IGIENĂ ŞI SĂNĂTATE PUBLICĂ

Igiena studiază intervenţia factorilor de mediu exterior asupra stării de

sănătate a individului precum şi metodele de prevenire a bolilor determinate de
aceştia.
Igiena se împarte în 2 categorii:
1. Igiena mediului:
a. Igiena apei.
b. Igiena aerului.
c. Igiena solului.
2. Igiena şcolară:
a. Igiena apei se referă la metode de cercetare a poluării şi
determinarea contaminării microbiene a aerului.
b. Igiena mediului se referă la igiena habitatului prin radiaţii
luminoase care reprezintă igiena aerului.
c. Igiena solului se referă la poluarea solului precum şi rolul
sau în răspândirea bolilor.
Igiena alimentaţiei se referă la ancheta alimentară, starea de nutriţie,
metodele de determinare a valorilor de nutriţie, alimentaţia dietetică şi igiena
unităţilor cu profil alimentar.
Igiena mediului se referă la factorii fizici, microbiologici şi bacteriologici.
Sănătatea publică:
1. Totalitatea cunoştinţelor, deprinderilor şi atitudinea populaţiei
orientată către menţinerea stării de sănătate.
2. Sănătatea publică este ştiinţa şi arta prevenirii bolilor şi
promovării sănătăţii prin eforturile organizatoare ale societăţii.
3. Un domeniu specializat al practicii medicale alcătuit din discipline
distincte care îşi concentrează disponibilităţile asupra unei
anumite populaţii în scopul promovării şi menţinerii sănătăţii şi
bunăstării precum şi prevenirii bolilor, incapacităţii şi decesului
prematur.
Domeniile principale ale sănătăţii publice:
1. Cunoaşterea şi evaluarea problemelor populaţiei utilizând noţiuni
de demografie, morbiditate, scrining şi studii epidemiologice.
2. Influenţa factorilor de risc.
3. Noţiuni de biostatistică.
4. Noţiuni de probabilitate.
5. Noţiuni de legislaţie sanitară.
6. Îngrijiri primare de sănătate.
7. Calitatea serviciilor de sănătate.
8. Noţiuni de prevenire a principalelor cauze de îmbolnăvire prin
programe naţionale de sănătate.
Obiectele de studiu ale sănătăţii publice cuprind:
1. Cunoaşterea stării de sănătate a populaţiei.
2. Identificarea nevoilor de sănătate ale comunităţii.
3. Cunoaşterea morbilităţii şi a factorilor care îi determină.

1
 4. Cunoaşterea măsurilor care determină aprobarea, promovarea şi
refacerea stării de sănătate şi asigurarea controlului sănătăţii prin
efortul conjugal al întregii colectivităţi.
Metode şi tehnici utilizate în sănătatea publică:
1. Metode şi tehnici biostatice.
2. Statistici sanitare şi epidemiologice.
3. Metode şi tehnici utilizate morbilităţii şi a relaţiilor de cauzalitate
dintre factorii de risc şi boală.
4. Elementele de educaţie pentru educaţie şi legislaţie sanitară.
5. Cercetarea consumului medical al populaţiei.
6. Influenţa factorilor de risc.
7. Coeficienţa medicală şi a asistenţei medicale.
8. Eficienţa medicală şi economică a asistenţei medicale.
Starea de sănătate reprezintă o bunăstare completă fizică, mintală şi
socială care constă numai în absenţa bolii sau a infirmităţii.
Sănătatea este rezultatul interacţiunii dintre zestrea biologică, genetică a
omului şi condiţiile mediului său de viaţă şi de activitate naturală şi socială.
Boala reprezintă o neadaptare sau o deficienţă de apărare a
organismului ca şi absenţa reacţiei la stimulii la care organismul este expus.
Starea de sănătate şi disconfort – boală, incapacitate, invaliditate şi
terminând cu decesul.
Factori endogeni – sunt reprezentaţi de sex, rasă, vârstă, caracteristicile
biologice, receptivitatea la infecţii ereditare şi caracteristicile demografice ale
populaţiei.
Factori de mediu:
a. Fizici – temperatura, umiditatea, radiaţii, zgomote.
b. Geodinamici – zona geografică.
c. Chimici.
d. Biologici – bacterii, fungi, paraziţi.
e. Mediul socio – economic – pragul de sărăcie, stilul de viaţă
alimentar, condiţii de viaţă şi muncă precum şi nivelul de
instruire.
Factori comportamentali – anturaj, mijloace financiare, factori de mediu,
experienţa individuală.
Stilul de viaţă cuprinde obiceiurile alimentare, consumul de alcool,
consumul de droguri, fumatul, stresul, sedentarismul, comportamentul sexual şi
comportamentul rutier.
Serviciul de prevenţie curativ şi de recuperare:
1. Afecţiunile determinate de alcool – intoxicaţii, afecţiuni neuro –
psihice, ciroze, pancreatite, cancerul cavităţii bucale, cancerul
esofago – faringian.
2. Afecţiunile determinate de fumat – afecţiuni bronho – pulmonare,
afecţiuni digestive, afecţiuni pulmonare.
3. Afecţiunile determinate de droguri – probleme de sănătate fizică,
psihică, comportamentale, consumul a crescut după 1960.

2
4. Stresul – reprezintă ansamblul răspândirii specifice, date la orice
fel de solicitare, date de organism şi determină o stare de boală
cu consecinţe fizice, psihice şi sociale:
a. Tipul A – persoane nerăbdătoare, grăbite, afecţiuni
vasculare.
b. Tipul B – persoane calme, eficiente, organizate.
c. Tipul C – persoane interiorizate, melancolice, predispuse
cancerelor.