Subiecte COMPOZITIE ARHITECTURALA 2014

1. Modelul transformational - Componente si formule

2. Negare , evocare, prefigurare (procedee)
3. Procedeele modelului transformational
4. Inductie si deductie
5. Modelul transformational(contextual) -exemple
6. Evolutia modelului semiotic. Reprezentanti
7. Stilurile arhitecturale si raportul semnificat-semnificant
Exemple istorice ale modelului semiotic
8. Consecintele modelului semiotic in lumea contemporana- exemple comentate
Exemple privind modelul semiotic in lumea moderna si contemporana
9. Simbolism baroc si simbolism contemporan (asemanari si deosebiri)
10. Ecuatii ale modelului semiotic
11. Modelul colocarii
12. Exemple contemporane de colocare
13. Proprietatiile obiectelor (7)
14. Grade de delimitare a spatiului si efecte psihologice
15. Nivelele simultane ale perceptiei
16. Modelul imaginar- Imaginarul la Sartre, Piaget, Durand si Lupascu
17. Teoria axelor si a formei inchisa
18. Limbajul culturii si al tehnicii. Distantarea
19. Regimul asimilant si creatia arhitecturala
20. Superizare si structurare- consecinta a regimului itinerant
21. Comensurare- consecinta a regimului itinerant
22. Monumentalitatea-consecinta a regimului expectativ
23. a .Stari fundamentale ale comportamentului uman- tabel si explicatii
b.Stari comportamentale ale creatiei

1
 1.Modelul transformational (Contextualist) - Componente si formule

Exista 2 categorii de elemente contextuale:

- din exterior – din mediu (transformanti intrinseci obiectivi si subiectivi)
- din interior – proprii (transformanti extrinseci)
Modelul transformaţional surprinde cel mai bine condiţia de creator de artă a arhitectului în procesul de proiectare. Este cel mai simplu model şi
foloseşte surse pe care le modelează.
Arhitectul, in procesul de creaţie pleacă de la lumea exterioară, reală, concretă, fizică, pe care o consideră reprezentativă, cu forţă individualizată
numită transformant intrinsec (Tin), însă lumea reală nu poate fi acreditată, validată decât dacă îi corespunde o forţă particularizantă, o idee, numită
transformant extrinsec (Tex).
Transformantul extrinsec este ideea in numele careia decid care este transformantul intrinsec.
Cuplul idee-realitate genereaza propunerea. Propunerea contine si solutiile negate in mod voit sau acelea care ar fi putut fi realizate
Tema este generata de transformantul intrinsec

Transformanţi intrinseci:->determinanti
a) obiectivi – de relief, clima, vecinatati, de tema (functiuni, capacitati, structura), normative, beneficiar
- ţin de context, de natura fizico-geografică.
Context fizic: - poziţie geografică - relief, climă,vegetaţie; mediu urban -ţesut urban, regim de înălţime, norme de construire, reguli, gabarite,
condiţionări, caracterul zonei (cuantumabil),
b) subiectivi - spiritual, abstract (necuantumabil), mediul din care provine autorul, traditia culturala a mediului
spiritual
Context cultural – identitar (tradiţii, obiceiuri), profesional (al proiectantului, beneficiarului)
Context istoric - specificitatea locului (ex: McDonald’s - simbol, fără identitatea locului )

Transformanţi extrinseci; -idee, mental

-exista 3 procedee de obtinere a ideei: evocatie, negare si prefiguratie
=> 3 tipuri de transformanti extrinseci: - a. evocanti
- b. neganti
- c. prefiguranti
-transformantul extrinsec este un operant. El nu se naste direct din principiu, ci este mediat de o idee
numita argument. Principiul poate fi comun unei clase intregi de arhitecti, deoarece el nu contine trasaturi individualizante. Prin el se naste
argumentul si operantul
-principiul este incarcat de materialitate prin argument si operant. Operantul contine elemente concrete puternice, in timp ce in
argument acestea sunt rarefiate.

Formula
Tin + Tex = CREATIE (fenomenul de creatie)

Exemplu- analizarea mecanismului de functionare a modelului transformational:

Se aleg 3 arhitecti care să rezolve pardoseala unei săli festive ce are planşeu casetat şi una dintre laturile longitudinale
deschise spre parc.
arhitectul A B C
evocarea planşeului casetat în evocarea relaţiei interior/exterior dată de evocarea acceselor principale şi
pardoseală peretele deschis spre parc accentuarea legăturii dintre ele

Tin -caroiajul planseului casetat -lumina care intra de pe o latura -coliniaritatea intrarilor
-determinant -axialitatea
Analiza -cum poate evoca structura -face o sectiune prin camera si observa cum -ia ca transformant axa majora a
(antefactum) tavanului(subdiviziune modulara intra lumina traseului axial si pozitionarea
a grilei) -realizeaza un degrade pe perete pt a imita acceselor
-mentine intersectia grilelor patrunderea luminii -arhitectul extrage caracteristicile
-neaga patratul->prin folosirea -pe pardoseala imita clapele pianului-marmura generale si se opune lor din dorinta
cercului alba si neagra de a realiza un proiect original
-accentueaza nodurile -creaza o centralitate a spatiului, un
ax fals
Exegeza -evoca grila -evoca degradeul, curgerea luminii -evoca incastrul (centralitatea)
(postfactum) -evoca omogenitatea -evoca secventialitate -exagereaza centralitatea spatiului
-neaga centralitatea -evoca armonia -evoca armonia
-neaga patratul -neaga axialitatea intrarilor -neaga axialitatea
-evoca nodurile grilei -neaga centralitatea -neaga grila
-prefigureaza patratul -neaga grila -prefigureaza terasa prin
=> suprafata difuza -prefigurare-transpune Tin din sectiune in plan reverberatia incastrului

2
 2.Negare , evocare, prefigurare (procedee modelului transformational)

Exista 2 categorii de elemente contextuale:

- din exterior – din mediu
(transformanti intrinseci obiectivi si subiectivi)
- din interior – proprii
(transformanti extrinseci)

I.evocarea
Metodele evocarii- analogia , omologia

- Variaţiuni omoloage - structură figurală invariantă, (cu variaţie foarte mică şi identitate mare, variatiuni pe aceasi tema)-spiritul omotetic
-miscarea imaginarului este omologica

- Variațiunile analoage - structura variabilă și forma asemănătoare, se schimbă structura figurală (variaţie mare –diversitate, scade însă identitatea

domeniul -identitatii-fizicul
-diversitatii-bioticul => si la acest nivel se observa lupta contradictorie, continua, dintre starea fizica si starea vie a lucrurilor
Arta se ocupa cu miscarea orchestratiilor dintre fizic si biologic
-pretinde din partea creatorului capacitatea de a citi continutul figurii, de a extrage din tema figurala tot ce poate ea oferi.

Exista stiinte pentru dezvoltarea acestor serii. Pentru o caracterizare a individului se reduce familia omoloaga => personalizare (stabilirea portretului
robot)

II. negarea
-stare de opoziție, procedeu creativ
-punerea in evidenta a unui obiect prin contrast pentru a-i permite lecturarea

III.Prefigurarea- dezvoltare, evolutie formala: -modificarea dimensionala (cresterea unei dimensiuni sau a
tuturor dimensiunilor, duce la schimbarea caracteristicilor)
-de la spatiul mic→mare: -etapele dezvoltarii apar lizibile, facand posibila identitatea spatiului
-modificarea pozitionala
-modificarea formei

3
Exemplu- analizarea mecanismului de functionare a modelului transformational:

Se aleg 3 arhitecti care să rezolve pardoseala unei săli festive ce are planşeu casetat şi una dintre laturile longitudinale deschise spre parc.
arhitectul A B C
evocarea planşeului casetat în evocarea relaţiei interior/exterior dată de evocarea acceselor principale şi
pardoseală peretele deschis spre parc accentuarea legăturii dintre ele

Tin -caroiajul planseului casetat -lumina care intra de pe o latura -coliniaritatea intrarilor
-determinant -axialitatea
Analiza -cum poate evoca structura -face o sectiune prin camera si observa cum -ia ca transformant axa majora a
(antefactum) tavanului(subdiviziune modulara intra lumina traseului axial si pozitionarea
a grilei) -realizeaza un degrade pe perete pt a imita acceselor
-mentine intersectia grilelor patrunderea luminii -arhitectul extrage caracteristicile
-neaga patratul->prin folosirea -pe pardoseala imita clapele pianului-marmura generale si se opune lor din dorinta
cercului alba si neagra de a realiza un proiect original
-accentueaza nodurile -creaza o centralitate a spatiului, un
ax fals
Exegeza -evoca grila -evoca degradeul, curgerea luminii -evoca incastrul (centralitatea)
(postfactum) -evoca omogenitatea -evoca secventialitate -exagereaza centralitatea spatiului
-evoca nodurile grilei -evoca armonia -evoca armonia
-neaga centralitatea -neaga axialitatea intrarilor -neaga axialitatea
-neaga patratul -neaga centralitatea -neaga grila
-prefigureaza patratul -neaga grila -prefigureaza terasa prin
=> suprafata difuza -prefigurare-transpune Tin din sectiune in plan reverberatia incastrului

4
 3. Procedeele modelului transformational
Modelul transformational este influentat de 2 categorii de informatii:
1. Info. din exterior – din mediu (transformanti intrinseci obiectivi si subiectivi)
2. Info. din interior – proprii (transformanti extrinseci)
3.
In cadrul modelului transformational avem de-a face cu 2 metode:
a. Metoda contrastului – inseamna negatia
- In creatie este folosita dintotdeauna
- Avem urmatoarele contraste:
Contrastul de forma – este contrastul cel mai important (formele prin natura lor se pot clasifica in forme primare opozite, ex: patratul se opune
cercului)
Contrastul de material (ex: rugos-fin)
Contrastul de culoare
Contrastul dimensional (ex: o cladire monument intre casute unifamiliale)
Contrastul de pozitie (intr-o trama ortogonala se produce o ruptura si apare o dispozitie mai ciudata)
b. Metoda identitatii – inseamna evocare si prefigurare – sunt transformantii extrinseci
Mizeaza pe 2 elemente:
- Transformari omoloage (omomorfice) – au identitate mare si variabilitate mica
Variaţiuni omoloage - structură figurală invariantă, (variatiuni pe aceasi tema)-spiritul omotetic
-miscarea imaginarului este omologica

Transformari analoage (anamorfice) – au identitate mica si variabilitate mare

Variațiunile analoage - structura variabilă și forma asemănătoare, se schimbă structura figurală

-
(ex: grafic pt portret robot – trasaturi omoloage pe orizontala si analoage pe verticala)

Prefigurarea - dezvoltare, evolutie formala: modificarea dimensionala (cresterea unei dimensiuni sau a tuturor dimensiunilor, duce la schimbarea
caracteristicilor)
- de la spatiul mic la mare: etapele dezvoltarii apar lizibile, facand posibila identitatea spatiului
ex: Canal + al lui Richard Meyer
a. Transformanti intrinseci legati de sit:
- cladirea e asezata cu o latura paralela fata de Sena
Tin (Sena) -> Tex (evocat)
- evoca forma terenului prin patratul ecranului
Tin (forma teren) -> Tex (evocat)
- se aliniaza la regimul de inaltime al cladirilor din jur
Tin (regim de inaltime) -> Tex (evocat)
b. Transformanti intrinseci legeti de afinitatea autorului (e lait modernist)
- e influentat de Corbusier – foloseste terasa, piloti, traforuri
Tin (Corbusier) -> Tex (evocat)
- foloseste albul (ceremica, piatra)
Tin (albul) -> Tex (prefigurare)
- roteste trama cu 3,5 grade
Tin (trama) -> Tex (prefigurare)
- face un ecran prin care se vede cerul
Tin (televiziunea) -> Tex (evocare)

5
 4.Inductie si deductie
- inductie - procesarea elementelor din lumea reala, drumul de la lumea reala la lumea ideilor, reducerea informatiei facuta inconstient
- deductia are 2 praguri in cadrul spatiului proceselor: pragul argument si pragul operant

ideea, interpretarea
lumea ideilor

prag argument
lumea proceselor
deductie

inductie prag operant

lumea reala
P1 P2…Pn -elem.de pe sit Px –creatia realizata
Reprezentanti Referent

- referentul exprima o viziune proprie, unica

- procesare = rationalizare, selectare a informatiilor, a datelor
- Px - element de referinta a persoanei care creaza
- P1…. Pn - exemple, documentatie + informative + selectie → inductie

Tema – documentatie- gasirea de similitudini cu tema data in natura, imagini

- procesare – rationalizare, selectare a informatiilor, datelor
- inductie- procesarea elementelor din lumea reala, drumul de la lumea reala la lumea ideilor
- inspiratia - gasim ce vrem, o idee organizata
- se petrece in spatiul mental
- tipologizare – ne formam o idee despre ce vrem sa facem – conceptie vaga
- deductia – 2 praguri: - argument – inca nu ne-am asezat la planseta – ne aparam ideea- discutii, corecturi,
argumentari, sustineri ale conceptului
- operant – cand sti ce ai de facut->lucrul
proiectul – amprenta a matricii noastre spirituale, restituim lumii un obiect cu propria amprenta

6
 5.Modelul transformational(contextual) –exemple

Uzinele Fagus – Walter Gropius

- intoarcerea pe colt a ferestrelor = element de noutate (la Partenon coloanele de colt erau mai groase; in Gotic apar contraforti pe colturi; in
Renastere avem bosaje pe colt)
- neaga intarirea coltului- functional in colt este realizata scara
=>intoarcerea pe colt se transforma in tema de arhitectura
- evoca ordonanta suprapusa (sugerarea verticalelor pe trei niveluri – evoca ordinul paladian)

Tin 1 - colonada clasică

Tex 1 - evocare, prin acuzarea verticalelor pe 3 nivele, amintind de ordinul paladian.

