URME ROMANE {N REGIUNEA CETATILOR DACE DIN MUNTIi HUNEDOAREL de MIHAIL MACREA ; Originea preromana a cetatilor din munfii Hunedoarei a putut fi stabilita de cei dint@i cercetatori mai priceputi, care chiar dela inceputul veacului trecut au vizitat regiunea muntoasi unde se semnalaser4 importante ruine de cetafi antice gi unde se facuserd neobignuite descoperiri de monete”, La unil dintre acegti vizitatori mai vechi gasim aprecieri istorice surprinzdtor de pitrunzatoare pentru acele timpuri, Astfel, c&lugarul 7. C, Eder scria in 1803 urma- toarele: Jeder, der mit der Geschichte der dacischen Feldzuge Trajans bekannt ist, muss dabei auf die Vermutung gerathen, hier diirfte jene lange Reihe der dacischen Schutzmauern und Castelle zu suchen sein, durch die sich Decebal... vor dem Vordringen der Romer zu sichern suchte"”), In preajma jumatafii veacului trecut ruinele au fost vizitate de A. Fodor”, Ackner si Neigebaur*!, care in Julie 1847 a facut gi cAteva sondagli la cetatea dela Gradistea +) Descoperirile masive de monete, wm a fost aceon din 1803, 1000 de .Kosoni" de aur, au ereiat o mare ruinelor oi atras atenfiunea nu numai a jubitorilor de antichitayl, dar litatile depe atunel ale Transllvaniel, tot o cohiph do Scanda unui malor audtyiag, peated & chute yeomorite Iu Di Gisi_atajia bani ca sf se powtd fiaag oe sfirile mai ved! cel grou de gasit, i din manuserive rimnve nepublioat, : ») Zetschrife von und ca Ungara, TV, 1803, ps 118 Textul reprodus in fntrogime ls Fly, 1S 9 % 4) Vedi articolul Hon és Kilfold tn revista di Se Nr ae re pee W), Sovemnari Q se pastre opert, i Ferenezi tn ‘Sargela, yp 144, nol Ie *) Cele viute lew desoris 1128 MIHAIL MACREA fiilor dela Gradiste este — G. Finaly — care in oficialé, o caldtorie in — Muncelului. Originea preromand a construct afirmata si de C. Gooss®, tot asa precum Octomvrie 1910 a facut, din insdrcinare i muntii Hunedoarei impreuna cu V. Kuzsinszki — considera aceste 4 ruine ca fiind ale unor cetati dace, care au durat pana la rsboaiele de cucerire ale [ui Traian”. In fine, sAp8turile executate de eatre profesorul D. M. Teodorescu la Costesti si Gradistea Muncelului, desi nu desvaluese intregul complex de fortificafii din munfil Hune- doarei, au adus 0 hot&ratoare si generala ldmurire asupra ori si duratei acestor cetati, precum si o importanta contributie la cu- noasterea civilizatiei Dacilor in a doua varsta a fierului®. In acelasi timp cercetarile din ultimele dowd decenii au dus la o cunoastere satisidcdtoare a civilizatiei $i culturii Daco-Getilor *. Totusi, cu toata aceasta clarificare istoricd a ruinelor din munfii Hunedoarei si a progreselor marcate in determinarea specificului — dac din a doua varst a fierului, unele greseli mai persista in in- terpretarea unora dintre descoperirile dela Gradistea Muncelului sau din imprejurimile acesteia. In toate cazurile e vorba nu de desco- — periri recente, ci de monumente semnalate si descrise de vizitatorii mai vechi ai cetatilor dace. "| Chronik der arch. Funde Siebenbirgens, Sibiu 1876, p. 29 sq XXVL 1916, p. 39 sq. Ci. si G. Téglis tn Akadémiai Ertesitd, 1 tiiceraSn cath do mine ia Amaral fest. St. Cl, 1, 108 46S c trebuiese acum consideratiile istorice aleURME ROMANE IN REGIUNEA CETATILON DAGK DIN MUNTHUMEOOAHI ij Odati formata convingered eh puleriteele. to ln sungil Hunedoarel sunt opera Dacior gl preolaati, smal tntit Diet Aine I logillor cu reprezentirile Colonnel tralane, dainuieea top pink pe Limpul celui de al dite FAzbolw dacle, toate descopertile din ‘un regiune, monumente, construetil sau oblegte mat iniyunt atribuite Dacilor, nefininduesé seama deo eventuald organizare, In seop prevently, @ Romaniion, 1a finutul aeela muntow care oferise ultinulul rege dae gea inal avantajoawl powlbililate de n{a pentru apararea Independentel paporulul wu, Tn conaecinta, cercetitorll mal nol au efulat wf Interpretese gl sh Ineadreas, arhieoe logic gi istorle, In clvitizaiia Dagllor, tot eeen ee whi valor arheolog! iscusi{l ai venculul (recut, vAguvert, Innemnatord aw dex 4 senasera In reglunen cetafilor dace, Matoda aceasta a dis fatal th i interpretari forjate, unele fiind meni wh adauge elvitiantiel dave bt aspecte nepotrivite gl, In orlee eag, false, * bd DAY es Astlel, d. Al Ferencal, tnte'un artleol aparut tn tevista Sar getia, | (Buletinul Muzeulul judefulul Manedoara, Deva 1087, 111154), se strédueyte 8A ne convingl Gh un rudimentary gasit la Grédigtea Muncelulul yl péateat antial tn Museul dit ar fio lucrare dact, cea dintal opert plastiod cunoscutt dela Dacl' fara a-gi da seama cA toate analogiile eltate aprople Avent 1 de arta romani dela sfargitul secolulul 1 Chit, 9 celui de al doilea, adecd tocmal de epoca | — sau a ceca ce mal riniisene din ac lupte date sub zidurile lor — In slipAntrea ro Al. Ferenczi (0, ¢,, ). 