Programul
acestor şedinţe a fost bogat şi variat, conţinând conferinţe şi desertaţii din toate dome
niile, atât ale ştiinţelor, cât şi din literatură, precum şi din diferite demonstraţii şi lucrări
practice" 19•
În anuarul Liceului Nr. 2 de Băieţi din Chişinău, pentru anul şcolar 1921 - 1922, Ro
mulus Cioflec este trecut la Corpul profesoral şi repartizarea orelor, dar nu mai apare la
Orarul săptămânal, nici la Absenţele profesorilor. În tot acest an şcolar, Romulus Cioflec a
avut concediu de studii în Germania, aprobat de Ministerul Instrucţiunii Publice cu nr.
92 1 - adresa M.l.P. nr. 1 1 234 din 24.Vl. 192 1 20• În timpul acestui an şcolar, la Liceul Nr.
2 de Băieţi, a sosit o scrisoare de la Liceul " Andrei Başotă'' din Pomârla- Botoşani, prin
care se solicită adresa profesorului Cioflec",ca să-i înaintăm titlul de rentă ce i s-a emis
"
pentru cota de 63 % pentru timpul campaniei când a contat la acest liceu 2 1 • În răspunsul
dat, se specifică faptul că "d-1 profesor Romulus Cioflec e în concediu pe un an şi că în
prezent se află în Germania': menţionându-se adresa (până acum nu se ştia această adre
să): " Berlin S W. 48, Friedrich Strasse, no. 24. IV"22•
-
Severitatea conducerii liceului sau, pur şi simplu, stricteţea care se impunea, îl deter
mină pe Romulus Cioflec să facă cerere pentru a se învoi două zile de la şcoală, în perioa
da examenelor. Este vorba de zilele de 4 şi 5 iunie J 920. Autorul cererii recomandă să fie
suplini! de fratele său, Silvestru Cioflec, profesor suplinitor, pentru un an şcolar, la Liceul
Nr. 2 de Băieţi: " Recomand a fi suplini! la aceste examene de către d. Silvestru Cioflec,
"
profesor de limba română la acelaşi liceu 2J.
43
Profesorul Romulus Cioflec devine titular la Liceul Nr. 2 de Băieţi,. după ce susţine exa
menul de Capacitate pentru limba română, la Bucureşti, în iulie 1 9 1 9, obţinând Certifica
tul de adeverire a examenului (diploma) nr. 7 1 1 98 / 1 7 iulie 1919. Comisia de examinare,
"comisiunea': este alcătuită din trei somităţi ale Literelor româneşti: Ovid Densusianu,
Mihail Dragomirescu şi Gheorghe Adamescu2"1•
Doar în anul şcolar 1 9 1 9- 1 920, Romulus Cioflec este diriginte, numit la clasa a III
a de liceu. Fratele său, Silvestru Cioflec, în acelaşi an şcolar, profesor suplinitor pentru
specialitatea Limba germană25 la Liceul Nr. 2 de Băieţi, este diriginte la clasa 1 de liceu,
conform ciornei unei adrese către Directoratul de Instrucţiune Publică, Chişinău, aflată
la Arhivele Naţionale ale Republicii Moldova2�. Ambii sunt implicaţi în multiple activităţi
extraşcolare, încât n-au făcut faţă obligaţiilor cerute de funcţia de profesor-diriginte�'.
Profesorul Romulus Cioflec este preocupat în perioada basarabeană a activităţii sale
didactice de " lucrul învăţătorilor în afară de şcoală': adică de activitatea extraşcolară.
Având în vedere experienţa de lector la cursurile pentru învăţători organizate la Chişinău
în vara anului 1 9 1 7, Romulus Cioflec publică diverse articole în Şcoala moldovenească,
revista Asociaţiei Învăţătorilor Moldoveni din Basarabia. Ne vom opri, în cele ce urmea
ză, asupra unui articol intitulat chiar Lucrul învăţătorilor în afară de şcoală, apărut în
Şcoala moldovencască1H. Considerăm că este un studiu elocvent al dascălului Romulus
Cioflec, având la bază experienţa dobândită în prestigioasa Şcoală Normală de la Câm
pulung Muscel şi în şcoliile primare din localităţile prahovene unde a fost învăţător. Ne
demonstrează totodată aptitudinile, capacităţile şi clarviziunea unui cunoscător al în
văţământului românesc. Autorul articolului începe prin a-şi arăta încrederea în "şcoala
noastră naţională" şi în speranţa că fiecare sat va avea "învăţători însufleţiţi de duhul cel
adevărat': pentru ca toţi copiii •noldoveni "să se împărtăşească de binefacerile învăţătu
rii:' Unele imagini ce-l descriu pe "învăţătorul moldovan" ni-l divulgă pe scriitorul de mai
târziu (exemplele nu-şi au rostul în acest loc).
Entuziasmul dascălului este permanent prezent: " nu se poate o sarcină mai frumoasă
decât a învăţătorilor moldoveni din zilele noastre': " istoria ne-a găsit în drumul ei; prin
noi trebuie să se împlinească poruncile ei': "această pregătire trebuie desăvârşită în timp
cât mai scurt, pentru ca moldovenii să meargă în pas cu alte popoare megieşe':
Ideile lui Romulus Cioflec privind activitatea extraşcolară (pe care o şi numeşte astfel
în două locuri din articol) sunt în concordanţă cu experienţa învăţământului românesc,
unele valabile şi astăzi. Porneşte de la faptul că "cel dintâiu învăţător al copilului este
mama, apoi tata - toată familia - şi uliţa:· Învăţătorul nu este iubit, precum este mama,
dar el " are chemarea şi pregătirea trebuitoare de a creşte şi lumina micile odrasle:· Ac
centuează rolul empatiei care trebuie să fie între elev şi dascăl, numai aşa "înrâurirea e
fără asemănare': În importanţa pe care o acordă sarcinii învăţătorului, care trebuie " să se
ostenească să călăuzească şi pe ceilalţi conlucrători ai săi, cari pregătesc drumul copilului
spre şcoală': recunoaştem ceea ce numim astăzi conlucrarea dintre familie, şcoală şi so-
44
ci etate. O idee actuală este aceea pe care Romulus Cioflec o acordă celor două " laturi" ale
activităţii extraşcolare: "luminarea sătenilor" şi "îmbunătăţirea stării lor materiale:' Mij
loacele " de căpetenie" pe care le-ar putea folosi învăţătorii şi preoţii "pentru a îmbunătăţi
starea culturală şi materială a sătenilor" sunt: predici, şezători, conferinţe, coruri, şcoală
pentru adulţi, şcoală complementară, biblioteci, societăţi " pentru lupta împotriva beţiei
şi a altor patimi': grădini de legume, ateliere, cooperative. Autorul acestor recomandări
"
este conştient că "e uşor de spus ce trebuie de facut şi că " e mai greu de ştiut ce se poate
"
face , "cum să faci, cu cine să faci şi de unde să începi:' Îşi propune să răspundă la aceste
întrebări într-un număr viitor al revistei, fiind încredinţat că şi alţii "se vor mai găsi" care
să contribuie " la lămurirea unor lucruri de însemnătate aşa de mare pentru propăşirea
norodului noatru:' (vezi, în anexă, articolul în întregime).
În concluzie, având în vedere documentele studiate, comunicarea noastră evidenţiază
informaţii despre scriitorul Romulus Cioflec, privind:
- data zilei de naştere (ziua şi luna): 1 aprilie 1 882, aşa cum rezultă din documente
completate de scriitor19, confirmând şi alte cercetări recente·'0, faţă de 23 martie31 sau 25
martie 1882·12;
- studiile, perioada studiilor şi localităţile unde a studiat;
- şcolile şi localităţile unde a fost învă\ător;
- activitatea de lector la cursurile pentru învăţători organizate la Chişinău, în vara
anului 1 9 1 7, de către Zemstva gubernială;
- perioada când a funcţionat profesor la cele două licee din Chişinău;
- activitatea de profesor la Liceul Nr. 2 de Băieţi " Mihai Eminescu " din Chişinău;
- bursa de studii de la Berlin;
- examenul de Capacitate pentru Limba Română;
- activitatea extraşcolară a profesorului Romulus Cioflec;
- activitatea publicistică în domeniul didactic.
Ne exprimăm convingerea că alte cercetări, în Basarabia ori în ţară, vor contribui, în
continuare, la clarificarea unor aspecte ale activităţii profesorului şi scriitorului Romulus
Ciotlec.
NOTE:
1. Arhivele Naţionale ale Republicii Moldova (A.N.R.M.), fond 1 772, inv. nr.8, dosar 1 188, fila 1 3 a.
2. A.N.R.M., fond 1 772, inv. 8, dosar 1 1 88, 13 a (vezi anexa)
3. N. Niculaescu, Al. Bunescu, Gh. Pârnuţă, Monografia Liceului Pedagogic Cimpulung-Musce/,
Bucureşti, 1 967, 255 p.
Gheorghe Pârnuţă, Mărgărit Niculescu, Ion Popescu Argeşcl, Şcoala r1omwlă "Carol [" 1867-
1 992, Cîmpulung-Muscel, 1 992, 162 p.
4. A.N.R.M., fond 1 772, inv. nr. 8, dosar 1 1 88, fila 13 b.
5. O pagimi di11 istoria Basarabiei. Sfatul Ţării (191 7 - 1918), ediţie îngrijită, studiu introductiv
şi selecţia imaginilor de Ion Negrei şi Dinu Poştarencu, Ed. Cii o, Chişinău, p. 92.
45
6. Romulus Cioflec, Pe urmele Basarabiei, in volumul: Leon Donici, Revoluţia rusă (Amintiri,
schiţe şi impresii); Romulus Cioflec, Pe urmele Basarabiei . . . (Note şi impresii din revoluţia rusească),
Editura Universitas, Chişinău, 1 992, p. 1 63 - 298.
7. G. Tofi:m , A doua scrie de cursuri de limba moldovenească pentru învăţători. Cursurile din
Chişinău şi Bălţi, in revista Şcoala moldoveneascâ, revista Asociaţiei învâţtitorilor moldoveni din
Basarabia, anul 1. 1 9 1 7, p. 1 89 - 1 96.
8. G. Tofan, Op. cit., p. 192.
9. G. Tofan, Op. cit., p. 1 90.
IO. A.N.R.M., fond 1 772. inv. 7, dosar 638. f. 49.
1 1. Iurie Colesnic, La altarul memoriei... in volumul: Leon Donici, Revoluţia rusti şi Romulus
Ciojlec, Pe urmele Basarabiei ... , Editura Universitas, Chişinău, 1 992, p. 1 64 şi [urie Colesnic, Romu
lus Cio_flec in volumul Basarabia 11ecunoscutti, Editura Universitas, Chişinău, 1993, p. 225.
1 2. A.N.R.M., fond 1 772. inv. 8, dosar 1 1 88, fila 10.
1 3. A.N.R.M., fond 1 772, inv. 8, d. 1 1 88, /ila 1 2 .
1 4. A.N.R.M., fond 1 772, inv. 8, dosar 1 1 88, fila 2 , vezi anexa.
1 5 . A.N.R.M., fond 1 772, inv. 8, dosar 1 1 88, fila 4, vezi anexa.
1 6. Anuarul Liceului Nr. 2 de Băieţi din Chişinău pe anul şcolar 1 923 - 1 924, publicat de A. Oa-
tul, director, Chişinău, Tipografia Eparhială, str. Haralambie, 42, 1 925, p. 3 (vezi anexa).
1 7. A.N.R.M., fond 1 772. inv. 8, dosar 1 1 88, fila 4.
1 R. Anuarul dtat mai sus, p. 24.
1 9. Anuarul citat mai sus, p. 26.
20. A.N.R.M., fond 1 772, inv.8, dosar 1 1 88, fila 1 5.
2 1 . A.N.R.M., fond 1772. inv.8, dosar 9 1 , fila 60 (vezi anexa).
22. A.N.R.M., fond 1 772. inv.8, dosar 9 1 , fila 6 1
2 3 . A.N.R.M., fond 1772, inv.8, dosar 64, fila 4 5 (vezi anexa).
24. A.N.R.M., fond 1 772, inv.8, dosar 1 1 88, /ila 1 3 a (vezi anexa).
25. A.N.R.M .. fond 1 772. inv.R, dosar 39, fila 70.
26. A.N.R.M., fond 1 772. i nv.8, dosar 39, fila 1 59.
27. A.N.R.M., fond 1772, inv.8, dosar 64, filele 34, 38 şi 39.
28. Romulus Cioflec, Lucrul învăţtitorilor în afară de şcoală, in revista Şcoala moldovenească,
anul J, nr.S - 6, 1 9 1 8, p. 183 - 1 88 (vezi articolul anexat in continuarea prezentei comunicări).
29. A.N.R.M., fond 1772, inv. nr.8, dosar 1 1 88, fila 13 a.
30. Ioan Lăcătuşu, Identitate şi cultură la românii din secuime, Editura Carpatica, Cluj-Napoca,
1 995, p. 200 şi Luminita Cornea, Tabel cronologic la volumul Moarte cu bocluc de Romulus Cioflec,
Editura Muzeul Carpaţilor Răsărileni, Sf. Gheorghe, 1 998, p. XVI.
3 1 . Mircea Braga, Romulus Ciojlec - prozatorul, prefaţă la romanul Vîrtejul, Editura Dacia, Cluj.
Napoca, 1979, p. 7; Mircea Braga, De-structurare şi re-structurare in volumul Istoria literară ca
pretext, Editura Dacia, Cluj- Napoca, 1 982, p. 69-9 1 ; Mircea Braga, O trainică şi îndelungă prietenie,
în revista Manuscriptum, nr. 2 / 1 984 (55), anul XV, p. 19.
32. Nicolae Jula, Cuvânt înainte la volumul Cutreierând Spania, ediţie îngrijită, cuvânt inainte şi
note de Nicolae )ula, Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1 988, p. 6.
46
ANEXĂ:
Romulus Cioflec, Lucrul învăţătorilor în afară de şcoală,

în revista Şcoala moldovenească, anul I, nr. 5-6, Chişinău,
Tipografia Românească, 19 18, p. 1 83- 1 88.
Şcoala noastră naţională se aşează, acum, pe încetul. pe temeliile ei adevărate - şi se

va clădi, din zi în zi, din an în an, tot mai trainic, până ce fiecare sat va avea învăţători
însufleţiţi de duhul cel adevărat, până ce toţi copiii moldoveni vor putea să se împărtă
şească de binefacerile învăţăturii.
Dar până atunci şi de atunci înainte mai este încă mult de ostenit.
Marea revoluţie rusească, ale cărei zile încă nu le-am sfârşit, a adus slobozenii tuturor,
dar nu i-a găsit pe toţi pregătiţi pentru dânsele. Ea a fost numai lucrarea inteligenţii şi
a clasei muncitoare de la oraşe. Şi dintr-o parte şi dintr-alta s-au dus mulţi la spânzu
rătoare şi la Siberia, pe vremea când în ţară lumea nu mai încăpea de jandarmi. Dar,
dacă revoluţia s-a putut săvârşi acum în anul al treilea al acestei bătălii grozave, aceasta
înseamnă că noroadele au trebuit să pătimească mult, ca disciplina să scadă în oaste, iar
autoritatea regimului ţarist să mai slăbească. Norodul, mai ales norodul cel de la sate, n-a
fost pregătit - şi au avut destulă grijă apărătorii lui de odinioară să-I lase în întunerec,
pentru ca să nu-şi cunoască drepturile şi uneori să nu-şi vadă nici lanţurile.
Împotriva acestui întunerec trebuie să pornim noi acum luptă aprigă; fiindcă el este
comoara păzită cu multă grijă de vechiul regim - şi în orice zi de nesiguranţă, dintr-însu!
se pot ridica puterile oarbe, cari ar putea sluji oricui ca să ne răpească libertăţile (slobo
zeniile). Luptând cu noaptea din suflete, care este culcuşul oricărei stăpâniri autocrate,
vom lupta de-a dreptul cu reacţiunea, care poate nădăjduieşte încă să apuce puterea;
luptând cu întunerecul, săvârşim dezrobirea cea adevărată a norodului - desăvârşim
libertatea.
Căci încă nu toţi suntem liberi. Sătenii, în cea mai mare parte, nu înţeleg ce este liber
tatea pentru care s-a vărsat sângele revoluţiei. Pentru ei toată robia vine de la pământ şi
toată libertatea atârnă de pământ. Lupta lor pentru libertate este lupta pentru pământ.
Dar lupta pentru pământ, purtată în afară de lege, duce la anarhie şi anarhia duce iarăşi
la robie.
Datoria învăţătorului moldovan din zilele noastre este să lămurească pe ţăran asupra
lucrurilor obşteşti într-atâta, încât şi el să se poată bucura de libertăţi şi să lupte pentru
apărarea lor. Dar în afară de luminarea ţăranului în ce priveşte rânduiala trebilor obş
teşti, mult mai este de lucrat la ridicarea lui din întunerec, pentru călăuzirea lui pe căile
sănătoase ale vieţii.
Învăţătorul moldovan din zilele noastre va avea să poarte o sarcină grea şi frumoasă,
grozav de grea şi neasemănat de frumoasă. Mai grea nu se poate, pentru o vreme ca
47
aceasta şi pentru un început ca al nostru, dar de bună seamă nici mai frumoasă nu se
poate. Căci ce poate fi mai frumos decât să osteneşti la dezrobirea unuj popor care a fost
osândit la moarte prin întunerec?! Unui osândil i se pun lanţurile, ca să le simtă povara,
să pătimească şi să plângă după libertate; unui osândit i se lasă o ferestruică, pentru ca
să nu uite că afară e soare mult, aer, cer şi verdeaţă şi să plângă şi să însetoşeze după
libertate. Dar poporului nostru nefericit i s-au astupat toate ferestrele, prin care sufletul
lui ar fi putut ajunge la cunoştinţa cea adevărată, la cunoştinţa de sine însuşi şi chiar la
Dumnezeu.
Şi deodată, ca printr-o minune, poporul nostru a căpătat dreptul la viaţă - şi, cu ochii
ai uri ţi, acuma rătăceşte. El nu ştie ce vrea, dar noi ştim că vrea o altă viaţă ... Şi acei care
cunosc drumul n-au dreptul să spună că sunt osteniţi. De aceea nu se poate o sarcină mai
frumoasă decât a învăţătorilor moldoveni din zilele noastre.
Pe noi, cei de azi, istoria ne-a găsit în drumul ei; prin noi trebuie să se împlinească
poruncile ei. Şi poruncile ei de astăzi sunt grabnice. Lumea vrea să se aşeze pe temelii
noi, pentru care poporul nostru nu are destulă pregătire. Această pregătire trebuie de
săvârşită în timp cât mai scurt, pentru ca moldovenii să meargă în pas cu alte popoare
megieşe, pentru ca să poată ţinea concurenţa cu noroadele mai înaintate, care şi-au avut
de mult şcoala lor. De aceea lucrarea pentru luminarea celor din afară de şcoală (bărbaţi
şi femei de toate vârstele) trebuie să cuprindă o parte însemnată din străduinţele cul
turale ale vremii noastre. Dar aceasta nu numai din punctul de vedere al momentului
istoric prin care trecem, ci şi din punctul de vedere al şcolii începătoare, care e lăsată în
grija învăţătorului.
Îndeobşte la orice popor, oricât ar fi el de înaintat sau oricât de înapoiat, lucrarea de
creştere şi luminare a copiilor nu se face numai în şcoală, nu trebuie să se facă numai în
şcoală. Iar dacă se face numai în şcoală, atunci de bună seamă, în familie, în societate se
săvârşeşte o lucrare potrivnică. Şi dacă se săvârşeşte o lucrare potrivnică în societate şi în
familie, unde sunt singurele legături sufleteşti ale copilului, atunci lucrarea învăţătorului
în şcoală e aproape zadarnică, dacă nu chiar cu totul zadarnică. Lucrând pentru lumina
rea, pentru propăşirea celor de afară de şcoală, învăţătorul îşi face între aceştia tovarăşi,
cari îl ajută la creşterea, la buna îndrumare a copiilor în viaţă şi astfel el îşi aşează temelii
pentru lucrul din şcoală. Şi pe măsură ce înrâurirea cea bună a familiei şi a mediului soci
al creşte asupra copilului, în aceeaşi măsură se uşurează sarcina învăţătorului în şcoală.
Aşadar, lucrul în şcoală şi în afară (extraşcolar) trebuie să meargă strâns legate îm
preună şi amândouă legate de învăţător.
Dar fără să le avem în vedere pe acestea, în afară de învăţător şi de preot, în sate cu
greu s-ar putea găsi alţi bărbaţi cari să aibă destulă pricepere şi să mai aibă pe deasupra
încrederea sătenilor.
Cel dintâiu învăţător al copilului este mama, apoi tata - familia toată- şi uliţa ... Mai
temeinic este ceea ce se aşează mai întâiu în sufletul omenesc. Împreună cu pornirile
48
înnăscute, aceste întâie elemente alcătuiesc temelia sufletului, ele dăinuiesc mai mult şi
pe ele urmează clădirea mai departe. Dar mama nu este numai învăţătorul cel dintâiu;
ea este totodată învăţătorul cel mai iubit. Şi, de aceea, înrâurirea este fără asemănare. Un
prieten ni se pare totdeauna că e bun, că are multe însuşiri frumoase - şi căutăm adeseori
să-I imităm, iar când iubim pe cineva adânc, ni se pare că nu are decât însuşiri şi nici o
scădere şi că tot ce face este bun. Un copil prinde, fără alegere, toate însuşirile şi toate scă
derile mamei. Mai puţin iubit şi decât mama, şi decât tata, decât fraţii şi poate decât to\i
.,învăţătorii" pe cari copilul îi întâlneşte afară din casă, mai puţin iubit dintre toţi poate că
este tocmai învăţătorul din şcoală, care are chemarea şi pregătirea trebuitoare de a creşte
şi lumina micile odrasle. Poate că el este cel dintâiu .,străin" în viaţa copilului. Învăţătorul,
dacă vrea să-şi uşureze sarcina trebuie, dar, să se ostenească să călăuzească şi pe ceilalţi
conlucrători ai săi, cari pregătesc drumul copilului spre şcoala începătoare.
Dar noi ajutăm bunul mers al şcolii nu numai luminând pe părinţi, pentru ca să ne
trimită ucenici, cu îndemnuri bune ori să ne fie de ajutor la îndrumarea celor din şcoală;
noi ajutăm bunul mers al şcolii şi atunci când putem uşura starea materială a părinţilor.
Săten ii cari nu sunt munciţi de nevoile vieţii, pot să-şi îmbrace copiii şi să-i înzestreze cu
cele trebuitoare pentru şcoală şi nu au aşa mare trebuinţă în gospodărie de ajutorul lor.
Vedem, dar, că munca în afară de şcoală (sau activitatea extraşcolară) a învăţătorului
e strâns legată de munca din şcoală şi are două laturi: 1 . Luminarea săteni/ar şi 2. lm
bunătăţirea stării lor materiale. Dar aceste două lucrări nu merg pe drumuri deosebite,
ci pe acelaşi drum, ajutându-se una pe alta. Fiindcă orice lucrare culturală în mijlocul
sătenilor are drept urmare şi o îmbunătăţire a stării lor materiale - de asemenea, prin
ridicarea materială a unui sat se înlesneşte şi propăşirea lui culturală.
Unii învăţători inimoşi, cu preoţi şi cu alţi fruntaşi ai satelor, au încercat până acuma
câte ceva - fireşte numai pe teren material - gospodăresc, fiindcă pe teren cultural erau
siliţi să slujească de unelte ale rusificării. Aşa, sunt sate cu bănci, cu cooperative ş.a.m.d.
În cele mai multe sate, însă, suntem încă la începutul începutului şi într-însele totul este
încă de facut.
Iată, in scurt, cari ar fi mijloacele de căpetenie pe cari le-ar putea folosi învăţătorii şi
preoţii pentru a îmbunătăţi starea culturală şi materială a sătenilor: 1. Predici. 2. Şezători.
3. Conferenţe. 4. Coruri. 5. Şcoala pentru adulţi (pentru bărbaţi şi femei, trecuţi de anii de
şcoală). 6. Şcoala complementară (împlinitoare) între anii 1 2- 1 6, pentru băietani şi fete
cari au sfârşit şcoala începătoare. Vreo doi ani de zile, în câteva ceasuri pe săptămână se
rcpeţesc unele lucruri din şcoala începătoare şi se mai învaţă altele, mai ales în legătură
cu trebuinţele vieţii. 7. Biblioteci. 8. Societăţi pentru lupta împotriva beţiei şi a altorpatimi.
9. Grădini de legume, în cari să înveţe copiii cultura legumelor şi cari să fie pildă pentru
gospodăriile săteşti. 1 0. Bănci pentru împrumut şi păstrare. 1 1 . Ateliere pentru învăţarea
unor meserii uşoare în legătură cu viaţa gospodărească. 1 2. Cooperative pentru creşterea
şi exploatarea bogăţiilor şi cooperative pentru organizarea desfacerii (vânzării).
49
Ştiu că e uşor de spus ce trebuie de facut. E mai greu de facut. Şi anume, e mai greu de
ştiut ce se poate face deocamdată la noi, e greu de ştiut cum să faci, cu cine să faci şi de
unde să începi? Ia�•\ atâtea întrebări, la care trebuie să gândească cineva şi să răspundă
mai înainte de a pt•rni la lucru.
Eu voi încerca să răspund la aceste întrebări într-un număr viitor al revistei noastre
- şi sunt încredinţa;· că se vor mai găsi şi alţi cari să ia parte la lămurirea unor lucruri de
însemnătate aşa de mare pentru propăşirea norodului nostru.
50
Dr. Luminiţa Cornea, muzeograf,
Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni;
"
profesor, Colegiul Naţional " Mihai Viteazul , Sf. Gheorghe
Romulus şi Silvestru Ciotlec - membri ai Societăţii lstorico-Literare