Tin a - antichitatea grecească. Masivitatea coloanei de colţ

Tin b - ev mediu - contraforţi în trepte.
Tin c - renaştere - accentuarea colţului pe primul registru prin bosaje puternice
Tex a,b,c - negarea arhitecturii colţului închis - uşurarea colţului.

Funcţional în colţul clădirii e rezolvată scara.

Tin 2 - realitatea fizică a scării
Tex 2 - ideea de întoarcere a colţului
+dorinţa de a individualiza volumul de arhitectură printr-un procedeu diferit de cel general
acceptat
=>arh. găseşte soluţia colţului liber, transparent.

Sediul UNESCO, Paris – Marcel Breuer

- e amplasat intr-o piata neoclasica cu exedra
- Transf. intrinseci: forma pietei, cadrul construit, academia militara, o cladire neoclasica, simetrie dubla, centrala, masivitate.
- evoca spatiul public (imaginea pietei)
- neaga orice forma traditionala (se exprima cu mijloace moderne: stalpi in forma de Y, acoperis terasa, forma curbata aerodinamica)
- neaga materialele si structura clasica, acestora opunandu-se betonul, parterul pe piloti, sala polivalenta, neaga masivitatea, inscriindu-se in
canoanele arhitecturii moderne
- neaga legatura cu terenul (pune casa pe piloti)
- domina elementele orizontale (are putin de-a face cu traveatia care creste din pamant)

Tin 1 - simetrie- 2 axe

Tex 1 - evocare - centralitate piaţă

Tin 2 - forma clădiri neoclasice

Tex 2 - evocare, un Y imens p+2

Tin 3 - masivitatea volumelor, forme închise

Tex 3 - negare - arhitectură uşoară, deschisă. nu stă pe teren-negare tehtonica

Tin 4 - materiale, structură clasică/istorică-zidărie.

Tex 4 - negare, opune materialului clasic unul din moda timpului, beton armat

Tin 5 – acoperis clasic

Tex 5 - folosirea acoperisului terasa

Casa pe plaja, Malibu – Robert Venturi

- Transf. intrinseci legati de sit: foarte aproape de mare, plaja, orizontalitatea terenului, vederea panoramica
- Transf. intrinseci legati de tema: pozitia livingului fata de dormitoare - livingul e ridicat la etaj pentru o
perspectiva mai larga spre peisaj, din aceasta se accede direct pe plaja pe o scara ampla – dormitoarele sunt la parter, sunt inchise pentru intimidate
- preia luneta si lanternoul din Baroc, dar schimba raportul dintre luneta si fereastra – apare un cerc taiat de o secant. În baroc, luneta e un element
de acompaniament. Venturi face ca toată casa să i se subordoneze.

Tin 1 - înlănţuire funcţională clasică (living – terasă –plajă – apă, la parter, iar la etaj dormitoare)
Tex 1 - negare (dormitoare la parter şi living la etaj pentru a oferi o mai bună perspectivă, mai largă spre peisaj)

Tin 2 - acces direct living plajă

Tex 2 - scară amplă exterioară (opoziţie)

Tin 3 - dispunerea perpendiculară a casei în raport cu plaja.

Tex 3 - dispunere paralelă (opoziţie)

Disproporţia dintre casă şi scară, opoziţia dintre rotund şi axialitate.

7
6.Evolutia modelului semiotic. Reprezentanti
Modelul semiotic bazat pe simbol e mai bine perceput, comunica din prima dar la el se ajunge greu (arhitectura simbolica se bazeaza pe un semn,
recunoscut in toata lumea, cu putere, mesaj universal, caruia i se subordoneaza intreaga opera). Arhitectura simbolica permite multe interpretari
afine ale simbolului respectiv.

1.Fernard de Saussure (n.1915...)

- a fost intemeietorul semiologiei = stiinta semnelor (alfabet lingvistic) ;
- Limbajul poate fi scris sau oral – avem de a face cu 2 forme si un singur inteles – forma desenata si forma exprimata
- Forma (poate fi variata) – continutul (e constant, acelasi)

 Saussure face deosebirea dintre limbaj (ca posibilitate de a folosi o limbă) si limbă (ca ansamblu de semne folosite de o comunitate.
 Teoria semnului lingvistic, ca asociere prin gândire a unui semnificant (imaginea mintală, vizuală sau auditivă a unui cuvânt) și a unui
semnificat (concept, adică reprezentarea mentală a unui lucru).
 Limbajul selectează simultan un semnificant – dintr-o masă informă de sunete – și un concept – dintr-o masă informă de percepte.
 Limbajul are o dimensiune sincronică (ca raporturi între semne la un moment dat) și o dimensiune diacronică (ca evoluție a semnelor în
decursul timpului).
 Orice semn este definit, în raport cu altele, prin simpla diferență (în mod negativ) și nu prin caracteristicile sale proprii ("pozitive"):
această idee definește caracterul structural al lingvisticii lui Saussure. Ideea se află la originea structuralismului și a filosofiei lui Derrida.
 Raportul dintre semnificant și semnificat este arbitrar; aceasta face distincția dintre semn și simbol (balanța care simbolizează justiția
este legată de aceasta conceptual, în sens contrar legăturii dintre cuvântul "pisică" și imaginea unui mănunchi de păr care se mișcă).

Viziunea struturalista : a despartit poroblematica in doua :

A) semnificant – inseamna forma (expresie/semn)
– partea fizica, concreta, palpabila
– ceea ce se semnifica
– semnul
– elementul material
B) semnificat – continutul ( interiorul unui proces),sensul
– partea pshicica, spirituala, inefabila
– ceea ce este semnificat
-structura forte,perena, eterna a semnului

2.Roland Barthes (1916-1992)

semiolog francez de origine structuralista, a inlocuit notiunea de reflectare a realitatii cu
aceea de semn, analogandu-l ca atare, fara a nega existenta lui in relatie cu ceea ce-l
inconjoara.
A creat o catedra de estetica la Paris, care ulterior a devenit facultate
Contributii :
1. a introdus notiunea de moda (categorie a esteticii)
considera ca de la moda porneste totul – trend+perioada de percutie = miscare
miscare +ideologie=curent,
curent +durata de timp= stil ;
2. trateaza abordarea sincrona a relatiei semnificant - semnificat
-> in cadrul creatiei se produc actiuni simultane
(artistii actioneaza sincron, iar criticii diacron)
3. introduce notiunea de metalimbaj (meta = despre sine) = arta vorbeste de la sine cu mijloace proprii
-arhitectura vorbeste prin forme
->aceasta notiune s-a instalat in cadrul esteticii
-Barthes a inercat sa se exprime in literatura, transpunandu-se in personajul despre care scria
(Michelet par lui-même, Roland Barthes par Roland Barthes, Sur Racine)
Arta : - forma de exprimare este proprie, limitata, iar continutul este foarte incarcat
-producerea sincrona a creatiei

3.Charles Pierce si William Morris

- au statuat notiunea de « semiotica » in loc de «semiologie»
- s-au ocupat de SEMNUL ICONIC bazat pe asemanarea cu realitatea – abstractizarea unui PATTERN.
Semiotica = stiinta semnelor (notiunea a extrapolat la tot felul de semne vizuale, auditive etc)
- se naste notiunea de « semn iconic » - ex o gravura, fotografie – surprind un moment al realitatii care spune
foarte multe
- vorbesc despre semnul iconic al intelesului maximelor latinesti – ex. « veni vidi vici »
-triunghiul lui Pierce

8
4. Louis Hjelmslev
Semnul

expresie continut

forma expresiei substanta expresiei forma continutului substanta continutului

(obiectul artistic discutat) (materia->pictura-culori, arh-volum) (in ce tipologie intra) ( ce exprima,la ce se refera)
Floare albastra Cuvinte Elegia Tristete din iubire
Centrul American Paris-Gehry Piatra Centru cultural Volum ce sugereaza ludicul

5. Cezare Brandi
-a analizat pe baza formulei lui Hjelmslev Domul din Milano
Domul din Milano Piatra Biserica Ideologia catolica

6. Renato da Fusco
- aplicatie a discursului, intr-o formula mai deosebita
semnificat <-> semnificant
sp.interior<->anvelopanta
- e un discurs imbratisat de Bruno Zevi care afirma ca spatiul int. e esenta arhitecturii; prin asta exculzand f multe lucruri puse in evidenta de C.N.
Schultz- arh e si vid si materie, expresia e si a interiorului si a exteriorului; exista un discurs pt spatiul exterior si unul pt spatiul interior, uneori ele
pot fi diferite, cum s-a intamplat in baroc: majoritatea bisericilor baroce la noi sunt mai vechi de fapt, dar cu interiorul modificat in baroc
- spatiul arhitectural e si sp. int. si sp. ext. dar si sp. dintre ele
- spatiul arhitectural- mai mult implicit decat explicit=> e mai polivalent, 'poliarticulat'

7. Umberto Eco
- a incercat sa faca un curs de semiotica pt arhitecti
- si-a exersat gandirea pe o lunga experienta in literatura:' Pendulul lui Foucault', ' Insula din ziua de ieri', Estetica frumosului', 'Estetica uratului',
'Numele trandafirului'
- a introdus niste notiuni noi 'Opera aperta', 'Struttura assente', - 'Limitele interpretarii', ‘cuanta culturala’
-'opera aperta' - metoda pe care el o coaguleaza ca instrument de lucru al artistilor;
- opera ramane neterminata si implica receptorul, obligandu-l sa continue opera, sa interpreteze
personal
- in sculptura Michelangelo- cateva opere pe care in mod voit le-a lasat interpretabile si 'neterminate'
- 'struttura assente'- structura de baza in arh clasica, traditionala e zidaria portanta- structura este evidenta
- la arh moderna- structurile sunt diverse, structura e absenta, e mai simpla
- 'limitele interpretarii'- masura interpretarilor multiple e f mare in Pendulul lui Faucault=> Umberto Eco si-a dat
seama ca aceste interpretari multiple pot duce la moartea operei, a personajului
- notiunea de 'cuanta culturala'- pe care a pus-o in echivalare cu semnul( simbolul)->pachet de semnificatii
- crin auriu- fond albastru= regalitate, monarhia franceza
- lalea rosie stilizata= simbol maghiar

9
7.Stilurile arhitecturale si raportul semnificat-semnificant
Exemple istorice ale modelului semiotic
- forma a inceput sa se desprinda de continut in baroc
- eclectism-desprindere totala (industrii sub forma unor temple grecesti->coloane din fonta)
- exista si un tip de formalism( antic grec) in care toata arhitectura avea niste reguli care conduceau la o anumita expresie
- artistii spun ca nu se poate gandi separat forma de continut, ca cele 2 sunt inseparabile intr-o opera adecvata
- Paul Valerie- artistii considera ca ideile le vin lucrand si ca forma si continutul pornesc deodata
-Modelul semiotic bazat pe simbol e mai bine perceput, comunica din prima dar la el se ajunge greu (arhitectura simbolica se bazeaza pe un semn,
recunoscut in toata lumea, cu putere, mesaj universal, caruia i se subordoneaza intreaga opera). Arhitectura simbolica permite multe interpretari
afine ale simbolului respectiv. Cea mai simbolica arhitectura a fost cea gotica (slavire a transcendentei, retragerea in infinitul vertical) → toate
constructiile dedicate transcendentei sunt inalte, simbolul crucii e mereu evident in planuri, fatade.
Simbolul a devenit o suita de elemente materiale care au o anumita utilizare. Un limbaj regionalizat arata apartenenta la o anumita comunitate,
epoca istorica –are valoare de simbol; limba = esenta unificatoare a unei comunitati.
Arh. cea mai simbolizanta este e cea religioasa.