143) ar fl foat menite aa ultima clip& a independenjel poporulal dag plasticé a materlalulul monumental (platra,130 MIHAIL MACREA constataté nu numai in cetafile din munfii Hunedoarei, dar pest unde se descoperisera in Dacia urme din a doua varsta a fi Tot aga arheologul maghiar G. Finaly ") vedea intr’o marmor& gasita tot la Gradistea Muncelului™, impreuna din Deva, copierea, in mare, a stampilei /egiunii IM Flav Cu toate ci nu prea igi putea explica cum au putut Dacii la ciudata idee de a copia gi mari stampila unei legiuni | totugi pentru c& placa de marmora a fost aflata in apropiere tafii dela Gradistea Muncelului o consideri lucrare daca, ca prin aceasta ar putea dovedi dainuirea cetafilor dace pani anul 71 d. Chr., de cand legiunea III F F ar fi ajuns in cu Dacii), V. Parvan (Getica, p. 480) primeste interp G. Findly si conchide c& monumentul ar constitui 0 ,) cunoastere la Gradiste a culturii romane cel mai t&rzitt CPE MC Ne % Dealtfel, V. Parvan (Getica, p. 479) socoteste c& gi al periri dela Gradiste, Piatra Rosie, etc., ca altare (fara i sculpturi, caramizi, tuburi de teracota, ar fi aparfinut to araténd ,,un stadiu cultural quasiprovincial roman, f Romani". E Fafa de atari interpretéri ale unor monumente gi obi oricum, par straine in cadrul general al civilizatiei ultima perioadé de manifestare proprie, o incercare de ce este roman in descoperirile dela Grddiste sau din Arch. Ert, XVI, p. 40 si Arch. Anz, 1925, col. 304, *) Placa e mentionat& si descrisi mai intai de Ackner, Archiv Kunde, J, 1844, p. 22, apoi de Neigebaur, Daclen, p. iO, ure is dela si un desen (reprodus la G, Findly p. 27, fig, 3, os stinga) i de Goose, 44) De fapt nici acoasti afirmatic a lui Fi spunde tegiunea Il Flavia’ felis, tntemelat tn al 10 de Veneer ia Dal bia in anal 86 a fost “mutat n Moen, Su iminacium si apoi la Singidunum, prin urmi ‘acest an, cu Decl care prideazi fiaturile din. dreapta, Daath pate unei mai puternice apSriiri impotriva Dacilor a fost adusit pestis in Moesia Superior), cu toate oa stiri precise despre partieiparea de rizboaiele Iui Traian, in luptele impotriva Dacilor nu aye, C E. Ritterling in R—E, XU, col, 1540—1544,URME ROMANE IN REGIUNEA CETATILOR DACE DIN ‘MUNTW HUNEDOARE! 131 ale munfilor Hunedoarei a devenit necesara, tn scopul de a resta- bili adevarul istoric 1 de a scoate din cuprinsul civilizatiei Da- cilor ceea ce de fapt nu-i apartine, Se intelege c& nu intereseaz’ aici obiectele care au putut ajunge in cetafile dace inainte de cu- cerirea romana, prin mijlocirea relafiunilor economice si comerciale, care la Daci se fac simfite cu aproape dowd secole inainte, nici de eventualele influenfe romane in arta construirii cetatilor sau in alte ma- nifestiri ale Dacilor. E vorba numai de a preciza ceea ce ar putea fi roman, databil dupa cucerirea Daciei, in descoperirile din regiunea cetatilor dace, Voi aminti dela inceput c& nu am facut cercetari la fafa lo- cului, deaceea m& voiu limita la interpretarea materialului cunoscut, in majoritate semnalat inca’ din veacul trecut. Presupusul relief dac (fig. 1) din Muzeul din Deva a fost a- flat la Gradistea Muncelului, la o oarecare distanfa de laturea de Est a cetafii'’. Neigebaur', care in lulie 1847 a f&cut aici cateva son- dagii, spune ci La aflat la 292 de pasi in prelungirea porfii de Est a cetifii'', Tot aga A, Fodor™, un medic iubitor de anticht tayi, care a vizitat ruinele dela Gradiste impreund cu Neigebaur, aminteste relieful tot la Est de cetate, ,,in lui si a groapel®”“, In apropierea izvorului se gasia $i doiala in privinfa explicatiilor date de nintite mai _sus exprim’ C, Daicovieia, tn La rerea ct odatd ou cel de al doiles rizboia i stins cu totul tn tntreaga regi cetitilor dace, ticere de. sdevicate -mioealalay al srt tle a ‘mortii J, et soldati roma de-jos, au mai edleat printre ruinele cetitii dela Costesti, a fin Revista Ist. Rom, VIM, 193% Pp. 426) ca distea 1930-1931) al delui D, M, Teodoreseu preeum, ) Dacien, p, 100, ne. 5 gi pe 101, me, 14. iui T ") Ievorul ¢ tasemnat pe AL Be Tol age grospur dt Al Perens ose »MIHAIL MACREA 132 églas I-a luat si La gq, inainte de 1890, arheologul ungur G. Tég! $ ; 42!) in Muzeul din Deva* , a Prin urmare relieful a fost al at fara indoiald inafara cetapij2 Fig. 1, Monumentul este un bloc de piatra de var, inalt de 0 lat de 0,57 m, si gros de 0,33 m. Relieful se aflé pe una turile mari. Fefele laterale sunt drepte, lipsite de orice 2) Hunyadvérmegye torténete *) A presupune fotusi ec mon ctizut mai tarziu gia si Teg! pentruURME ROMANE IN REGIUNEA CETATILOR DACE DIN MUNTI HUNEDOARET 193 iar latura din spate prezint&i o adancitura loi r r ngitudinal iz dric& (diametrul 37 cm, adancimea 6 cm.), Catpul a + a incadrat de un chenar simplu, mai ingust lat i gust lateral, 3 cm, ceva mai Intreg monumentul este rau pistrat, lipsindu-i aproape tot sfertul de sus, dreapta, Tot aga relieful a avut mult de suferit, fiind ros de apa si intemperii, Totusi reprezentarea se poate re- constitui, c&ci elementele esenfiale ale scenei se pistreazi, In partea stangi se vede un personagiu in picioare, care fine in mana dreapta o lance. Din partea superioari a acestui persona- giu se mai vede doar mana cu care fine lancea, restul find distrus, Mai ales din cap nu mai avem nicio urma. Corpul pare totusi si fi fost reprezentat din fafa. Partea inferloar’ a corpului e mat clara. Picioral drept, reprezentat din fafa, se sprijine pe pa- mant, iar stangul, figurat din profil, calcd pe un individ mic, trantit la pamant, Nu se poate preciza incalftmintea din picioare. E sigur insi cA personagiul nu era nud, deci probabil nici descult, pentru c& se vad clar, in fafi si pe piciorul stang, marginile de jos a dows haine care imbr&cau corpul; una, cea de dedesubt, nu ajungea pa la genunchi, iar cealalta, imbricatt pe deasupra, era ceva scurta. Haina