"Bogdan Petriceicu Hasdeu': Chişinău, 1 9 1 8- 1 926
Societatea Istorica-Literară " B.P. Hasdeu'; fondată imediat după Marea Unire, graţie
obiectivelor propuse şi performanţelor atinse pe parcursul anilor de activitate, a jucat un
rol important în viaţa culturală a Basarabiei. Despre fondatorii acestei Societăţi, Nicolae
Iorga afirma că "şi-au adus aminte că sunt români pe vremea când aceasta era crimâ: Ei
"
sunt " propovăduitorii neuitaţi ai culturii româneşti pe mult pătimitul pământ basara
bean, oameni "de-o eroică încredere şi de sfânt optimism':
Societatea Istorica-Literară din Chişinău a fost înfiinţată la 25 martie (7 aprilie) 1 9 1 8,
în cadrul unei adunări care a desemnat pe Iust in Frăţiman, Ion Nistor, Petru Haneş, Du
mitru Munteanu-Rîmnic, cunoscuţi cărturari români, să întocmească statutul Societăţii.
ln actul constitutiv semnat de cei amintiţi mai sus "se fixează ziua de 1 aprilie a. c. ( 1 9 18
- n. a.) pentru aprobarea şi votarea statutului':2
Organizatorul şi sufletul Societăţii Istorica-Literare, denumită curând după înfiinţare " B.
P. Hasdeu': a fost eruditul profesor Iustin Frăţiman3,care, în 1 923, este membru corespon
dent al Academiei Române. Nu ne miră numele ales ca patron spiritual al societăţii: B. P.
Hasdeu este român basarabean din Cristineştii Hotinului, care a înţeles că "biruinţa în \- iaţă
hu se câştigă prin suspinele şi lacrimile neputinţei, ci prin muncă, luptă şi răbdare. Hasdeu a
"
muncit, a răbdat, a luptat şi a biruit 4• Convingerea membrilor Societăţii " Hasdeu " este ace
eaşi ca a cunoscutului cărturar şi om politic Pan Halippa: " Basarabia nu va putea să-şi spuie
"
sus şi tare cuvântul ei decât atunci când va păşi pe urmele lui Bogdan Petriceicu Hasdeu 5•
Documentele de arhivă confirmă atât rolul, cât şi data înfiinţării Societăţii. Astfel în
procesul-verbal al adunării se subliniază că sus-numiţii cărturari s-au întrunit la 1 aprilie
1918, la Chişinău, sub preşedenţia domnului Iustin Frăţiman şi "luând în dezbatere pro
iectul de statut întocmit de comisiunea aleasă în adunarea din 25 martie a.c., au aprobat şi
votat în unanimitate textul definitiv de statut al Societăţii Istorica-Literare din Chişinău"6•
Statutul a fost aprobat de " Ministerul de lnvăţământ" din Basarabia la 1 4 aprilie 1 9 1 8.
Societatea a fost înscrisă la Tribunalul Chişinău, iar " Statutele Societăţii au fost aprobate în
şedinţa publică a Tribunalului Chişinău, secţia a II-a, din 22 ianuarie 1 9 1 9"7•
Conform Articolului 2 al Statutului, Societatea cuprindea " membri activi, onorari,
donatori şi sprijinitori': Membrii activi erau cărturarii care aveau " interesul, pregătirea şi
51
priceperea de a aduna, păstra şi studia totul ce priveşte istoria, limba şi literatura română
din Basarabia"8•
În rândul acestora se înscrie, în primul rând, preşedintele Societăţii, Iustin Frăţiman,
având o bogată experienţă de lucru în direcţia colectării şi propagării documentelor
privind trecutul istoric al Basarabiei. Evidenţiem şi faptul că Iustin Frăţiman a activat,
în perioada 1 898- 1 905, în cadrul (omisiunii Ştiinţifice a Arhivelor din Basarabia {în
temeiată la 23 august 1898 la Chişinău), alături de Ion Halippa, Nicolae Codreanu şi de
alţi intelectuali basarabeni9•
Un alt important membru fondator al Societăţii este istoricul român bucovinean Ion
Nistor, a cărui activitate s-a materializat prin comunicări şi iniţiative ştiinţifice. Paul
Gore, "omul de înalte concepţii", cum 1-a numit N. Iorga10, împreună cu Ion Nistor şi
cu lustin Frăţiman, s-a ocupat de reconstituirea stemelor j udeţene ale Basarabiei şi de
realizarea simbolului heraldic al Mitropoliei.
"
Pe lista membrilor activi ai Societăţii Istorica - Literare " B. P. Hasdeu apar şi alte per
sonalităţi ale culturii basarabene: Ştefan Ciobanu, Teodor Panciu, Constantin Tomescu,
Dimitrie Munteanu-Rîmnic, Leon T. Boga 1 1 • La aceştia îi adăugăm pe cărturarii transilvă
neni Onisifor Ghibu, Axente Banciu, Romulus Ciotlec şi fratele său Silvestru1 2, care erau
profesori refugiaţi (retraşi), în 1 9 1 6, cu armata română, în Modova, apoi în Basarabia.
Membrii Societăţii, care se remarcau în mod deosebit în domeniul istoriei şi literaturii
române sau îşi câştigau merite deosebite pentru propăşirea ştiinţei şi culturii româneşti,
erau aleşi, conform Statutului (Art. 2, b) 13, drept membrii onorati ai Societăţii.
Persoanele care dăruiau anumite sume băneşti (cel puţin o mie de lei), documente
istorice şi literare de mare preţ primeau (dobândeau) calitatea de membri donatori.
Statutul prevede şi faptul că persoanele care contribuie cu bani sau cu lucruri de interes
istoric şi literar, prin munca lor intelectuală, pot deveni membri spriiinitori ai Societăţii.
Articolul 4 al Statutului prevede scopurile Societăţii14:
a) de a aduna şi a păstra materialuri istorice şi literare cu privire la trecutul Basara
biei şi la limba şi literatura populaţiei băstinaşe;
b) de a face pregătirile pentru deschiderea unei arhive şi a unui muzeu naţional la
Chişinău;
c) de a studia istoria, limba şi literatura română din Basarabia supt toate raporturile;
d) de a propaga cultura românească cu toate mijloacele şi pe toate căile;
e) de a edita un Buletin al Societălii şi de a încuraja şi sprijini publicaţiile cu privire la
istoria şi literatura basarabeană.
Scopurile Societăţii au fost adevărată lumină călăuzitoare pentru toţi membrii So
cietăţii în activitatea lor practică, căci " . . . grea şi mare operă românească se zămislea în
Basarabia acelor vremuri': după cum remarca N. Iorga15•
Printre realizările Societăţii Istorica-Literare din Chişinău, evidenţiem contribuţia la
deschiderea Universităţii Populare din Chişinău şi faptul că s-au pus bazele Muzeului
52
puiare din Chişinău. De altfel, statutul prevedea, prin articolul l 3, că, în caz de dizolvare,
National din Basarabia. Membrii Societăţii au participat la deschiderea Universităţii Po
averea Societăţii trece asupra Universităţii Populare1�.

În anul l923, a fost editat primul Buletin al Societăţii {984 de exemplare). Acesta cu
prindea 400 de pagini şi constituia o parte a averii Societăţii17• În 1925, Societatea număra
180 de membri, desfăşurând acţiuni cultural-ştiinţifice prin susţinerea Universităţii Po
pulare din Chişinău, prin colectarea de documente şi cărţi rare, prin editarea unor publi
caţii, precum şi prin alte acţiuni, care arată jertfirea de sine şi patriotismul acestora.
...
Profesorii Romulus Ciotlec şi fratele său Silvestru Ciotlec s-au identificat, prin activi
tatea desfăşurată de ei în Basarabia, cu scopurile Societăţii "B. P. Hasdeu", fiind membri
activi ai Societăţii " B. P. Hasdeu"1H. Însufleţiţi de iubirea de neam şi de dragostea de frate,
ei au fost trup şi suflet alături de prietenii lor din Basarabia, pentru realizarea Unirii, în
editarea publicaţiilor româneşti, pentru promovarea învăţământului în limba română
etc. Unii dintre aceştia au rămas şi după 1 9 1 8, fiind profesori la diverse şcoli din oraş.
Axente Banciu şi Silvestru Cioflec au funcţionat doar un an şcolar, 1 9 19- 1 920, ca profe
sori la Liceul Nr. 2 de Băieţi19, iar Romulus Cioflec a fost profesor de română, un an { 1 9 1 8-
1 9 19) la Liceul nr. 1 de Băieţi {devenit Liceul B P. Hasdeu") şi şapte ani { 1 9 1 9- 1 926) la
" .
Liceul Nr. 2 de Băieţi, devenit Liceul " Mihai Eminescu"20•

Legătura lui Romulus Ciotlec cu Basarabia devine mai puternică prin căsătoria, în
1923, cu Antonina Gavriliţă1 1 , fiica avocatului Emanuil Gavriliţă. Aceasta era pictoriţă şi
profesoară de desen, maestră de desen şi caligrafie la Şcoala Normală de Fete din Chişi
"
nău " cu leafa respectivă, plus trei gradaţii 22, dar "punea tot sufletul în serviciul mişcării
noastre naţionale': fiind " cea mai înflăcărată naţionalistă şi ştia a găsi mărgăritare acolo
"
unde altul nici n-ar fi găsit 23•
În ceea ce priveşte contribuţia la editarea unor publicaţii în limba română, Romulus
Cioflec este redactor la importanta publicaţie basarabeană Sfatul Ţării, apoi a publicat
la Şcoala moldovenească, Viaţa Basarabiei. Contribuţia sa se materializează şi în par
ticiparea la înfiinţarea şi promovarea unor reviste în Chişinău sau în alte localităţi din
Basarabia. Uneori, asemenea participări erau în detrimentul situaţiei financiare şi al
prestigiului de dascăl, de exemplu, în 27 aprilie 1920, a plecat de la şcoala, Liceul Nr. 2 de
Băieţi, fără a cere învoire. Directorul Alexandru Ouatul sesizează organul tutelar supe
rior, Directoratul Instrucţiunii Publice, prin următoarea adresă, datată 29 aprilie 1920 .
..Am onoarea a vă aduce la cunoştinţă că dl profesor Romulus Ciotlec de la liceul ce-l
conduc a lipsit în ziua de 27 aprilie a. c. de la lecţie, plecând din localitate fară a fi fost
înştiinţat despre aceasta sau să fi fost cerut un concediu, deci dară menţionatul profesor
a comis o ilegalitate"24•
Pe aceeaşi pagină cu adresa menţionată anterior, aflăm însemnarea autografa a directo
rului: .. a doua zi, sosind la lecţie, mi-a comunicat că a plecat, în ziua de 27 aprilie în comuna
53
"
Peresecina pentru aranjarea unei reviste în Basarabia (comuna Peresecina se află în ţinu
tul Orhei). Problema a fost deosebit de serioasă, fapt dovedit de adresa expediată de Direc
toratul de Instrucţiune Publică profesorului Romulus Cioflec, în data de 1 1 mai 1 920:
,.Fiind in formaţi că dumneavoastră în ziua de 27 aprilie a. c. aţi absentat de la cursuri,
plecând din localitate, fără a fi cerut concediu în conformitate cu regulamentul legii şi
circularei D. l. P. 20448 1 1 9 1 9, vă atragem atenţia că asemenea abateri sunt absolut in
terzise şi dorim să nu se mai repete"l5•
Adresa este semnată de secretarul general Ştefan Ciobanu şi este echivalentă cu o
mustrare scrisă. Menţionăm că Ştefan Ciobanu îl cunoştea foarte bine pe profesorul
Romulus Cioflec, atât din preocupările comune din perioada realizării Unirii, cât şi din
cele din domeniul presei, din timpul şi de după Unire. Însă regulamentul şcolar trebuia
respectat, iar exigenţa era deosebită.
Tot din cauza multor preocupări cetăţeneşti, profesorul Romulus Cioflec nu a putut
face faţă funcţiei de diriginte de clasă. Astfel, în data de 3 martie 1 920, Directoratul de
Instrucţiune Publică, Chişinău, comunică Direcţiunii Liceului de Băieţi nr. 2, prin adresa
nr. 83, că îl ,.desărcinează pe dl Romulus Cioflec din funcţia de diriginte de clasă pe ziua
de 1 martie a. c. şi aprobă, conform cererii dumneavoastră, să fie înlocuit prin dl Remer
pe aceeaşi datâ'l6•
Prin urmare, profesorul Romulus Cioflec se implică cu plăcere, în detrimentul câştigului
material, în diverse activităţi. Exemplificăm şi prin participarea la cursurile pentru cadrele
didactice din şcolile primare naţionale, care s-au deschis la 18 iunie 1 9 1 7, la Chişinău.
Aceste cursuri au fost organizate de Zemstva gubernială a Basarabiei, la cererea Asociaţiei
învăţătorilor moldoveni şi a Congresului învăţătorilor moldoveni. ,.Scopul cursurilor era
studierea limbii române (scrise şi vorbite) în baza alfabetului latin, cunoaşterea sumară a
istoriei, a literaturii şi a muzicii naţionale, cunoaşterea metodicii învăţământului primar în
limba românâ'l7• Printre cei care au ţinut prelegeri s-a numărat şi Romulus Cioflec, alături
de personalităţi precum: A. Mateevici, O. Ghibu, Şt. Ciobanu, 1. Frăţiman, G. Tofan, E. Alistar.
La a doua serie de cursuri pentru învăţători, inaugurale în 3 octombrie 1 9 1 7, participanţii,
în număr de peste 200, au venit din judeţele Chişinău, Orhei, Tighina, Ismail şi Cetatea Albă.
Atât la prelegeri (,.limba şi literatura română, istoria neamului, metodică generală, cânt"),
cât şi la realizarea unor lecţii practice a participat profesorul Romulus Cioflec, alături de G.
Tofan, O. Ghibu, 1. Mateiu, N. Oancea, G. Codrea, O. Ţopa, E. Botezatu.l8
Prin întreaga activitatea desfăşurată în Basarabia, fraţii Romulus şi Silvestru Cioflec
s-au identificat cu scopurile Societăţii ,.Bogdan Petriceicu Hasdeu". Scriitorului Romulus
Cioflec, care a activat mai mult şi pe o perioadă mai îndelungată în Basarabia, i s-au
recunoscut meritele, prin acordarea unor recompense deosebite: medalia Bărbăţie şi
Credinţă, clasa I (Înaltul decret nr. 341 1 din 15 nov. 1 9 18) ..pentru servicii în Basarabia
"
înainte de Unire şi ,.Adresă de mulţumire din partea Ministerului Instrucţiunii Publice
(nr. 47.233 din 7 iunie 1 92 1 ) pentru servicii aduse ideii naţionale în Basarabiâ: Acestea
54
sunt menţionate în ultima pagina a formularului Stat personal. Pe aceeaşi pagină la ru
brica Activitatea extraşcolară, lucrări didactice, literare, ştiinţifice etc., se află însemnarea:
" - Participarea la mişcarea naţională politică şi culturală de Ia începutul revoluţiei în
Basarabia, până la venirea armatei române şi după aceasta. - Două volume de nuvele:
Doamne, ajută-ne! şi Lacrimi călătoare". Specificăm că acest Stat personal este datat
( LVII. 1924) şi autentificat de directorul Alexandru OuatuF9•
NOTE:
1 N. lorga, Neamul românesc Îll Basarabia, Bucureşti, 1 997, p. 1 3 1 , 234.
2 Arhiva Naţională a Republicii Moldova (A.N.R.M.), Fond 1 7 1 , inventar 2, dosar 3367, fila 2.
' N . 1orga, Op. cit., p. 1 74
., Pan Halippa, Pe urmele lui B.P. Hasdeu în revista Viaţa Basarabiei, anul XII, nr. 9 - 1 O, sept. -oct.
1 943, p. 563 (3).
; Pan Halippa, Op. cit., p. 561 ( 1 )
6
A.N.R.M., fond, 1 7 1 , inv. 2 , d . 3367, f. 3
7 Buleti11ul Societăţii Istorico-Literare din Chişi11ău "B.P.Hasdeu ", 1 922- 1 923, Chişinău, p. 379
' A.N.R.M., fond 1 7 1 , inv. 2, dosar 3367, fila 3
9 Maria Danilov, Cărţi româneşti Îll colecţiile Comisiunii ştiinţifice a arhivelor di11 Basarabia, în
revista Destin românesc, nr. l , 1999, p. 70
10
N. Iorga, Op. cit., p. 1 3 1
' ' Lud mila Chiciuc, Societatea lstorico-Literară " Bogdan Petriceicu Hasdeu", î n Cugetul, revistă
de istorie şi cultură, n r. 4, 1 999, Chişinău, p. 1 3- 1 5
1 2 Buletinul Societăţii Istorico-Literară din Chişinău "B.P.Hasdeu ", p. 34 1 -342.
'3 A.N.R.M., fond 1 7 1 , inv. 2, dosar 3367, filele 3-6
" Buletinul Societăţii lstorico-Literară din Chişinău " B.P.Hasdeu", p. 379
'; N. lorga, Op.cit., p.234
16
A.N.R.M., f. 1 7 l , inv. 2, d. 3367, f. 4
1 7 A.N.R.M., f. 1 7 1 , inv. 2, d . 3367, [. 5
18
Buletinul Societăţii lstorico-Litcrare din Chişinău " B. P. Hasdeu ", p. 34 1 -342
19 A.N.R.M., f. 1 772, inv. 8, d. 1 1 88, f. 1 0
20 A.N.R.M., f. I 772, inv. 8, d. 1 1 88, f. 2, f. 7 şi f. 9
21 A.N.R.M., f. 1 772, inv. 8, d. 1 1 88, f. 1 4
" A.N.R.M., f. 1772, inv. 8 , d. 1 1 88, f. 1 4
' ' Ilarion V. Verdeş, Ciudac (om ciudat), î n Cuvâut moldovenesc, anul VI, nr. 48, 1 93 1 , p . 2.
24 A.N.R.M., fond 1 772, inv. 8, d. 64, f. 38
2� A.N.R.M., fond 1 772, inv. 8, d. 64, f. 39
" A.N .R.M., fond 1 772, inv. 8, d. 64, f. 34
27 Mihai Adauge, Eugenia Danu, Valeriu Popovschi, Mişcarea naţională din Basarabia - Cronica
evenimentelor din mlii 1 91 7 - 1 9 1 8, Editura Civitas, Chişinău, 1 998, p. 34.
28
Mihai Adauge, Op. cit., p. 57.
29 A.N.R.M., fond 1 772, inv. 8, dosar 1 1 88, fila 1 5 (vezi anexa) şi !urie Colesnic, Generaţia U11irii,
Fundaţia Culturală Română, 2004, p. 1 66.
55
Maria Vieru-lşaev, cercetător ştiinţific,
Biblioteca Municipală " B.P. Hasdeu': Chişinău
Pe urmele ardeleanului Romulus Cioflec. .. Pe urmele basarabenilor

