I. Specificul intreprinderii ca obiect al evaluarii.

Ca orice bun sau marfa, intrerpinderea poate fi supusa evaluarii. Conceptul care contribuie la
determinarea valorii de schimb a intrerpinderii tinind cont de caracteristicile interne si externe ale acesteia.
Deci procesul de evaluare ca atare poate fi privit ca un proces de determinare a valorii unui bun (care poate fi
si intrerpindere) la o data concreta luind in vedere factorii economici, fizici, financiari, sociali si de alta natura
care influenteaza valoarea finala.
Evaluarea in esenta constituie o problema economico-financiara a intrerpinderii complexa, solutionarea
careia duce la eficientizarea procesului de selectare a investitiilor, a procesului selectarii surselor de finantare
si a altor decizii financiare. Prin urmare evaluarea presupune procesul de determinare a valorii
intreprinderii sau al unei componente ale acesteia deseori efectuindu-se in scopul determinarii capacitatii
intreprinderii de a genera cash-flow-uri pentru proprietari.
Elementele principale care contribuie la determinarea valorii intreprinderii sunt:
a) Activul intreprinderii.
b) Profitul intreprinderii. (cash-flow-ul net)
c) Riscul afacerii.
d) Cursul de piata al intreprinderii (actiunea intreprinderii).
Deci valoarea este o caracteristica a unui bun atribuita acestuia in urma realizarii anumitor calcule
efectuate de catre un evaluator.
Valoarea intrerpinderii deseori este fondata pe notiunea de schimb, pretul fiind marimea de echilibru in
care vinzatorul si cumparatorul accepta tranzactia. In practica insa foarte des valoarea unui bun este apreciata
diferit de catre vinzator/ cumparator. Deci pretul de vinzare al unei afaceri poate sa depaseasca esential valoarea
reala a acesteia.
In procesul de evaluare trebuie de evidentiat obiectul evaluarii si subiectul evaluarii.
Subiectul activitatii de evaluare este de obicei acel care efectueaza propriu-zis evaluarea sau acel care
solicita sau comanda efectuarea unei evaluari. Este persoana fizica cu reputatie buna, cu studii
corespunzatoare si titular al certificatului de calificare al evaluatorului, in activitatea lor acestia trebuie sa se
conduca de anumite norme pe care le impartim in 3 grupe:
1) Norme legislative – sunt fundamentate in actele legislative atit nationale cit si internationale. ( legea
privind activitatea de evaluare in RM si Regulamentul provizoriu privind evaluarea bunurilor
imobiliare, Regulamentul cu privire la evaluarea obiectelor de proprietate intelectuala Indicatii
metodologice privind determinarea valorii estimative a complexului patrimonial al intreprinderii).
2) Normele profesionale - sunt prezentate prin standardele profesionale de evaluare elaborate de
organizatiile internationale anevar.com.
3) Normele etice – elaborate de organizatiile internationale din domeniu care urmaresc in principal linia
de conduita a evaluatorului, bazate pe incredere, responsabilitate etc.
In conformitate cu legislatia RM si prevederile internationale, obiectul evaluarii constituie activele
corporale, necorporale sau financiare aflate la dispozitia intreprinderii.
 2. Necesitatea si scopul evaluarii.
Scopul evaluarii consta in determinarea unei valori necesara beneficiarului pentru a lua o anumita
decizie. Deci acest proces intereseaza diferite persoane, organizatii, institutii.
Necesitatea evaluarii unei intrerpinderii apare atunci cand in viata intrerpinderii au loc unele schimbari:
1) Modificari in marime si structura capitalului scoial.
2) Modificari in numarul si structura actionarilor.
3) Actiuni juridice cu scop patrimonial( restructurare, fuzionare, lichidare etc.)
4) In cazul tranzactiilor comerciale de vinzare cumparare a intrerpinderii.
5) Cu ocazia privatizarii.
Pentru fiecare din aceste situatii beneficiarul poate fi diferit:
a) Investitorii potentiali care intentioneaza sau au capacitatea de a investi noi resurse in intreprinderea
evaluata.
b) Actionarii - trebuie sa cunoasca evaluare pentru a sti perspectivele de evolutie a afacerilor formindu-
si astfel un comportament optim privind detinerea sau vinderea actiunilor sale.
c) Institutiile financiar-bancare au nevoie de a cunoaste rez evaluarii in scopul evidentierii nivelului
indatorarii, calitatea garantiilor, potentialul financiar pentru a lua o atitudine corecta privind clientul
respectiv.
d) Managementul intrerpinderii – este permanent interesata in cunoasterea acestui indicator in scopul
gestionarii eficiente a afacerii date.
e) Statul este interesat in evaluarea intreprinderilor in special din considerente fiscale sau in scopul
privatizarii.
f) Salariatii in scopul solicitarii unei remunerari adecvate, corecte pentru munca depusa.
g) Furnizorii intreprinderii si ati creditori comerciali – pentru fundamentarea si negocierea termenilor
de plata sau pentru argumentarea privind conversiunea datoriilor ( in actiuni, obligatiuni etc).