Egiptul antic- semnificantul si semnificatul se suprapun

-dezvolta o simplitate si un rafinament al formelor extrem de perfectionate, dure si austere (ce va influenta arh Greciei )
Hegel- o arh. a imprejmuirii si o arh. a sp.int.
- arhitectura domestica:-a disparut in totalitate
-modesta, P+1, cu curte interioara
- cu vegetatie pe acop. terasa
- interiorizare a spatiului locuit
- introvertita
- arhitectura monumentala- dezvoltarea cultului mortilor -piramidele faraonice-labirintice, misterioase, inchise,
- sali hipostile( sp. inguste intre coloane f masive)
-'frica de spatiu',sp. intunecate, inguste
-simbolistica extraordinara->oglinda a cosmosului
-semantica-deasupra formei
Grecia antica - semnificantul si semnificatul se suprapun
-codata, antropocentrica (expresie a antropomorfismului->coloana->punct de sprijin pentru bolta; relatia om-univers)
-cea mai democrata perioada, mod de a gandi f liber, deschis, rational
- perfectionarea formei - pasiunea pt delimitare, determinare( sfera perfecta) si respingerea lucrurilor vagi, neclare
- contructia e obtinuta prin aplicarea unor formule rationale
-raporturi spatiale f interesante
-salt la nivelul spiritului uman
-vocatie pentru perfectiune- perfectiunea sinelui ->formele platoniciene (formele perfecte)
- purificare formala –stiluri ale modului grecesc (ionic, doric, corintic, compus)
- conventie de reprezentare a spatiului public- templul ,frontonul, colonada
- inf. f mare asupra altor culturi
-cupola- implementata de romani->semnul puterii
spatii publice, inf. f mare asupra altor culturi, influente si la noi, nu doar in colonii ci si la Sarmisegetusa Regia( mesteri greci)

Roma antica- semnificantul si semnificatul se suprapun

- au preluat stilul antic grec, au aduc in plus arcul, bolta
- isi exprimau puterea prin monumentalitate si dilatarea spatiului interior
-dorinta de tehnologizare (incalzire prin pardoseala, viaducte, apeducte), de suprematie
- erau polideisti
- Teatrul lui Marcellus- ordinul colosal, pe mai multe niveluri
- Vitruvius- in cele 10 carti de arhitectura a descris echipamentele de lupta de pe vremea lui Cezar
- a explicat pentru prima data vilele grecesti, apoi pe cele romane: vila rustica si vila urbana
- i-au depasit pe greci prin maleabilitate, adaptabilitate, lipsa de rigiditate
- au cucerit multe civilizatii si nu le-au distrus, ci le-au integrat
-arh. Romana-monumentalism, dilatarea spatiului si expresia puterii
- - Cupola Pantheon- 41m- dimensiunea la baza
- sanctuar al oamenilor politici importanti- in memoria lor
- reprezinta un element simbol al unei mari descoperiri tehnice; simbolizeaza puterea- model semiotic- simbolul
puterii
- distrus partial in Evul Mediu, apoi transformat in Biserica crestina
Stilul gotic - semnificantul si semnificatul se suprapun
- revelatie, rolul de a uimi, constructii realizate in centrul cetatilor medievale
- arhitectura e o idee pura, expresia unui ideal solidificat, creaza spatiu
- arhitectura laica – arhitectura de fortificatii – incearca sa exprime forta, putere, introvertire, adapost printr-o arhitectura agresiva –
turnuri, creneluri, ziduri, santuri, poduri barbacane etc
Monument- dezvoltarea bisericii din bazilica
- crucea- simbolul crestinismului- plan in cruce latina(nava longitudinala+transept+cupola sau flesa)
- maretia transcendentei
-dezvoltarea pe verticala-spatiul trebuia sa fie cat mai inalt- ogiva-> modul spatial (arata imensitatea distantei om-Dumnezeu)
- sentiment de umilinta in fata maretiei lui Dzeu
- dezvoltare in elemente zvelte – arce
- fiecare bucatica- sculptata si semantizata-cel mai semnatic stil din istorie (in afara de arta lui Gaudi nu mai exista in arh asemenea grad
de semantizare)
- Basilica Saint-Denis-> trecerea de la romanic la gotic
-arh irationala- >impresia ca a fost o masa mare de piatra sculptata
- nu exista un autor anume- productie colectiva

10
Renasterea –perioada de glorificare umana , antropocentrista
- suprapunerea semnificant si semnificat apropape perfecta

capodopere arh antropocentrismul

forme semantice - restituirea clasicismului grec
- valorizarea influentelor orientale
-bogatie extraordinara, inflorire a vietii laice, indepartare de biserica
- dezvoltare a imaginarului
- perioada de glorie in multe domenii, in special in arhitectura
-momentul de culme- valorificarea potentialului uman
- reia masiv valorile si principiile arhitecturii antice grecesti
- apare arcul in plic cintru- defineste arh. renascentista
- cupola cu 2 coji, cu nervuri- Bruneleschi- Florenta- S. Maria del Fiore
- cupola de la San Pietro- Roma
- noutati- revenire la formalism, rigoare formala, reguli de compozitie, de organizare functionala, spatiala
- simetrie, subordonare a partilor cu intregul- ierarhie
- se defineste palatul
- segregarea sp. public de cel privat, apar spatii de trecere=> sentimentul civic dezvoltat
- Palatul Dogilor- pardoseala in sala mare- mozaic venetian cu clei din oase de iepure- nu are crapaturi, chiar daca nu exista rosturi de
dilatare
- contrazice modul de constructie al perioadei
- performante – cele mai mari deschideri ale unei structuri din lemn
-Piata San Pietro - reprezinta trecerea la baroc

-Barocul - stilul care a dezvoltat forma, a eliberat-o, incat ea s-a desprins de continut
- Michelangelo- initiatorul
- comparatie Capela Medici cu o capela a lui Brunelleschi- chenare f multe, ca motive pe pereti, dupa regulile renascentiste,
proportii de aur=> formalisme prin legi si formule compozitionale f rigide, de care barocul incearca sa se desprinda
-Piata Capitoliului
- curba si contracurba- linia sinoasa
- in moda- fuste f largi, bombate, dantele, catarame, peruci
- Bernini( Vila Borghese)si Boromini
- insertii care focalizeaza, articuleaza spatiul- fantani, statui (folosite pt articularea spatiului intre 2 piete)
- ansamblul din Piata San Pietro( semantica)- colonada- reluare a colonadei de pe lanternoul cupolei;
- cele 2 abside- ca niste tentative de a sugera imbratisarea lumii crestine de paplitate
- interiorizarea spatiului exterior
- Boromini- cel mai semiotic reprezentant al Barocului; arh. sa e f incarcata semnatic
- nu adapteaza, ci porneste de la 0
- trimiteri la legende
- Biserica San Carlo de la 4 fantane- forma ovoida
- reprezezentarea baroca- puternic semnatizata
- frontoane miscate, despicate, sparte- element ce va reveni in postmodernism
- trimiterea la trecut prin sugestie
- impodobirea cu elemente zoomorfice, antropomorfe, vegetale
- sculpturi exagerate ca marime

Eclectismul - desprindere totala a formei de continut, dar cu multa incarcatura semantica

-amestec de stiluri, converntii prea uzate
- programul care devine principal: palatul regal –puterea laica franceza (a devenit un model reluat in terte forme).

Clasicismul, neoclasicismul - palatul regal – semn al puterii laice (coincidenta forma continut)
- palatul administrativ – incepe distantarea dintre forma si continut

Sec XIX – program – expozitiile nationale

-Cladirile exponat – turnul Eiffel – semn al progresului (atunci, azi al Parisului)
- Crystal Pallace –devine semn conventional al unei culturii

Modernismul - perioada de scadere a semioticului in arhitectura

-se fac pasi uriasi in arhitectura (evolutia tehnologica, revolutia industriala)
- apar elemente noi in definirea spatiului arhitectural (spatiul de tranzitie – articulatie polifunctionala)
- se reprima ornamentul ca purtator de semnificatie
- forma saraceste
- spatiul isi castiga greu expresivitatea in lipsa ornamentului
-universalizarea arhitecturii (stilul international) anuleaza identitatea si regionalitatea  cea mai acuta depersonalizare a
arhitecturii.
Arhitectura postmoderna - identifica in arhitectura criza lipsei de semnificatie si identitate si incearca sa o rezolve
– constientizeaza nevoia de istorie, de traditie si apartenenta, nevoia de diferente (“differences”), de ludic, de haos, de
non-sequitur (non-functionalitate).
- astfel reabiliteaza ornamentul ca necesitate a unei secondaritati ce trebuie abordata “dimpreuna“ (Noica) cu
principalul, ca eveniment fara materialitate, fara functiune, care vorbeste despre trecut si prezent si despre “telos”
(scop), dar care nu poate fi perceput decat prin prisma propriei noastre experiente(Eisenman).
-ornamentul devin cod, cuanta culturala, concentrat de civilizatie si informatie (U.Eco)
Criza insa continua si astazi, inca se cauta recuperarea semnificatiei in arhitectura…

11
8. Consecintele modelului semiotic in lumea contemporana- exemple comentate
Exemple privind modelul semiotic in lumea moderna si contemporana
 Postmodernismul
-se naste ca o reactie a lipsei de semnificatie pe care o produce modernismul
-deconstructivismul isi creeaza propriul continut
-revenirea la semnificatie
- preia valorile din trecut dar priveste spre viitor, are doua fete
- tehnica o ia inaintea arhitecturii
1. REM KOOLHAAS - pasul spre o noua tipizare a arhitecturii
- arhitectura minimalizata, globalizanta - duce la o tehnica superioara
- influente: pluralismul, polifonia, etc
- are un aspect de unicitate
Contribuţia teroretică a lui Koolhaas la studiul arhitecturii contemporane a fost şi încă este covârşitoare. Dincolo de scrierile sale, Koolhaas rămâne
însă în primul rând un arhitect. Şi încă unul ale cărui proiecte transformă existenţa socială a marilor oraşe ale lumii.

Supranumit „profet al Noii Arhitecturi” sau „promotor al Haosului şi al Lipsei de măsură”, Koolhaas şi-a asigurat încă de la începutul carierei un loc
important în star-system-ul arhitecturii contemporane. Trece cu uşurinţă de la teoria la practica edificiului, de la un continent la altul, fără a pierde
timpul, implementând soluţii urbanistice şi arhitecturale ce au în comun imprevizibilul, distrugerea acelor forme pasive care deja întrevăd agonia. În
Europa, este permanent amintit şi citat pentru construcţii precum „Educatorium”-ul Universităţii din Utrech, o clădire ce rezolvă surprinzător
cerinţele funcţionale, Marele Palat din Lille, completat de un impresionant proiect urbanistic, sau „Kunsthal”, proiect realizat în centrul cultural al
Rotterdam-ului. În America, s-a îngrijit de proiecte de mari dimensiuni precum campusul Institutului de Tehnologie din Chicago, extinderea
muzeului LACMA din Los Angeles, noua Bibliotecă Centrală din Seattle, edificii în San Francisco. Mai nou, interesul s-a îndreptat spre Asia.
Numeroasele proiecte pe care Koolhaas le desfăşoară acolo, cel mai spectaculos fiind în prezent noul sediu al Televiziunii Centrale din China, i-au
adus titlul de „urbanist colonizator al sud-estului asiatic”.

Ceea ce a individualizat de la început OMA a fost un mod aparte de abordare a practicii arhitecturale: în peisajul post-structuralist, ei au deplasat
interesul de la forme şi obiecte în sine către studiul condiţiilor în care se nasc formele şi obiectele. OMA a ajuns astfel să dezvolte şi să folosească
ceea ce Koolhaas numea în “Delirious New York” „o arhitectură alternativă care nu mai este în mod obsesiv preocupată de crearea de forme, ci
pune accentul pe studiul condiţiilor, pe fabricarea conţinutului”. Acest procedeu de a crea „rame” conceptuale şi concrete – procedeu care de altfel
îl face pe Koolhaas unul dintre cei mai influenţi arhitecţi ai momentului – devine şi mai dinamic în contact cu ceea ce arhitectul olandez numeşte
Bigness. Fără a trimite exclusiv la dimensiunile unui proiect, conceptul definit de Koolhaas pune în relaţie interiorul şi exteriorul, integrând activ
arhitectura în fluxul continuu al oraşului. Tocmai acest mod dinamic de a privi şi de a aborda arhitectura a făcut ca OMA să câştige importante
concursuri chiar dacă obiectul arhitectural final s-a dovedit de multe ori controversat. Stau mărturie două proiecte realizate de curând: Ambasada
Olandei la Berlin şi Casa Muzicii din Porto.

În 1997, Koolhaas a câştigat concursul pentru construirea Ambasadei Olandei de la Berlin. În prezent, pe malul râului Spree din capitala germană se
află o clădire surprinzătoare, ce pare a pluti, un soi de catalog arhitectural al viitorului. Este vorba de o construcţie ce cuprinde o structură
translucidă, de forma unui recipient, şi o serie de locuinţe ce o înconjoară pe două laturi, străbătută de un fel de „serpentină” ce uneşte spaţiile în
mod ascendent. Această spirală determină modul în care comunică la interior întreg ansamblul, într-o combinaţie perpetuă de scări şi rampe de
acces. De asemenea, traiectoria în spirală funcţionează ca o conductă principală de ventilaţie ce aduce aer proaspăt în fiecare birou. O simplă
plimbare prin această clădire te lasă să descoperi toate secţiunile ambasadei şi îţi permite să te bucuri de peisajul inedit al oraşului. De la intrare,
coridoarele te conduc spre bibliotecă, spre sălile de reuniune, spre auditoriu, spre sălile de cursuri şi spre restaurant, pentru a ajunge într-un final la
splendida terasă. Această structură arhitecturală se leagă prin patru punţi aeriene de o altă clădire, în formă de L, ce adăposteşte 4 800 de birouri, 1
500 de apartamente şi 2 200 de locuri de parcare. Întregul proiect, un fel de „oraş în interiorul oraşului”, se remarcă printr-o coerenţă structurală
remarcabilă şi prin fluiditatea impresionantă a spaţiului.