Emanuil Gavriliţă şi Antonina Gavriliţă-Cioflec ...
Ardeleanul Romulus Ciotlec a fost înrudit cu Basarabia nu numai prin multiple fire
spirituale, dar şi prin căsătoria sa cu Antonina (Antonia) Gavriliţă, fiica lui Emanuil
Gavriliţă, directorul ziarului Basarabia ( 1906- 1907), înfocat militant pentru drepturile
naţionale ale românilor basarabeni din epoca dominaţiei ruso-ţariste.
Viaţa omului ar fi mai puţin miraculoasă şi imprevizibilă, dacă n-ar exista destinul,
"
şi dacă omul n-ar fi "sub timpuri . Romulus Ciotlec, care nu-şi propunea, şi nici nu avea
cum să ajungă în Basarabia " rusească': decât într-o călătorie, iată că începând cu 1 9 1 7
desfăşoară în această provincie o admirabilă activitate d e culturalizare ş i românizare a
basarabenilor, redactând ziare, susţinând prelegeri, profesând la liceu etc.
in primul Război Mondial, o seamă de români din Regatul Austro-Ungar şi-au găsit
adăpost în Rusia. Printre aceşti refugiaţi " fără destinaţie" (21) se număra şi Romulus
Ciotlec, care după ce a străbătut traseul Iaşi - St. Petersburg revine, în martie 1 9 1 7, în
capitala Basarabiei.
"
Unde era " să tragă dânsul, dacă nu la bunii săi prieteni Pantelimon Halippa şi Nicolae
Alexandri, şi la ziarul Cuvânt moldovenesc, pe care aceştia îl scoteau la Chişinău.
Facem o paranteză pentru a spune că Romulus Ciotlec s-a cunoscut cu P. Halippa şi
N. Alexandri în toamna anului 1 909, la Iaşi, unde îşi făceau studiile o seamă de români
din teritoriile ocupate. Un timp scurt dânsul a locuit chiar în "chilia călugăreascâ' a lui P.
"
Halippa, pe str. Florilor, nr. 1 2. Seara acolo "se grămădeau studenţii basarabeni ai Iaşului,
pentru a lua masa în odaia cea mare a gazdei, dna Albineţ. Întrunirile se transformau
într-un " fel de cină de taină a Basarabenilor până în noapte târzie cu frumoase discuţiu
ni, ( ... )': în compania cărora Romulus Ciotlec se simţea cât se poate de bine (22).
Romulus Ciotlec şi-a păstrat simpatia şi interesul faţă de Basarabia şi basarabeni, fapt
confirmat şi de un document descoperit de noi în arhiva lui P. Halippa, pe care ţinem să-I
readucem în circuitul istoric. Este vorba de o carte poştală, din aprilie 1 9 1 6, expediată
lui P. Halippa din Pomârla, jud. Dorohoi (localitate cunoscută biografilor lui Romulus
Ciotlec), de către un oarecare Al. Epure:
"Iubite Domnule Halippa,
Cu vre-o săptămână în urmă ţi-am trimis, recomandat, două pachete cu cărţi (Teatrul
lui Alecsandri, un voi. de Goga, unul de d-1 Patraşcanul şi unul de Jean Bart); n-am trimis
56
cărţi didactice pentru că m-am temut că nu vor putea ajunge la destinaţie. Te rog foarte
mult răspunde dacă le-ai primit, dacă am făcut bine că n-am trimis alte cărţi şi dacă
ne poţi trimite (mie şi d-lui Romulus Cioflec, care spune că te cunoaşte şi care e la
acelaşi liceu cu mine) ziarul ce-l scoţi; costul abonamentului îl vom trimite în bani,
sau în cărţi; cum vei dori. Dl Cioflec e transilvănean şi spune că aţi stat câteva zile la
aceeaşi gazdă pe str. Florilor, la Iaşi, într-o toamnă (subl. n.) Salutări frăţeşti, AI. Epure,
liceul Pomârla Jud. Dorohoi:'(9)
Revederea lui Romulus Ciollec cu prietenii săi P. Halippa şi N. Alexandri s-a produs
într-un an de frământări revoluţionare şi naţionale, când Basarabia avea nevoie de
"
sprijinul românilor " de dincolo de brazdă (23), cu limba şi cultura lor nealterată. Ară
ceanul din judeţul Trei Scaune a fost rugat şi el să pună umărul la deşteptarea naţională
a basarabenilor. Iată cum descrie Romulus Ciotlec momentul "angajării" sale de către P.
Halippa şi N. Alexandri, când s-a decis să poposească în Basarabia:
"- Rămâi la noi acum, nu-i aşa?! - întrebă unul dintre prieteni parcă aducându-şi
aminte de ceva, dar cu aşa ton, încât singur răspunde la întrebare (mi se pare Pantelimon
Nicolaici Halippa).
- Dacă trebuie...
- Acum eşti dator! - porunci Nicolai Nicolaici Alexandri.
M-am supus bucuros şi am intrat în lupta cu buchile:' (22; nota 1 )
Au urmat zile grele d e muncă l a ziarul Cuvânt moldovenesc, care devine un fel de
comandament al mişcării naţionale din Basarabia.
Romulus Ciollec a asistat şi a participat la unul dintre cele mai importante momente
din primăvara-vara anului 1 9 1 7 - începuturile naţionalizării învăţământului primar
din Basarabia. În [mai] 1 9 1 7, pe lângă Departamentul Instrucţiei Publice al Zemstvei
Guberniale (organ de autoadministrare locală), se înfiinţează o subcomisie şcolară mol
dovenească, din care au făcut parte militanţi pentru învăţământul naţional ca P. Gore, N.
Alexandri, C. Parfeniev, V. Hertza, Ştefan Ciobanu, arhimandritul Gurie ş. a. (25) Au fost
incluşi în această comisie şi ardelenii Romulus Ciotlec şi Onisifor Ghibu (care între timp
îşi găsise şi el refugiu în Chişinău), însă doar cu vot consultativ. În condiţiile existente de
atunci nici nu se putea altfel. Elementul străin antinaţional rus era încă foarte puternic
în Basarabia, iar ardelenii erau cetăţeni ai unui stat inamic Rusiei. Situaţia îi obliga să fie
cât mai rezervaţi şi discreţi, să acţioneze mai mult din umbră.
Tot în mai 1 9 1 7 se înfiinţează Comisia Şcolară de pe lângă Uprava (Executivul)
Zemstvei Guberniale pentru introducerea predării limbii moldoveneşti în şcolile din Ba
sarabia, prezidată de Paul Gore. Pentru o mai bună desfăşurare a lucrărilor s-au înfiinţat
cinci subcomisii, printre care subcomisia pentru organizarea congresului învăţătorilor,
din care, iarăşi, făceau parte Romulus Ciollec şi Onisifor Ghibu (26).
Nu întâmplător am adus în atenţia dvoastră unele momente din procesul de naţio
nalizare a învăţământului primar din Basarabia. Din subcomisia şcolară moldovenească
57
şi subcomisia pentru organizarea congresului învăţătorilor facea parte şi dra Antonina
Gavriliţă, viitoarea soţie a lui Romulus Cioflec.
În activitatea de redeşteptare naţională din Basarabia, Romulus Cioflec şi Antonina
Gavriliţă s-au aflat adesea alături în gândire, simţire şi acţiuni.
Numele Antoninei Gavriliţă apare nu o singură dată în lucrarea lui Romulus Cioflec
Pe urmele Basarabiei ... , reeditată la Chişinău în 1992, după 64 de ani de la prima apariţie,
graţie străduinţelor scriitorului Iurie Colesnic şi editurii Universitas': (20) Cu prilejul
"
acestui simpozion, mi-am propus să scot toate pasajele legate de această " reprezentantă
a naţionalismului moldovenesc': remarcată de Romulus Cioflec:
l . " Se mai arată la consfatuirile de seară ale moldovenilor (la ziarul Cuvânt moldove
nesc - n. n.), dintru început, cu graiul ei românesc stricat, cu teama şi cu dorinţa mare de
a-1 vorbi, domnişoara Antonina Gavriliţă (sub!. n., nota II ), umbra lui Emanuil Gavri
liţă pentru revoluţia a doua ... Mai apoi se ivi, cam neliniştită de întârziere, altă reprezen
tantă a naţionalismului moldovenesc, şcolită şi " românizatâ' complet la Iaşi şi " militantă"
fără rival: dna dr Elena Alistar, cea cu prisos de vervă şi curaj': (23; nota III)
2. " Lista aceasta (de militanţi naţionalişti-revoluţionari - n. n.), care are să se mai
completeze şi descompleteze cu ieşiri şi cooptări după moda revoluţionară, se declară,
sub presidenţia lui Al. Şmidt, sub-comisie şcolară moldovenească. Ea este alcătuită
deocamdată din următoarele persoane: Al Şmidt, Pavel Gore, N. Alexandri, Al Gropa,
P. Arventiev, Vladimir Hertza, Feodor Neaga, Gavriil Ciubuc, Stepan Ceban (Cioban),
arhimandrit Gurie Grosu, protoiereu C. Popovici, preoţii Bogos, C. Parfeniev, Ursul, Ig
natiev şi Sciuca, profesorii Hartia, Hammer, dra A. Gavriliţă (sub!. n.), dra Bocănescu,
C. Popescu. În decursul îndelungii şi sbuciumatei sale activităţi de 10 luni, această sub
comisie - care s-a îndărătnicit dintru început să-şi spună comisie şi ne-a primit şi pe noi,
ardelenii, cu vot consultativ - ajunge locul de refugiu a mulţi dintre cei cari începuseră a
"
"lucra pe câmpul politic:' (24)
3. " 1 6 Maiu ( 1 9 1 7 - n. n.). Din protocolul de şedinţă al Comisiei şcolare de pe lângă
Uprava Zemstvei guberniale pentru introducerea predării de limba moldovenească în
şcolile din Basarabia:
( ... ) Pentru mai grabnică deslegare a diferitelor chestiuni, se aleg următoarele sub
comisiuni.
( ... ) c) Sub-comisia pentru organizarea congresului învăţătorilor: V. Hertza, T. Neaga,
A. Gropa, V. Sacară, Antonina Gavriliţă (sub!. n.), P. ArventiCV:' (26)
4. "5 Iunie ( 1 9 17 n. n.). Seara - după ce la Gore acasă şi fiind faţă între alţii Hertza,
-
Halippa, Murafa, s-a alcătuit programul de primire al întâiului batalion de voluntari ar
deleni, anunţat telegrafic - avem o mică serată muzicală ardeleano-basarabeană la d-ra
Antonina Gavriliţă (sub!. n.). Simion Murafa şi locotinentul voluntar Cristea, solia celor
plecaţi din Kiev - în uniformele lor rusească şi românească, adună cântece din toate
regiunile azi înnoptate ale Românismului. Un ceas de reculegere - cu ochii umeziţi sub
58
vraja cântecului românesc amuţit de vitregia vremii şi străin in aceste locuri:' (27)
5. "28 Iunie ( 1 9 1 7 - n. n.). Urmează regulat la cursuri (cursuri pentru învăţători de
limbă română, literatură şi istorie, la care a predat şi R. Cioflec - n. n.) şi o membră a
corpului didactic secundar supranumerară şi ... fără drept la examen: dra Antonina
Gavriliţă" (sub!. n., 28; nota IV).
Numele Antoninei Gavriliţă s-a inregistrat undeva în memoria mea prin anii 1992-
93, când am citit pentru prima dată Pe urmele Basarabiei ... , de Romulus Cioflec. Ţin
minte că atunci m-a impresionat foarte mult ultimul fragment din lucrare, unde este des
crisă moartea tragică a bunilor români basarabeni Simeon Murafa şi Andrei Hodorogea,
eveniment la care au asistat Antonina Gavriliţă şi Romulus Cioflec (29).
Cu prilejul încheierii cursurilor de învăţători, pe 20 august 1 9 1 7, intr-o zi de dumi
"
nică, inginerul hotarnic Andrei Hodorogea a invitat un grup de basarabeni şi .,români
- profesorii Liviu Marian, Axente Banciu, Gh. Tofan, avocatul Vasile Glăjar, agronomul
Vorobchievici - la via sa din apropierea Chişinăului, pentru a sărbători evenimentul.
Întâmplător ori nu, dar acolo ei au fost agresaţi de un grup de soldaţi anarhizaţi, porniţi
impotriva .,burjuilor" (burghezilor). Au fost ucişi Simeon Murafa şi Andrei Hodorogea.
Îngroziţi de cele intâmplate membrii grupului au luat-o la fugă, care incotro. Şi numai
domnişoara Gavriliţă a încercat să-i ajute pe răniţi, dar a fost imbrâncită cu patul puştii.
Nu s-a lăsat însă bătută, şi s-a grăbit să ajungă in oraş după ajutoare, inapoindu-se cu
Paul Gore, însoţit de ambulanţe, şi cu o companie a Comitetului Executiv al Muncitorilor
şi Soldaţilor (nota V).
Mă intrebam atunci cine o fi fost această domnişoară Gavriliţă, mai curajoasă decât
bărbaţii? Chiar Romulus Cioflec nu s-a sfiit să descrie frica care 1-a cuprins, frică ce 1-a
gonit tocmai la mănăstirea Suruceni. A revenit la Chişinău abia a doua zi, când a aflat mai
multe detalii din cele intâmplate, inclusiv despre comportamentul drei Gavriliţă, pe care
1-a descris ulterior in carte.
Mi-am dorit mereu să aflu de soarta drei Antonina Gavriliţă. Abia în 2005 am avut
norocul s-o cunosc la Bucureşti pe fiica lui Romulus Cioflec, dna Eleonora Popa, iar prin
dumneaei - pe dna Zamfira Evuţianu. De la domniile sale am aflat câteva detalii din bio
grafia Antoninei Gavriliţă ( "Antoniei': sub acest prenume o cunoşteau doamnele), fapt
pentru care le mulţumesc şi cu acest prilej.
În anii 20,Antonina Gavriliţă se mută la Timişoara cu Romulus Cioflec.A predat dese
"
nul la Liceul "Carmen Si/va din localitate (Antonina Gavriliţă a fost membră a societăţii
artiştilor plastici din Basarabia. ( 4) Unul dintre tablourile sale s-a aflat în posesia lui P.
Halippa). S-a pensionat ca profesor de liceu în anul l939.
Căsnicia cu Romulus Cioflec a durat până prin anii 30. N-au avut copii. A rămas în
relaţii bune cu fostul soţ şi c u noua familie a acestuia. Prin anul l940 s-a mutat la Bucu
reşti, locuind un timp cu dna Zamfira Evuţianu, pe strada Aviator Mircea Bădescu, nr. 2
(colţ cu Teodor Speranţa). Casa, între timp, a fost demolată.
59
Vara, fugea de canicula bucureşteană la Pucioasa, unde locuia cumnata sa, Sonia (So
fia) Gavriliţă, soţia lui Anatot Gavriliţă, ofiţer de marină. S-a stins din viaţă la Pucioasa.
A fost înmormântată în aceeaşi localitate.
Puţinele informaţii oferite de către dna Zamfira Evuţianu conţin şi un portret al
Anton inei Gavriliţă: "Era de o generozitate nemaipomenită, simpatică, inteligentă, cultă,
sociabilă. Cunoştea psihologia copilului':
Sigur că nu am putut să nu mă interesez de arhiva familiei Gavriliţă. O fi adevărat ori
nu, dar dna Zamfira Evuţianu mi-a mărturisit, că în timp ce Antonina Gavriliţă locuia
la Bucureşti, Romulus Cioflec a preluat de la ea un sac cu documente de familie, ce se
păstrau în pod, şi le-a predat la Biblioteca Academiei.
Să sperăm că "sacul" există, şi alături de alte documente el ne va ajuta să o descoperim
în continuare pe Antonina Gavriliţă. Naţionalismul militant al acestei frumoase românce
din Basarabia merită atenţia cercetătorilor.
Între timp, după simpozion, am mers la Pucioasa, pentru a da de urmele Antoninei
Gavriliţă. Cu regret n-am descoperit mormântul ei, nici măcar locul aproximativ al în
humării. Au trecut prea mulţi ani, iar evidenţa la cimitirul parohial din Pucioasa nu era
tocmai perfectă.
Am avut însă norocul să descopăr la Primărie actul de deces, nr. 1 36 din 24 octombrie
1960, emis pe numele " Cioflec Antonina" ( 14).
A murit pe 22 octombrie 1960, la vârsta de 86 de ani neîmpliniţi, de insuficienţă car
diacă şi arterioscleroză. Locuia la Pucioasa pe Aleea Butcă (actuala Eminescu), nr. 8. La
rubrica Locul şi data naşterii este consemnat: "Oraşul Soroca, 1 ianuarie 1 875': Mama
se numea Nadejda. Deţinea buletin de identitate seria DC nr. 73 1 .858. Moartea a fost
declarată de către Nicolae Mariuţă, un apropiat al familiei. Atât el, cât şi alţi basarabeni
refugiaţi, au stat în gazdă la dna Taşcă, fiica fostului primar al Pucioasei, pe str. 23 August
(actuala Stadionului), nr. 2. La această adresă, la 1 2 martie 1968, s-a stins din viaţă Sofia
Gavriliţă ( 1 5).
În memoria puţinilor localnici şi basarabeni refugiaţi, pe care i-am depistat în cele
câteva zile de decembrie 2006, petrecute la Pucioasa (dna Daria Holban, 88 de ani, dna
Bebe Stănescu), Antonina Gavriliţă a rămas în memorie ca " bătrâna păpuşară': " Coana
Tonia'' confecţiona, din cârpe, păpuşi cu picioare lungi, pe care le vindea la preţuri modi
ce. Era după mine o preocupare frumoasă, romantică, deoarece aducea bucurii copiilor,
pe care n-a avut fericirea să-i aibă. Firea de artist a Antoninei Gavriliţă şi forta împreju
rărilor îi solicitau o activitate, şi asta a găsit ea de cuviinţă să facă spre sfârşitul vieţii. Să-i
cinstim memoria şi să continuăm, în măsura posibilităţilor, cercetările.
Nu ştim dacă Romulus Cioflec s-a cunoscut cu valorosul său socru, Emanuil Gavriliţă,
care murise în 1 9 1 0, în satul Băcsani, jud. Soroca (născut pe 18 august 1 847, în satul Ni
coreşti, acelaşi judeţ). Dar, cu siguranţă, a auzit de el înainte de a ajunge în Basarabia. S-ar
putea să fi fost chiar abonat la ziarul Basarabia, pe care îl conducea Emanuil Gavriliţă.
60
În anul [ 1 940], Paul Vataman, profesor de istorie la Liceu/ "1. D. Xenopol" din Soroca,
scoate cartea Figuri sorocene care cuprinde, printre altele, un studiu-pionierat, destul de
amplu, despre Emanuil Gavriliţă (35). Cei care sunt interesaţi de manifestările româneşti
ale basarabeni! ar sub dominaţia rusa-ţaristă vor avea o mare satisfacţie la lectura acestei
cărţi, aşa cum mi s-a întâmplat şi mie la vremea respectivă. Şi acest volum a fost reeditat
la Chişinău în perioada post-comunistă, fapt ce denotă interesul basarabenilor faţă de
trecutul său românesc (36).
În comunicarea de faţă, mi-am propus să fac şi o expunere sumară a istoriei moml
mentului .. Emanuil Gavrili ţă� realizat la Chişinău în perioada interbelică. Şi asta, deloc
întâmplător. Folosesc prilejul de a atrage atenţia cercetătorilor, muzeografilor, tuturor
celor interesaţi de istoria culturii, asupra destinului acestuia şi al altor monumente basa
rabene interbelice, ale căror urme se pierd undeva, în România.
Pe 22 noiembrie 193 1 , Chişinăul sărbătorea 25 de ani de la înfiinţarea ziarului Basa
rabia. Un prilej în plus pentru a-l evoca pe Emanuil Gavriliţă, fostul director al acestei
publicaţii militante.
La şedinţa de comemorare s-a înfiinţat un comitet pentru ridicarea bustului " Ema
nuil Gavriliţă'; prezidat de ministrul Basarabiei, generalul Râşcanu. Lucrarea a fost în
credinţată reputatului sculptor Alexandru Plămădeală, al cărui nume se asocia deja cu
monumentul "Ştefan cel Mare" din Chişinău, inaugurat cu puţini ani în urmă. ( 1 8)
În această acţiune era implicat şi omniprezentul P. Halippa. La scurt timp după ani
versare dânsul i-a solicitat Antoniei Gavriliţă, stabilită între timp la Timişoara, materialul
iconografie necesar în astfel de situaţii. Răspunsul Antoniei Gavriliţă, din 25 decembrie
193 1 , ni se pare un document extrem de important, deoarece ne oferă amănunte de na
tură biografică despre familia Gavriliţă, inclusiv detalii pentru portretul uman şi social
al lui Emanuil Gavriliţă:
" Stimate Domnule Halippa, ( ... ) Foarte puţine fotografii pot să-ţi trimit. Tatăl meu
se fotografia aşa de rar. În afară de aceste 3 n-am nimica. În ce priveşte portrete n-am
decât două schiţe, una făcută de mine şi alta în acelaşi timp de dna Panteleeva. Nu-i plă
cea tatălui meu să pozeze. Mai bine zis nu putea - adormea imediat. A fost aşa de activ
totdeauna, că inactivitatea la el însemna somnul. Începeam de multe ori să-! desenez şi
renuntam de fiecare dată. Cele două schiţe le trimit în colet.
Spre fericirea mea, dl Plămădeală îl cunoştea pe tatăl meu şi cred că-I va ajuta me
moria:· (8)
Fotografiile, portretele şi alte materiale au ajuns la Alexandru Plămădeală prin Pante
limon Halippa. Sculptorul a fost între timp angajat oficial de către primarul Chişinăului,
avocatul Ionescu. Începutul a fost frumos. Dar cum se mai întâmplă, unele proiecte por
nite cu mult entuziasm, între timp se mai stopează. Aşa s-a întâmplat şi în cazul bustului
"
" Emanuil Gavriliţă . El ne demonstrează, a câta oară, că o lucrare artistică se naşte uneori
prin înfruntări de obstacole, că idealismul se izbeşte adesea de proza vieţii.
61
Situaţia a fost descrisă cu lux de amănunte, bănuim reale, de Al. Plămădeală într-o
epistolă adresată lui P. Halippa, din 16 octombrie 1 933. Conţinutul ei ni se pare prea
atractiv, pentru a nu-l reda integral:
" Domnule Ministru,
Având în vedere unele zvonuri neplăcute în jurul monumentului regretatului E. Ga
vriliţa, cred de cuviinţă să Vă aduc la cunoştinţă următoarele: În toamna anului 193 1 am
fost invitat de d-1 Primar Ionescu, care m-a angajat să fac bustul lui Gavriliţa.
Am convenit cu D-sa că bustul din ghips gata pentru turnat din bronz va costa 6000
lei (şase mii lei).
Dl primar mi-a propus să încep lucrarea fără nicio întârziere.
Am început-o imediat, cerând şi concursul d-voastră, pe care mi l-aţi acordat în mod
cel mai amabil, dându-mi fotografii, portrete etc. a lui Gavriliţa, pe care le-aţi avut d
voastră şi de asemenea aţi binevoit să aranjaţi că am mai primit prin d-voastră portretele
necesare de la dna Cioflec, fiica lui E. Gavriliţa.
Nici un ban nu mi s-a eliberat. După ce am terminat lucrarea m-am adresat la Primă
rie (între timp primarul s-a schimbat), însă nimeni nici n-a vrut să vorbească de asta,
spunând că asta e o chestie personală a dlui avocat Ionescu. Am răspuns că am primit
comanda de la Primarul Ionescu, dar nu de la avocatul Ionescu.
Totuşi nimenea n-a venit să vază bustul şi nu mi s-a spus unde se află banii, aşa că
n-am putut primi suma necesară pentru turnarea în ghips.
Începându-se geruri şi atelierul nefiind încălzit, bustul a crăpat şi s-a distrus.
Peste câteva luni a fost la Chişinău dna Cioflec, a vrut să vază bustul şi i -am comunicat
totul.
Numai de acum câtva timp am aflat dela dl Th. Inculeţ că toată suma de bani (aproape
12000 lei) adunată pentru acest bust a fost la dl şef-contabil [al] Primăriei Aga-personal. Şi
că de acum câtva timp d-sa a predat-o asociaţiei " Astra': unde banii se află şi în prezent.
După cum puteţi vedea, nu sunt deloc responsabil că până în prezent nu există bustul lui
Gavriliţa, căci Primăria, după plecarea dlui Ionescu, a refuzat să se ocupe cu chestia asta.
"
Cu deosebită stimă. Sculptor Al. Plămădeală ( 1 0).
Au mai trecut aproximativ doi ani de la sfârşitul anului 1933, fără ca bustul Gavriliţă să
fie finalizat. Abia în 19 septembrie 1 935 Al. Plămădeală îl anunţa din Bucureşti pe P. Halip
pa că a fost la turnătorie şi spre marea lui mirare 1-a "găsit pe Gavriliţă în plin lucru': ( 1 2)
Iar pe 5 octombrie acelaşi an 1 935, Alexandru Plămădeală îi aduce lui P. Halippa din
Bucureşti o veste şi mai îmbucurătoare:
"Mult stimate Pantelimon Nicolaevici,
Cred de cuviinţă să vă fac cunoscut că azi a fost la mine turnător[ul] şi m-a înştiinţat
că bustul lui Gavriliţa este turnat în bronz. Peste câteva zile va fi complet gata, adică
spălat şi patinat. Turnătorul speră că săptămâna asta bustul va fi ridicat de la fabrică şi
trimis la Chişinău" ( 1 1 ).
62
Ce alte ghinioane o mai fi intervenit, dar şi la 28 iunie 1 940, ziua ocupării Basarabiei
de către Rusia Sovietică, bustul " Emanuil Gavriliţă" n-a fost aşezat într-un loc public, deşi
era finisat.
La fel de adevărat este că el nu a existat doar până la 1 940, după cum susţine scriitorul
!urie Colesnic în cartea sa Basarabia necunoscută (32).
După eliberarea Basarabiei de către armatele româna-germane, bustul "E. Gavriliţă"
a fost regăsit într-o stare bună şi oferit, alături de bustul " B. P. Hasdeu" (autor - acelaşi A.
Plămădeală), Primăriei Municipiului Chişinău, care şi-a luat " sarcina de a le asigura un
loc de onoare în cuprinsul Municipiului" (din adresa primarului Municipiului Chişinău,
colonel A. Dobjanschi către Comitetul pentru ornarea capitalei Basarabiei cu busturi şi
figuri istorice, din 21 mai 1 942) (3; 1 9).
Nu cunoaştem deocamdată dacă evenimentul s-a produs ori nu în următorii doi ani de
administraţie românească. Două lucruri sunt însă certe. Unu, busturile " E. Gavriliţâ' şi " B.
P. Hasdeu" au trecut în proprietatea Primăriei Municipiului Chişinău. Şi doi, în 1 944 ele
au fost evacuate la Craiova, alături de alte bunuri ale Primăriei. Faptul este confirmat de
inventarul de predare-primire, semnat de către delegaţii Primăriei Municipiului Chişinău,
Anton Olaru şi 1. Bivol, cât şi de Tr. Ionescu, şeful Biroului lnventarului a Secţiei Econo
mice a Primăriei Municipiului Craiova. Prin acelaşi act erau predate " Statuia Lupoaicei cu
"
Romulus şi Remus din bronz, busturile " Alexandru Donici" şi " Vasile Stroescu" ( 1 ).
Care a fost soarta ulterioară a bustului E. Gavriliţă" rămâne o enigmă, la fel ca şi soarta
"
altor monumente din Basarabia, evacuate în România în cel de-al II-lea război mondial.
Întâmplarea a facut ca, în 1 990, cercetătorul literar Vasile Malaneţchi să descopere bustul
"B. P. Hasdeu': amintit în studiul nostru, în faţa ... Muzeului Memorial " Hasdeu" de la Cârn
pina. Un destin norocos al unui bust, pentru care nu putem decât să ne bucurăm (37).
Dorinţa noastră cea mare este să risipim misterul şi în jurul monumentului " Emanuil
Gavriliţă': cu ajutorul cercetătorilor şi instituţiilor din România. Oare prin ce depozit din
Ţară o fi zăcând el astăzi?.. Ori a fost dat la topit? ..
E adevărat, Emanuil Gavriliţă este un nume mai puţin cunoscut pentru lumea mu
zeală din România, mai cu seamă cea contemporană. Totuşi există şanse să descoperim
bustul după numele sculptorului, căci Al. Plămădeală obişnuia să-şi semneze operele. În
actul de predare-primire craiovean, lucrarea era trecută Bustul Gavriliţa scriitor basara
bean ( 1 ; nota VI).
Urmele basarabenilor Emanuil şi Antonina Gavriliţă se pierd în România, aşa cum
urmele ardeleanului Romulus Cioflec se pierd în Basarabia. Nu ne rămâne decât să facem
echipe şi să insistăm asupra cercetărilor.
p_ S. Apropo de echipe. În cercetările mele am întâlnit mereu oameni dispuşi să facă

