Mijoace folosite la identificarea dăunătorilor

Masurile organizatorice urmaresc evidenta, dinamica si avertizarea

bolilor prin:

- identificarea agentilor patogeni, determinarea ariei lor de raspandire, a

densitatii atacului (evidenta);

- stabilirea procesului de crestere sau descrestere in timp a atacului

agentilor patogeni in perimetrul arie de raspandire (dinamica);

- stabilirea cu precizie relative a aparitiei agentilor patogeni in perioada

urmatoare si pe un teritoriu dat (prognoza):

- stabilirea timpului optim pentru aplicarea tratamentului (avertizarea).

Aceste masuri trebuie sa fie sustinute si completate prin masuri stricte

de control si carantina fitosanitara, care urmaresc preantampinarea introducerii
in 848j97i tara a parazitilor primejdiosi si a raspandirii lor din regiuni ingestate
in alte regiuni insa necontaminate.

Procesul de productie in agricultura este deosebit de complex si depinde

de o serie de factori narurali, tehnici, economici, sociali etc.

Agricultura intensive nu este posibila fara reconsiderarea posibilitatilor

de lupta integrate impotriva bolilor si daunatorilor, mai ales in perspectiva
dezvoltarii schimburilor de produse vegetale si material biologic pe plan
international, care pot facilita inmultirea daunatorilor si agentilor patogeni din
culturi.

In masurile de carantina fitosanitara sunt cuprinse toate actiunile ce se

intreprind cu scopul de a preintampina raspandirea fitoparazitilor periculosi pe
noi teritorii si localizarea acestora pe teritoriile pe care se gasesc, pana la
lichidarea lor.

Aplicarea masurilor de control fitosanitar si carantina se efectueaza prin

inspectoratele judetene de productia plantelor si prin inspectoratele vamale.
Sunt supuse controlului fitosanitar culturilor de camp, livezile, plantatiile
viticole, pepinierele, serele, silozurile, depozitele. Normele de executare a
controlului fitosanitar difera pentru fiecare boala in parte si ele sunt stabilite
stiintific. Controlul fitosanitar este facut de echipe alcatuite din personal
calificat.

2 MASURI AGROFITOTEHNICE

Masurile agrofitotehnice sunt cele mai vechi,fiind cunoscute si sub

denumirea de masuri culturale. Ca mijloc de lupta impotriva agentilor
fitopatogeni, aceste masuri actioneaza prin:

- modificarea conditiilor de mediu inconjurator, pentru a le face

nefavorabile dezvoltarii agentilor fitopatogeni si favorabile pentru dusmanii
naturaliai acestora;
 - sporirea si fixarea rezistentei plantelor fata de atacul parazitilor, prin
aplicarea de masuri agrotehnice corespunzatoare;

- direct asupra agentilor fitopatogeni, impiedicand dezvoltarea acestora

in vederea combaterii lor.

Prin masurile agrofitotehnice mai importante, se pot enumera: sistemul

de lucrare a solului, alegerea terenului, asolamentul, aplicarea ingrasamintelor,
irigarea culturilor, recoltarea, selectionarea, cresterea si cultivarea de soiuri
rezistente, igiena culturilor.

3 METODE SI MIJLOACE FIZICO -MECANICE

In general aceste mijloace au un caracter curativ, sunt economice,

simple si majoritatea se pot aplica cu usurinta in practica.

Mijloace fizice. Ca agentii fizici de dezinfectare, in combaterea bolilor

la plante, se folosesc: temperature – caldura, lumina solara, iradierea (cu raze
X, gama, beta, infrarosii, ultraviolete), electricitatea.

Termoterapia semintelor si a materialului de plantat. Dezinfectarea

termica a semintelor se bazeaza pe termosensibilitatea diferita a semintelor
plantelor si a agentilor fitopatogeni. Temperature si timpul de tratat sunt astfel
alese incat sa duca la distrugerea agentilor patogeni, fara sa afecteze facultatea
germinativa a semintelor.

Tratamentul termic se poate aplica:

* pe cale umeda (cu apa calda la diferite temperature, in functie de

planta si agentul pathogen);

* pe cale uscata (folosind aer cald).

Dezinfectarea termica a semintelor pe cale umeda a fost rezolvata

stiintific inca din 1887 de catre Jensen si preconizata pentru combaterea
taciunelui zburator la cereale, in trei faze: I=4 ore la 28-30 grade C pentru a
activa miceliul din boabele infectate; II=10 minute la 51-52 grade C pentru
distrugerea miceliului; III=1-2 minute in apa rece (socul termic sporeste
eficacitatea tratamentului, urmat de zvantarea semintelor la umbra).

Mijloacele mecanice se folosesc pentru a inlatura unii paraziti de pe

suprafata plantelor bolnave si a indeparta anumite parti ale plantelor bolnave (
chirurgie vegetala ).

Plantele perene, arborii si arbustii conserva an de an in scoarta agenti

patogeni sub forma de miceliu sau spori. Dintre metodele mecanice de
combatere care se folosesc mai mult, amintim:

* eliminarea, prin taieri a ramurilor bolnave sau uscate ca urmare a

atacului agentilor fitopatogeni, daunatorilor sau cauzelor fiziologice;

* extirparea tumorilor, a cancerelor deschise, a necrozelor, a parazitilor

voluminosi a unor plante parasite si a oricarui tesut atacat;
 * curatirea trunchiului si a ramurilor de scoarta in curs de exfoliere, de
muschi si licheni, de fructificatii ale unor ciuperci;

* curatirea scorburilor pana la tesutul sanatos; dezinfectarea si

umplerea lor cu mortar, pentru consolidare. Aceste operatii se executa in timpul
repausului vegetative al plantelor, folosind diferite unelte, iar materialul rezultat
– focar de daunatori si spori ai diferitelor ciuperci – se distruge prin ardere.

Distrugerea plantelor bolnave si a gazdelor intermediare poate fi

considerate si ca o masura agrotehnica de combatere. Se aplica in cazul cand
atacul, prea avansat, face neeconomica combaterea pe alta cale, precum si in
cazul ciupercilor heteroice care in ciclul evolutiv necesita doua plante gazda.