Beneficiarii evaluarii:
Interni Externi
1. Actionarii. 1. Investitorii potentiali.
2. Managementul intrerpinderii. 2. Institutiile financiar-bancare.
3. Salariatii. 3. Furnizorii.
4.
 3.Tipurile de valori si evaluari.
In practica putem intilni diverse tipuri de evaluari care le impartim dupa urmatoarele criterii:
1. In functie de obiectul evaluarii:
a) Evaluari de bunuri materiale.
b) Nemateriale.
c) Financiare.
d) Complexe ( de intrerpinderi privit ca un ansamblu de active susmentionate).
2. In functie de beneficiarii evaluarii
a) Pentru proprietarii intrerpinderii (in cazul vinzarii).
b) Pentru institutiile financiar bancare in scopul creditarii.
c) Pentru organele de stat in scopul impozitarii.
d) Pentru institutii judecatoresti in vederea miscarii sau lichidarii unei proprietati/intreprinderi.
e) Pentru persoane fizice: mostenitori, salariati.
3. In functie de metodele utlizate:
a) Evaluari efectuate in baza metodei cheltuielilor (metoda patrimoniala)
b) Metode bazate pe venit.
c) Evalure realizate prin metoda comparativa sau metoda de piata.
d) Metode mixte care pot folosi combinarea celor sus-mentionate.
4. In functie de scopul urmarit:
a) Metode economice – urmaresc stabilirea valorii de piata.
b) Scopuri administrative – de regula urmaresc stabilirea masei impozabile a unui bun evaluat.
5. In functie de caracterul evaluarii:
a) Evaluari benevole - din initiativa beneficiarului.
b) Evaluari obligatorii – in cazul lichidarii, sau privatizarii.
Scopul evaluarii este fundamentat de alegerea bazei de evaluare ceea ce presupune alegerea tipului de
valoare care trebuie estimat sau determinat. Cea mai des intilnita valoare este valoarea de piata.
Tiputile de valori, sunt urmatoarele :
1. Valoatea pe piata – este valoarea estimata pentru care un active sau bun, care poate fi
transactional la data evaluarii, intr-o tranzactie libera cu un marketing adecvat in care fiecare
parte actioneaza fara constringeri si in cunostinte de cauza.
2. Valuarea investitionala – este valoarea proprietatii pentru un anumit investitor sau o categorie
de investitor, prin urmare aceasta valoare de regula diferade valoarea de piata, prin performantele
asteptate de acesti investitori si prin aprecierea diferita a riscurilor afacerilor.
3. Valoarea de inlocuire - reprezinta suma costurilor totale pentru producerea sau procurarea din
nou a unui bun, calculate in baza preturilor din momentul evaluarii.
4. Valoarea de lichidare – este valoarea care se determina in momentul incheerii activitatii
respective dispune de un interval restrins de timp pentru a indeplini conditiile unei tranzactii
normale, prin urmare aceasta fiind considerabil mai mica decit valoarea de piata.
5. Valoarea pentru garantii bancare
6. Valoarea de asigurare
7. Valoarea ramasa
8. Valoarea de impozitare
La estimarea valorii de piata a intreprinderii trebuie de luat in consideratie o serie de factori determinant
ai acestei valori, impartindui in interni si externi.
Factorii interni- tin de capacitatea intreprinderii de a genera profit, capacitatea de indatorare, potential
de dezvoltare, cit si a parametrelor ca calitatea managementului intreprinderii, calificarea personalului, etc.
Factorii externi – sunt de natura generala , care ii putem diviza, in factori : economici, politici sociali si
benefici.
 4. Principiile ce stau la baza evaluarii.
In activitatea de evaluare exista un set de principia care stau la baza formarii valorii bunului sau #,
principalii dintre care ii putem imparti in 3 grupe :
1. Principiile bazate pe considerentele proprii
1.1. Pricipiul anticiparii - ne sugereaza ca la baza valorii intrepriderii stau benificiile viitoare asteptate,
prin urmare valoarea unui active da prioritate capacitatii de generare a prifituli de catre acest profit,
si nu pe totalutatea cheltuelilor effectuate pentru formarea acestui activ.
1.2. Principiul substitutiei – mentioneaza ca atunci cind pe piata sunt mai multe bunuri similare, bunul
cu pretul cel mai mic v-a fi vindut primul. Acest principui supliniaza faptul ca un activ nu valoreaza
mia mult decit costul de inlocuire a tuturor elemente ale sale.
1.3. Principiul utilitatii - ne sugereaza intrucit # sau bunul este capabil intr-o masura mai mare sa
satisfaca necesitatile proprietarului cu atit valoarea acestuia trebuie sa fie mai mare.