bine. Le mulţumesc cu acest prilej tuturor celor care au pus umărul la evocarea perso
najelor comunicării: Bucureşti - familiei Mariana şi Andrei Anastasiu; dnei Achilina
63
Andon, dlui Andrei Apostol, dnei Ludmila Ciobanu, dnei Zamfira Evuţianu, familiei
Margareta şi Constantin Filipovici, familiei Maria şi Constantin Fusteri, drei Ana Ioniţă,
familiei Eleonora şi Ilie Popa; Pucioasa familiei Coca şi Gheorghe Banu (Moţăieni),
-
dnei Lucreţia Bucuroiu, familiei Niculina şi Nicolae Costescu, dnei Claudia Gligor, dnei
Daria Holban, preotului Iulian, familiei Vasilica şi Dumitru Mănăilescu, dnei Cornelia
Mândoiu, dlui viceprimar Constantin Tiberiu Popa, dlui primar Mircea Simion, dnei
Bebe Stănescu, dnei Madelina Tănăsescu.
NOTE:
1. Romulus Cioflec a purtat ulterior corespondenţă cu P. Halippa şi în chestiuni politice şi de
partid (5).
"
Il. De altfel am descoperit în fondurile personale "Ion Pelivan şi " Pantelimon Halippa" câteva
scrisori ale Antoninei Cioflec, care demonstrează că dânsa a ajuns ulterior să stăpânească o limbă
română perfectă (2; 8).
III. Soarta a facut ca ambele militante să locuiască, să se stingă din viaţă şi să fie înmormântate
la Pucioasa, România. Elena Alistar (numele primului soţ), născută Balan, decedată pe 9 ianuarie
1956, a fost reînhumată uherior în cavoul familiei Jsanos, de la Cimitirul Belu din Bucureşti. Refu
giindu-se în România, dânsa a dat dovadă de prudenţă, înscriindu-se în acte pe numele celui de-al
doilea soţ "Romanescu': cu care a avut un mariaj scurt şi nefericit. Aşa am descoperit-o în actul de
deces ( 1 3). În felul acesta putem explica cum un fost deputat din Sfatul Ţării, şi încă unul unionist,
căci asta era Elena Alistar, a scăpat de vânătoarea securităţii sovietice. Pentru vasta ei activitate
românească din Basarabia a fost declarată de oficialităţile bolşevice "duşman al poporului':
IV. Ne în trebăm dacă Antonina Gavriliţă n-a urmat cursurile chiar în grupa lui Romulus
Cioflec?
V. Finalizasem comunicarea, când dintr-o discuţie telefonică cu dna Nina Boldur, fiica istori·
eului Alexandru Boldur, aflasem că şi tatăl său s-a oprit la cazul din via inginerului Hodorogea în
cartea sa Imperialismul sovietic şi România. Al. Boldur a ţinut să remarce şi el comportamentul
curajos al Anton inei Gavriliţă: Ora Gavriliţă, care nu şi·a pierdut cumpătul, a anunţat comitetul
"
Partidului Naţional Moldovenesc". ( 1 7)
VI. În volumul Alexandru Plămădeală, scos la Chişinău în 1 98 1 de către Sofia Bobernagă şi
Olga Plămădeală (soţia artistului), citim în lista lucrărilor: "Bustul publicistului moldovan E. Ga
vriliţă. Bronz. 1 934. A dispărut" ( 1 6). Am văzut din scrisorile lui A. Plămădeală către P. Halippa, din
19 septembrie şi 5 octombrie 1 935, că bustul a fost turnat în bronz în 1935. S-ar putea ca, în 1 934,
el să fi fost modelat (remodelat?) în lut şi turnat în ghips.
REFERINŢE BIBLIOGRAFICE
1. Arhivele Naţionale Istorice Centrale din Bucureşti, fond MCA, Direcţia Artelor, inventar 8 1 9,
dosar 1 29/ 1 943, fila 42
2. Arhivele Naţionale Istorice Centrale din Bucureşti, fond Ion Pelivan, inventar 1 449, dosar
62 1 , fila 35
3. Arhivele Naţionale Istorice Centrale din Bucureşti, fond Pantelimon Halippa, inventar 2 1 26,
dosar 236/ 1 920- 1 942, f. 57
64
4. 1bidem, dosar 8 1 9, voi. Il, fila 693
5. Ibidem, dosar 842
6. Ibidem, fila 6·7
?. Ibidem, fila 1 3
8. lbidem, fila 1 9-20
9. Ibidem, dosar 86 1 , f. 2
!O. Ibidem, dosar 928, f. 1 - 2
I l . Ibidem, fi l a 3
1 2. Ibidem, fila 4-5
13. Arhiva Primăriei oraşului Pucioasa, jud. Dâmboviţa. Biroul de stare civilă. Acte de deces.
Anul l956
1 4. Ibidem, Anul l 960
1 5. Ibidem, Anul l 968
1 6. Bobernagă, Sofia, Plămădeală, Olga, Alexandru Plămădeală, Chişinău, Editura "Literatura
Artistică': 198l, pag. 74
1 7. Boldur, Alexandru, Imperialismul sovietic şi România, Bucureşti, Editura Militară, 2000, p. 75
18. Bustul lui Emanuil Gavriliţă // Viaţa Basarabiei. - 1932. - nr. 1 . - p. 60
19. Busturi/e lui B. P. Hasdeu şi E. G. Gavriliţă la Chişinău 11 Viaţa Basarabiei. - 1 942. - iulie.
- pag. 97-98
20. Ciotlec, Romulus, Pe urmele Basarabiei... (Note şi impresii din revoluţia rusească). În: Leon
Donici. Revoluţia rusă (Amintiri, schiţe şi impresii); Romulus Ciojlec, Pe urmele Basarabiei... (Note
şi impresii din revoluţia rusească). - Chişinău: Editura Universitas, 1 992. - p. 1 63-284
2 1 . Ibidem, pag. l 7 1
22. Ibidem, pag. 206
29. Ibidem, pag. 277-284
30. Cioflec, Romulus. În: Şpac, Ion, revista Viaţa Basarabiei: 1 932-1 944: Cercetări bibliografice şi
informative. - Chişinău: Pontos, 2002. - p. 1 05, 1 65. - (Academia de Ştiinţe a Republicii Moldova.
Biblioteca Ştiinţifică Centrală. Biblioteca Municipală " B. P. Hasdeu" )
3 1 . Colesnic, !urie, Emanuil Gavriliţă, în Basarabia necunoscută, Voi. 1. - Chişinău, Editura
Universitas, 1 993. - p. 32 - 37
32. Ibidem, pag. 37
33. Colesnic, !urie, Romulus Ciojlec în Basarabia necunoscută, Voi. 1. - Chişinău, Editura Uni
versitas, 1 993. - p. 224 - 229
34. Gavriliţă, Emanuil. În: Şpac, Ion, revista Viaţa Basarabiei: 1 932- 1944: Cercetări bibliografice
şi informative. - Chişinău, Pontos, 2002. - p. 1 1 3, 1 87.
35. Vataman, prof. Paul, Figuri sorocene, Voi. 1 1 Cu prefaţă de Pan. Halippa. - Soroca: [ 1 940].
- (Căminul Cultural judeţean "Emanuil Gavriliţă" Soroca)
65
36. Vataman, Paul, Figuri sorocene, Cu prefaţă de Pan. Halippa. - Chişinău, Editura ..Ştiinţa",
1993. - pag. 1 9-35
37. Malaneţchi, Vasile, Pe urmele unei lucrări considerate pierdute: bustul lui Bogdan Petricei
cu-Hasdeu de Alexandru Plămădeală, în revista Atelier, publicaţie a Uniunii Artiştilor Plastici din
Republica Moldova, 1 998, nr. 5-6, mai-iunie, pag. 1 6 - 1 9.
ANEXE:
(Scrisoarea lui Romulus Cioflec către P. Halippa, descoperită de Maria Vieru-Işaev

la Arhivele Naţionale Istorice Centrale din Bucureşti, oferită cu drag Casei Memoriale
" Romulus Cioflec" din Araci, comuna Vâlcele, jud. Covasna):
"Timişoara, 14 martie 1 932

Iubite Domnule Halippa,
Am primit de mult - chiar cam ... foarte de mult - scrisoarea prin care îmi anunţi
şi mie apariţia unei reviste Viaţa Basarabiei, cu program destul de frumos şi destul de
potrivit nevoilor Basarabiei şi trebuinţelor ei culturale.
Convins că revista se va ţine departe de orice politică de partid, îi făgăduiesc şi eu
colaborarea, deşi în vremea din urmă la mine e multă paragină...
Primeşte salutul meu,
Romulus Cioflec
Timişoara IV str. General Foch 44" (vezi anexa)
(Arhivele Naţionale Istorice Centrale din Bucureşti, fond Pantelimon Halippa, inventar 2 1 26,
dosar 842, fila 1 3. Dosarul contine şi alte scrisori ale lui Romulus Cioflec adresate lui Pantelimon
Halippa în chestiuni politice şi de partid)
66
Di11u Poştarencu, cercetător ştiinţific,
Institutul de Istorie, Chişinău
Rolul refugiaţilor bucovineni, regăţeni şi transilvăneni