lungd are marginea de jos dreapte, far cea mai prezint& jos o ornamentafie in forma de zim, Individul de jos nu se distinge prea bine in toate amin totusi se vede c& el sade pe pamant, pufin aplecat picioarele stranse gi chircite in sus. Capul spre persona; Mana stanga e lipita de corp. Pe cap pare si po Restul imbric&mintei nu se poate distinge. Inapoia ci o sabie, de fapt numai lama dreapt& gi apol curb E pufin probabil ca aceasti armi si fi fost i ta de individul de jos. Mai degeaba ia clizut din parte dintr’o grimada de arme care ar fi fost acestuia, unde piatra acum este roast, FMIHAIL MACREA Mai trebuie amintit c& nae a ae 1 gur, ta por — mn de per jumatatea acestula. ser execufie, relieful este o lucrare rudimentara gi Semnificatia scenei este destul de clara. Ea_simbo tic si maiestos, biruinfa personagitlui din picloars sae cazut la pamént, Represeaial similare aflim in arta romana incepand Il dup& Cr, CA si acest relief, desi aflat in apropiere cetate dacd dela Gradistea Muncelului este roman, nut gresit s'a presupus, nu e greu de dovedit. a Arma pe care persoana in picioare o fine in mana este [rd indoiala un pilum, arma romana prin excelenfa $1 teristic’ pentru legionarii romani, atat pe timpul republ.c sub imperiu®’. In primele dowd secole ale imperiului ace continua s& fie folosita si lungimea ei totald ajunge 2,20 m.*, prin urmare mult peste inilfimea normala a w Tot asa arma depe relieful dela Gradiste este in orice inalt& dec&t persoana care o poart’, deci ea nu poate fi simpla, 0 hasta, ci numai un veritabil pilum. E grea te cauza execufiei modeste a reliefului si a proastei sale a deosebi diferitele parti ale armei (forma varfului, a ti de presupus doar ca fierul propriu zis incepe de unde nuté cu mana. Deasemenea, imbracimintea rsoanei it . se distinge ea pe relieful nostru, o poate 5 a cele dou piese, aceea mai lung, care nu aj genunchi, nu este decdt 0 tunica, iar aceea mate i in forma de zimfi, imbracata peste tunica, este 4 de jos a loricei de piele, Imbracadminte ¥ 134 *) P. Conieaia, Les armes 1aines Reinach tn Dict. des ant, al lui Daroratsngers, 192% Bs 1, 21 gf "PCa, 0, py 36h re ala TV, hm 6URME ROMANE IN REGIUNEA CETATILOR DACE DIN MUNTII HUNEDOAREI 135 loricei, format din bucafi de piele, coborind pand aproape de ge- nunchi si cu tunica ceva mai lung’, poart{ pe Coloana traiana numai imparatul si ofiferii superiori care il insofesc si se gasessc totdeauna alaturi de el”. Legionarii de rand poarta o Jorica seg- mentata, care apara numai bustul*, iar auxiliarii un simplu pieptar scurt de piele, imbracat peste o tunica de asemenea scurfi7, Rezult& cA personagiul in picioare depe relieful dela Gra- diste este far& indoiald un ofifer superior roman sau poate chiar un imparat. In consecinf& micul individ care sade jos pe pamant este un barbar invins. Nafionalitatea acestuia este precizata de sabia curba dacicd, figuraté inapoia lui, Sabia are lama dreapté si numai la capat se curbeazi brusc. Genul acesta de sabie nu pare sd se intalnease& pe reliefurile Coloanei traiane™. In schimb ea este ft- gurati pe monetele lui Traian, in emisiunile anului 103, deci dupa terminarea intdiului razboiu®, precum si in emisiuni mai tArzii, pos- terioare termin&rii celui de al doilea razboiu™. O sable aseména- toare e figurat’ apoi pe un fragment din friza cu arme @ monu- *) K. Lehmann-Hartleben, Die Trajanssiiule, seencle 1X, X, XVIIL ete, Ch st Couissin, 0. C. p, 43% . 58) Coloana traian’, seenele X—XI. P, Couissin, © ¢ pp. 452 saa: cu fig. 160 Coloana traian3, scenele X—XI, Faptul 03 pieptarul avestor jos in zimfi nu ne poate fofusi duce Ia presupunerea oX si milifarul Gradigte ar fi un attciliar, pentruct auxiliarli, ea si elfirefi, nti poartt lec e imall mai curt, Prin acesti zimfi pietrarul care a Iuerat relieiul a voit hbeoatile de piele care clizand dela bra ta jos format juponl Tories; ') Pentru tipurile de stbii dace vesi V. Parvan, Getica, pp. in Revue arch, XXVMM, 1928, I pp. 79—81 si M. Macres ta 19331935, p. 125 sq. cals Seat Taian, nrele 13%, 239260, 529-5304 P. Le ‘zur rom, Reichsprdgangen des zweiten Jahrhunderst, \y ‘Stuttgart 85 si ps 110, Strack, p. 110, gregit defineste arma figurati pe Face, evident, 0 confusie cu monetele Int p victa se vede o lance rupti (Cohen, 1, Domitian, depe monetele Iui Domitian deriv, tipologie, cele *) Strack, 1, 98, 150, 157 = ph Th, MACREA 10 MITAIL pe un monument mentulul dela Adamelisst" precum i Chr, tldieat Britania, dela faceputul secolulil IL dupt 1 Aelia Dacorum”. Sabla depe relleful dela Gridigte, degl putin on de stbiile purtate de Dacl pe Coloana traland, este fh o sable dact, tot atat de caracteristicd pentru Dacl, ca gl mai cunoscute, Dact pe relleful nostru ea este setipata din | Dacului ciizut Ja pamént sau daci ficea parte dintr'o geaim arme forménd inapola Daculul un adevdrat tropaion tu este greu de spus, din cauza deterioriril pietrel. Dupti preciziirlle aduse mai sus, semnificatia reprezentiiti relieful dela Gradigte a ajuns cat se poate de clara: victoria asupra Dacilor. Idela aceasta este concretizatt plastic fntr prezentare simbolict gl abstracté”, Motivul figurat pe monumentul dela Gradigte nu este n arta mare, mai fntai pe /orica unei statul a Tul Hadrian’ zentari similare intalnim gi pe monetele lui Traian®, Pe ritoare la primul rizboiu