BRAINSTORMING-UL

Brainstormingul este o tehnică de creativitate în grup, având drept scop să genereze

un număr mare de idei, pentru soluționarea unei probleme. Este o tehnică ce se pretează cu
ușurință în grupul de lucru specific instituțiilor școlare prin aceea că ameliorează lucrul în
echipă și contribuie la ridicarea moralului. Deasemenea ea sudează echipa dat fiind că în
confruntarea cu problema, grupul depune un efort comun de soluționare. În practica
pedagogică se dovedește a fi una dintre cele mai utile metode întrunind două aspecte
principale:

 Este o metodă de stimulare a creativității participanților dar și de descoperire a

unor soluții inovatoare pentru una sau mai multe probleme
 Definește un cadru propice pentru instruirea și educația școlară

Alex. F. Osborn, s-a inspirat din budismul Zen care desemnează concentrarea spiritului în
calm atunci când a conturat această metodă care a mai fost numită și ,,metoda evaluării amânate” dat
fiind că evaluarea producției de idei este rezervtă unei etape ulterioare. Deasemenea ea este cunoscută
și ca metoda a asaltului de idei pentru că se urmărește generarea unui număr cât mai mare de idei,
accentul fiind pus pe cantitatea acestora și nu pe calitate, urmând ca ulterior să fie reținute și puse în
practică ideile cele mai potrivite.

Criticile nu sunt admise așa încât se diminuează factorii inhibatori și blocaje ale spontaneității
în gândire. În prima etapă se reunește un grup de 5-12 persoane, de preferință eterogen (în grupul
omogen există un considerabil consens care blochează spontaneitatea) care în aproximativ o oră va
produce cât mai multe idei. Activitatea grupului ține cont de un set de reguli ce trebuie enununțate de
moderator și chiar afișate la vedere. Aceste reguli stabilesc că:

 Toate ideile (cu excepția gumelor evidente), au caracter de cunoștințe și vor fi privite
ca atare de către membrii grupului
 Exprimarea ideilor mai neobișnuite va fi încurajată de moderatorul discuțiilor (se râde
cu... și nu de ideea emisă)
 Nu se va critica nicio sugestie
 Membrii grupului vor fi încurajați să construiască pe ideea altcuiva; la sfârșit nicio
idee nu aparține nimănui, se încurajează combinațiile de idei
 Momentele de tăcere(inevitabile) vor fi depășite de moderator prin refocalizarea pe o
idee emisă anterior, cerând participanților să o extindă, modifice, remodeleze-cu
atenție la inhibiția pe care o pot avea paricipanții, când după un moment prelungit de
liniște au impresia că ”sparg” tăcerea.
 Se solicită idei membrilor ”tăcuți”ai grupului, ceea ce îi ânvestește pe aceștia cu
structură de rol și de putere
 Se pot folosi pauze cu rol de a remotiva discuția (li se poate cere participanților ca la
întoarcerea în sală să-și schimbe locurile și să-și cunoască noii vecini înainte de
reînceperea discuțiilor)
 Calitatea este mai puțin importantă decât cantitatea dar aceasta nu trebuie să-i
oprească pe membrii grupului să gândească inteligent și creativ
 La încheierea discuțiilor,moderatorul va anunța participanții, că ideile ce le vor veni
ulterior pot fi comunicate și adăugate-astfel se valorizează contribuția fiecăruia-iar
pede altă parte se ține cont de tendința firească de prelungire a excitației nervoase
obținute în urma metodei