în deşteptarea naţională a românilor basarabeni în 1 9 1 7 - 1 9 1 8
Prăbuşirea monarhiei ruse î n urma revoluţiei din februarie 1 9 1 7 ş i evenimentele

social-politice şi militare care s-au perindat în continuare, în contextul Primului Război
Mondial, au creat condiţii favorabile pentru desfăşurarea mişcării de emancipare naţio
nală şi politică a românilor basarabeni. Această m işcare a luat o amploare spectaculoasă
graţie deşteptării conştiinţei naţionale româneşti, după 1 05 ani de înstrăinare forţată,
izolare prin interdicţiile impuse de către autorităţile imperiale, deznaţionalizare şi ru
sificare.
În perioada respectivă, un rol considerabil şi oportun în deşteptarea conştiinţei de
neam a românilor din Basarabia, în orientarea acţiunilor de luptă naţională declanşate
de către ei I-au jucat toţi acei români din regat, Bucovina şi Transilvania care au avut oca
zia să ia contact cu populaţia românească dintre Prut şi Nistru, ceea ce a devenit posibil
în conjunctura politică intervenită atât în viaţa internă a Imperiului Rus, cât şi pe plan
european. Apropierea dintre românii de pe ambele maluri ale Prutului a oferit şansa de
a-i familiariza pe basarabeni cu valorile spirituale ale neamului românesc de care au fost
văduviţi, de a-i influenţa printr-o propagandă susţinută pentru cauza naţională şi unirea
tuturor românilor.
Această influenţă benefică s-a produs în timpul legăturilor frăţeşti stabilite între
militarii basarabeni, înrolaţi în armata ţaristă şi repartizati pe câmpurile de luptă ale
frontului român, şi ostaşii armatei române, inclusiv locuitorii români din zona conflic
tului armat. La fel şi în cazul relaţiilor ce au existat între românii basarabeni (ostaşi,
studenţi) şi prizonierii ardeleni şi bucovineni aflaţi în mai multe locuri ale Imperiului
Rus. Îndeosebi, o impresie puternică, memorabilă au lăsat întâlnirile emoţionante dintre
chişinăuieni şi foştii prizonieri transilvăneni care, mergând spre front pentru a lupta de
partea României, au poposit un timp scurt în gara Chişinău.
O participare activă la redeşteptarea conştiinţei româneşti la moldovenii din Basara
bia şi îndrumarea acţiunilor de luptă ale lor pe linie naţională au avut-o, mai cu seamă,
românii din diverse regiuni de la vest de Prut care s-au refugiat în Basarabia din cauza
complicaţiilor politice provocate de război.
Deşi reprezintă un aspect important al mişcării de eliberare naţională a românilor din
stânga Prutului în intervalul de timp 1 9 1 7- 1 9 1 8, acest impact necesar şi adecvat situaţiei
67
este reflectat în istoriografie doar în linii generale. În ceea ce urmează ne propunem să
ilustrăm rolul de <:are au dat dovadă în acest sens refugiaţii bucovineni, regăţeni şi tran
silvăneni, care, după cum s-a exprimat Onisifor Ghibu, au trăit împreună cu basarabenii
"epoca de redeşteptare a Basarabiei" 1 •
Mai întâi d e toate, este dificil s ă n e pronunţăm î n privinţa numărului bejenarilor ro
mâni, aceştia găsindu-şi adăpost nu numai în Basarabia, ci şi în alte părţi ale Imperiului
Rus.
Din paginile gazetei chişinăuiene Cuvânt moldovenesc spicuim o serie de informaţii
referitoare la ei. Buni.\oară, numărul din 15 ianuarie 1 9 1 7 conţine următoarea informaţie:
"După ştirile din Petrograd, 1 2 500 de copii români, care fac parte din organizaţia cerce
taşilor, au trecut gran;ţa rusească de la Prut şi în frunte cu învăţătorii lor se îndreaptă pe
jos spre oraşul basan:bean Bălţi [ . . . ] . De acolo cercetaşii români, după ce se vor aduna
toţi, vor merge mai departe în Rusia cu trenul. Prin Preaînaltă poruncă este însărcinat
cu purtarea de grijă c; acestor copii generalul rus Voeikov"2• O altă ştire este inserată
în numărul din 18 iam·.arie 1 9 17, pe care la fel o reproducem: "Din pricina că românii
germanofili răspândes( zvonuri cum că între români şi ruşi s-au iscat mari neînţelegeri
şi că ruşii se poartă r:·u cu românii bejenari, stăpânirea românească 1-a însărcinat pe
Păunescu să cerceteze ;iaţa românilor bejenari în Rusia. Interesându-se de aproape de
starea bejenarilor romi: ni, Păunescu a găsit că ei se află în cea mai bună stare"3•
La 25 ianuarie 1 9 1 / , redacţia Cuvântului moldovenesc a lansat apelul Jertfiţi pentru
bejenarii români, în cart, iniţial, i s-a explicat publicului cititor că "stăpânirea româneas
că şi cea rusească iau r;;ăsuri pentru îndulcirea sorţii amare a bejenarilor români. Dar,
după cum se ştie, ajutOIT 1 stăpânirilor nu-i îndestulător. Se cere şi ajutorul obştesc, al fie
căruia din noi': Iar în în.:.1eiere redacţia a rugat: "Jertfiţi, oameni buni, pentru fraţii noştri
de un neam şi de un sânge şi Dumnezeu Sfântul vă va răsplăti pentru mâna de ajutor pe
care veţi întinde-o voi în ceasul acesta de grea cumpănă pentru neamul românesc"�.
Un apel similar a adresat şi Uniunea tovărăşiilor de credit din Basarabia, care a rugat
administraţiile tovărăşiilor asociate să propună adunărilor generale ale membrilor săi
"să dezbată întrebarea despre jertfirea unui ajutor pentru nevoile fraţilor noştri români
bejenari"5.
După cum ne dăm seama, în anii Primului Război Mondial a avut loc un exod al ro
mânilor în Rusia. Despre aceasta putem judeca citind următoarea informaţie din Cuvânt
moldovenesc de la 8 f�ruarie 1 9 17: "Comitetul Uniunii Oraşelor, care lucrează şi slujeşte
frontul românesc, a hotărât să deschidă 1 O ceainării: în Ovidiopol, Akkerman, Monaşe,
Bairam cea, Sărata, Cor�maz, Faraonovca, Cantemirscaia şi Cleastiţ, să înfiinţeze două băi
şi să trimită în Akkerf\lan un cabinet bacteriologie. Toate acestea se deschid pe drumul
bejenarilor din Român,ia''6•
Cuvânt moldovenesc. din 1 2 februarie 1 9 1 7 înştiinţa cititorii că "marele cântăreţ al du
rerilor şi nădejdilor ne(lmului românesc din Transilvania, poetul Octavian Goga a plecat
68
zilele trecute la Petrograd. În drumul său s-a oprit în Chişinău pentru a se vedea cu sora
sa, care trăieşte aici ca bejenară"7•
Ca urmare a apelului lansat, redacţia Cuvântului moldovenesc a primit numeroase
ajutoare băneşti destinate refugiaţilor, listele celor care au contribuit cu bani fiind pu
blicate în paginile gazetei. Reproducem în continuare una dintre aceste liste, inclusă
în numărul din 12 aprilie al Cuvântului moldovenesc, din care se constată prezenţa
prizonierilor transilvăneni în diverse zone geografice ale imensei Rusii: "La redacţia
noastră s-au mai primit pentru bejenarii români următoarele sume: de la 1 6 plenici
(prizonieri) transilvăneni din satul Murzali-Bitak, gubernia Taurida - 50 de ruble; de la
1 7 plenici transilvăneni dintr-un alt sat din gubernia Taurida 37 de ruble, de la Gavril
-
Barză din gubernia Tobolsk - 7 ruble; de la 1 0 plenici transilvăneni din satul Uglovka,
gubernia Novgorod I l ruble; de la plenicii transilvăneni din satul Enkievo, gubernia
-
Ekaterinoslav - 33 de ruble; de la 5 plenici transilvăneni din gubernia Voronej 5 ruble;

-
de la preotul Andrei Murafa din Costiujeni - 5 ruble, de la plenicii români din satul Al
maznaia, gubernia Ekaterinoslav - 20 de ruble; de la marinarii români de pe crucişătorul
Dacia - 1 55 de ruble; de la plenicii bucovineni, ardeleni şi bănăţeni din satul Gruzino,
gubernia Novgorod - 100 de ruble, de la marinarii români de pe vasul Principesa Maria
- 1 25 de ruble"".
O bună parte dintre refugiaţi, reuşind să obţină servicii, s-au încadrat în viaţa publi
că a Basarabiei, unii din rândul lor participând activ la acţiunile politice ale românilor
basarabeni.
Bunăoară, Romulus Cioflec, care a venit în Chişinău la 10 martie 1 9 1 7, după cum
menţionează el însuşi în volumul Pe urmele Basarabiei. . . , s-a angajat chiar din prima zi
la redacţia Cuvântului moldovenesc9•
Peste două zile se aşează la Chişinău o altă personalitate notorie a Transilvaniei - Oni
sifor Ghibu, care, pe tot parcursul aflării sale aici (până în decembrie 1 9 1 810), a desfăşurat
o activitate multilaterală şi prodigioasă în vederea revenirii Basarabiei în albia românis
mului. Aportul pe care 1-a adus cu multă dăruire de sine cauzei naţionale în Basarabia
este descris cu lux de amănunte în lucrările cu caracter memorialistic semnate de el şi
intitulate Pe baricadele vieţii şi !n vâltoarea revoluţiei ruseşti.
Vasile Fednic, anterior învăţător în satul Măriţei din părţile Sucevei, refugiat împreu
nă cu alţi bucovineni, a fost funcţionar la Uniunea cooperativelor de credit şi păstrare
din Chişinău 1 1 •
Doi transilvăneni, Romulus Cioflec ş i Onisifor Ghibu, s-au numărat printre cei 2 1 de
membri fondatori ai Partidului �aţional Moldovenesc, constituit în perioada 13 martie-
20 martie 1 9 1 7 de intelectualii grupaţi în jurul redacţiei gazetei Cuvânt moldovenesc,
partid care a condus mişcarea de eliberare naţională a românilor basarabeni. Ambii au
elaborat câte un proiect de program al viitorului partid, au participat la discutarea şi
adoptarea proiectului de program redactat de comisia creată în acest scop12•
69
Cărturarii din mediul refugiaţilor au contribuit enorm la ridicarea nivelului de cultu
ră al basarabenilor, care nu au dispus de şcoli în limba maternă, fiind obligaţi de regimul
ţarist să înveţe în ruseşte. Sprijinul lor intelectual s-a concretizat prin următoarele activi
tăţi în domeniul învăţământului din Basarabia.
Deoarece în cadrul diferitelor întruniri s-a insistat, pe lângă alte revendicări sociale,
asupra introducerii limbii române în învăţământ, s-a considerat necesar de a organiza
cursuri pentru cadrele didactice din şcolile primare naţionale. Cu scopul de a transpune
în viaţă acest deziderat stringent al zilei, a fost înfiinţată o comisie, avându-i ca membri
pe Ioan Scodigor, Em. Hammer, Onisifor Ghibu, Romulus Cioflec şi Ştefan Ciobanu,
care a elaborat programul de organizare a cursurilor13• Acestea au fost deschise pe data
de 17 iunie 1917, în Chişinău, pe o durată de două luni, pe parcursul cărora învăţătorii
basarabeni au studiat limba română în baza alfabetului latin, istoria românilor, literatura
şi muzica naţională. În calitate de lectori au fost următorii profesori basarabeni: Iustin
Frăţiman (istoria românilor şi limba), preotul Alexei Mateevici (istoria literaturii româ
ne), Ştefan Ciobanu (limba română), Nicolae Popovschi (activitatea extraşcolară), preoţii
Mihail Berezovschi şi Chicerescu (muzica); bucovineni: George Tofan (istoria românilor,
limba şi lecţii practice), Liviu Marian (limba română) şi O. Ţopa (limba română); tran
silvăneni: Onisifor Ghibu (metodica, istoria literaturii, limba română şi lecţii practice) şi
Romulus Cioflec (limba română şi lecţii practice); din regat: G. Aslan (limba română).14
"Aceste cursuri, consemna bucovineanul George Tofan, au contribuit la trezirea şi
întărirea conştiinţei naţionale şi au deschis calea pentru progresul viitor. Concertul de
încheiere ce s-a dat a fost o manifestaţie naţională de seamă, care a lăsat în acele vremuri,
sărace de orice mişcare naţională, o impresie adâncă numerosului auditoriu" 15• Elocventă
este şi o altă apreciere de epocă: "Sporul ce s-a facut în două luni arată câtă sete de cultură
era în sufletele învăţătorilor moldoveni şi cu ce dornică aviditate au prins ei cunoştinţele
noi, care pentru prima oară le auzeau. Ei au învăţat să citească şi să scrie româneşte cu
litere latine, au facut cunoştinţă cu gramatica românească. Din istoria naţională au aflat
că ne tragem de la marele popor roman, că suntem fraţi cu francezii, italienii şi celelalte
popoare civilizate neolatine, că avem un trecut plin de fapte mari. Din geografie au cu
noscut întreg pământul românesc, iar la cursul de istorie a literaturii li s-au arătat ceea ce
nici nu visaseră ei, că în limba română este o literatură frumoasă şi bogatâ'16•
A urmat a doua serie de cursuri, organizate în luna octombrie 1 9 1 7, în trei oraşe
basarabene: Chişinău, Bălţi şi Soroca. Majoritatea lectorilor desemnaţi pentru a preda
la aceste cursuri "au fost selecţionaţi dintre refugiaţii români" 1 7• Astfel, la cursurile din
Chişinău limba română au predat-o: Romulus Cioflec, transilvănean, profesor la liceul
din Pomârla, A. Banciu, transilvănean, profesor la gimnaziul din Braşov, George Tofan,
bucovinean, directorul gimnaziului din Bazargic, şi O. Ţopa, bucovinean, profesor la
şcoala reală din Cernăuţi; istoria neamului: George Tofan; istoria literaturii şi metodi
ca: Onisifor Ghibu, inspector al şcolilor române din Transilvania, care, în timpul aflării
70
sale la Soroca, unde a avut misiunea să organizeze cursurile, a fost înlocuit de I. Mateiu,
inspector şcolar din Transilvania; cântarea şcolară: N. Oancea, transilvănean, învăţător
la şcoala primară din Braşov; lecţiile practice: G. Codrea, transilvănean, directorul şcolii
primare de stat din Făgăraş, C. Muşi ea, transilvănean, diacon şi învăţător în Braşov, înlo
cuit ulterior de Eug. Boteza tu, bucovinean, directorul şcolii primare române din Suceava.
Lecţiile practice le-a condus la început O. Ghibu, apoi R. Cioflec şi G. Tofan. Cursurile din
Bălţi au fost organizate de George Tofan, în calitate de lectori fiind angajaţi bucovinenii
Liviu Florea Marian (directorul cursurilor), Nicolae Palamar, Dumitru Moldovanu, Ion
Moldovanu şi Gheorghe Paranici. Responsabil de organizarea cursurilor din Soroca a
fost O. Ghibu, iar ca lectori au fost desemnaţi Dumitru Lupan, profesor la gimnaziul din
Braşov, Mihail Baciu, profesor la gimnaziul din Câmpulung, Andrei Oţetea, transilvă
nean, Candid Muşlea, învăţător din Braşov, şi soţii Olimpia şi George Boeriu, învăţători
din comitatul Făgăraş1R.
Din două acte de arhivă, datate cu 1 5 şi 20 octombrie 1 9 1 7, aflăm că trei refugiaţi,
George Tofan, Romulus Cioflec şi Ovid Ţopa, erau membri ai Comisiei culturale moldo
veneşti de pe lângă Zemstva Gubernială din Basarabia, cu vot consultativ, din care mai
făceau parte următorii basarabeni: arhimandritul Gurie Grosu, Nicolae Alexandri, Con
stantin Popescu, Pavel Arventiev, Ioan Scodigor, G. Ciubuc şi Antonina Gavriliţă19•
Din toamna anului 1 9 1 7, limba română a fost introdusă ca obiect de studiu şi în in
stituţiile de învăţământ mediu din Basarabia. Deoarece în provincie lipseau specialişti în
domeniu, predarea acestui obiect a fost oferită refugiaţilor români. Bunăoară, prin adre
sa din 2 decembrie 1 9 1 7, Secţia Învăţământului Public din cadrul Consiliului Zemstvei
Guberniale din Basarabia înştiinţa direcţia Liceului Nr. 2 de Băieţi din Chişinău că, în
şedinţa sa din 23 noiembrie 1 9 1 7, Comisia Şcolară a Zemstvei Guberniale din Basarabia
a decis să-I recomande pe Petre Haneş, regăţean, în funcţia de profesor de limbă română
la acest liceu20•
Examinând, la 3 decembrie 1 9 1 7, situaţia cu privire la predarea limbii române în in
stituţiile de învăţământ mediu, Comisia Şcolară a Zemstvei Guberniale din Basarabia a
întocmit o listă de candidaţi pentru a fi profesori de limbă română în instituţiile respec
tive. Lista cuprindea numele doar a două persoane supuse Rusiei, care erau basarabeni,
acestea fiind C. Frăţiman, absolvent al Academiei Teologice din Sankt Petersburg, şi
Pantelimon Halippa, absolvent al Universităţii din laşi. Restul per:;oanelor enumerate
făceau parte din rândul refugiaţilor ardeleni, bucovineni şi regăţeni, şi anume: R. Cioflec,
O. Ghibu, A. Banciu, I Mateiu, O. Ţopa, G. Tofan, L. Marian, doamna Vasiliu, M. Baciu, N.
Palamar, D. Logigan, D. Lupan, Bunea, Mardan, P. Haneş, P. Ştefănescu, G.D. Constanti
nescu, E.D. Constantinescu, Bornemisa şi I. Agârbiceanu, toţi cu studii universitare, cu
excepţia doamnei Vasiliu, care urmase doar trei ani de universitate21 .
D i n paginile revistei Şcoala moldovenească, apărută l a începutul anului 1 9 1 8, aflăm
că majoritatea dintre refugiaţii enumeraţi mai sus au fost numiţi în calitate de profesori
71
de limbă română şi istorie a românilor în diferite instituţii de învăţământ, atât din Chi
şinău, cât şi din alte localităţi ale Basarabiei. Astfel, bucovineanul George Tofan, încă de
la întâi octombrie 1 9 1 7, preda limba română la Şcoala eparhială de fete din Chişinău.
La Institutul de învăţători din Chişinău, Romulus Cioflec preda limba română şi Geor
ge Tofan, istoria. La Seminarul Teologic din Chişinău (închis la 1 decembrie, pentru o
anumită perioadă de timp) fuseseră desemnaţi Liviu Marian (limba română) şi George
Tofan (istoria românilor şi istoria bisericească). La Şcoala duhovnicească din Chişinău
- Ovid Ţopa (limba română) şi N. Oancea (cântarea vocală). La Seminarul pedagogic
de fete Onisifor Ghibu (metodica predării limbii române), demisionat ulterior, fiind
-
înlocuit de Dimitrie Munteanu-Râmnic, profesor din Ploieşti. La Liceul nr. 1 de Băieţi