dacic, impiratul, In finut& milit . Monumentul dela Adamktissi, Viena 1888, tele tatageno, Avuite, pe metopele monumentulut del ‘duns pat lc barbari care nu sunt Dack nu ve deosebeso sential de sabla dope: sibiile ‘opriu aise, ") 1, Mitrea, Sable dacted pe . rotted ee aac pe un monument roman din Britannia, eutru antiel de trofee de arme K, Woolke ‘ o, Beltrdige “ rbilch 1, artiootul ¢ alto stuition iB, ") Predileotia 1a Romanly py i ae sgorezntirie sinboloe ‘prvi de nape inal, rage destul de cunowoutcval alot pe apd tupertatal Pentea tiot Provinall vex! P, [lenkowskl, “De stmutacriy barb i eM dn 12 ppc see a ei J. Bernoulli, des d. arch, Instituts, un oan wogmmn U2 ‘ee ") Strwoks Lp 107 WAN, Ch, gh Rodenwaldt, 4 ma »URME ROMANE IN REGIUNEA CETATILOR DACE DIN MUNTH HUNEDOAREL iw si lorica, caled cu piciorul pe un invi: r capul si spatele (Strack, eae fey ir cauekeidisleeees oc a doilea razboiu, in locul imparatului apare Pax, in aceeasi atitudine™. Aparifia in arta roman4 a unor astfel de reprezentari este streina de spiritul clasic, prin modul de concretizare plastica a ideii de biruinfé. Arta clasicd greceasc& si cea helenistic’, precum si arta romana, pana spre sfrsitul secolului I al imperiului, nu cunoaste diferentierea dintre invingator si invins in ceea ce priveste marimea. In schimb, reprezentarea expresionistA (invinsul mic si izbitor deo- sebit de invingator, iar acesta din urm4 méaret si impunator), este obignuité vechilor civilizafii orientale: egiptean4, assiro-babiloniana si persand. E , Deaceea, Rodenwaldt™ considera aceste reprezentari din arta romana de origina orientala. Cu toate acestea, motivul cu imparatul care calcd pe un inamic de proporfii reduse, cazut la pamént, nu este o aparifie neasteptet4, nici in contradictie izbitoare cu tradifia romana in privinfa redarii plastice 2 scenelor de biruinfa si triumi. Romanii, spre deosebire de Greci, am fdcut intotdeauma dis tinctie intre invingi si invingatori®. Pe cei dintai Hau re in art in atitudini caracteristice de prizonieri, cunoscutelor fatorului*’. Deci, tendinfa evolutia spre concepfia, intalnit4 inainte J orientale, de a diferenfia ca marime pe eroizat, dar Moisil, Monetele impératalat Daciei, Bucuresti 1930, pl J 1, Ch Ste 9) Strack, I, p. 113 38 124 sae +8) Jahrbuch, 1922, pe 21 *)) Rodenwaldt, p. 25 “) Cf. P, Bienkowski, © , P sila K. Wolke, 0. €, reliefurt $¥ *) Cf, Rodenwaldt. p. 25138 MIHAIL MACREA putut savargi tn cadrul tradifiei romane, f4r4 vre-o influenfa d dinafara, ‘4 Aplicarea noii concepfii_artistice s’a facut Ia un motiy vechiu roman. Pe monetele Flaviilor, imparatul, ca gi divinitajile Vi toria, Virtus si Roma, in finuta militara, pune piciorul pe un ec glob, cuiras’, etc. Pe monetele lui Traian, imparatul caled un dusman invins, Intre aceste doud tipuri monetare se ga reprezentare depe monetele lui Domifian din anii 85—91, morind victoriile impotriva Germanilor. Imparatul in picioare costum militar, cu /orica, finand in stanga un pilum, iar in drez un parazonium“', calcd pe Rhenus, lungit Ia pamant”, Rinul, f chipuit ca de obiceiu sub infafisarea unei b&trane divinitafi cu este redat mai mic decat impdratul, care st4 in picioare, cu toa ca zeii fluviali sunt in imaginafia Romanilor, ca si a Greeilor, fiinfe puternice si mari“. Totusi e greu de admis c& aceasta a diferentierii invinsului de invingdtor ar fi un imprumut din zentarile orientale ale victoriei, cum presupune Rodenwaldt ”, grab& aceasta diferenfiere a fost impusd de necesitafile t executiei figurilor depe monete, Campul monetei fiind limitat, pent a reda ideia de biruinfé a impdratului, figura invinsului a fo dusa la proporfii mai mici“. Aceeasi reducere a proporfiilor ‘ aplicaté si la alte reprezentari inrudite si cu aceeasi semn una care infafiseazi pe imparat calcdnd pe o divinitate flavi writs eae pildt M, Bernhart, pl, 86, 2 si 5, pl 2, 2, pl 72, 7, “) 0 sabie scurtd, purtatt numai de imp'rat si de off periori sau de lile rizboiniee, Cf. P, Couissin, Le rornaties, a ata ae Worterbuch der Miinzkunde, s'v, "™® TOmalneS, p. 308 sq, 3i 385° sq, “) Cohen, I, Domifian, n-rele 503—508, M. Bernhart, pl. 7, 7, “) Vezi de pildd Danubius pe Coloana lui Traian (Lehmanne : (Lehi aceea a Iui Marcus Aurelius (S, Reinach, Rep. des relle fs i ; ae Rep. des reliefs, 1, p, 295, 45) Originea oriental 4 pe 113, nota dab si eimai aeestor reprezentiri este pus Ia ti ©) Vezi de pild4, inafart de m eee ut L. Verus, pe reveraul fru | la pase seated Vers neue ete a Visonic ne vad ancels Slant tnURE ROMANE IN REGIUNEA CETAPILOR DACE DIN MUNI HUNEDOAREI 138 personificare ce alude Ta regiunea unde a avut loc victoria, alta in care impiratul apare ciilare, galopand impottiva sau peste un adversar™, Dar trebule menfionat c& motivul acesta, cu invinsul dle proportii reduse, tn evolutia lui ulterioar’, atata timp cat cen- (rol cultural gi artistic al imperiului rimane la Roma, se intal- negte mai ales pe monete, uneori pe camee, odati pe un signum cohortis"’ si numai tn mod exceptional a trecut si in arta mare, pe relictul dela Gradiste sau pe lorica statuei lui Hadrian. Chiar pe monete, fnvingii nu sunt reprezentafi nici dup& Traian intotdeauna imal mici, ci uneori ei sunt prezentati (dupa traditia mai veche) in marime proporfionata, Este deci foarte probabil ci iu arta romana, incepind depe timpul