2. Principiile bazate sau legate de exploatarea bunului
2.1. Principiul contributiei - ne arata ca valoara unui element al afacetii depinde direct de masura in
care acesta contribuie la valoarea intregii afaceri. Este principiul care ne face sa intelegem ca nu
toate costurile insemna valoare, si includerea unui active in structura # este rationala doar daca sporul
de valoare nu depaseste costurile de procurare a lui.
2.2. Principiul productivitatii marginale – o data cu sporirea factorilor de productie teoretic sporesc si
veniturile , insa acest spor din ce in ce devine mai mic odata cu cresterea cantitatii. Respectiv
cresterea factorilor de productie se accepta pina in momentul cind crestarea veniturilor devine mai
mica decit cresterea cheltuelilor.
2.3. Principiul proportionalitatii – ne indica faptul ca venitul maxim poate fi asigurat doar in cazul unei
anumite marimi si structure optime a factorilor de productie.
3. Principiile ce tin de situatia sau conjunctura pietei
3.1 Principiul cererii si ofertei - pretul unui bun sau # variaza direct dar nu neaparat cu cererea, in acelasi
timp variaza direct dar nu neaparat direct cu oferta.
3.2 Principiul concurentei – de regula daca se urmareste o inviarare a luptei concurentiale pe piate
aceasta duce la diminuarea valorii #, in rezultatul diminuarii veniturilor asteptate.
3.3 Principiul divizarii economice - drepturile patrimoniale ale unei afaceri trebuie divizate sau
integrate in asa mod ca valoarea afacerilor sa fie maxima
3.4 Principiul utilizarii eficiente – adica valoarea maxima a unei afaceri v-a fi obtinutadoar in cazul
celei mai eficiente utilizari. Acest principiu este definit ca utilizarea cea mai probabila a bunului, care este
posibila fizic, admisibila din punct de vedere legal, eficienta din punct de vedere economic din care va rezulta
cea mai mare valoare a bunului supus exaluarii.
In literatura de specialitate putem intilni si alte clasificari de evaluare. Vom enumera pricipalele dintrea
ele :
 Valoarea # este echivalenta cu valoarea prezenta a fluxirilor viitoare anticipate, care deriva din
drepturile de proprietate a acesteia.
 Valoarea este estimata la un anumit moment, momentul fiind in functie de informatiile cunoscute
numai la cel moment concret de timp.
 Piata determina costul capitalului asteptat de investitori
 Cu cit este mai mare valoarea activelor material a # cu atit este mai mare valoare in ansanblu a
acesteia.
 In majoritatea cazurilor participatia de control are o valoare unitara mai mare decit participatia
minoritara, in cazul cind acestea sunt evaluate separate.
Tabelul 1.
Pret
1. Suma de bani determinata in timpul
negocierii dintre vinzator si cumparator.
2. Este numit/ stipulat de negociatorii
tranzactiei.
3. Pretul poate varia in dependenta de
cerere si alti factori ai pietei.
Valoare
1. Suma de bani preconizata a fi obtinuta in
urma analizei bunului economic
2. Este estimat de evaluator.
3. Este relativ constanta si se estimeaza in
dependenta de utilitatea si calitatile
bunului.

Situatii de reflectare a necesitatii evaluarii.

Evaluarea complexului patrimonial al intreprinderii sau a unei parti a acesteia.
1. In cazul vinzarii partiale a complexului patrimonial
2. In cazul gajarii unei parti din complexul patrim.
3. Pentru darea in arenda a unei parti din complexul patrimonial.
4. In cazul depunerii unei parti a complex patrim in calitate de cota parte in capital statutar al altei
intreprinderi.
5. La elaborarea buisness planului investitional al intreprinderii.
Aprecierea valorii masinilor si utilajelor este necesara in cazul:
1. Depunerii in gaj a masinilor si utilajelor intreprinderii.
2. Vinzarii separate a masinilor si utilajelor.
3. Asigurarii masinilor si utilajelor.
4. Transmiterii in arenda a masinilor si utilajelor.
5. In cazul evaluarii unui proiect investitional unde masina sau utilajul este obiectul investitiei.
6. In cazul depunerii ca cota parte in capitalul statutar a masinilor si utilajelor.
7. Organizarea in cazul darii in leasing.
Evaluarea proprietatii intelectuale este necesara in cazul.
1. Cumpararii unor astfel de active.
2. Determinarii prejudiciului cauzat reputatiei firmei prin actiunile altora sau altor intreprinderi.
3. Organizarea francizei (vinzarea drepturilor de utilizarea a brand etc).
4. Transmiterea in capitalul statutar al altei intreprinderi.
5. Determinarea valorii activelor nemateriale pentru masurarea good-will-ului intreprinderii.