din Chişinău - Romulus Cioflec (limba română). La Liceul Nr. 2 de Băieţi din Chişinău
- Petre V. Haneş (limba română), profesor din Bucureşti. La Liceul nr. 3 de Băieţi din
Chişinău - arhimandritul Gurie Grosu (limba română) şi O. Ţopa (istoria). La Liceul nr.
4 din Chişinău - D. Logigan (limba română). La Şcoala reală din Chişinău - G. Tofan
(limba română), înlocuit apoi de Emanuil Iliuţ din Suceava. La Liceul de fete de zemstvă
- O. Ţopa (limba română), O. Ghibu (limba, literatura, istoria şi metodica predării limbii
române), demisionat de la 25 ianuarie 1 9 1 8 şi înlocuit prin S. Bornemisa. La Liceul nr. 1
de Fete din Chişinău - Maria Botezatu din Suceava şi George Tofan, ambii profesori de
limbă română. La Liceul nr. 2 de Fete din Chişinău - D. Munteanu-Râmnic (limba româ
nă). La Liceul nr. 3 de Fete din Chişinău - preotul Nicolae Vlad (limba română) şi George
Tofan (limba română), ambii bucovineni. La Liceul nr. 4 de Fete din Chişinău - Axente
Banciu şi Maria Botezatu. La Şcoala de 2 clase de la Malina (suburbie a Chişinăului) - D.
Logigan. La şcolile secundare din oraşul Bălţi (de la 1 1 decembrie 1 9 1 7) - L. Marian şi N.
Palamar, ambii în calitate de profesori de limbă română. La şcolile secundare din oraşul
Soroca (de la 24-25 octombrie 1 9 1 7) - A. Oţetea (limba română), temporar, Mihail Baciu
(limba română, istoria şi metodica) şi Dumitru Lupan (limba română). La gimnaziul din
Rezina - Pintea Teleagă, absolvent al Facultăţii de Litere din Cernăuţi. La gimnaziul din
Orhei - Eusebie Cozmiuc, profesor din Suceava22•
De menţionat că refugiaţii români aveau ore şi în cadrul cursurilor particulare de stu
diere a limbii române, frecventate de profesori, preoţi, militari, funcţionari, judecători. În
calitate de lectori erau angajaţi George Tofan, Ovid Ţopa, Romulus Cioflec, D. Logigan23•
La înmugurirea sentimentului patriotic românesc a contribuit, de asemenea, şi
Ardealul, "gazetă săptămânală pentru românii transilvăneni aflători în Rusia': sub re
dacţia lui Onisifor Ghibu, care începe să apară la Chişinău de la 1 octombrie 1 9 1 7, fiind
imprimată în Tipografia Societăţii Culturale a Românilor din Basarabia. La 24 ianuarie
1 9 1 8, acest săptămânal este transformat în ziarul cotidian România Nouă, "organ de pro
pagandă pentru unirea politică a tuturor românilor': cu sediul redacţiei în Chişinău (str.
Gogol, 39). Ziarul era condus de un comitet de redacţie alcătuit din: dr. Onisifor Ghibu şi
dr. Ioan Mateiu (din Transilvania), Vasile Harea şi Vlad Cazacliu (din Basarabia), George
72
Tofan (din Bucovina), Dimitrie Munteanu-Râmnic (din România), Constantin Noie (din
Macedonia), dr. Atanasie Popovici (din Serbia)24•
Un şir de persoane refugiate s-au numărat printre fondatorii Universităţii Populare
din Chişinău, inaugurată la 18 februarie 1 9 1 8, care a propagat cultura românească în
mediul basarabean.
Aşadar, refugiaţii ardeleni, bucovineni şi regăţeni, veniţi în Basarabia din cauza răz
boiului, au contribuit în mare măsură la accelerarea procesului de renaştere naţională a
românilor basarabeni, care s-a produs după un secol şi ceva de dominaţie a regimului
imperial rusesc. Având rolul de mesageri ai spiritualităţii româneşti, ei şi-au adus obolul
într-o fază crucială pentru Basarabia, care s-a încheiat cu actul unirii acestei provincii
româneşti cu România.
NOTE:
1 O.Ghibu, Călătorind prin Basarabia. Impresiile unui român ardelean, Chişinău, 1923, p. 2.
' Cuvânt moldovenesc, 15 ianuarie 1 9 1 7, nr. 5 (205), p. 4.
·1 Ibidem, 1 8 ianuarie 1 9 17, nr. 6, p. 4.
' Ibidem, 25 decembrie 1 9 1 7, nr. 8, p. 1 .
; Ibidem, 1 februarie 1 9 1 7, nr. 10, p. 4.
6 1bidem" 8 februarie 1 9 1 7, nr. 1 2, p. 4.
7 Ibidem, 12 aprilie 1 9 1 7, p. 4.
• Ibidem.
9 L. Donici, Revoluţia rusă. R. Cioflec, Pe urmele Basarabiei. . . , Chişinău, 1 992, p. 1 99-207.
10 O. Ghibu, op. cit., p. 2.
11 Şcoala Basarabiei, decembrie 1 9 1 8, nr. 2, p. 55. Revista dă informaţii despre moartea lui V.
Fednic, reintors de curând în Bucovina.
" O. Ghibu, ln vâltoarea revoluţiei ruseşti, Bucureşti, 1 993, p. 1 7-23; V. Harea, Basarabia pe
drumul unirii, Galaţi, 1995, p. 39-42.
" O pagină din istoria Basarabiei. Sfawl Ţcirii (1 917-1918), Chişinău, 2004, p. 92.
" Şcoala Basarabiei, noiembrie 1 9 1 8, nr. 1. f' 5.
15 Ibidem, p. 5-6.
16
O pagină din istoria Basarabiei, p. 93.
17 Ibidem, p. 95.
18
Şcoala moldovenească, 1 9 1 8,nr. 5-6, p. 1 92-20 1 ; Şcoala Basarabiei, noiembrie 1 9 18, nr. 1 , p. 6;
Ibidem, decembrie 1 9 1 8, nr. 2, p. 10.
19 Arhiva Naţională a Republicii Moldova (în continuare ANRM), Fondul 65, inventarul 1 ,
dosarul 2204, f. 2-3. -
20
AN RM, F. 1 772, inv. 8, d. 4, f. 196.
21
ANRM, F. 1 862, inv. 22, d. 572, f. 55.
" Şcoala moldovenească, 1 9 1 8, nr. 5-6, p. 220-224.
" Ibidem, p. 224-225.
" Şcoala moldovenească, 1 9 1 8, nr. 5-6, p. 233-234, 242.
73
David Gyula, Postfaţa:
La graniţa dintre două lumi (Ket vilag ha taran),
in volumul Romulus Cioflec: ărvenyben (Virtejul), Bucureşti, Kriterion, 1983, p. l91- 197
Traducere: Andrea Chiricescu, muzeograf, Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni
Pe bolta cerească nu strălucesc doar stele mari şi luminoase. Dimpotrivă, majoritatea

sunt greu de văzut cu ochiul liber, şi totuşi este de neînchipuit fără ele universul într-o
seară de august. Poate că le-am putea aprecia cu adevărat numai dacă ele ar lipsi, dacă în
locul lor s-ar deschide nişte găuri negre.
"
Acest fenomen are loc într-un fel şi în cazul .. stelelor mai mici din literatură. Există
legiuni întregi în literatura fiecărei ţări, formate din acei scriitori care nu sunt luaţi în
considerare de istoria literaturii, nici măcar la nivel gimnazial, ale căror opere se prăfu
iesc în timp, uitate undeva pe rafturile bibliotecilor, şi dacă din greşeală ajung în mâinile
cuiva, cititorul nu găseşte prea multe informaţii, nici măcar în lexicoane sau enciclopedii,
referitoare la scriitorul intrat în anonimat. Apoi apare dintr-o dată o ocazie - de multe
ori fără a avea legătură strictă cu literatura - când se adevereşte faptul că în opera ce se
ascundea există un anumit aspect, fără de care pe cerul înstelat al existenţei omeneşti ar
fi un punct întunecat.
"
Din categoria acestor .,stele mai mici face parte şi Romulus Cioflec, autorul acestui
roman.
G. Călinescu, în Istoria literaturii .. apărută în I 940, i-a dedicat abia trei-patru rându
.
ri, cu atât mai mult cât acestea apar într-un paragraf a cărui formulă de început îi stabi
leşte locul în categoria scriitorilor care ..astăzi pot fi deja neglijaţi': Pe reversul monedei
stă însă încurajarea prietenească a lui George Topârceanu, care a mijlocit calea primelor
nuvele ale proaspătului absolvent, profesor-asistent şi bibliotecar al Academiei, venit la
Bucureşti din Ardeal, spre redacţia de mare anvergură a Vieţii Româneşti; avem în vedere
şi scrisoarea prietenească a lui Panait Istrati, care a numit nuvela .,Trei aldămaşe': pro
"
pusă de el să fie tradusă în limba franceză, ..o mică capodoperă ; de asemenea premiul
.,Ion Heliade Rădulescu': cu care a fost premiat romanul Vârtejul, .,minunat" conform
aprecierilor lui Perpessicius, de către Academia Română, în anul 1 938; şi apoi mai avem
părerea Luciei Demetrius, care, după aproape două decenii de la moartea scriitorului,
îşi amintea astfel de efectul produs în acele timpuri de romanul premiat: .. L-am citit pe
nerăsuflate. Apoi l-am strâns la piept şi am fugit la tatăl meu, la Vasile Demetrius, care
era şi el scriitor. Şi el i-a citit. Amândoi am fost cuprinşi de o revelaţie, era surprinzătoare
întâlnirea cu un mare scriitor, pe lângă care am trecut de parcă nici nu l-am fi observat,
şi după care acum ne părea rău că nu l-am cunoscut la timpul său:·
Dar să lăsăm la o parte argumentele privind prestigiul, prin care, în cele din urmă,
putem demonstra atât consensul, cât şi contrariul lucrurilor. Să luăm în mână opera,
74
care trebuie, ea însăşi, să-i demonstreze cititorului de astăzi că se află cu adevărat pe
bolta cerească această mică stea, a cărei lumină o dată căpătată nu s-a stins cu trecerea
timpului şi a oamenilor.
Romulus Cioflec s-a născut acum 1 00 de ani, în 1 882, şi a pornit pe drumul prozato
rilor în perioada în care, în ceea ce priveşte descrierea satului românesc, se confruntau
două curente cunoscute, poporanismul şi sămănătorismul. Şi în prozele sale de început,
şi mai cu seamă în nuvelele ce evocă copilăria, dominante sunt idealizarea vieţii de la
sat şi tendinţele idealist-moralizatoare ce se ascund în valorile morale superioare ale
ţăranilor. Dar ele reflectă şi o lume specific ardelenească, cu caracteristici proprii, cu
eroi formaţi în aceasta, şi un limbaj nu foarte disonant (strident), aceasta fiind explicaţia
pentru faptul că drumul apariţiei lor peste Carpaţi a fost netezit de articolele scriitorului
publicate în presa literară de către Nicolae Iorga, Ilarie Chendi şi Constantin Stere.
Aprecierea generaţiilor posterioare - care corespunde de fapt cu autocritica scrii
torului mai înaintat în vârstă - este univocă în ceea ce priveşte aceste scrieri timpurii.
Multitudinea " reţelelor cunoscute, şabloanelor tipologice, stiluri lor comune" din scrieri
le timpurii este demonstrată în Cuvânt înainte, scris de Mircea Braga, în ediţia de astăzi
a romanului, şi însuşi scriitorul, într-un cuvânt înainte, pregătit pentru o antologie de
nuvele, consideră că acestea nu au "cetăţenie literară". Şi totuşi, încrederea acordată de
contemporani nu este nefondată, deoarece proza românească a atins punctul său de ră
scruce în deceniile premergătoare războiului. Este de înţeles părerea lui Eugen Lovinescu
despre scriitorii veniţi din Ardeal: " Este o bucurie . . . că dintre aceştia ies în evidenţă fie
un poet inspirat, fie un prozator cu un talent extraordinar, căruia poate îi lipseşte sub
tilitatea înţelegerii artei, care este un bun observator, puternic, sănătos şi înainte de toate
îmbibat cu un nobil idealism, cu o iubire sfântă faţă de ai săi, faţă de cei umiliţi, fa\ă de cei
muţi, a căror gură o deschide şi le spune durerile:· (Critice, V. 1 92 1 . 1 48 - 1 49)
Scrierile lui Ciollec sunt mai degrabă purtătoarele unui idealism nobil, decât transfor
marea artistică a lucrurilor observate. Mircea Braga consideră acest aspect determinant,
deoarece remarcă întoarcerea constantă la temele primelor scrieri, şi spune că scriitorul
a triumfat în cele din urmă tocmai prin cizelarea continuă, până la sfârşitul vieţii sale, a
scrierilor de început.
Romanul Vârtejul este o creaţie mai târzie, mai matură din punct de vedere artistic.
El a văzut lumina tiparului în anul 1 937, după apariţia în prealabil a două volume de
nuvele şi a mai multor scrieri care prezintă impresii adunate de autor în contactul său
cu "lumea cea mare': Este important însă de reţinut că experienţa de viaţă a scriitorului
începe în lumea ţărănească a satului. Satul său natal este Araei, care se găseşte în partea
sudică a vechiului Trei Scaune, ale cărui peisaje, forme, dar şi comunitate se pot recu
noaşte în scrierile lui Cioflec. Din acest punct de vedere romanul Vârtejul face trimitere
la începutul secolului XX, la perioada în care şi satul lui Cioflec s-a eliberat de sub stă
pânirea familiilor grofilor Beldi, Nemes şi Miko, şi a pornit pe drumul progresului, cu
75
iluziile oferite de vecinii saşi, oameni harnici şi gospodari, dar şi cu înlesnirile oferite
de transhumanţă şi alte diverse posibilităţi ale vremii (în centrul romanului aflându-se
contrabanda).
Lumea eroilor reprezentată de Cioflec este în parte aceeaşi, dar în parte diferită de cea
în care se desfăşoară drama lui Ion Pop al Glanetaşului, personajul lui Rebreanu sau Turi
Dani a lui Moricz Zsigmond (eroul romanului Sârarany). Situaţia socială fundamentală,
în care se pot acum elibera energiile ţăranului subjugat, este aceeaşi. Dar căile prin care
se eliberează aceste energii - lăsând la o parte calitatea, de la sine înţeleasă, a scrierii
- sunt diferite, la fel ca posibilităţile de manifestare, şi din acest motiv Mitrea Căuş şi
Ghiţă Haidama nu pot deveni purtători atât de reprezentativi ai acestei emancipări, pre
cum sunt Ion al Glanetaşului sau Turi Dani.
Mitrea şi Ghiţă nu sunt puşi în faţa unei orânduiri sociale, ci în faţa legii, în eludarea
căreia are un rol important şi societatea. Dar asta se întâmplă şi în alte cazuri, nu numai
în cazul celor doi, căci în roman, în spatele mai multor averi se ascund lucruri necurate,
în afara limitelor permise. Este dată o posibilitate obiectivă pentru a fi ocolite direcţiile
principale ale conflictelor sociale, prin care Mitrea Căuş nu poate deveni un reprezentant
universal al năzuinţelor ţăranului, cum sunt Ion Glanetaşu sau Turi Dani, chiar dacă el a
avut această posibilitate de la bun început, fiind un tânăr ţăran fără avere şi pământ, care
este urmărit de recuperarea poziţiei sociale pierdute.
Dar diferenţa constă şi într-un alt aspect. Cioflec se situează undeva la mijlocul
dintre prezentarea satului ideal din sec. XIX (reprezentat de Slavici) şi satul prezentat
prin prisma realismului modern, purtător de critică socială (reprezentat de Rebreanu).
În descrierea satului Aluniş, se regăsesc însă şi elementele critice ale realităţii - privind
înapoi în timp, în relaţia dintre moşie şi ţăranii săraci, în reprezentarea tipurilor de ţărani
îmbogăţiţi, dar şi privind înainte (dat fiind faptul că acţiunea romanului se termină în
primii ani de după încheierea celui dintâi război mondial), în caracteristica noului regim
de a jecmăni populaţia, în neschimbata aservire a ţăranilor săraci, în reformele sociale
(împărţirea pământurilor) - şi dacă ar urma această cale, ar ajunge mai aproape de con
flictul principal al epocii sale. Dar decăderea lui Mitrea, din punctul de vedere al scriito
rului, nu se datorează încălcării rânduielilor sociale, ci a rânduielilor morale.Atunci când
tatăl său, sub influenţa mamei sale vitrege, îl înlătură pe Mitrea din testament, când, în
aceeaşi perioadă, toate speranţele sale legate de exploatarea lemnului şi de plecarea în
America se năruie, el se alătură unei bande de hoţi de cai şi contrabandişti, încercând
astfel să îşi găsească un rost. Începând din acest moment, scriitorul îl pierde. Nu prin
faptul că ajunge să fie întemniţat, ci cu mult înainte, o dată cu momentul în care Mitrea
se înscrie, alături de primii oameni ai satului, în competiţia privind construirea bisericii,
promiţând că va avea banii necesari pentru aceasta. Din punctul de vedere al scriitorului,
motivul eşecului este orgoliul său, deoarece banii promişi trebuiau făcuţi, şi acest fapt a
condus la noua găselniţă - furtul de cai - care va avea un final tragic.
76
Dar închisoarea este doar prima dintre învăţăturile morale. Căci Mitrea, odată cu în
ceperea războiului mondial, se înscrie pe front, pentru a şterge cu purtarea sa amintirea
experienţei din închisoare şi pentru a recâştiga respectul oamenilor, în ai căror ochi de
căzuse în prealabil. Pentru purtarea sa de pe front însuşi împăratul german îl decorează
cu cea mai înaltă decoraţie: crucea de fier germană. Dar aceasta reprezintă o nouă în
cercare zadarnică, deoarece nemţii, cu tot cu Monarhia, au pierdut războiul, iar decoraţia
dată de împărat nu mai reprezintă nimic în noua ordine mondială de după război. Mit rea
însă îşi amărăşte şi îşi încarcă sufletul pe front cu sângele celor omorâţi de mâinile sale.
La fel se va transforma în fier fără valoare şi cealaltă decoraţie, pe care o primeşte,
după înrolarea din primăvara anului 1919 în armata română, pentru vitejia demonstrată
împotriva soldaţilor lui Kun Bela. Dată fiind această decoraţie, el spera cu adevărat că,
deşi tatăl său murise în timpul anilor de război, iar mama sa vitregă şi preotul Brânduşa
I-au dezmoşteni! total, va obţine măcar o parte din pământ. În zadar. Timpul petrecut pe
vremuri în închisoare şi un nou conflict cu preotul sunt motive îndestulătoare pentru a-1
frustra, dar şi pentru a-i crea o imagine proastă, de om periculos. Plecat de acasă, la pă
dure, apoi alăturându-se vechii bande de hoţi, încercă să facă bani, pentru a-şi întreţine
familia de pe o zi pe alta, dar se pomeneşte cu jandarmii pe urmele sale.
El nu îşi creează propria soartă - pentru a putea deveni purtătorul dorinţelor de
afirmare a unei pături sociale - ci este un om vânat, deasupra capului său plutind ame
ninţarea pasului fatal. Şi degeaba se naşte în el un fel de religiozitate (credinţă), rezultată
ca urmare a evenimentelor din timpul războiului, degeaba încearcă să-şi pecetluiască o
dată pentru totdeauna soarta şi pe cea a familiei sale, retrăgându-se, de comun acord,
într-o mănăstire, el rămâne în ochii lumii o brută periculoasă, pe care gloanţele jan
darmilor o răpun exact în momentul în care porneşte împreună cu soţia şi fiul său spre
mănăstirea ce promitea pacea sufletească.
În esenţă, personajul principal întruchipează o învăţătură moralizatoare: degeaba e rea
lumea; tu nu te amesteca între cei răi, deoarece toată lumea scapă, şi numai tu vei pierde
din cauza aceasta. Prin descrierea personajelor secundare şi prin modelarea sorţii aces
tora reuşeşte să surprindă multe personaje şi situaţii caracteristice satului ardelenesc în
procesul de populare, la cumpăna dintre secole. Acestui mediu, în care se derulează soarta
nefericitului personaj principal, i se datorează faptul că romanul pare viu, şi mai puţin
lui Mitrea Căuş. Din biografia lui Cioflec, aflăm că la sfârşitul anilor 20 a legat o strânsă
prietenie cu Panait Istrati, şi împreună cu acesta, în 1 929, la Lupeni, reneagă apartenenţa
lor la Partidul Ţărănist, partidul de guvernare, responsabil pentru evenimentele acelui
an. Astfel, multe personaje secundare ale acestui roman ne aduc aminte de autorul decla
raţiei care a provocat vâlvă mare în presa anului 1 929. Între aceste personaje se numără
şi părintele Brânduşa, care, pe lângă faptul că ţine în mâinile sale atotputernice sufletele
enoriaşilor, are sub control şi cooperativa satului, iar apoi, în timpul războiului şi după
terminarea acestuia, controlează şi reţeaua alimentară a judeţului. În timp ce enoriaşii, sub
77
comanda sa directă, construiesc o biserică nouă, el devine cea mai mare putere a zonei,
fiind principalul beneficiar al împărţirii pământurilor. Apoi avem pe notarul satului, care,
în schimbul unei recompense pe măsură, acoperă cu hârtii oficiale acţiunile bandei de
hoţi. Apare şi celălalt notar, care, la cererea ministerului, în vederea apropierii alegerilor,
păstrează lista alegătorilor decedaţi, care, la un singur semn, votează toţi în favoarea con
ducerii. Şi îl avem şi pe "fratele de sânge': Ghiţă Haidama, care, după ce şi-a pierdut un braţ
pe front, devine administratorul cooperativei părintelui Brânduşa, şi începe să îşi crească
fiii în spiritul ridicării la nivelul de domni, fapt nu imposibil de realizat.
Satul lui Cioflec are o caracteristică specială, şi anume că în opera scriitorului nu se
găsesc urme ale problemelor de convieţuire interetnică. În 1 924 îi apare un volum de nu
vele cu titlul Români din secuime (Romdnok a szekelyek kăzătt), dar în acesta doar două
momente sunt relevante în ceea ce priveşte acest titlu: într-o nuvelă avocatul căutat de un
ţăran dornic de a divorţa locuieşte lângă o biserică reformată, iar în altă nuvelă, un stră
moş al unui bătrân cioban cumpărase o casă de piatră de la groful Beldi, o dată cu casa
primeşte şi denumirea de " grof': Ca urmare, nici în romanul Vârtejul nu întâlnim mai
multe pasaje care să amintească de secui sau de conflicte cu aceştia. Fără a face referire
la vreun conflict etnic, numele moşierilor şi administratorilor moşiilor, atât din sat cât
şi din satele învecinate, sunt singurele care arată că satul este compus, în procent relativ
egal, din etnici români şi secui.
Doar mobilul romanului Pe urmele destinului (A sors nyomdokain 1 943) şi primele
-
sale capitole se leagă în mod direct de un moment definitoriu din relaţia dintre cele două
etnii, şi anume momentul în care armata română, în războiul din 1 9 1 6, este nevoită să se
retragă din faţa armatelor germană şi austro-ungară, împreună cu aceasta fiind nevoită
să se retragă şi populaţia română din micuţul sat ardelenesc, pornind spre munţii Ural.
Probabil că în acest context este important şi faptul că Cioflec şi-a petrecut cea mai
mare parte a vieţii departe de locurile natale, unde alt fel de evenimente şi trăiri şi -au făcut
loc în sufletul său. Aceasta pentru că, în nu foarte intinsa lui operă literară, un rol impor
tant, în mod vizibil, l-au jucat propriile sale trăiri. Este posibil ca el să fi simţit că sarcina
aceasta depăşeşte posibilităţile sale literare, artistice. Căci el nu a trăit doar momentele de
cumpănă ale relaţiilor dintre cele două etnii (satul său natal situându-se la capătul nordic
al "graniţei vieneze': ceea ce nu a uşurat deloc convieţuirea, până atunci liniştită, a celor
două etnii), ci a trăit şi anii de dezvoltare a socialismului de după eliberare.
În 1 950, cizelează din nou textul romanului Vârtejul, apoi scrie încă un roman, Baie
rut, un " roman de carieră", care vorbeşte despre îmbogăţirea necondiţionată şi neînfrâna
tă a parveniţilor, roman care a apărut însă numai în anul 1955, după moartea autorului.
Deşi a existat doar ca "o stea mai mică': Romulus Cioflec este vizibil totuşi pe bolta
cerească a literaturii române. Iar în satul său natal o asociaţie culturală îi poartă numele,
ca fiu al satului, care, prin scrierile sale, a făcut nemuritoare bucuriile, dorinţele, visele şi
frământările consătenilor săi.
78
Simina Muntean - clasa a XI-a F,
Colegiul Naţional " Mihai Viteazul': Sf. Gheorghe
Impresii . . . de la Casa Memorială "Romulus Cioflec"
Manifestarea desfăşurată la Casa memorială "Romulus Cioflec" din Araci, în 6 mai