Cuvântul ce ar caracteriza proiectul Casei Muzicii, concepută şi pentru a sărbători statutul de capitală culturală europeană acordat oraşului Porto în
2001, este contrastul: o construcţie uriaşă, angulară, geometrică, inserată în centrul istoric al oraşului. Intenţia oficialităţilor a fost de a crea nu
numai un spaţiu care să ofere programe culturale, ci şi un spaţiu care să devină profund social, care să reprezinte în mod simbolic importanţa
demersului cultural ce i-a dat naştere. Clădirea concepută de Koolhaas acoperă 22 000 de metri pătraţi şi are în centru un uriaş auditorium, cu o
orgă de mari dimensiuni pentru concertele simfonice, un spaţiu ce poate primi 1 300 de persoane; acestuia i se adaugă un auditorium mai mic, cu o
scenă mobilă, o sală pentru cybermusic, un spaţiu pentru diverse workshopuri, o serie de laboratoare pentru cursuri de specialitate, o bibliotecă şi o
videotecă, precum şi o serie de spaţii pentru repetiţii şi pentru relaxare amplasate pe acoperiş.

Profilul exterior al clădirii intră într-o evidentă relaţie dialectică cu contextul urban, în special datorită constrastului ce se instaurează între forma sa
albă şi impunătoare şi vechile locuinţe din centrul oraşului, construcţii nobile, cu linii extrem de simple. Deşi la origine şi ea a fost o simplă casă: lui
Koolhaas i-a plăcut designul conceput pentru o locuinţă de mici dimensiuni şi l-a adus la scara unei veritabile inserţii urbane. Cu bază mai mică decât
partea superioară, Casa Muzicii are un aer elegant, în ciuda geometriei schematice a formelor şi a liniei precise a designului. Un soi de prototip al
noului oraş, clădirea pune în evidenţă o privire alternativă asupra spaţiului urban, dar într-un constant dialog cu celelalte repere ale oraşului.

Ambasadei Olandei de la Berlin Casa Muzicii din Porto

12
2.ZAHA HADID-arhitectura simbolica care porneste de la un motiv puternic

●faza plutire
●faza elemente liniare, patratice serpuitoare
●conceptie geologica
●sensibilitati semantice

La începutul carierei sale, Zaha Hadid a fost destul de puternic influenţată de limbajul modernist, dar de cel prim şi revoluţionar, cel al avangardelor.
Suprematismul lui Malevici şi al elevului său El Lissitzky, care a avut un rol important în conturarea esteticii Bauhaus, a fost transpus în arhitectură
sub forma unei explozii, a unei transformări radicale ce pulverizează forma. Picturile şi desenele din anii ’80 ale arhitectei londoneze sunt plasate
sub semnul deconstructivismului, formele arhitecturale fiind generate prin suprapuneri de layere ce imprimă ochiului şi apoi întregului corp ideea
de mişcare, de viteză. Un moment important în această trecere conceptuală de la desenul pur la spaţiul tridimensional, posibil construit, l-a
constituit instalaţia realizată în 1992 de Zaha Hadid pentru expoziţia dedicată Avangardei Ruse la Muzeul Guggenheim din New York. Arhitecta a
luat o pictură a lui Malevici şi a suprapus-o pe planul clădirii realizat de Frank Lloyd Wright, invadând muzeul şi creând planuri compozite, într-o
mişcare fluidă, spaţială.

Prima clădire de amploare construită a fost Remiza de Pompieri pentru Vitra (1989-1993), o firmă cu o tradiţie îndelungată în mobilierul
avangardist, de calitate. Silueta clădirii din Weil am Rhein a luat naştere din intersectarea liniilor de forţă generate de împrejurimi (dealuri, drumuri
etc.), iar structura liniară permite spaţiului să se adapteze diverselor funcţionalităţi fără a-şi pierde din fluiditate. Ermetică dintr-o perspectivă
frontală, clădirea îşi dezvăluie interioarele doar dacă este privită în mod perpendicular.

În anii ce au urmat, Zaha Hadid, partenerul său Patrick Schumacher şi ceilalţi arhitecţi din echipa lor au lucrat intens la o serie de proiecte, multe
câştigătoare ale unor concursuri internaţionale. Dintre acestea amintim Opera din Cardiff (Wales, Anglia), o clădire ce trimite formal către un colier
de „pietre preţioase” ce închide la interior o generoasă piaţă publică, şi Depozitul terminal Hoenheim-Nord din Strasbourg (Franţa), un joc
interesant de plăci, linii orizontale şi verticale, turnat în beton. În jurul anului 2000, proiectele aflate în construcţie sau finalizate au devenit din ce în
ce mai numeroase. Inaugurată în 2002, trambulina de schi Bergisel din Innsbruck, un hibrid ce adăposteşte spaţii sportive extrem de specializate şi
spaţii de relaxare publice, a devenit repede o marcă a orăşelului-staţiune.

Muzeul de artă contemporană din Cincinnati (Ohio, SUA), aflat la intersecţia a două importante artere urbane, conţine spaţii pentru expoziţii
temporare, instalaţii, performance-uri (nu pentru o colecţie permanentă), precum şi săli de cursuri, birouri, un magazin, o cafenea şi spaţii publice.
Renunţând la „cubul alb” în care se expune arta, Zaha Hadid a conceput un spaţiu proteic, mereu suprinzător, care îl conduce şi îl atrage pe vizitator.
Multiplele perspective generate de contorsionările şi ruperile spaţiului îl îndeamnă pe vizitator la o explorare continuă, oferindu-i o experienţă
muzeală inedită.

Centrul Naţional de Artă Contemporană din Roma, un soi de „grefă urbană” a fost concepută ca o coajă a sitului. Cu o multitudine de spaţii publice
libere, clădirea se „dăruieşte” oraşului, devenind o continuare firească a acestuia. Construcţia pune din nou în discuţie spaţiul muzeal neutru şi alb,
generat de utopia modernistă, şi încearcă să dinamizeze expunerea printr-un permanent dialog interior-exterior, ce are ca punct de plecare
elementul „perete/zid”. Un proiect din aceeaşi categorie este Extinderea Muzeului Ordrupgaard din Copenhaga, un loc unde Zaha Hadid a explorat
relaţiile formale dintre componentele muzeului şi grădina ce-l înconjoară.

De un mare succes s-a bucurat Centrul de Ştiinţă Phaeno din Wolsburg (Germania), un proiect conceput ca un obiect misterios care să stârnească
curiozitatea şi care să-i invite pe trecători să-l descopere. Situată într-o zonă specială a oraşului, în care se găsesc clădiri semnate de Aalto, Scharoun
şi Schweger, clădirea închide inelul central nordic al oraşului şi constituie o trecere către noua autostradă. Din punct de vedere formal, pune în
evidenţă o logică aparte a structurii volumetrice: etajele nu sunt aşezate unul deasupra altuia şi nici nu sunt „închise” de acelaşi acoperiş. Volumul
uriaş din beton este susţinut şi în acelaşi timp structurat de o serie de conuri în formă de pâlnie, unele folosite pentru acces, altele pentru iluminat.
Tot în Germania, la Leipzig, Zaha Hadid a realizat noua fabrică BMW, o clădire cu fome organice şi inovatoare, dar care la interior corespunde
perfect exigenţelor funcţionale.

Interesul pentru evoluţia oraşelor şi pentru contextul urban contemporan a determinat-o pe Zaha Hadid să abordeze şi proiecte mai mari, de
urbanism. Astfel, a conceput masterplanuri pentru mai multe oraşe, printre care Singapore şi Bilbao. În acelaşi timp, nu a lăsat departe nici cadrul
intim al locuirii şi a produs mai multe piese de mobilier şi amenajări interioare, în acelaşi spirit organic şi experimental (folosind în special Corianul).

În cele mai noi proiecte, Zaha Hadid a trecut de la betonul destul de rigid la materiale şi mai fluide precum sticla laminată, probabil o nouă etapă în
demersul utopic de a elibera arhitectura de constrângerile terestrului.

13
3. DANIEL LIBESKIND

Celebru arhitect deconstructivist

• Combină monumentele comemorative cu muzee funcţionale, pentru a spori simbolismul lucrărilor sale

Muzeul Evreiesc, 1998, Berlin, Germania

Faţada impunătoare placată cu zinc este compusă din planuri solide, străpunse de ferestre dispuse in zigzag, ceea ce permite folosirea
luminii naturale şi conferă un simbolism de factură istorică. Libeskind foloseşte unghiuri neregulate şi grinzi situate la mare inăltime pentru a
crea spaţii interioare imprevizibile, incluzănd axe inguste şi pasaje cavernoase. Arhitectul a trasat, de exemplu, ceea ce el a numit “Linia vidului”,
compusă din şase goluri care traversează zidul pe toată înălţimea lui, cu scopul de a simboliza absenţa din cultura germană a persoanelor dispărute
în lagărele naziste.

Memorial Ground 0
Daniel Libeskind a fost ales pentru reconstrucţia “World Trade Center” din New York. Proiectul lui era menit, pe de o parte, să amintească tragedia
din 11 septembrie, dar să insufle şi speranţă. Amintirea este simbolizată prin păstrarea “Ground Zero” în subsol, “Fundaţiile Memoriei”. În timp ce
speranţa în viitor era reprezentată de un turn, “Freedom Tower”, cu o înălţime de 541de metres, devenind cel mai înalt turn locuit din lume. Tot
simbolic, în fiecare an, în 11 septembrie, turnul ar fi luminat de soare fără nicio umbră de la ora 8.46, cea a primei lovituri, la 10.28, dărâmarea celui
de al doilea turn.

Muzeul Imperial Militar- Manchester

Cladire eclatanta, imbracata in aluminiu, reprezinta trei cioburi dintr- un glob explodat reasamblate. Cele trei fragmente se intersecteaza și se unesc
la diferite unghiuri, fiecare reprezentând un alt element : pamant, aer si apa. Aceste trei cioburi reprezinta conflictele care au fost purtate de
bărbați și femei pe pământ, cer și mare. Ciobul Pământ formează spațiul muzeului, semnificând tărâmul pământesc lipsit de conflicte și războaie.
Ciobul aer servește ca o intrare dramatică cu imagini proiectate, observatoare și spații de învățământ care prezintă partea intangibila emoțională a
războiului. În cele din urmă, ciobul apă formează platforma de vizualizare a Canalul, cu un spatiu de restaurant, cafenea, spatii pentru reprezentatii
artistice.

4.JEAN NOUVEL
Jean Nouvel îşi construieşte fiecare proiect plecând de la un concept pe care îl întoarce pe toate feţele, pentru ca, în final, să-l simplifice şi să-l
condenseze într-o imagine. Referinţele la ideea originară se traduc în elemente ce fac apel la procesele clasice ale analogiei, metaforei sau
metonimiei: peretele de „moucharabieh” mecanice ale Institutului Lumii Arabe din Paris (cea mai evidentă dintre numeroasele aluzii pe care
clădirea le face la arhitectura orientală), construcţiile portului din La Corogne (care amintesc de nişte containere), muzeul Guggenheim din Tokio (al
cărui corp, acoperit cu cireşi care înfloresc, trimite la pasiunea japonezilor pentru natură), antracitul negru al Palatului Justiţiei din Nantes etc.
De fiecare dată, Nouvel se agaţă de o imagine şi o împinge până la ultima frontieră. Acest tip de literalitate îl împiedică însă pe „cititor” să mai vadă
sensul acolo unde l-a văzut arhitectul: când totul este spus, nu mai rămâne nimic de imaginat.

Pentru Nouvel „arhitectura este o pietrificare a unui moment de cultură”, clădirea propriu-zisă nu e decât o reproducere a unei imagini, redarea ei
fidelă în spaţiu. Este însă trecută sub tăcere „producerea” acestui spaţiu: contextul economic, aproprierea sa, munca pe care o necesită folosirea lui.
Arhitectura marca Jean Nouvel poate fi astfel pusă sub semnul unei „estetici a miracolului”, a unui inefabil ce redă spaţiului condiţia sa metafizică.

- creeaza un limbaj pregnant individualizat, delimitându-se atât de stilistica modernismului, cât şi de cea a postmodernismului.
- chiar dacă a împrumutat elemente formale tradiţionale, Nouvel a reuşit să proiecteze clădiri care şochează vizual, care trec peste constrângerile
obişnuite ale arhitecturii.
-Deşi acordă o importanţă capitală contextului, considerat a genera fiecare proiect, se poate observa un soi de continuum stilistic şi de la un proiect
la altul, principiile recurente fiind transparenţa, umbra şi lumina.

•Institutul lumii arabe, Paris

Constructia reprezinta un simbol de cooperare si schimb cultural intre Lumea Araba si Franta, incorporand spatii de expozitii, un muzeu, o
biblioteca, un restaurant ce serveste preparate libaneze si o hala cu 300 de locuri.
-cea mai contextualista cladire
-fatada institutului, creata din mii de mecanisme din otel in forma de iris, care se deschid si se inchid in functie de puterea
soarelu
-curte tapetata cu granit
-intrare cu semne din Coran
-corp de cladire decupat circular cu o fanta
-fatada cortina cu serigrafii care se schimba

•Sediul Cartier, Paris

- panouri de sticla sustinute de elemente metalice -> vegetatie dupa sticla
- imagine afina cu parcul din apropiere care se reflecta
-nu exista o limita precisa intre casa si parc

•Extindere – Muzeul Reina Sofia, Madrid

Cu acoperişul său „plutitor”, aproape organic, şi cu interioarele de un roşu aprins, clădirea lui Jean Nouvel se distinge sub soarele arzător al
Madridului. Noul complex ocupă un spaţiu nu foarte generos în partea de sud-vest a vechii clădiri, o poziţie urbană mai degrabă ingrată. Cu atât mai
mult s-a dovedit inspirată decizia arhitectului francez de a se concentra pe spaţiul propriu-zis al muzeului, îndreptând întregul proiect către interior.
De altfel, unul dintre principiile declarate ale lui Jean Nouvel în ceea ce priveşte acest proiect a fost acela că noua clădire trebuie să stea în umbra
vechiului muzeu, care va rămâne dominant şi va fi pus în valoare. „Inserarea unei mostre de arhitectură contemporană într-un sit mai vechi nu este
niciodată complet finalizată, nu-şi atinge scopul dacă nu determină re-evaluarea arhitecturii înconjurătoare şi, în acelaşi timp, dacă nu reuşeşte să-şi
dobândească propria valoare în contextul în care a fost creată.”
•Extinderea Operei din Lyon
Pentru a mări și renoveza opera din Lyon, Nouvel păstrat fațada din secolul 19 și a adăugat un acoperiș de sticlă arcuit și șase nivele de subsol.