lui Domitian si mai ales al lui Traian, sa ajuns la redarea micitt a invinsului, nu pe urma unui imprumat direct din civilizatiile orientale, ci prin ins&si evolutia reprezentarifor scenclor de victorie si mai ales pe urma diformarilor la care au trebuit st fie supuse aceste scene pentru a putea fi redate pe cAmpul redus al monetelor, gemelor, etc, Aceasti micsorare a pro- porfiilor nu reprezintd o regult general fn arta romana giea mt corespunde unel anumite concepfii artistice. Nu a fost utilizata. ca un mijloc principal de ie artistic, cum se intampla = arta egipteand, assiro-babilonianad sau persana. Theology motival figurat pe monumental dela Gridiste deriva din reprezentarea depe moneta uy o— 17 Sia pe 119 af 120 68 Bol ano LOS1, 5 sqy manendarstettungen, I, Maine 1935, plangele Z Vox signum cohortis, (din Jul Alexandra, S Wek Sathutnachet, (i nlrstettaagen, pe Ve phe 86, fish 5 B a140, MIHAIL, MAGREA £ pe Rhenus”, cu deoseblrea cf pe monument divinitatea flu fost inlocuité cu un Dac cézut la pimant, aga precum pe monet lui Traian, imparatul sau Pax calcd pe capul sau pe spatele Dac, din care se vede numal bustul, In ceea ce privegte pozifia Daculul depe relieful dela Grad ca se aseamana cu aceea a invingllor depe monumentele dela cu motiyul cAlérefulul birultor”). In privinfa datarii monumentului, putem spune, deocamdaté, nun cA el nu este anterior Iuarli In stipanire de c&tre Romani a cetafi dace, Datarea mai precisa 9f explica{fa Istorict a acestui monumen man in aproplerea celei mai mari dintre fortarefele dace se poate cu mai mult ugurinfé tn legaturé cu un al doilea ,,mo it, placa de marmora cu inscriptla legiunei HT FP. F., aflata in a loc cu relieful studiat mai sus. a Fig Monumente romane dela Grldigten (Dupa desenurile tai Ne Placa de marmor4 (fig. 2, stanga sus) a fost gasita, marturisegte Neigebaur (Dacien, p, 100, nr. 5 gi p. 101, nr, anulogis pentru aveasth reprozentare te poate lel vede Juppiter, tn picioure, tinknd nmin ing A i jar nd un mionstru-garpe, Vers & Kerri, A hy A6, nota 62 9 Ale Kerenozi in Saryelta 4, deatul ‘de sters 9h nu liu din oe epood dateas¥, motivul Impiratulul eAloind pe un tnyins sau peo divi ") Ver! Sohunucher, Germanendat a6 te\ Sea tellurigen, pls 24, figs 17 pl, aad 1 agora a Picoed ia ah ae wal dep eett 8 vata Tegiunea, facdnd chiar Gradiste, printre ruinele unei placa se afla, in ti : = 2 magazia Piderandd Tage a e _ este dean . 4) 4 Spus insofitorul sau, un faran fi pe oa a carey Pietre cu figuri si ornamente s’ar € la Gradiste, i i el, dupa Neigebaur, c&4 a fost ‘ann oe Pica ie Unde se afla aceasta lacd de ir 1 pastrat insd un desen al ei feat de eon Uakeaiaeos dupa Neigebaur, de 3*/;x 1", pasi, adicA de 1115 m., x 0.57 m.* $l dupa cum se vede din desen era tupta in dowd, In partea de ‘sus, in lungul pietrei, se vede o tabula ansata, iar sub aceasta dowd capete omenesti, unul cu barba, celalalt fara barb’. In campul tabulei ansata se vad cate o rozetA la cele doua extremitati si mai multe semne adancite, oranduite in forma de litere. Dintre comen- tatorii mai vechi, Ackner a crezut cA semnele acestea Teprezint& sabii dace (curbe), arcuri si sAgefi, iar Neigebaur, si dupa el Gooss, le-a socotit cufite drepte si curbe. Archeologul ungur G. Findly recunoaste pentru primadata in aceste semne spate numele unei legiuni romane: LEG Iu] F F. Explicatia e primita si de Parvan (Getica p. 480). Judecnd dupa desenul lui Neigebaur, citirea lui G. Findly este neindoelnicd. Prescurtarea LEG Ill F F este carac- teristic pentru legiunea intemeiaté de Vespasian si se mentine sub aceasta forma pana pe timpul Iui Traian, cel mult inceputul domniei “") Reprodus de G, Findly in Arch, Ert, XXVI, 1916, p. 27, fig. 3, stanga jos si in Arch. Anz, 1925, oa 301—302, Dup& Findly I-am reprodus vez in fig, 2, stanga sus, 4) Ackner, /. ¢., da dimensiunile 11%x1'% pasi, iar Gooss (Chronik, p. 39) 3fyxt"/y Pasi, Am preferat dimensiunile indicate de Neigebaur, pentrucd pers Vatie . deci a si misurat, piatra, Y Nat hol i ) Arch. Ert. 1916, ps 40 95 Areh, Anz,, 1925, col 303 WAN alee1a MIHAIL MACREA lui Hadrian, cand este inlocuité prin LEG I] FL sau F simplu®’, Prin urmare nici marmora dela Gradiste nu poate fi mai tarzie. Cat priveste explicafiile istorice ale Ini G. Findly gi ale lui V, Parvan, ele nu se pot sustine. Placa de marmora cu inscripfia unei legiuni romane, aflat& impreuné cu un relief roman, nu se poate atribui in niciun caz Dacilor. Despre legiunea III Flavia se stie cd a luat parte Ia r&z- boaiele de cucerire ale lui Traian. Un praefectus castrorum acestei legiuni, C. Cesius Valens, a fost recompensat in doua ran- duri de c&tre impdrat pentru faptele sale in cursul razboaielor A duse impotriva Dacilor. De asemenea mai multe caramizl cu nu-— mele legiunei, precum gi trei inscripfii amintind centurioni ai 2 cestei legiuni, au fost aflate in mai multe localitafi din Dacia” Ritterling (R—E., XI, col. 1544) si C. Daicoviciu” presupun legiunea IIII Flavia era corpul militar despre care Dio Cass LXVII, 9, 7, spune c& a fost lasat in Sarmizegetusa in anul dupa pacea care a pus capat primului razboiu™. Dupa rea celui de al doilea si dupa organizarea in provincie 4 teritoriului cucerit, legiunea III Flavia a mai ramas un timp oat care, poate cAfiva ani, in Dacia, deoarece e greu de a 5 toate urmele lasate de aceasta legiune in diferite localitafi d q v4 *) Veri C. I, Ly II, 8070 a—f, 1353, 1480, 7904 6 tnscripii, din Dao ChE, Riterlg in RES RH, Cte ee ') CL, pentru toate acestea R. Paribeni, O; ‘ Ritterling in R.