2006, m-a impresionat în mod deosebit. A fost pentru prima oară când am vizitat casa
unui scriitor şi, bineînţeles, pentru prima oară când am participat la o lecţie desfăşurată
într-un asemenea cadru. Activitatea a fost bazată pe comunicare, nu atât a elevilor cu
profesorul, ci mai mult a elevilor între ei, aceştia lucrând pe echipe, achiziţionând infor
maţie din muzeu şi transmiţând-o în mod organizat.
După ce am vizitat Casa memorială "Romulus Cioflec': pot spune că este un loc ex
traordinar şi numai bun de a scrie. Parcă există acolo, undeva, o sursă de inspiraţie. Însăşi
simplitatea Casei şi a lucrurilor, deşi simple, sunt deosebit de frumoase şi "disponibile':
parcă, în a-ţi transmite "ceva': În timp ce şedeam (fără să mă vadă custodele) pe fotoliul
acela mare şi confortabil, îmi spuneam: "Îţi dai seama! Pe acest scaun a stat cândva şi
omul, care, deşi nu e cunoscut de toată lumea, a avut "curajul" să lase aşternut pe o " hâr
tie" învăţături, sfaturi şi scrieri din care ai ce învăţa!':
Revenind la locul natal al scriitorului Romulus Cioflec, la grădina şi pomii înfloriţi, la
iarba verde şi, mai ales, la tradiţionalul nuc, mie mi s-au părut a fi toate ceva deosebit, ce
te îmbie, parcă, la meditaţie, deoarece prin farmecul pe care-I transmit, în primul rând,
te simţi liniştit: ui\i de stres, probleme şi greutăţi. Deşi n-am stat mult sub acel nuc, am
găsit o pace şi o fericire interioară, lucru care mi se întâmplă doar în locurile de care mă
leagă anumite amintiri frumoase. Cred că, dacă aş fi fost singură, aş fi meditat ore întregi
fără să-mi dau seama de trecerea timpului.
Dar, să spun şi cum m-am simţit în urma activităţii desfăşurate acolo. În primul
rând, a fost o activitate reuşită (pentru mine), în sensul că le-am simţit pe colege mult
mai aproape de " frecvenţa" cu care ar trebui să fim la fiecare lecţie. Am fost mult mai
interesate şi mult mai active faţă de alte ore. Parcă dispăruse acel stres pe care-I ai zi de
zi la şcoală: " Oare mă ascultă? Oare ne dă lucrare?". Dispăruse şi acea nerăbdare cu care
aşteptăm trecerea minutelor din oră şi sunetul clopoţelului.
De învăţat, am învăţat multe la Casa memorială "Romulus Cioflec'; fiindcă am partiei·
pat cu plăcere şi interes, iar informaţiile s-au prins de mine involuntar. E mult mai uşor
să reţii, când ai în faţă dovezile şi materialul de explorat.
Mie chiar mi-a plăcut la această activitate şi sper din suflet să mai pot participa şi la
altele de acest gen.
Articol publicat în Cuvântul nou, iunie 2006
79
Repere din viaţa şi activitatea lui Romulus Cioflec
1 aprilie 1 882 s-a născut în satul A raei (Arpătac ), judeţul Covasna, fiind al patrulea
-
din cei treisprezece copii ai lui Constantin Ciotlec, cântăreţ bisericesc ortodox, şi ai soţiei
sale Maria, născută Bucşa
1 889 - 1 90 1 - elev, la început - la şcoala primară din satul natal, la liceul din Braşov, apoi
- la Şcoala Normală din Câmpulung Muscel, unde era singurul elev din Transilvania, pe
an de studiu, fiind coleg de clasă cu Ion Mihalache ( 1 882- I 965), viitorul mare om politic
1 90 1 - 1 904 - este învăţător în comunele Chiojdeanca şi Boldeşti din judeţul Prahova
1905 - debutează cu schiţa Un gând în revista Sămănătorul
1 906 - 1 940 - publică nuvele şi schiţe în diverse publicaţii: Gazeta de Transilvania,
Sămănătorul, Viaţa literară, Ramuri, Viaţa românească, Adevărul literar şi artistic ş. a.
1 907 editează primul volum de nuvele şi povestiri, Doamne, ajută-ne!, ce apare
-
la recomandarea lui Nicolae Iorga şi a lui Ilarie Chendi, ca urmare a colaborării la Sămă
nătorul şi la Viaţa literară
1 905 - 1 9 1 O - bibliotecar la Academia Româna
urmează cursurile Universităţii Bucureşti, Facultatea de Litere şi Filozo
1 9 1 0- 1 9 14 -
fie (ani în care, cu unele întreruperi, a şi lucrat)
1 9 1 1 - 1 9 1 2 - la invitaţia lui Vasile Goldiş ( 1 862- 1934), directorul ziarului Românul
din Arad, Romulus Ciotlec este prim-redactor al acestei publicaţii
1 9 1 4- 1 9 1 8 - este profesor la Liceul " Andrei Başotâ' din Pomârla,judeţul Botoşani
călătoreşte la St. Petersburg, unde asista la desfăşurarea revoluţiei
1 9 1 7 februarie -
din februarie-martie 1 9 1 7
1 9 1 7 - s e află l a Chişinău, ajutând, l a invitaţia lui Pantelimon Halippa, proeminent
om politic basarabean din acea perioadă, la redactarea gazetei Cuvânt moldovenesc;
colaborează la publicaţiile Sfatul Ţării, Şcoala moldovenească etc.
1 9 18- 1926 - este profesor la Chişinău - un an la Liceul nr. I de Băieţi « B. P. Hasdeu »
şi şapte ani la Liceul Nr. 2 de Băieţi « Mihai Eminescu » (în anul şcolar 1 92 1 - 1922 are o
bursă de studii la Berlin).
1 920 - îi apare volumul de nuvele şi povestiri Lacrimi călătoare, ia Editura Viaţa
românească, din Iaşi
1 9 16- 1920 duce o corespondenţă regulată cu Garabet Ibrăileanu, conducătorul şi
-
animatorul revistei ieşene Viaţa românească, care preţuia în persoana lui Romulus Cio-
80
flec nu numai pe iscusitul prozator, ci şi pe organizatorul reţelei de difuzare în Basarabia
a importantei publicaţii Viaţa românească
1920 -20 octombrie - într-o scrisoare trimisă lui Garabet Ibrăileanu, menţionează
că e preocupat de scrierea amintirilor basarabene; acestea au apărut în mai multe fasci
cule din Viaţa românească, sub titlul Amintiri din anul Invierii, stând la baza operei Pe
urmele Basarabiei
1923 - se căsătoreşte cu Antonina Gavriliţă, fiica avocatului Emanuil Gavriliţă ( căsă
toria va dura şapte ani).
1924 - se înscrie în Liga drepturilor omului, având cartea de membru al Ligii n r. 620
1 26 noiembrie 1924
1925 - participă la lucrările Internaţionalei muncitorilor din învăţământ de la Paris,
fiind preocupat de viaţa şi problemele profesionale ale cadrelor didactice
1927 - îi apare volumul Pe urmele Basarabiei... note şi impresii din revoluţia rusească,
la Institutul de editură şi arte grafice Cultura românească, Bucureşti
1926-1 936 - este profesor la Şcoala Elementară de Comerţ, apoi la Şcoala Superioară
de Comerţ şi la Liceul german de stat << Loga "• din Timişoara
1 927 - călătoreşte, împreună cu soţia, în Spania, unde participă la cursurile de vară
ale Centrului de Studii Istorice din Madrid, conduse de Menendez Pidal
1 928 - editează volumul Cutreierând Spania. Impresii de călătorie, la Editura Adevă
rul, Biblioteca Dimineaţa, numerele 1 1 4 - 1 15.
1 928 - călătoreşte la Polul Nord, pe nava Monte Cervantes a unei companii de navi
gaţie din Hamburg, trăind o adevărată aventură
1929 - îşi tipăreşte impresiile de călătorie de la Polul Nord, în volumul Sub soarele
polar, Editura Naţională - S. Ciornei
1929 iulie - cunoaşte, la Paris, pe Panait Istrati ( 1884- 1 935), de care îl va lega o strân
să prietenie, ce va dura până la moartea autorului Chirei Chiralina
1929 septembrie - merge cu Panait Istrati la Lupeni, ca să cerceteze consecinţele
grevei muncitoreşti; revoltat de realităţile descoperite, îşi dă demisia (publicată în ziarele
Adevărul şi Dimineaţa) din Partidul Naţional Ţărănesc, în care era înscris
1932 - se căsătoreşte cu Ana Ţânţăreanu din Araci, înrudită cu familia viitorului
mitropolit Nicolae Colan; vor avea doua fete: Eleonora-Maria, căsătorită Popa şi Ileana
Gabriela, căsătorită Corodeanu
1 936 - se stabileşte la Bucureşti, fiind un an profesor la Seminarul central, apoi, până
la pensionare, în 1942 , la Liceul .,Gheorghe Lazăr"
1 937 - editează volumul Vârtejul, la Editura Adevărul, Bucuresti
81
1 938 - la propunerea lui Mihail Sadoveanu, romanul Vârtejul este premiat de Acade
mia Româna cu premiul « Ion Heliade Rădulescu ��
1 942 - îi apare, la Editura Casa şcoalelor, volumul de nuvele Români din secuime
cu prilejul comemorării a şapte ani de la moartea scriitorului Panait Istrati,
1 942 -
ţine la Bucureşti conferinţa intitulată Panait Istrati ca om
1 943 publică romanul în două volume Pe urmele destinului. O goană în jur de sine
-
însuşi la Editura Remus Cioflec (vărul scriitorului)

1 945 - începe pentru Romulus Cioflec o perioadă monotonă, chinuitoare pentru un
om care toată viaţa a călătorit, închizându-se în spaţiul arid al traducerilor
1945 - traduce romanul Camarazii (Drei Kameraden) de Erich Maria Remarque
29 octombrie - I l noiembrie 1947 - Procesul politic înscenat conducătorilor Par
tidului Naţional-Ţărănesc îl marchează pe scriitorul Romulus Cioflec. Alături de Iuliu
Maniu (şi alţi fruntaşi ai partidului) este condamnat la închisoare pe viaţă şi Ion Miha
lache, fostul său coleg, ce a rămas credincios partidului prin care a ajuns de zece ori în
Parlamentul ţării şi al cărui preşedinte a fost.
1 947- 1 955 - A fost afectat de întorsătura situaţiei politice şi, în continuare, ca scriitor,
s-a autocenzurat (avea de crescut doi copii). Îşi dă seama că unele opere, ce le avea scrise,
nu vor mai putea fi tipărite (ex. romanul, rămas inedit, Ispăşirile), iar altele nu-i vor fi re
tipărite (ex. Pe urmele Basarabiei). Pregăteşte pentru tipar un volum de nuvele, selectate
din volumele anterioare. Revede, pentru o a doua ediţie, operele apărute anterior: Vâr
tejul, Pe urmele destinului, Cutreierând Spania, Sub soarele polar. Scrie romanul Boieru/,
inspirat din realităţile cunoscute ca învăţător în Prahova, la începutul secolului XX.
13 noiembrie 1 955 - Romulus Cioflec se stinge din viaţă; este înmormânat la cimiti
rul Bellu din Bucureşti, alături de Ion Barbu, Magda Isanos ş.a.
1 957 - îi apare postum romanul Boierul, la E.S.P.L.A. Bucureşti
Editura Minerva publică, folosind materialul aflat în posesia soţiei scriitorului,
1 970 -
Ana Cioflec, volumul de nuvele şi schiţe Trei aldămaşe, constituit şi prefaţat de autor.
1 970 - primul număr al revistei Manuscriptum (an 1, nr. l , 1970, p. 83-96) cuprinde o
selecţie din corespondenţa lui Panait Istrati cu Romulus Cioflec, prezentată de Al. Oprea
1979 - la Editura Dacia din Cluj-Napoca este tipărită ediţia a doua a romanului Vâr
tejul, îngrijită de Mircea Braga
1 983 - Editura Kriterion tipăreşte traducerea în limba maghiară a romanului Vârte
jul - ărvenyben, tradus de David Gyula (consătean cu Romulus Cioflec)
1985 - apare, la Editura Dacia, a doua ediţie a romanului Pe urmele destinului, îngri
jită şi cu un cuvânt înainte de Mircea Braga
82
1988 - Editura Sport - Turism tipăreşte ediţia a doua a volumului Cutreierând Spa
nia, sub îngrijirea lui Nicolae Jula
1 988 - Editura Dacia, din Cluj-Napoca, tipăreşte ediţia a doua a romanului Boierul,
îngrijită de Mircea Braga, cu un cuvânt introductiv de Perpessicius.
1 992 - Editura Universitas, din Chişinău, publică Pe urmele Basarabiei, în acelaşi
volum cu Revoluţia rusă de Leon Donici, ediţie alcătuită de Iurie Colesnic.
Bibliografie
Opera scriitorului:
l . Doamne ajută-ne!, 1 907

2. Lacrimi călătoare, 1 920
3. Pe urmele Basarabiei. . . note şi impresii din revoluţia rusească, Institutul de Editură şi Arte
Grafice Cartea Românească, Bucureşti, 1927
4. Cutreierând Spania, Editura Adevărul, Biblioteca "Dimineaţa': 1 928
5. Sub soarele polar. Impresii şi peripeţii din voiajul unor salvaţi de la naufragiu de spărgătorul
Krasin, Editura "Naţională" - S. Ciornei, 1 929
6. Vîrtejul, roman, Editura Adevărul, Bucureşti, 1937
7. Români din secuime, nuvele, Editura Casa Şcoalelor, Bucureşti, 1 942.
8. Pe urmele destinului. O goană în jur de sine însuşi, 2 volume, Editura Remus Ciotlec, 1 943
9. Camarazii (Drei Kameraden), roman de Erich Maria Remarque, tradus de Romulus Cioflec,
1 945
10. Boierul, roman, E.S.P.L.A.• Bucureşti, 1957
I l . Trei aldămaşe. nuvele şi schiţe, Editura Minerva, 1 970
1 2. Vîrtejul, ediţie îngrijită şi cuvânt înainte de Mircea Braga, Editura Dacia, Cluj-Napoca,
1 979
1 3 . Orvenyben (Vîrtejul), tradus de David Gyula, Editura Editura Kriterion, 1 983
14. Pe urmele destinului, ediţie îngrijită şi cuvânt înainte de Mircea Braga, Editura Dacia, Cluj
Napoca, 1 985
1 5. Cutreierând Spania, ediţie îngrijită, cuvânt înainte şi note de Nicolae Jula, Editura Sport
Turism, Bucureşti, 1988
16. Boierul, ediţie îngrijită de Mircea Braga, cu un cuvânt introductiv de Perpessicius, Editura
Dacia, Cluj-Napoca, 1 988
1 7. Pe urmele Basarabiei ... note şi impresii din revoluţia rusească, în acelaşi volum cu Revoluţia
rusă de Leon Donici, ediţie alcătuită de !urie Colesnic, Editura Universitas, Chişinău, 1 992
18. Moarte cu boc/uc, piesă de teatru în trei acte, ediţie îngrijită, prefaţă şi tabel cronologic de
Luminita Cornea, Muzeul Carpaţilor Răsăriteni, Sf. Gheorghe, 1 998.
83
Referinţe generale şi critice:
Boboc, Mihai, recenzie la romanul Vîrtejul de Romulus Ciotlec, în revista Viaţa Basarabiei, anul
Vl, nr. l 1, 1 937, p. l08- l 09.
Braga, Mircea, Romulus Ciojlec: prozatorul, prefaţă la romanul Vîrtejul de Romulus Ciotlec,
Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1 979.
Braga, Mircea, O trainică şi îndelungată prietenie, în revista Manuscriptum, nr. 2 / 1 984, (55),
anu! XV, p. 19-2 l .
Braga, Mircea, De-structurare ş i re-structurare î n volumul Istoria literară ca pretext, Editura
Dacia, Cluj-Napoca, 1982, p. 69-92.
Braga, Mircea, Cuvânt înainte la volumul Pe urmele destinului de Romulus Ciotlec, ediţie în
grijită de Mircea Braga, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1985
Colesnic, !urie, Romulus Ciojlec în volumul Basarabia necunoscută, Editura Universitas, Chişi
nău, 1 993, p. 224-229.
Colesnic, !urie, La altarul memoriei . . . în volumul Revoluţia rusă de Leon Donici şi Pe urmele
revoluţiei de Romulus Ciotlec, Editura Universitas, Chişinău, p. 164- 1 69.
David, Gyula,Ket vildg hatdrdn, în volumul ărvenyben, regeny, Kriterion Konyvkiad6, Bukarest,
1983, p. 1 9 1 - 197
Donea, Valter, Interviu cu Romulus Ciojlec, în Adevărul literar şi artistic, anul XVII, nr. 859,
din 23 mai 1 937, p. 15 şi în volumul Romanul românesc în interviuri - o istorie autobiografică,
antologie, sinteze bibliografice şi indice de Aurel Sasu şi Mariana Vartig, voi. 1. Editura Minerva,
Bucureşti, 1 985
Călinescu, G., Istoria literaturii române de la origini până în prezent, ediţia a 11-a, revăzută şi
adăugită, ediţie şi prefaţă de Al. Piru, Editura Minerva, Bucureşti, 1 982, p. 637.
Corn ea, Luminita. Romulus Ciojlec ( 1882-1955), în Buletinul Societăţii pe anii 1991 - 1 992, editat
de Societatea de Ştiinţe Filologice din România, Bucureşti, 1 992, p. 1 34- 1 35.
Cornea, Luminiţa, Itinerar spiritual - Romulus Ciojlec, în revista Dialog didactic, nr. 1 (aprilie)
1 996, p. 8-9.
Cornea, Luminiţa, Personalităţi literare: Romulus Ciojlec, în revista Şcoala noastră, anul IV, nr.
3 / 1997, p. 5.
Cornea, Luminiţa, Acasă la scriitorii români, în Angvstia, nr. 3, Sf. Gheorghe, 1 998, p. 387-390.
Cornea, Luminiţa, Tabel cronologic şi Prefaţă la volumul Moarte cu bocluc de Romulus Ciotlec,
ediţie îngrijită de Luminiţa Cornea, Editura Muzeul Carpaţilor Răsăriteni, Sf. Gheorghe, 1 998.
Cornea, Luminiţa, Inaugurarea Casei Memoriale de la A raei (plicfilatelic), în revista Magazin de
filatelie, cartofilie şi numismatică, nr. 1 ( 49), ianuarie 1 999, p. 14.
Costache, Adrian; Cornea, Luminiţa; Ionescu, Cristina; Lăzărescu, Gheorghe, Atlaml literaturii
române, Editura Cartographia, Budapesta, 2003, p. 35, 44.
Ghibu, O., Pe baricadele vieţii. În Basarabia revoluţionară (1 917-191 8).Amintiri, Ediţie de Oc
tavian O. Ghibu, Chişinău, Editura Universitas, 1 992.
Graure-Cornea, Luminita, Un scriitor covăsnean mai puţin cunoscut - Romulus Ciojlec (1882-
1 955), în Angvstia, 1, Editura Carpatica, Cluj-Napoca, 1996, p. 333-355.
Istrati, Panait, Scrisori către Romulus Ciojlec, prezentate de AL Oprea în Manuscriptum, anul !,
nr. 1, 1 970, pag. 83-96,
84
)ula, Nicolae, Cuvânt inainte la volumul Cutreierând Spania, de Romulus Cioflec, Editura Sport·
Turism, Bucureşti, 1 988.
Lăcătuşu, Ioan, Personalităţi româneşti din actualul judeţ Covama, în volumul Identitate şi
cultură la românii din secuime, Editura Carpatica, Cluj-Napoca, 1 995, p. 1 98-212.
Lăcătuşu, Ioan, Mitropolitul Nicolae Colaii şi satul natal Araci, în volumul Omagiu mitropolitii·
lui Nicolae Colan (1893-1993), Arhidiecezana Cluj, 1 995, p. 9-28.
Lăcătuşu, Ioan, Romulus Ciojlec (1882-1955), în volumul Personalităţi di11 Col'asna şi Harghita,
Editura Carpatica, Cluj-Napoca, 1 998, p. 47-5 1 .
Lăcătuşu, Ioan, Spiritualitate românească şi convieţuire interet11ică in Covasna şi Harghita, Edi·
tura Eurocarpatica, Sf. Gheorghe, 2002.
Lăcătuşu, Ioan, Lechinţan, Vasile, Pătrunjel, Violeta, Românii din Covasna şi Harghita - Istorie.
Biserică. Şcoală. Cultură, Editura Grai românesc, Miercurea-Ciuc, 2003, p. 1 22-1 25, 4 1 0-413.
Oprea, Al., Panait Istrati - scrisori către Romulus Ciojlec, în Manuscriptum, anul !, nr. 1, 1970,
p. 83-96.
Oprea, Al., Panait Istrati. Dosar al vieţii şi al operei, Editura Minerva, Bucureşti, 1 976.
Perpessicius, Alte menţiuni de istoriografie literară şi folclor, voi. Il, ( 1 958 - 1962), E.P.L., Bucu·
reşti, 1 964, p. 348· 355.
Perpessicius, Romulus Ciojlcc, romancier realist, cuvânt introductiv Ia romanul Boierul de Ro
mulus Cioflec, Editura Dacia, Cluj · Napoca , 1 988.
Rafiroiu, G.G., A raei, Salon ta, 1 938, p. 49-55.
Segarcea, Stelian, recenzie la romanul Pe urmele destinului de Romulus Cioflec, în revista Viaţa
Basarabiei, anul XII, nr. 1 1 - 1 2, 1943, p. 1 O 1· 1 02.
Stan, Constantin 1., Activitatea lui Romulus Ciojlec pentru Unirea Basarabiei cu România (1 9 1 7-
1918), în Angvstia, 2, Sf. Gheorghe, p. 265-272.
••• Scrisori către Ibrăileanu, voi. III, ediţie îngrijită de M. Bordeianu, Viorica Botez, Gr. Botez,
1. Lăzărescu şi Al. Teodorescu, prefată de N. 1. Popa, Studii şi articole, Editura Minerva, Bucureşti,
1 973, p. 43- 5 1 şi altele.
85
ANEXE
s T A T�P t: R S O N A -t
-,�"...'__: ., '\· .. �: - . ..-
.!"-"
CUNOŞTINŢA De LIMBI
S T U D I I L E f' Â C U T E
1. A.N.R.M.fond 1 772, nr. inventar 8, dosar 1 188,.fila 13/a
86
n. ....I 4• H"""I· �� H•r.
1" . l
UM!fWk
.- -
l:u , lwl.:tle de intDtU 1n ln��lo'mlnllll dt .)tai