14
S-au adus 4 critici:
1. METABOLISTII – 1959
- ataca dualismul occidental, care atinge segregarea in toate planurile
- separarea dintre parte si interg
- segregari functionale in cadrul orasului occidental
- purismul functionalist e considerat de arh japonezi o forma de segregare
- separa arhitectura in doua tipuri: efemere, ce se pot schimba si perene ce nu se pot schimba;
- identitatea omului, arhitectura umanista pura;
Arhitectuta metabolista
- separa arhitectura in parti pe baza semnificatiei - reclama diferenta spatiala pe baza semnificatiei - semiologia arhitecturala

Umberto ECO - TRATAT DE SEMIOTICA

Arhitectura capabila de crestere si schimbare;
Arhitectura “self-aid”- oamenii participa la planificare; aceasta idee corespunde conceptului de efemeritate a tuturor lucrurilor; tehnologia si omul
nu sunt la poli opusi ci intr-o relatie simbiotica; traditia japoneza – identitate - simbioza trecut viitor;
- simbioza- semnificatie dubla, multipla;

Metode – tehnici – KUROKAWA :

- in idea arhitecturii simbiozei:
1. valoare egala intre parte si intreg;
2. externalizarea spatiului interior si spatial exterior;
3. spatial interior + coaja;
4. elemente eterogene pentru a produce semnificatii multiple;
5. dec. occident-orient, trecut-prezent, popular-cult
6. accentuarea detaliului ca textura, pentru tuseul sentimentelor si spiritualitate;

2. CRITICA TENDINTA DE UNIVERSALIZARE

- apare in anii 50 odata cu tendintele de egalitate, accesul maselor la putere (comunism, socialism)
- in arhitectura - idei tipizate banale
- aceste identitati functionale tip au devenit aceleasi pe tot globul si au distrus semnificatia, devin banale
-2 categorii - arhitectura locuinţei de masa,sărăcită la propriu, ultratipizată, sterilă si ultima expresie a Stilului Internaţional golit de
semnificaţie, nu mai putea fi numita arhitectura, influenţând puternic alienarea generala a societăţii;
- arhitectura reprezentativa,opulenta si supraîncărcata ornamental, jalnic si gigantic monument al unei puteri

3. CRITICA PRIVIND IERARHIA

- ierarhizarea incepe din Renastere
- e o gandire nedemocratica
- ierarhia ca : - structura - spatiu;
- intreg - parti;
- eficienta - rezultat
Van Eyck “casa e un mic oras iar orasul e o mare casa”;
Casa = oras; orasul = stat; individual = societate; arhitectura—intreg = parti;
- gandirea simbiozei = consensuala, democratica
- creeaza un mediu de tranzitie, de consens
- este o gandire triatica
- spatiul de mediere, neutru, este a 3-a parte
- ideea flexibilitatii arhitecturii
- ataca modernismul occidental
- prima aparitie in Occident e facuta de Team X, considera ca arhitectura trebuie sa primeasca idei proaspete, arh este identitara pt fiecare cultura,
calitate nu cantitate
Echipa TEAM X
1. PETER SMITSHON
2. ALDO VAN EYEK
3. JACOB B. BAKEMA
4. JAMES STIRLING
5. GIAN CARLO DA CARLO
6. CHRISTOPHER ALEXANDER
7. ROYANAMONT
8. KISHO KUROKAWA (despre crestere, schimbare, identitate)
9. PETER COOK
10. ALISON SMITSHON

4. materialismul
- frumusetea = permanenta
Occident = plenitudine materiala, bani;
Orient NAGARYUNA - doctrina constiintei singure
- in anul 30 – SAMDHINIRMOCANA – SUTRA - lucrare a gandirii budiste despre gandirea singura , spiritualism;
- transienta lumii - frumusetea si functia sunt manifestari de cod ale constiintei;
- “neutralitatea morala neamenintatoare”- impartire tripartita bine, rau, neutru;
- Cultura MAHAYANA - calitatile spatiului

15
9. Simbolism baroc si simbolism contemporan (asemanari si deosebiri)

ASEMANARI

●eliberare spatiala
Barocul- eliberare spatiala de regulile si conventiile arhitecturii premoderne, de geometria elementara si opozitia interior-exterior
Sec XIX- a doua mare ,,eliberare spatiala’’ prin noile exigente ale fierului si betonului armat

Comparatie baroc-postmodernism

●simbolistica-> alegorizare – simboluri heraldice

-baroc-familia Barberini-simbol albina-> capela sub forma unei albine
-postmodernism- R. Venturi-arh simbolica- ex Casa Vanna Venturi - constructie de mica dimensiuni bogata in intelesuri
-semineu-simbol domestic vechi de cand lumea
- forma acoperisului-duce cu gandul la un fronton
clasic
●prioritatea acordata spatiului public fata de cel privat
-baroc-Biserica Sapienta- are o exedra care este in axul pietei publice desi planul biserici este diagonal fata de aceasta, astfel spatiul public
are o importanta mai mare
-postmodernism: -Designul urban s-a dezvoltat la sfarsitul anilor 1960 ca o critică la mediului construit produs de arhitectii modernisti,
urbaniști, arhitecți. Astfel majoritatea principiilor de design urban contemporan sunt , prin urmare, produsul gândirii
postmoderne.

●ambiguitate, ambivalenta, dualitate,policodare

Baroc- Piata San Pietro- pavata total, fantana in mijloc,inconjurata de portice
-colonadele- brate care cuprind omenirea
Piata Capitoliului-cladire noua identica cu cea veche
Postmodernism- sensibilitatea pentru contextul cladirii
-policodarea arhitecturii
- Clădirea Sony din New York face acest lucru foarte bine. Clădirea este un zgârie-nori înalt, care aduce conotația de
tehnologie foarte modernă. Cu toate acestea, partea de sus contrazice acest lucru, ea transmite elemente ale
antichității clasice. Acesta dubla codificare este o trăsătură predominantă a postmodernismului
● utilizarea trompe l'oeil
-Clădirile postmoderne uneori utiliza trompe l'oeil, creand iluzia de spatiu sau adâncime unde aceastea nu existata de fapt, așa cum
faceau pictorii romani.Portland Building (1980) are piloni reprezentati pe partea laterală a clădirii, care într-o anumită măsură, par
a fi reali, dar nu sunt.

●egalitate dintre parte si intreg

-baroc-atentie acordata detaliilor-elementele dominante- aspectele decorative, nu doar structura
-postmodernism- metabolism- Kurokawa a explicat că atenția acordată detaliilor în activitatea japoneză deriva din încercarea de a
exprima individualitatea.In Japonia executarea detaliilor a fost un proces de lucru, nu de la întreg la părți,
dar de la părți la întreg. Ca urmare, arh japonez continuă să fie insuflat cu o preocupare pentru detalii
fine, care poate fi văzuta în arhitectura contemporană, artă și industrie.
●Compozitia arhitecturala
-baroc-Borromini, San Carlo alle Quattro Fontane- complexitate- compozitia interiorului deriva din combinarea unui triunghi, a unui cerc
si a unui oval, fiecare cu rezonante simbolice si unificarea lor sub un dom eliptic
-postmodernism- formele functionale si formalizate ale stilului modernist sunt înlocuite: stiluri se combina, forma este adoptată de
dragul ei, și apar noi moduri de a vedea stiluri familiare și spațiu din jurul lor
●desprinderea formei de functiune
-baroc-sculpturi exagerate ca marime, elemente vegetale, curbe si contracurbe , desprinderea anumitor elemente de fatada
-postmodernism- in conceptia planimetrica si volumetrica se renunta la formele geometrice simple, clare => joc rafinat de imbinari de
corpuri

●arhitectura simbiozei
- baroc - . Kisho Kurokawa, in studiile sale despre filosofia simbiozei releveaza cu mare putere de convingere ambiguitatea sensului
piesajului artei baroce in special in pictura: atractie-respingere in "Facerea lumii" a lui Michelangelo unde "sensul emoţiei si
atmosferei apropie arhitectura de creaţia poetica."
-dobandeste un sens psihologic
-preferinta pentru elemente scenografice
-elem. de sculptura
-asimetrie, dezordine
-imbinarea arh, pictura, sculptura, jocuri de apa
-caracter dinamic
-legatura organica intre sp int si sp ext
-metabolis -Kurokawa-schimbare de paradigmă în evoluția noii ordini mondiale din mai multe perspective:
1) trecerea de la eurocentrismului la simbioza diverselor culturi, de la Logoscentrism și dualismul față de pluralism, la o
simbioză de pluralitate de valori
2) de la antropocentrism la ecologie, simbioza de diverse specii;
3) o schimbare de la societate industrială la societatea informațională,
4) trecerea de la universalism la o epoca a simbiozei elementelor diferite,
5) o schimbare de la epocamașină la epoca principiului vieții.

●externalizarea spatiului interior si interiorizarea spatiului exterior

-grila din postmodernism ia locul elementelor arbitrare gratuite din baroc
-revolutia gandirii spatiului
16
●diferentierea dintre spatiului interior si anvelopanta
-anvelopanta nu exprima sincer functiunea interioara

●ambiguitatea
Eugenio D'Ors "Lo Barocco" - interpreteaza din prisma abiguitatii - forma de expresie folosita in baroc
"Alungarea din Rai" - Capela Sixtina – Michelangelo- Dumnezeu intinde mana spre Adam- autorul a pictat astfel incat nu iti dai seama
daca gestul semnifica respingere sau acceptare
"Adoratia Pastorilor, El Greco"- sens ambiguu de plutire- Iisus pluteste in spatiu dar nu se stie daca coboara sau urca
"Noli me tangere" – Coregio - respingere sau investire cu un dar

DEOSEBIRI
●Decorului realist-socialist/postmodernist îi lipseste însã dramatismul mistic si militant al barocului. Destinat poporului/publicului, acum decorul are
o tendintã descendentã: el aratã "maselor largi" fundul jobenului: nimic nu se aflã dincolo de formã.
●postmodernism-> dezvoltare mult mai mare din punct de vedere tehnologic-> fantezia arhitectului e exprimata prin tehnologie
●postmodernism-> dezvoltarea bazei teoretice a arhitecturii ->deconstructivismul ca expresie a unor noi concepte

17
10.Ecuatii ale modelului semiotic
DEFINITII ALE SEMIOTICII
DEFINITIA LUI SAUSSURE(pionier al semioticii moderne)
Conform lui Ferdinand de Saussure „limba este un sistem de semne ce exprimă idei”[2], comparabil cu alte sisteme omoloage precum
codul morse, limbajul surdomuților etc.
El denumește prin termenul semiologie știința care ar putea să studieze sistemele de semne, de la grecescul ( semeion = semn, logos =
ştiinţă). „Ea ar putea să ne spună în ce constau semnele, ce legi le guvernează.
Semiologia(semiotica) este parte a psihologiei sociale , ea fiind “o stiinta care sa studieze viata semnelor in cadrul vietii sociale

E1: Relatia SEMNIFICANT <-> SEMNIFICAT

Ferdinand de Saussure
Semnul este definit de Saussure prin doua entitati: semnificantul si semnificatul, ca o
“entitate psihica cu doua fete”.
Teoria semnului, ca asociere prin gândire a unui semnificant (imaginea mintală, vizuală sau
auditivă) și a unui semnificat (concept, adică reprezentarea mentală).

Cele două săgeţi din reprezentarea saussuriană a semnului lingvistic reprezintă relaţia dintre
semnificant şi semnificat şi poartă numele de semnificaţie.

E2: Triunghiul lui Pierce

CHARLES S. PIERCE
-numește semiotică disciplina care are ca obiect fenomenele semiozice (de semnificare). În concepția lui Peirce, semioza este o relație
triadică între semn, obiectul său și interpretantul său.