—E,, All cok, toner” Chinas Princeps, Xs Meakin ') In revista Dacia, 1, 1924, p, 225, nota 1, sylvanie dans si Sarmtzegetusa (Utpia Texiana), Chui 1989) pe 3 8 a8 ©] Atat Ritterling eat si C. Daicoviciu Dio Cassius, printr'un anacronism, eapitala romani din bin bee a Siar putea totusi presupune, In text se spune e& Traian © Inala gee Sarmizegetusa gi alte trupe In restul firs, Probabil ts F adevarat insd cA nu avem nici o me Eg marae Oe Riera ‘mologia oumelut veri 1. I, Rusu. tn viciu, tot acolo, pp. 176 sq. Sete aeURME ROMANE IN REGIUNEA CETAT} GIUNEA CETATILOR DACE DIN MUNTIL HUNEDOAREI 143 Dunarii ar data, dupa cum afi dintre cele dows razboaie nem azi in Muzeul din Deva nit “lavia 1 i nea cattihde tate urme romane cunoscute din regiu- un anne preund cu aceste doud monumente, a fost aflat au aM a ee ‘Sau calcar, iar un altul de porfir a fost a i ! a mart a lui Neigebaur, cativa pasi mai spre Est, in af pierea izvorului"’, Amandou altarele sunt fari inscriptie, ‘dar cu gust executate si intocmai in genul altarelor votive Tonune) ‘ Tot aici a fost aflat un semiglob, cu diametrul de 0.52 m, ("lz picioare), pe care era teprezentat un vultur in sbor® “Mon. mentul este fara indoialé roman, (Fig. 2, stanga jos), ; In apropiere de poarta de Sud a cetafii dela Gradigte, Nei- gebaur (Dacien, p, 101, nr. 11) a gasit o plac’ de marmora, 0, m. X 0.41 m,, cu relief Iucrat, schifand o figuré omeneasca in picioare“. Relieful nu poate fi dect tot roman, (Fig. 2, dreapta), Sigure urme romane au fost constatate si in alte locuri ale regiunei, Pe valea Aniegului, la locul numit Sub-Cunund, deasupra satului Gradiste, a fost o asezare romana, Urme de ziduri cu mortar, figle, olane, au fost semnalate de cercetatorii mai vechi si rina Ritterling, din intervalul de timp si marmora cu numele legiu- 61) Identitatea guvernatorului C, Avidius Nigeinus din inseripfia C. 1. L, Il, 7904, cu personagiul omonim din epoca impiratulut Traian, nu e sigur, Micia, unde s'a gisit o inserip- fie 1. L, Ill 1353, amintind un centurion al legiunei, nu pare sa fi fost ocupata de Romani in primul risboiu. Chiar cele doua inseripfii din Sarmizegetusa romana, C, I, L., Ill, 1480 si 7904, ‘re una este o piatrd de mormant a centurionului Sextus Pilonius, iar cealalt@ un altar fe un alt centurion al aceleeasi Jegiuni, nu pot, fi anterioare fundrii coloniei ‘afar’ poate de Banat dinte ia Toaine Hafegului Ni pint acum in Dacia, fn lui Traian din yalea Hajegului, Nu se eunose pani a y ot Oltenta, ingoriphl sett tknente romane anterioare terminarit risboiului al doilea dacie si organizirii In provineie a finuturilor cucerite, Dac’ in scurtul interval de timp dintre Ie doud slzboaie, un lagir militar a existat de fapt pe Jooul unde avea si so ridice cafa metropold a provineiei lui Traian, e grew de Inchipuit od soldafii agezafi acolo se tndeletatol provineiel (i ore al pietre iunerare, Apoi lgiunea (Il Flavia mu Foe ance Simp ai ta vates Hategului $i in reyedinta tui Brceba i rele 16 gl 17; Ackner tn Archiv. f. sled Landes~ (>) Neigebaur, Dalen, p- 101, n-ele 1691 11; Askuee te Aah. Sate kunde, 1, 1844, p. 19 sq. Unul din aceste altare plgra es 186 ai i Fodor Au i. ‘910, care da si o fotografie a ty Or a Nelgeu ee “paclen Be 10, 8i optin desen ficut de Neigebaur, probabil, In Arch, Ert, 1916, p. 27, fig. 3 iyi te 64) Vezi desenul iui Nelgebaur reprodus 1a Findly, p- .MIHAIL MACREA AM Mt _ Aici pare sa fi existat gi un sanctuar, Statius Priscus, 157—158 d 176 dupa Chr., inchind aicl iar al doilea lui Apollo Aug. t se vad si astazi” guvernatori at provinciei, M, si L. Aemilius Carus, 175— altar, primul Vicforiei Aug, Il, 1415 si 1416). Urme de ziduri romane cu mortar gi figle ron semnalate si pe dealul numit Vartoape"”. In sapaturile dela cetatea dac& dela Costesti, pe monete mai vechi, au fost aflate si doud monete roman a a lui Traian, dintre 108—111 dupa Chr., deci po minarii celui de al doilea razboiu dacic, cealalta pro Hadrian’. ¥ In sfarsit, trei castre romane au fost constatate sei, Ia Sud de Sebes-Alba, unul la Varful lui a la Comdrnicel"”. CONCLUZII __. Constatarea atator urme romane, dintre care cel fara indoiala sigure, in diferite puncte ale regiunei ¢ si intotdeauna in imediata apropiere a acestora, do’ ocuparea ,refugiului de capetenie“ al regelui Dec au lasat cu totul in pardsire finutul muntos, unde D principala lor rezistenfé. Ar fi fost poate si perict vedere militar. Deaceea, o supraveghere a vech ©) Neigebaur, Dacien, p. Teodorescu, Cercetdri mreeataaicd ‘nna Ae) ay Cf, C. Dalcoviiu tn Anuarut Inst, St. Cly Mh 12) Neigebaur, Dacien, p. $6, a - Vezi M. Macrea in Anuarul Inst, St, Cl, Il, p. 188 x, sas? Nl Soe, Chron p.,G. Davies tn The ViVi (olamal tn eur Se" tipareeh angen asE ROMANE | URME ROMANE IN REGIUNEA CRTATILOR Dac, DIN MUNTI HUNEDOATH 146 in ruind, este foarte probaby Ss iene ins4 Wate‘ on eats peat. ett 9 un amnce foe ShChnund, and pre euverna oa 175176, Inching un altar Ia dovig dae precum, pe timpul lui Antoninug Pius, un alt guvernator Ae tot aici un altar Victoriet Ate O alt agezare romant a exiatat gl n_imediata apropiere a cetafil