tt ... l"li."'!Mi
o�'IIIIUII ori cool�a� e4c- ·, -
�- ; ..... - ......
S�RVIClUL IN I N Y AT A M A N T
Timpul ele urvlclu petrecut

1n flecar� cates;orle
OII: C".\II.D I
".. , ..... ,_ . ,_ 1 · - ' �""'
1-
l-
1
,.
. --1
I 1
1
·�· �
t.
..
2. A.N.R.M. fond 1772, nr. inventar 8, dosar 1 188,jila 13/b
87
In confnrmftatt cu Dtcrtfttl Ltgt No. �2207{937, ptnltu complutarta jiştl dt
ptnsluttt d D·ld Pt#ftsor :J�-� Yd T�tldm sd
blnoolfl a nt comunica dt urttnfd u1mdtoatt�t datt c:u ptivltt la situo{id D-sclt,
cunoscdnd c� � functionat la Şcoola D·voaslf4 /�''' ..anii ...:f.4J
��:.t.g_l6_, �.M�-
J,.t.� :1Jpf3J!#.�
.
:.lL.tl#�Jci.ţ�:=oJ. �..J�21.=!.jU.f"I>L-&.. � 12!.�-1r.-
...b� ....
-� ' J. Timpni cat a funcl(onat /s ueta şcoa/4 - de cdnd lip4nd c411d - tJni, lunf, zflt.
2. Data 11 numtJrul orJlnalul dt namlrt.
3. In tt colltotta juncflnnat. (Saplinllor dt uttdt6, suplinitor, dt/OJOI, ttlulor.)
4. Ma/tria, ti numdrul ordor predate sdptdmdnal, an cu 011.
S. Ct conctd/1 a avut, motivul fi numdtul onl/ntJ/uJ dt aprobare.
t;, Ftlul rdrlbutlunt/ (lunar, zilnic ltlU cu oro).
7. Salorlal {drd acusorif. - (Pdnd la 1 /aJL 19JO. Jalorlut dt bazd, Jar dt/o
octaJid datd, •alarlul butdar lnlttral ct Ia primit tn j/twrt tund.
8. Ct grodaţll a a1.1a/ �/ ct tndtmn/zat/1 a primit, d11pd cort 1 ş'au jdcut rtflntrl
ptttltll ptnslt.
D. Rtflntrift tjccluatt la fondul dt ptnslt.
10. Timpul st11'lt cu rttlntrl fi Jtlr4 rt/lntrl 14 ptn!lt.
�
11. Fondul 3au Casa und( J'a vdrJp f fl/intr/1(. •. 1 . 'f'
.-r<.. � .. UA
flw'il ·�· ��r.. .'Yi\4��L.fr '-'�J c.t"H"""" Ciol"� ��"' /' 11t--
Â1�J:,;r . D/ ecto", , "' ·
Secretar,
�V'o/}
n� 6 A
3. A.N.R.M. fond 1772, nr. inventar 8, dosar 1188,fila 2
88
Onor,
Dl.rocţlt!Ilii Liceului de b!!i eţl.

• ,Oh.l.=:azt"Lr • din
BUC\Jllf.S TJ,
La adre o a Dl'a. ho.l25} d1u 6.I .l94o ,
ATom onouc 3 Vll coiiW!l.ca J:la1 joa toate nlaţiunl.le carute de
.
Dv• . , cu prl.'ire la !uncţiowarea d-lu1 Pro fo " or R .Cl.ofieo , la Ltc.
da blil.o�i h o , 2 . ,ll.t:mico�cu • din Cll1�1nllu ,trl.ll8 fornat 1n Gimnadu pe
data iiu 1.3ep,l9�, ciop:1 cw� uruoaali 1
1. D-1 .l. C;.ofleq a,:..,Wţio"nt la Liceul de b11 1 •ţ1 � o . 2 , ,M.blneucu "din
Chl�iu!lu , 1n oal !.t ate uofrofcsor t i tul ar do L.iloaln!i ti Jl'ilotofie,
dola. 1 Sop.l919 �!IIIII la 1 �op .l!'26 •
2. D-oa a root wmit ln MOMtl1 �ooalJl, cu orei. �.I .P.�o . l 3.02o din 25
Sep.l919. , iar po cu.to <ls 1 Sop.l926, a f'oat trana!orat la Se. Cam. din
Tomivoara, �ou!on; o rd . ll .I.P. � o .68.86o /:J26,
}> - D-na ::. f",,eţi caat pe tot ti:or>ul ln cat�dro. de L.Jloo�� oi. Fllozof'ie .
•· - D-u pe tot timP'.il fllllo \1onllrt 1 a awt oateolrt eol:1JII!C>� �ln 15 11n1
lllii•tlimh.ale, ore �e L.;::o.,ln.1 �1 f1lozol1e ,tu ur., le co �u ecp11�1t
11\llll\ ntl do 1 5 ore , au fpat COI18iderete cl>a ote oupl11111 11 h:n �-rin repv
t1\1n dr. nr<l anw!l.e •
5. - D-aa po tot t i mpul funoţ1ol:ll1r1 1 a awt Ul'lo.litoarele concedii 1

a/. } zlle,dela 19-22.IV.1921 , pe motiT de lloill , aproba1 ele Soc,lu,
· Pub. din Dr.!larllbio. , cu or,\.uo. 757:5 din 19.11.1921.
b/. 1 a.o. cniiCtl�iu de studii , dela 1 Sop.1921 pln::: la 1 Sop.l922 ,
aprobat d� II.I.P. cu ord.Ko.47,2l5 /921 t adreea Secretariatului
G•r.er:U :•1 D as arabi e i lin.ll .2}fl d11124.YI:l92l. )
c/. Il zile (22 -29 .III. 192� , pe aotiY de boall'i ,:lprol>at ăe onor,
Dl.!"f!ctoratul do !D.struc',io dir. lll\earabia , eu ord.No. 3283 <lin 23,
Apriile 1923.
d/. 5 oile, ololali>-19 . IV.l923 , re motiT de 'bolll� , �probat de onor,
Dl.r.Ins.Pub, dlu BasiU'abia , cu orei, 35TI dlu 3o.IV.l923 . •
e/. l ai - data iie 2o.IV,l924 , pe motiT de bo:U;:;, ar.rou•t ue onor,
lnap.So. nl Ro;::. XV. Ch1qlriliu , ca arcl,l!o,l6.6o9 /9?.1.
6, - D-"::. o fout ntribu i t ltu1u prl.n statele do �alarii, orclonanţate
de. lna.(I .Sc. , po b""" ord.li.I .i'. ,<Llk d"t" de l.Sep .l9l9 pinii la
dt.to. de l Sep.l�6 , 111 a:cdul unol!tar :
al. Do la 1 .soll..ID9 pAna la 1 Ia:war1e 1921 , cu w. sol. orb d� b>aaA
d.e lti 645-.;'?ua chiria şi accuar11le cunoJ to .
b/, Dela 1 lfll!l!!ti • 1921 plll!i la 1 Sop.1921 CII W• e•lariu �o buu
d• lei lloo:VP!' us accuortUo �1 chida eu;-oni tlL •
. . . .; . . . . .
4. A.N.R.M.fond 1772, n r. inventar 8, dosar 1 1 88,jila 4
89
�� , - )oo(;::.)I')( •O(X)n
_. _·_
· / 1
(;::: )QOO( ;;:::) oou (X)oo·> �ooo X)oo
�. LI�EULUI
r,�N'_· U � R ·U t ·JA L , ._
N r. DE BAIETl�, fc
' � :· . (
2
· ·
·
:Î
.
· pe . . DIN .. U
CHIŞIN� · ·
�
· . ,· ; .
� �anul $COiar 19�3�1924� o
l- )(
.
. . \
a.,.. '�
"g' •
� ).1 -- -<-. · A. O A T U I., Pl�ţctci r.

PUBLICAT DE ){
· !)( �-
. - ";'
J
)(
g g
' ' Î( -� 5i
E
· ..
-.":
�· - �
)( .
%. . i:
)( :. . \ 5(
1. .
.. g
Î(
o
8
Eg E
o
)(� . · �
i
)(
. .
C H I Ş.I N Ă U, . .
Tipo&ralla l!parhlall, str. Haralamble 4 2.
' . 1 g � 5.
:.' �
.,.l. •
:.
·� '. .
. .: • . .
5. Copertă "Anuarul Liceului nr. 2 de Băieţi din Chişinău, pe anu/ 1923-1924"
90
ft�lS1'EitUL lNSTRlJCTIUNEl
'*
liCEUL " A N . BASOT!"
rm!.�R J,A-llOROROI
mo:.#ID.G
�lltiUM�-r&�t�
!ft7()ftt1?-I/;;H�;,/� �l:<t�,./�--# /-âR.d-
... .. ;;
6. A . N.R.M.fond 1 772, nr. inventar 8, dosar 91,fila 60
91
4 .._ "� -.z.� � ;.,� a;IÂ- �
-a� t� n.<: e t<, _ f -'1,· · � "fJt«, �

lX'h. �� . f'V R·· .M1� � � .
$ ., fi �
� - s:z. ·� (fa- �J- 9-A. &.;.�- <f _ ,:_ . ��
·1� � � dr.-e.. Ji -5:4;.......;_ ....,;. �..,_
� (!.h.. oJU.
R.u� f· � � ,;_;;;:;;:- �·� �

� ct: r:-�"._ c..�,�� 6 e�
t1
A'.z
�� 4 IL<e�f
.,€- ·<.c.... .
� �� -
�- C �
0� · ofhfls!� � e� 4"T f< � &t�'d· ...... ·
,tk, &44-/.-,._a.:
7. A.N.R.M. fond 1 772, nr. inventar 8, dosar 9J,fi/a 45
92
8. A.N.R.M.fond 1772, nr. inventar 8, dosar 1 188,fila 10
93
1 1 1 1 ! �1 1
1 1 11
1 j 1 1 i 1 ' ,,-
.",__
Ce insarcinare mai are in şcoaU, in o:�far:t de orele "

- .
.f.c< • ()tW«.-tDI....L{f
..
comite·
de curs (diriginte, bibliotecar, custode, conducerea
societAtii de leclu�. urcet!şie, membru Tn
lui şcolar, ele..) :
J
Are uu nu are locuinfâ in naturi deJa stat, uu alte A'�
\\
autoritAti publice :
i
1
&..Uc;.:f,c-.- CJ,u.y' cl'c ,c.. �Ll

• .-��
Are vrt·O ocupatie in alarl de ,coat.J, l!Ventual pen·

�..,.;....M.; ,;;. �c r»rJ._,ţ ·
sic, şi dac.t da. unde fÎ in ce calitate, ce relri·
cu
'
butiunl?
SP.�I) . un oficiu publk, ori la .....J.i J r. �

)w",(j...· /.. tf.<k• 1>'
' �� ·
�± � J'c'eu.f.fA•
· · w
..
...
. o··--ftJ!fo . I... � �-_.
serveşte In .,,
' �a�, '
vr un n 1 u ..
n ee .. u� , 1.lAt
� 0\.w\ ·
t:..
� ;.
""'-��-- fl"«·,"' ·1'7"

: •etribu\luni?
·,
.
. '
· � ." ./,
1
' '
f/1<; ci.; irn;; -.'
L./'
&te legat c!e locnlital�!a untle func1ione;m1? Din ce /1
cauzt?

Limbă

Romulus Cioflec Un Ardelean Pe Drumurile Lumii 2007

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Romulus Cioflec Un Ardelean Pe Drumurile Lumii 2007

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

www.cimec.ro / www.mncr.

Ediţie îngrijită de Luminiţa Cornea

© Editura Arcuş, 2007

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

Pre-press: Cova Design Studio, Sf. Gheorghe

Iurie Coleşnic, Basarabia mai are a-1 redescoperi pe Romulus Ciojlec . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 3

Carmen Brăgaru, Uimitoarele călâtorii ale unui ardelean . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 1

Carmen Brăgaru, Revoluţia rusă repovestită de Romulus Ciojlec . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 24

Marianne Iliescu, "Sub soarele polar" - jurnalul de călătorie

Luminiţa Cornea, Romulus Ciojlec - profesor în Basarabia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 39

Luminiţa Cornea, Romulus şi Silvestru Ciof/ee - membri ai Societăţii

Maria Vieru-Işaev, Pe urmele Basarabiei. . . pe urmele basarabeni/ar:

Dinu Poştarencu, Rolul refugiaţi/ar bucovineni, regăţeni şi transilvăneni

Repere din viaţa şi activitatea lui Romulus Cioflec . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 80

Romulus Cioflec a rămas în istoria literaturii noastre ca romancier, nuvelist, memo­

Dr. Valeriu Cavruc,

Romulus Ciotlec - aspecte din activitatea literară

Perpessicius, Romulus Ciojlec, romancier realist - Cuvânt introductiv la volumul Boierul de

Basarabia mai are a-l redescoperi pe Romulus Cioflec . . .

În 1 992, pe când reeditam jurnalul basarabean al lui Romulus Cioflec, intitulat Pe

Uimitoarele călătorii ale unui ardelean

Articol apărut în revista România literară, nr. 48 / 7- 1 3 decembrie, 2004, p. 1 4

Revoluţia rusă repovestită de Romulus Cioflec

La data la care trăia evenimentele descrise ulterior în volumul Pe urmele Basara­

drum. Funcţionase deja ca învăţător în judeţul Prahova, chiar la începutul secolului XX ,

începuse să scrie şi să publice în numeroase reviste literare, debutase în 1 907 cu volumul

Romulus Cioflec şi ziarul "Sfatul Ţării"

Potrivit câtorva surse•, Romulus Cioflec a deţinut funcţia de prim-redactor al cotidia­

în mare parte de cel tipărit în Sfatul Ţării.

1 5 1. Negrescu, op. cit., p. 22.

Romulus Cioflec - profesor în Basarabia

Menţionăm că certificatul vechi (data!: 9 sept. I936), înapoiat de Romulus Cioflec, se

Romulus Cioflec, Lucrul învăţătorilor în afară de şcoală,

Şcoala noastră naţională se aşează, acum, pe încetul. pe temeliile ei adevărate - şi se

Romulus şi Silvestru Ciotlec - membri ai Societăţii lstorico-Literare

averea Societăţii trece asupra Universităţii Populare1�.

Liceul Nr. 2 de Băieţi, devenit Liceul " Mihai Eminescu"20•

Pe urmele ardeleanului Romulus Cioflec. .. Pe urmele basarabenilor

p_ S. Apropo de echipe. În cercetările mele am întâlnit mereu oameni dispuşi să facă

(Scrisoarea lui Romulus Cioflec către P. Halippa, descoperită de Maria Vieru-Işaev

"Timişoara, 14 martie 1 932

Rolul refugiaţilor bucovineni, regăţeni şi transilvăneni

Prăbuşirea monarhiei ruse î n urma revoluţiei din februarie 1 9 1 7 ş i evenimentele

Ekaterinoslav - 33 de ruble; de la 5 plenici transilvăneni din gubernia Voronej 5 ruble;

înlocuit de Dimitrie Munteanu-Râmnic, profesor din Ploieşti. La Liceul nr. 1 de Băieţi

Traducere: Andrea Chiricescu, muzeograf, Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni

Pe bolta cerească nu strălucesc doar stele mari şi luminoase. Dimpotrivă, majoritatea

Impresii . . . de la Casa Memorială "Romulus Cioflec"

Manifestarea desfăşurată la Casa memorială "Romulus Cioflec" din Araci, în 6 mai

însuşi la Editura Remus Cioflec (vărul scriitorului)

l . Doamne ajută-ne!, 1 907

1. A.N.R.M.fond 1 772, nr. inventar 8, dosar 1 188,.fila 13/a

l:u , lwl.:tle de intDtU 1n ln��lo'mlnllll dt .)tai

Timpul ele urvlclu petrecut

".. , ..... ,_ . ,_ 1 · - ' �""'

2. A.N.R.M. fond 1772, nr. inventar 8, dosar 1 188,jila 13/b

3. A.N.R.M. fond 1772, nr. inventar 8, dosar 1188,fila 2

Dl.rocţlt!Ilii Liceului de b!!i eţl.

5. - D-aa po tot t i mpul funoţ1ol:ll1r1 1 a awt Ul'lo.litoarele concedii 1

4. A.N.R.M.fond 1772, n r. inventar 8, dosar 1 1 88,jila 4

� �anul $COiar 19�3�1924� o

� ).1 -- -<-. · A. O A T U I., Pl�ţctci r.

5. Copertă "Anuarul Liceului nr. 2 de Băieţi din Chişinău, pe anu/ 1923-1924"

Romulus Cioflec a rămas în istoria literaturii noastre ca romancier, nuvelist, memo

La data la care trăia evenimentele descrise ulterior în volumul Pe urmele Basara

Potrivit câtorva surse•, Romulus Cioflec a deţinut funcţia de prim-redactor al cotidia