E3: Dualitate- formula lui Hjelmslev

Louis HJELMSLEV
Semnul

expresie continut

forma expresiei substanta expresiei forma continutului substanta continutului

(obiectul artistic discutat) (materia->pictura-culori, arh-volum) (in ce tipologie intra) ( ce exprima,la ce se refera)
Floare albastra Cuvinte Elegia Tristete din iubire
Centrul American Paris-Gehry Piatra Centru cultural Volum ce sugereaza ludicul

E4 Reintegrarea triunghiului lui Pieirce într-un triunghi cultural- Triunghiul lui U. Eco
UMBERTO ECO
Face analiza producerii de semne la omul primitiv. Daca o fiinta – ia o piatra si sparge o nuca pt a se hrani – nu se produce cultura.
- Ca sa fie act de cultura, acesta trebuie sa indeplineasca 3 conditii:
1. daca fiinta vie este o fiinta ganditoare, ii confera pietrei o functie noua
2. daca schimba functia pietrei, ii da un nume (de exemplu piatra de spart nuci) – indiferent de limbaj sau numai gandita
3. fiinta ganditoare e in stare sa recunoasca piatra sau alte pietre cu functii asemanatoare

- Saltul uman de la biologie, antropologie la cultura se face prin

semnificare

18
 E5. Formula lui Damboianu
ANTON DÂMBOIANU

semnificat semnificant

- (ansamblul + portanta + variabilele) A.P.V. Ξ A.U.R. (actiunea umana de referinta)

- relatia dintre A.P.V. si A.U.R. pune in evidenta un semn (semnul de arhitectura)
- Exemple:
ansamblu portanta variabile
San Pietro-intraga cladire+piata Piata->colonade Transparenta->limitare permisiva->portice
Iluminarea holului unei sali de spectacole Corpurile de iluminat Candelabre cu brate
fatada Plin/gol,traveatia

19
 11. MODELUL COLOCĂRII ( integrator, parametric )

 În contrast cu modelul transformațional, care relevă artisticitatea şi cu cel semiotic, care ne apropie de rațiunea funțională, modelul integretor
evidențiază faptul că arhitectul creează totaltăți.

 Prin intermediul modelului integrator arhitectul cauta o realitate noua, complet diferita de suma constituentilor, rezultat al unui efort de
creatie

 Colocarea (compozitie, compunere, punere la un loc) = termen matematic ce presupune un număr de constituenți prin care se ajunge la un
rezultat. Este un proces de creație artistică care presupune o decizie majoră înainte de a începe demersul.

 Colocarea elementelor nu se face la intamplare

-presupune combinarea mai multor termeni după o regulă => ansamblul rezultă din colocarea constituenților după regula de compozitie
-ansamblu=constituenti+regula

(C1 + C2 +…+ Cn) + R = A (Constituenți + Regula = Ansamblu) – regula lui Anton Dâmboianu

Sau procesul invers de descompunere, de descoperire a regulii şi constituenților unui ansamblu

A= (C1 + C2 +…+ Cn) + R (Ansamblu = Constituenți+ Regula)

 exista 2 mijloace de studiu

- analiza – desface un fenomen pe bucăți (=depresurizare)
Depresurizare = capacitatea de a vedea mult în puțin. Daca spargem un balon plin cu gaz roşu atunci toată camara se umple
cu gazul respectiv. Făcând acelaşi lucru cu o figură, eliberând presiunea din ea, înseamna că depresurizăm figura.
- sinteza – reprezintă comprimarea informațiilor (=presurizare)
Arhitectul caută legea de compoziție care să asigure apariția unui ansamblu armonios, uzând de toata capacitatea lui pentru
descoperirea regulii de ansamblu, adică face din mult puțin prin presurizare.

- definitii conjunctive – fac abstracție de mediul înconjurator, vin din interiorul figurii într-un mod intrinsec (arhitectura istorica – e o abordare
conjunctiva)
- definitiile disjunctive - privesc figura ca pe un subiect care descompus în doi constituenți scoate în evidență de fiecare dată o structură contextuală
(arhitectura modernă – e o arh. a mediului, a disipării, e disjunctivă)
- daca privim figura ca pe o concentrare vom avea definitii conjunctive; privind-o ca pe o iradiere -> definitii disjunctive

Exista 4 argumente in sprijinul modelului de creatie

1. modul de organizare a proceselor mentale emisfera

-stanga- structuri secventiale, raționalul, analiticul
-dreapta-structuri cancomitente integratoare, intuiții, stări afective
Astfel emisfera stângă – domeniul ştiințelor exacte, în cazul modelului nostru cu constituenții
în timp ce
emisfera dreaptă – gândirea integratoare(holistică) , ansamblică
În acest caz este importantă regula pentru că ea încearcă creeze cu elemente din emisfera stângă(constituenți) „ceva” de tip holistic(un întreg)

2. Paradoxul lui Karl Pooper (sociolog şi filozof englez): cu cât nr. constituenților este mai mare, cu atât probabilitatea este mai mică de a găsi
ansamblul (imaginarul creşte odată cu diminuarea cantității de informație)

3. Renascentistul L.B. Alberti: exista un singur aranjament armonios si perfect al partilor pentru fiecare lucru

4. Aristotel: trebuie sa preferam imposibilul care este verosimil, decat posibilul care este incredibil

20
12. EXEMPLE CONTEMPORANE DE COLOCARE

 În contrast cu modelul transformațional, care relevă artisticitatea şi cu cel semiotic, care ne apropie de rațiunea funțională, modelul integretor
evidențiază faptul că arhitectul creează totaltăți.
 Orice temă sau program de arhitectură descrie nişte constituenți; arhitectul trebuie să descopere regula după care aceştia dau ansamblul;
acest ansamblu este diferit în funcție de personalitatea fiecăruia.
Creația arhitectului este rezultatul unei sume de constituenți, o regulă şi euritmia fiecăruia (starea de gratie a artistului )
C1 +C2+ … Cn + R + E = creația
În general , în arhitectură există constituenți de ordin material ( material de construcție, forma, lumina, umbra, situl), de ordin fizic ( clima,
relief ), de ordin spiritual ( comanda sociala, comanda culturala ), de temă(birouri, administreție), de natură formală (acoperiş-terasă, ferestre-
bandă )
 Nu constituenții cer o regulă, ci regula alege şi leagă constituenții !!!
 Un exemplu interesant – modul în care Gropius şi-a gândit locuința prin colocarea a patru constituenți

 Un exemplu într-un enunț arhitectural – liantul constituenților la (E)1 – dispunerea MINI-MAX.

Se pune întrebarea „a fost epuizată ideea de cameră de zi?”, „Nu cumva camera de zi cuprinde mai mult”. Astfel prin aceste intrebări,
arhitectul începe să facă o depresurizare a ansamblului.
În procesul de creație diferiți şi varii constituenți se compun şi se descompun în efortul creatorului de a imagina un ansablu caracterizat de
unitate.
Se pot produce numeroase enunțuri, fiecare cu regula sa. Prin urmare arhitectul, în procesul de căutare, este obligat să producă relații care
converg către ansamblu¸ întrucât ansamblul nu poate fi atins prin simpla adiționare, adiționarea fiind considerată greşită.
Se lămureşte prin intermediul modelului integrator, că arhitectul caută o realitate nouă complet diferită de suma constituenților, rezultat al
unui efort de creație.

 Scaunul lui Marcel Breuer

(şezut +spătar+structura metalică) +
regula de îmbinare = scaunul final
 Locuința tip Marcel Breuer – parcurs
ierarhic,relațiile exterior-interior-grădină
(ext-vestigul-hol-logie-terasă-grădină)

21
 13. PROPRIETĂȚILE OBIECTELOR (7)

1. Impactul fizico-corporal - cele mai simple forme – ceaşca de cafea – proprietăți refexive – se autodefinesc
2. Conținător de funcție - destinat şi configurat a.î. să permită o funcțiune(ex. să rețină cafeaua sau alt lichid)
3. Integritate fizico-chimică
4. Tranzitivitate - trebuie să folosească un intermediar creta (+tabla pt a transmite mesajul), scaunul
5. Asociativitatea
6. Terminalitatea - obiecte terminale - au nevoie de un impuls de putere, energie ex: racheta cosmică, radio, tv
7. Consonante - forme la care rezonăm / obiecte de arta / forme - transmit emoție, produc plăcere estetică

Formele deconstructivismului – cele mai agresive

Formele postmodernismului – Fr. O. Gehry, Zaha H. – forme fluide – nu sunt agresive

 Proprietățile formei
1. Forme conforme (ergonomice) – ex. mâna curentă ; treptele
- noțiunea de ergonomie(ergon-muncă şi nomos -lege) – lansată în 1949 dar are ca precursor
taylorismul (sec XX) – filozofia benzii rulante.
2. Forme corespondente - asocierea cu o anumită funcțiune

 Proiectarea produsului este văzută ca 3 determinante în echilibru

1. Funcția - exprimă destinația produsului; influențează ansamblul prcesului creator
2. Structura - modul în care este dispusă materia în vederea configurării obiectului
3. Forma - conturul aparent al materiei

 4 componente: -geometrie constructiva a unor obiecte- linie, volum, suprafata, dimensiuni

- material- fiecare material- trait cu anumite incarcaturi, unele codificate
- textura- lucios, mat, rugos, culoare
- tehnologia- artizanala, traditionala, locala, de varf

 Ornamentul - aplicat – rol pur decorativ

- obiectul funcțional atractiv şi estetic prin formă în sine

22
14. Grade de delimitare a spațiului şi efecte psihologice

<> Spațiul din jurul nostru este neomogen

- cel mai apropiat de subiect este foarte dens şi se numeşte spațiul intim

- următoarea densitate spațială, spațiul personal

- spațiul familial
- spațiul comunitar
- spațiul social este mult mai rarefiat, dar f. Important. Prin intermediul lui
persoana umană se simte înglobată în mediul pe care în controlează.
Prin urmare structura spațiului ambiental este egocentrică (radiocentrică)

Grade de delimitare a spaţiului

Configurarea spaţiului se realizează prin dislocarea ambientului în trei zone:
partea zenitală, partea parietală şi partea portantă.
Configurarea spaţiului (în regimul/starea expectativ(ă)) - reductibile la 6 structuri:
1. Spațiu fără limite spaţiale – rezultă maximă libertate de mişcare, manifestare,
spaţialitate.
- spaţiul este caracterizat de o presiune nelimitată asupra noastră; poate
crea o stare de nelinişte, agorafobie – frica de spaţiu infinit deschis.
2. Spațiu de tip colț
3. Spațiu de tip coridor - o stare dispoziţională susţinută de dilema înainte-înapoi
4. Spațiu de tip logie – spațiu de tranziție interior-exterior; microclimat pozitiv:
specific lumii mediteraneene: invită la repaos
5. Spațiu de tip curte - în care se realizează o mişcarre circulară de închidere, are
închidere parietală totală; ex: curtile chinezesti
6. Spațiu de tip cutie - cazul închiderii totale,caracterizată prin efectul interiorităţii.
Produce 2 senzatii: de protecţie, izolare, intimitate sau de oprimare, claustrofobie
Cele 6 structuri claustromorfice îmbracă forme particulare (diferenţieri stilistice) funcţie de aria culturală
în care apar.

Ieşirea din expectativă – impune angajarea mecanismului locomotor; Pătrunderea fizică în ambient şi
relaționarea cu mediul este starea itinerantă , în care intră orice fel de acțiune umană
Regimul asimilant - eul trăieşte în mediu într-un dublu schimb cu acesta.
(Imaginarul lucrează sub imperiul a 3 regimuri: expectativ, itinerant şi asimilant)

23
15. Nivele simultane ale percepției

 Imaginarul uman este alcătuit din spațiul perceptiv, spațiul conceptual şi spațiul afectiv.
 Datale obiectului ajung în interioritatea subiectului direct din spațiul exterior devenit, prin prelucrări psihologice, spațiul perceptiv.
 Percepția spațială a fost desfăcută analitic astfel unitatea spațiului perceptiv se descompune în 3 momente:
1. ochiul realizează o percepție globală descriptivă imprimându-i un caracter omogen continuu. Acestei percepții îi corespunde
geometria euclidiana.
2. eul se revarsă, se proiectează în exterioritate. Este momentul de proiecție inversă, empatică, căreia îi corespunde geometria
proiectivă cu cele 2 tipuri de transformări: proiecția paralelă şi proiecția conică.
3. exterioritatea pătrunde in interioritate, eul se revarsă în ea şi se naşte o sinteză. Este momentul structural, caruia ii corespunde
geometria topologică cu tipul specific de transformare, deformările continue.
Disocierea acestor momente perceptive nu este posibilă în realitate.

 Impactul vizual are loc în două ipostaze distincte: una statică şi una dinamică.
- Percepția statică este acel mod de a privi in care figura este angajată în ipostaza ei de non-devenire  imaginea ca o centralitate
care isi extinde energetic razele spre o limita.
- Percepția dinamică angajează mişcarea şi pune în evidență 2 tipuri de structuri: formativă şi contextuală.

 Educatia vizualitatii duce la constientizarea actului perceptiv.

Sp - spatiul perceput
Sc - spatiul conceptual
Ss - spatiul simbolizant afectiv
Sob - spatiul obiect
Sr - spatiul real
Sn - spatiul natural

- procesul de creatie transfigurează percepțiile, iar obiectul de arhitectură se integrează → un proces

permanent de deductie, transfigurare
Sob(spațiul obiect) - filtrat de subiect

- relatia om-natura (mediu): grade diferite de miscare, perceptie, concept.