dela Gr ligtea Muncelulut, apo\ ta Vartoape, poate gi la Platra-Rogie 9\ tn alte parti, f La Est de cetatea dela Gridigte, acolo unde, in mil di- ramaturilor unei construcfil, a fost” lat reliefal, Ay on ai Deva, placa de marmora cu numele fepta MILF, P,, cele dout altare anep'grafe gi semiglobul cu yullurul, trebule existenfa unui monument mai mare, eu caracter trlumfal orativ. Scena depe relieful din Deva este caracterlstict pentru est gen de monumente, Jar faptul c4 latura posterioart a blocului de piatré prezinté o ad4ncituré semlcilindrica, idinala, arate originar el fusese fixat cu spatele pe o ci 1, care fatra tn adjancitura amintité. Se pare ca el i nays Tanga ul conument triumfal din fafa cetafil dela Grddigte, aceeagi functlune a talé ca gi metopele sau crenelurile ornamentate ale monumen- tina ic Aseria acest caz relieful dela Deva ar alngur In privinga formel siunfel dels Adamilsst sa co la isand un Bact ig Ie 98 WD | tal “Teal juri care amintiag Durry, Les trophées Fart a pp. sq 2m putea sven 20 in luptete amklisal, deseoperi ta uilles et recherches, WB vischen Denkmdler in der @ ridicat i Germanicns In Ann. 1, 1-62),138 MINIAIL MAGREA i exemplar pastrat dintr'un numér oarecare de reliefuri ject iar semiglobul cu vulturul ar fi gi el poate 0 pies aa dela acelasi monument triumfal, Placa de marmoré cu nut giunei III] F. F., dovedeste ci acest corp de trupa a construit numentul, sau impreuni cu alte unitafi militare a colaborat la carea lui, Existenfa unui monument triumfal gf comemorativ in fafa | mai puternice dintre cetafile dace din munfii Hunedoarei este fo admisibili. din punct de vedere istoric, Izvoarele literare_priyi la razboaiele lui Traian impotriva Dacilor, ca gi Coloana r sunt de acord in a indica ci cele mai aprige lupte, hotaratoare, cursul celui de al doilea rizboiu, au fost purtate intr’o muntoasa, cu cetaifi intarite, identificaté a fi aceea din munfi nedoarei, unde cercetirile mai noi au pus in lumina un intreg si de fortificafii dace, Dintre toate aceste cetitile, aceea dela G Mancelului a fost cea mai mare gi cea mai puternicd, rel cipetenie, capitala regelui Decebal””, Aga incat e logic ca acestei cetafi si se fi inailfat monumentul triumfal ta amintirea | lor susfinute in aceasti regiune muntoasd. Pe de alta parte, ¢ legiunea IIII F. F, se stie ci a participat Ja rasboaiele lui 1 impotriva lui Decebal, S’a presupus chiar c& ea ar fi fost I Dacia a aa dintre cele doua risboaie, Acum est ea a actionat, in cursul celui de al di , tilor dace. Singura sau impreund cu ate ee ms impotriva cetifii celei mari dela Gradigte ; deaceea a ae monumentului ridieat pentru come Rezult& clar, atat cu relieful dela Deva, cltyice a ie mai sus, ci presupusul monument that ‘2 erent De M, Teodoreash, Ce Cotatea daca det reetdrl arheolowice tm muy Stand, THOOHSO Cif et star CnURME ROMANE IN REGIUNEA CETATILOR DACE DIN MUNTU HUNEDOARE! 147 lului trebuie s& fie data i i tTazboiu dacic. O alt& Be, ‘eee ia a a shred doarei nu cunoastem”, far des; ines TE ee . sigh joastem pre legiunea IIII F. F, stim c& dupa indeplinirea misiunei sale in Dacia a fost retrasi in Moesia Superior, la Viminacium, in vechea ei resedinfa ”!, Fafa de aceasta datare a monumentului, e foatte probabil ci personagiul in picioare depe relieful din Deva reprezinté pe insusi imp&ratul Traian. Valoarea artistica a intregului monument, pe care il presupunem a fi fost opera unor soldafi mestesugari, ca si acel dela Adamklissi, a fost destul de scazuta. Relieful din Deva, lucrare stangace si grosolané, ne ofer4 o buna indicatie in aceasta privinfa. Distrugerea monumentului este astazi desavarsit, S’au pastrat doar cateva fragmente ornamentale, descrise si desemnate de cerce- tatorii mai vechi. Eventualele sdpaturi ar putea scoate la lumin& si alte neinsemnate resturi. Dar o reconstituire, chiar schematic’, a lui nu cred ca va fi posibila. Asezat in munfi, distrugerea Iui ca si a celorlalte urme de viafa romana din aceeasi regiune, a fost mai acceleraté si mai intensa, decat in alte parti, atat pe urma actiunii factorilor climaterici (ingheful, apa, vantrrile, lipsa de depuneri de pamant etc.), cat si prin oameni. bat dig In ceea ce ii priveste pe Daci, dovedind, cred, ca presupusul relief dac nu este dec&t o modesta sculptura romana, trebuie ramanem Ja vechea parere, ca ei chiar in ultima perioadd a desvol- tarii lor independente au ramas streini de cunoasterea si practicarea artei sculpturale, mai ales in aplicarea acesteia la materialul 3 tae 71) Teoria lui A. Buday (Dolgozatok-Travaux, Cultara, 1. Ch , p» 150) privitoare 1a cucerirea, de c& : Olt a ‘Streiu abia pe timpul lui M, Aurelius, cand Dacii din bee! izolati de 6 decenii, 335 bidt, ee ‘nimeni. heologului ungur a fost comb&tuta ae Sovici ia Anseal ‘Tash, Sie Cly My pp. 240 qq, aga incl ea considerare. ‘ 72) E, Ritteriing in R-E,, XL, col. 1544. Vezi insi si malMIHAIL MACREA mental $i durabil, ca piatra de orice 1 Pe je a | plasticd a materialalui monument me Oe tile din munfii Hunedoarel, ine: ee ornamentarea figurata dar chiar de Caan a 624), 6 ceometrica reliefata (v. Varvan, © » a iar in viitor, la adevarate greu ne putem agtepta, chiar in VINOT ; sculpturd facute de Daci, ca reliefuri, statul etc. ; Pe de alta parte, in caracterizarea civilizatiei Dacilor din fazi a varstei fierului, tinand seama de puternica influen{a su de Daci din partea Romanilor, nu putem totusi merge aga de ¢ incat s& o prezentim ca find ajunsa intran »stadin culture provincial roman, inainte de Romani” (V. Parvan, Getica, p Afirmatia de mai sus a lui V. Parvan era bazat pe nist periri dela Griidistea Muncelului si din alte parti, care de sunt dacice, ci romane. In descoperirile din munfii Hunede trebui si se tin’ seama de prezenta Romanilor in ac dupa prabusirea regatului lui Decebal”. 148 ) Deaceea, astizi este greu a da un raspuns hotirlt intrebari, de fapt Dacii au cunoseut si folosit mortarul in constructile lor. V. Parvan £05), ca sil. Nestor (Der Stand der Vorgeschichtsforschung in Ru iolosigga mortar de chive Dadi, Nu Mas tn construcfille pur ela Costesti, cl numai in acele socotite ca mai tarzii, contaminate Parvan (Getied, p. 469 si 625) precizeazt chlar c& trecerea dela telinlce aceea mai noua de influen{a romana ar fi avut loc inca din a doua insinte de Chr, pe timpul regilor Cotiso si Dicomes, al citor amesiese in ee Antonius si August este cunoseut, Al. Ferenczi, in Iuerarea sa des} iue {in Anvarul Com. Mon, Ist. secfla pentru’ Transilvania, 1, 1 aamite deasemenea folosirea mortaruul de eslre Dac, dar a irvan pentru adoptarea tehnicei ror n pune a acestui nou sistem de constructie in logaturh oe ene : sin anal 89 dup Chr, ar i eedat Domitian tl Decebal ar care St "4 1a Gea ine Sut ge fat construe dace eu mortar? D Ferenczi, | Muncelului gi la Piatra-Rogie sna day te ane oe itty 1916, p,'38). Tot aici pe ‘una area fost nn ‘conistats mai noi ruinele unui edificiu cu mai "rut toed prinsi Intelun mortar de_va B. 10 sl fig. 7). Se pare nad cd aceste urme de tntrebul nu fae parte integrantaURME ROMANE IN REGIUNEA CETATILOR DACE DIN MUNTIL HUNEDOAREI 149 le cu mortar amintite, ar putea fi si ceva) mai_tatzli, posterioar lor dou rézboate ale ial italian, $1 Decebal, Ble ar putea constelt romana i ‘ , Miitoarele sapaturi ar putea aduce. Folosirea mortarulul d 24tre Daci nu poate fi aprioric negata, dar cercetitile sistemati rh 4 a e fia , A iatice de pani acum, cum sunt acele dela Costesti, unde o cetate daca fost in Intregime deseo a exultate negative in acéasta privin{s, cu toate ca aceasti cetate a dural, dup conclu eae conducttorului sApaturilor (D. M, Teodorescu, Cetatea daca’ dela Costesti In nuarul Com Mon. Ist, sectia pentru Transilvania, pe 1929, Cluj 1930, pp. 289 sa), pana la sfarsitul independentei statului dac gi unele repara(if, ca si unele amplifickrh, ai lost executate att In intervalul de timp dintre pacea lui Domitian din anul 89 sl peimul razboiu al lui Traian, cand inginerii romani ar fl putut pune tn aplicare tehnica de con- structie roman’, cat gi in scurtul ristimp dintre cele doud rizboaie ale lui Traian, Cat priveste apoi pretinsele cetaiti dace din judetal Ciuc cu zidurl din piatra mi- runt prins& in mortar, dup cum reiese din tabloul intocmit de preistoriclanul K, Horedt intr’o recenzie aparut’ in Sicbenbiirgische Vierteljahrsschrift, 63, Heft 2, p, 150 sq din totalul de 6 cetafi, intr’una singura avem si descoperiri La Tene, In celelalte ele lipsesc. Deaceea, se pare c& aceste cetati sunt dacice, ele flind mai degrabi medievale, Vezi mai now referitor 1a aceste cettifi constatirile ‘profesorului C, Daicoviclt, in Nowe Mitteilungen aus Dazien, cap, XXII, 10—11, din Dacia, VII—Vil, ROMISCHE RESTE IN DER UMGEBUNG DER DAKISCHEN BURGEN BEI ORASTIE (BROOS) (AUSZUG) Entgegen der herrschenden Meinung, dass alle archiologischen Reste aus der Umgebung der dakischen Burgen im Hunedoara — Gebirge vorriimischen oder dakischen Ursprungs sind, muss hervorgelioben werden, dass in dieser Gegend auch rémische Funde vorliegen, Das als dakisches Relief be Denkmal aus dem Museum in Deva — es wurde neben der Burg bel ue distea Muncelului gefunden — (Al. Ferenczi, Ein dakisches Raid a Bu distea Muncelului, Sargetia, 1, 1937 S. 111 ff.) ist ohne Zweifel a ee holfene rémische Arbeit (Abb. 1). De te Eee aca in &hnlicl auf Miinzen aus a ee oe gepragt wurden. Zu tea ea atch sles it legio I] F. Fy uM armors ee a me anzunehmen, dass diese Funde oe See oa eines grdsseren Sieges— und Erinnerungsmales darst 4 os Saas ten der legio INI F. Fy vielleicht zusammen mit andes dab inn Se Es diente zur Verherrlichung der Kimpfe, die i shtet wurde. Po ee dakischen Burgen filhrten, In diesen machtvollen Wehrbauten zu vn und starksten Widerstand. Se Aastetuite tnd Weihestttte stand in der Nahe von Gri- digte bei der ‘Sub-Cunund genannten Stelle, wo zwei Statthalter der Proving150 MIHAIL MACREA Altire mit Ioschriften errichteten (CIL, Ill, 1415, 1416). Niederlassungen lagen auf dem Platz Vartoape, auf dem J vielleicht auch anderswo, In Costestt wurden bel Grab Miinzen entdeckt, von Trajan und Hadrian, die nach der geprigt wurden (M. Macrea, Die Miinzen von Costesti, 1 1933—1935, S. 147-163). Diese Feststellungen beweisen, dass sich im Burgengebi — Gebirges auch nach der Besetzung Daziens, zumindest noch rémische Besatzungstruppen aufhielten, die 2 und Altire zur Erinnerung an die Schlachten errichteten. Die Verwendung von Bildwerken, vor allem bei t bei den Dakern nicht belegt. Auch die Ansicht, dass bei iha provinzialer, rmischer Kullurzustand* herrschte (V. Parvan, Gi ist unbegriindet, Mértel scheint bei den dakischen Bauten worden zu sein. i