- ambientul = spatiul perceput, permite o anumita concretețe: - conotatie spiritual

Atitudinea față de opera de artă

- perceptivă - pasivă
- empatetică (simpatetică): implicare, participare afectivă
- activă - formare de atitudini selective
- reactivă - neutră
- ejectivă, respingere
- asimilantă, acceptare

24
16. Modelul imaginar – Imaginarul la Sartre, Piaget, Durand şi Lupaşcu

JEAN PAUL SARTRE JEAN PIAGET GILBERT DURANT ŞEFAN LUPAŞCU

Imaginarul= stare de conştiință Ocularitatea imaginii Imaginarul este simultan obiect si
subiect

Imaginarul este un datum imediat Profunzimea imaginii Libertatea imaginii

Spontaneitatea imaginii Ubicuitatea imaginii Imaginea e simultan reală şi ireală

 J.P. Sartre - fenomenolog existențialist

Pentru Sartre structura triadică a imaginii arată aşa:
1.starea de conştiință: un mod de a fi, de a trăi
2.imaginarul = datum imediat: cubului imaginat îi surprindem toate cele 6 fețe, în timp ce cubului real nu îi putem percepe toate fețele
3.spontaneitatea imaginii = capacitatea imaginarului de a face să ființeze forma cerută,dorită. Forma poate să dispară şi să reapară;
imaginarul îşi relevă aspectul de a fi sau a nu fi

 Jean Piaget – genetician

Distinge 3 faze în modul de formare a imaginarului uman:
1.ochiul percepe entitățile spațiale → spațiul destructurat
2.ochiul construieste rapoarte → structuri asociative, relația dintre entități
3.imaginarul construieşte analogii, similitudini, duce la înțelegerea spațiului, reduce pluralitatea la o identitate

 Gilbert Durand - critic de artă, antropolog ca formație

Proprietățile imaginii:
1.ocularitatea = capacitatea omului de a transforma orice fel de senzatie in imagine
-relație inversă (prin sinestezie): vizualizarea muzicii
2.profunzimea → relatie puternic condiționată de realitate
-conduce la necunoscut, generează stări şi presiuni interne.
3.ubicuitatea (=Atribut al divinității de a fi prezent peste tot în același timp)
= capacitatea psihicului uman de a se plasa în diferite planuri în acelasi timp
-ubicuitatea axialitatii: stâlpul casei (sacru) - axis mundi

 Stefan Lupascu - filozof român

Vedea imaginea cu următoarele calități:
1.imaginea interoară este simultan subiect şi obiect.
-o stare care defineste ambiguitatea imaginarului
2.libertatea imaginarului: în formarea imaginii intervin doi termeni: actualitate – potențialitate, într-un fenomen prin care imaginea este
actualizata ca fiind anterior o stare potențială
3.imaginea este simultan reala şi nonreală - imaginea ştie că nu este realitate, dar conştiința conştiinței (?) o trăieşte ca pe o realitate.

25
17. Teoria axelor şi a formei închise !-3sub.

Verticalitatea, centralitatea şi perimetralitatea sunt expresii/structuri/arhetipuri imaginare ale regimului expectativ

Regimul expectativ dechide arhitecților 3 mari probleme: TEORIA AXELOR (aplicăm prin ea judecăți de ierarhizare), TEORIA MONUMENTALITĂȚII
şi TEORIA FORMEI ÎNCHISE.

Teoria axelor se bazează pe relația dintre starea dispozițională şi cea situațională.

La o fereastră dispunerea şprosurilor pe orizontală dă impresia de deschidere, în dimp ce dispunerea lor pe verticală are efect de închidere a
spațiului. Prin urmare teoria axelor trebuie începută de la relația corporalității umane cu mediul. Prin rotirea capului şi cu ajutorul axelor vizuale
omul controlează spațiul care capătă, în acest fel, o structură.
În mod automat, comportamentul omului generează frontalitatea şi flancurile.

 Axele vizuale
- se percep vizual
- simțite ca date obiective.
- vorbim despre axa pătrătului, axa triunghiului, axa pieței deşi ea nu aparține figurii în sine.
- aceste axe sunt proiecțiile psihologice ale axei vizuale proiectate de om
!- în culturi diferite axele-trăiri şi întruchipări plastice diferite.
- Ex. – Acropola Atenei – după ce urci, perspectiva înseamnă trăire spirituală;
- Ex. - combinație cu perspectiva greacă= persp. renascentistă – aduce oprirea ca stare de meditație şi centru de interes;
- Ex. – templele antice egiptene – procesiune, perspectivă de capăt susținută de un traseu ritmat.

 Axa funcțională
- se percep doar daca sunt parcurse (ex –teatre- 2 fluxuri –public +actori ;;; fluxul de producție)
- rezultanta unei judecăți de valorizare
- ierarhizare a funcțiunilor

 Axa conceptuală
- nu se percep ex- axa transcendentă

- surprind omul în interioritatea lui

- sunt trăite ca o evoluție pe traseul verticalei:

Ideea fundamentală =axioma

Idei argument

Idei operant

proiect

TEORIA FORMEI ÎNCHISE

 Terminarea pe verticală a volumului

- a impus cornişa, aticul, frontonul, cupola – ca mode de rezolvare a terminalității
- acoperişul-terasă contrazice structura acoperişului
 Întoarcerea pe colț - este rezolvarea marginalității în plan vertical
- colțurile întărite, contraforții, marcarea colțului / arh. Modernă – anularea colțului
 Ancadramentul - mod de a trata golul
 Prioritatea frontalității, expresia monumentalității – dominantă, contrast, simetrie
 Articularea volumelor – volume majore şi volume minore – de fapt ierarhizare
 Motivul central, mulurile

- relația cu terenul – tectonica – arh. Modernă a contrazis acest principiu
- traveația verticală –ritmare a fatadei
- traveația orizontală – apare după modernism;
- ferestrele bandă contrazic traveația verticală.
26
18. Limbajul culturii şi al tehnicii. Distanțarea

- ruperea de natură – distanțare a capacităților umane

- dezvoltarea culturii şi a civilizației
- tendința de a exporta din endosomatic în exosomatic
- scrierea
– apare când vorbele nu mai erau de ajuns
- în piatră – pt. a lăsa moştenire generațiilor viitoare
- primele scrieri – greu de descifrat

3 etape ale existenței umane:

- perpetuarea speciei – hrană şi înmulțire
- folosirea manualității, animalelor, forței apei şi vântului
- tip de viață „maşinal” – clădiri ce servesc unui scop
- forța motrică – apariția tehnicii – electricitatea, becul, automobilul, cumunicarea la distanță

- gândirea abstractă – interfață între cultură şi civilizație – ex. Opera lui Jules Verne – anumite aspecte pe care le-a imaginat s-au realizat

Comportamentul endosomatic în viziunea antropologilor este

 În paleolitic se poate imagina o fază de evoluție în care omul îşi rezolvă toate comportamentele endosomatice numai cu ajutorul mâinilor. În
această epocă de manualitate în instrumentul endosomatic, erau colocate mâna şi unealta.
 Modul de existență al hominizilor a impus începerea procesului de distanțare, a cărui primă etapă este apariția uneltelor manuale. Este
momentul hotărâtor în care începe migrația, exportul proprietăților endosomatice în exosomatic (relaționat cu ceva din exteriorul corpului).
 Randamentul scăzut al acestor unelte a impus scoaterea energiei motrice (forță care pune în mişcare) în afara corporalității, prin utilizarea
animalelor, a energiei apei şi vântului. Apar încă din antichitate maşinile semiautomate care pot fi pornite sau oprite la dorință.
 Evoluția nu s-a oprit aici. Pasul următor constă în exportarea proceselor de gândire. Este ideea domnului Jacquard, care adaugă maşinii de
țesut cartelele perforate. Acest procedeu se generalizează. Pe lângă memorie şi organe de execuție, astăzi maşina are posibilitatea de a-şi
controla programul şi de a produce programe inedite. Cu alte cuvite omul a reuşit să doteze maşina cu un corp cerebral.

Gândirea a găsit suprtul necesar în sistemul de articulare al semnelor care este LIMBAJUL
Prin oralitate conținutul trece de la individ în MEMORIA COLECTIVĂ.
 Primul pas al migrației a fost trecerea gândirii în cuvânt. Astfel transmiterea se făcea direct de la un individ la altul, în cadrul familiei, prin
intermediul preoților(cult), barzi (tradiții).
 Pasul următor – gândul a putut fi imprimat pe un suport stabil cu ajutorul scrierii; inventate de culturile antice sedentare, generatoare
de urbanizare. În aceste culturi a apărut necesitatea ca memoria colectivității să fie păstrată pe un suport material.
 etapă importanta – naşterea „Galaxiei Gutemberg” – apariția primei maşini de scris mecanizată. Cartea devine principalul instrument al
memoriei colective.
 Enciclopediile – seamănă cu automatele mecanice pt. că în ele cunoştințele funcționează ca un mecanism.
 Se pune problema orientării cititorilor - conținutul ideilor dirijat spre un tip de structurare a informației = FIŞA. Fişarea se
perfecționează - mai întâi fişee perforate, apoi memoria electronică

Tehnica şi limbajul = fenomene înrudite întrucât împreună constituie fluxul de migrație, de distanțare.
Urmărind funcțiunea istorică a casei, observăm că funcțiunea locuirii a parcurs un proces de izolare de mediu, pierzând pe parcurs contactul cu
natura. Procesul de distanțare printr-un flux artificializat este preluat şi de arhitectură.
La fluxul, la migrația inteligenței spre exterior se opune astăzi un reflux la nivel rațional, ambiental şi artistic într-un efort de redescoperier a
interiorității.

27
19. Regimul asimilant şi creația arhitecturală

Imaginarul lucrează sub imperiul a 3 regimuri: regimul expectativ, regimul itinerant şi regimul asimilant.
Regimul asimilant - eul trăieşte în mediu într-un dublu schimb cu acesta.
(Păstrând o structura egocentrică, pătrunzând relațional în mediu, eul uman îl trăieşte într-un dublu schimb, într-o stare de omogenizare asimilantă.
Se produce o asimilare proprie personalității unui subiect uman.)

 Punerea lor (reg. Exp., itin,asim.) în acelaşi tablou, împreună cu cele mai importante caracteristici măreşte semnificațiile, oferind
posibilitatea unor comentarii relevante.
La nivelul spațiului perceptiv, regimul expectativ evidențiază structurile portante ale formelor. Prin expectație, pătratul este trăit ca ceva
eterogen. În regim itinerant pătratul arată ca o figură realizată pe bază relațională, regula de colocare fiind dictată direct de acest regim.
În regim asimilant pătratul este văzut, prin intermediul structurii modulare, ca ceva omogen.
Prin urmare regimul expectativ – un spațiu eterogen şi valorizat, reg. itinerant – un sp. eterogen şi tensionat iar reg. asimilant un
spațiu al continuității, omogen.

 La nivelul spațiului conceptual

o geometria proiectativă – expresie a reg exp.
o Geom. topologică – expresie a reg itinerant
o Geom euclidiană – expresie a reg asimilant

Modele de creație arhitecturală

3 componente ale modelului -analiză
-exegeză
-aplicație

3modele
 Modelul contextual
- elemente puternice ale sitului – „datum” (litoralul, deşertul, un munte)
- mediul construit – înaintea modernismului / după modernism
- Keneth Framton – regionalismul critic

 Modelul simbolic
- Jean Nouvel - Institutul lumii arabe
- sediul Cartier
- extensia operei din Lyon
- Musee des Arts Premiers
- Daniel Libeskind
- Muzeul Evreiesc (extindere)
- Muzeul Imperial – Manchester
- Memorial Ground Zero, NY
- Zaha Hadid – arh. simbolică, porneşte de la un motiv puternic
- Rem Koolhaas

28
20. Superizare si superizare-consecinta a regimului itinerant

Consecintele regimului itinerant: superizare, structurare, comensurizare

- regimul itinerant surprinde fiinta umana in actiune, contactul cu mediu = comportamentul uman in stare extatica, de punere in afara, de orientare
a constiintei spre exterior
- atitudinile eului: adaptarea (1)Autoplastica+(2)Aloplastica
(1) cu continut biologic foarte puternic, corporalitatea se modeleaza dupa caracteristicile ambientului
(2)omul plasticizeaza, organizeaza mediul (allo=altul)
Superizarea - operatiune mentala ce face ca un anumit numar de informatii care trec din mediu in interiorul nostru sa fie sintetizate si concentrate
- fenomen invers al depresurizarii (fizic) - presurizare, condensare
- pozitionarea unor elemente in plan (un plan e in echilibru prin 3 puncte sau o linie si un punct) - legea compozitiei => realizarea unei
scheme din linii si puncte pentru a directiona
- superizarea - vizuala: reprezentarea pomului printr-o sfera
- mentala: figura construita in plan psihic → starea pomilor din plan este transmisibila prin emiterea unui concept
structural, subiectul putand retine numai structura informationala
- explicarea fenomenului: legata de modelul de functionare a celulei nervoase, aceasta avand o pluralitate de intrari (creierul-
primeste informatii 107 biti/sec) dar o singura iesire → o transmitere selectiva a informatiei (creierul
transmite 10 b/s)= sintetizare → reductia nu inseamna saracirea informatiei, rezulta un anumit tip de
gandire – superizarea
- pt arh. este nevoie de o acuitate vizuala superioara, observarea detaliilor si de vedere in spatiu
- modul de comunicare a arhitecturii este desenul- intelegerea spatiului

Structurarea - efectul imediat al superizarii:

- trasatura intrinseca a unei forme, nu se schimba
- aceasta proprietate a structurii de a se mentine in conditii in care constituentii sunt modificati, se numeste izomorfism (nodurile,
legaturile → copacii → triunghiul suporta modificari topologice fara sa-si piarda prezenta structurala → invariatie)
- prin structura ceea ce este eterogen, discontinuu, se transforma in sistem coerent, in continuitate
- EXISTA 2 CATEGORII- DE STRUCTURI
1. structuri - dendromorfice (cu retele de comunicare) in forma de arbore, deschise, in care legaturile ierarhizeaza si sintetizeaza, fiecare entitate
avand un rol relational si structural bine precizat, pe principiul functionarii univoce.
– dendroide (arboricole - copacul in care fiecare frunza e un punct terminus), nu exista posibilitatea de a parcurge alt drum de la origine
- de tip terminal, arboricol este gandirea primitiva, africana
- structura dendromorfa = expresia spatiului unic
- pornesc dintr-un punct si se desface in ramuri, care sunt terminale(flux: dus intors fara nici o variabila)
-Ex. Planurile de aeroport- holuri perpendiculare care duc la terminale
-org. Spatiala foarte propice-cu un sens foarte clar
-structurile cognitive -> biserica (nisa de expunere)
-> locuintele cele mai simple, de tip vagon
- acest tip de str. – terminal- o forma mai primitiva, usor demonstrata

2. structuri retinomorfe (retele inchise)- Le este caracteristica forma inchisa, bucla, motiv pentru care relatia de univocitate nu mai este posibila.
- In domeniul arhitecturii: pentru asocierea a 4 parti, arhitectul are nevoie de un spatiu de legatura (1),(2) -
spatii specifice de mediere → retimorfism
- tip reticulat - structura palatelor, sistem polivalent
- gandirea occidentala europeana
- in orice structura retimorfa exista insule de opacitate (singura sau multipla)
-ex: palatul-> diverse posibilitati de parcurgere
- comparatie cu legaturile (electricitate) - in serie - structura dendromorfica
- in paralel - structura reticulata

TIPURI DE SPATII:
a) spatii terminus –monofunctionale-biserica , capela
-spatiile antice, de ex piramidele
b) spatii de tranzitie ->sunt tratate mai putin reprezentativ
c) spatii ce presupun un circuit -o parcurgere consecutiva
- structuri in retea- ex. palate
renascentiste
d) spatii placa turnanta- mari, pozitionate central

29
 21.Comensurare-consecinta a regimului itinerant

- comensurarea este o consecinta a regimului itinerant alaturi de superizare si structurare

Comensurare = a masura prin comparatie ( pe filiera antropologica, vocatie filosofica, inclinare religioasa)
a conferi marime, altfel decit prin masurare directa a obiectelor, lucrurilor spatiului construit
- este o problema dpdv cultural – omul este in centru in raport cu lumea, acest lucru reprezinta identitate in raport cu universul.
- antripologia – vizeaza tot ceea ce omul a creat de-a lungul mileniilor
-modelul colocarii(apropiat de parametricism) -> punerea impreuna a mai multor constituenti

China antica –model de alcatuire - a lumii – model filozofic

- a structurii – “TUKU”
– avea credinta ca exista 4 mari elemente ce reprezinta Universul: pamint + aer + apa + foc - (patru grinzi incrucisate - expresie
figurala); elemente fundamentale care nu pot exista impreuna decit prin intermediul unei forte de legatura, de coeziune – degetul
mare – figural – stilpul de sustinere (TOTEM – axusmundi).
- aceasta credinta e transformata intr-un elament palpabil, si sta la baza structurii arboricole.
- curbura acoperisului sugereaza greutatea cerului care apasa cornise curbe repetitive ->
sugereaza succesiunea cerurilor

In India: unitatea de masura era UBA = 1,25m, reprezentind omul in pozitia lotus, ipostaza de concentrare si contemplare a corpului uman;

In Japonia- era foarte importanta problema familiei, a cuplului. De aici au rezultat unitatile de masura ce pleaca de la dimensiunea unui
TATAMI (90 x 181 cm) care reprezinta rogojina pe care pozitia corporana e complet intinsa si relaxata.
- dublul unei rogojine reprezinta unitatea minima de locuit, celula de 1,80 x 1,81.
- aceste dimensiuni s-au utilizat si pe verticala, astfel dimensiunea la partea de jos agrinzii este de 1,81
- Casa japoneza era modulata intr-un sistem tridimensional ce permitea dezvoltarea pe toate directiile, care nu
distrugea compozitia prin extrageri sau adaugari.
Astfel, stalpul totemic era refacut la fiecare 20 de ani pt a transmite generatiilor tehnica lui de realizare.

In Grecia Antica - sistemul de modulare era foarte liber, independent.

- grecii foloseau sistemul de masura antropomorfic – o talpa masculina = 4 palme feminine = 3,14 = π
- gandire antropomorfa- coloana feminina (dorica) si masculina (ionica)
In Romania = influenta culturii latine;
- unitatea populara de masura era STINJENUL = omul cu mina intinsa = 2,25 m.
- aceasta era inaltimea minima a unei ODAI (unitate de marime spatiala in care au loc toate functiunile vietii cotidiene).

De-a lungul timpului au fost folosite mai multe unitati de masura precum: cotul (comert cu textile), nodul (folosit de navigatorii), piciorul etc.
Apoi a fost introdus metrul – unitate de masura abstracta, utilizat ca principiu de standardizare, lipsit de semnificatie umana sau spirituala.

Corbusier a incearcat sa scoata arhitectura de sub autoritatea metrului, folosind interpretari a mai multor sisteme de masurare antropologice
(grecesc, japonez...) Astfel in Modulorul sau, el face o raportare intre functiile ergonomice ale omului.
- face referire si la proportii – raportul de aur (de la greci) in care A/B = B/C unde B + C = A

Consecinte ale masuratorilor: -proportia -> buna relatie a elementelor intre ele
-scara -> raportarea la dimensiunea umana
Astazi este foarte importanta scara (umana) = presupune stabilirea unei relatii intre un ansamblu si o exterioritate (raportul unui element in interiorul
unui volum)

30
22.Monumentalitatea-consecinta a regimului expectativ

- una din consecintele regimului expectativ este teoria monumentalitaii.

- toata problema monumentalitatii este situata intr-o paradigma a verticalitatii
- intelegerea ei se bazeaza pe subtila distinctie facuta de Kant intre forta si putere

FORTA PUTERE
1.se impune, dar in fata careia poti opune rezistenta 1.este perceptia unei energii care ne depaseste categoric
2. ea este pe planul existentei umane 2.ea nu tine seama de noi
3.cu ea poti deschide o lupta 3.nu este oarba ci este suprema, este sacra
4.ea arata starea dramatica a existentei noastre 4.cu ea relatia este de tip eu-natura, si nu ai nici o sansa de castig
5.ea este tematica umana 5.fata de ea, existenta este o agonie
- atribut uman - noi intelegem prin ea puterea de a lua decizii, etc
- tine de relatiile umane - in societate: puterea = justitia (legea, religia, inchizitia, este absoluta,
- tine de drama unei existente deplina, cere atitudini de respect)
- forta primara exprimata direct sau indirect cu consecinte - puterea democrata - interfata labila: respinge abuzurile intr-un
- arata starea dramatica a existentei noastre, a naturii: suprema, de cadru limitat
nestapanit sau monitorizat atribuita unei instante - in sens filozofic e aruncata la infinit (poate fi religie, morala, sacru -
supreme,nominalizata sau transcendenta, supunerea omului a nu mai tine de vointa umana, e de neinteles)
devenit un mod de viata - dupa Kant, Puterea = Cosmosul, este coplesitoare, inaccesibila, este
o instanta ce nu tine de natura umana, majoritatea puterilor abusive
(politice) incearca sa se raporteze la sacru
- este perceptia unei energii care ne depaseste categoric

Relatia putere - monumentalitate

Cu cat puterile erau mai abuzive si mai putin legitime, cu atat dorinta de a se exprima printr-o arhitectura perena, vesnica este mai mare, astfel
din aceasta dorinta se naste monumentalul (uriasul si marimea impune dar impozanta nu este data doar de marime).
Monumentalul - reprezentativitate, principiile simetriei, insiruirea unor elemente pe marginea traseului de intrare (lei, coloane, statui), regula
ierarhiei (puterea suprema), formule clare care dau monumental.
-oamenii au facut mereu monumente pentru ca toate victoriile lor sunt obtinute la nivelul fortei, numai ca ele nu au efect decat atunci cand fapta
este scoasa din domeniul fortei si introdusa in acela al puterii -> prin urmare asemenea fapte devin impresionante cand sunt scoase din mocirla
existentei si sacralizate
-valabilitatea de astazi este obtinuta prin scoaterea faptelor din domeniul fortei si introducerea in acela al puterii (din vulgaritate in sacralitate), o
tendinta de monumentalizare prin intermediul abstractiilor stilistice.
Sincretismul puterii manifestat de-a lungul istoriei, evidentiind relatia directa dintre cea religioasa, laica si monumentala.

EXEMPLE DIN ISTORIE

Egiptul antic: expresii formale: sala hipostila, piramidele (cultul mortilor: intoarcerea catre viata de dincolo - austeritate), materiale rezistente,
durabile in timp, faraonii erau in legaturi directe cu zeii, cunostinte de matematica, astronomie.
Grecia antica: dorinta de perfectiune, ideal de explicabilitate a fenomenelor exterioare si interioare:
- cele neintelese atribuite zeilor (capriciosi, asemanatori omului), apar figurile mitologice: semizeii
- monumentele lor fac legatura dintre viata oamenilor si a zeilor: orasele - oglindirea Olimpului
- programe cetatenesti: agore, teatre (performanta fizica si psihica)
- materiale: - piatra - monumentalitate
- lemnul, lipsit de dimensiunea uriasa (scara umana),
- perceptia dinamica, mari acropole: materializate in relatia om-zeitate → frontoane, coloane, portice, statui, programe
sportive, stadioane, teatru.
Roma antica - duce mai departe expresia greceasca
- inovatie - la cupola din Mesopotamia sunt folosite materiale si tehnici noi - caramida ajunge sa fie material monumental
- cupola = expresia puterii aulice, monarhice: Pantheonul, Mausoleul lui Hadrian
- preluata de religie, cupola este imaginea crestinismului, a puterii religiei
- sec. XVII-XVIII - la scara mai larga - putere politica
Preromanic, romanic, gotic - simbolul puterii: turnul, flesa → sunt elemente de afisaj, au importanta religioasa
- au importanta laica: functiunea de aparare, fortificare (donjonul - locuinta fortificata)
- programe administrative: primariile - importanta locala, reprezentativitate

Alta expresie a monumentalitatii: marimea dimensiunilor, cantitatea, intinderea (Luvru, Versailles, palatele indiene, arhitectura stalinista, forme
simbolistice - emblematice)

31
 23.a .Stari fundamentale ale comportamentului uman- tabel si explicatii
b.Stari comportamentale ale creatiei

- de obicei se raporteaza la o tipologie cu 3 caracteristici: - una genetica

- mediul- orizont cultural in care crestem( influenteaza toata viata)
- limba
- factori ce tin de afectivitate( conteaza f mult atmosfera in care traiesti si ceea
ce se discuta acolo)
- factorul educational: informational, moral, comportamental( binele, frumosul si
adevarul); frumosul poate sa le domine pe celelalte doua daca e suficient de puternic
- in aceasta structura intervine f mult un factor constient, rational si unul incostient, irational
- grecii au impartit structurile in:- appolinic- rational, care isi foloseste f mult gandirea
- dionisiac- nerational, ilogic, ludic, aventura
- caracter- flegmatic, sangvin, coleric, melancolic

- arhitectura- implicatii in mod special in spatiu

- exista o detasare de spatiu=> raportul cu spatiul e unul de distanta, de perspectiva, de elemente contemplate=>

Comportamentul uman - in functie de om si ambient C=f(O, A)

Din punct de vedere biologic, in comportamentul uman intervin 3 functii de baza: hrana, regenerarea, frica
1.foamea - ideologia lui Marx
2.frica - filozofia lui Heidegger (existentiala-trecerea)
3.sexualitate - ideologia lui Freud

-relatia comportament uman-creatia artistica→cele 3 tipuri de comportament uman: starea expectativa, itineranta, asimilanta.
1. expectativa- stare comportamentala sau regim comportamental
2. itineranta- presupune miscare in spatiu
3. asimilant- presupune o simtire a spatiului mai intima, din interior

Spatiul din jurul nostru este neomogen si este format din: -spatiul intim(cel mai apropiat de subiect)
- spatiul personal(ofera o libertate mai mare de miscare)
- spatiul social(prin el persoana controleaza ce se intampla la distanta, in ambient),
mai rarefiat, elastic.
Aceasta succesiune egocentrica inseamna trairea a ceva ce este distanta, profunzimea.
Prin intermediul spatiului social persoana se simte inglobata in mediul pe care il controleaza. Spatiul ambiental este egocentric. Cunoasterea
acestei structuri a spatiului ambiental a fost posibila prin trairea unei stari statice: starea expectativa (subiectul sta si se confrunta cu mediul).
Omul insa, este obligat sa patrunda fizic in ambient intr-o miscare ce presupune trairea distantei. Acest tip de comportament prin care individul
intra in relatie cu mediul-starea itineranta, in care intra orice actiune umana.
Starea asimilanta este aceea in care, subiectul relationand cu mediul traieste intr-un dublu schimb. Se produce o asimilare proprie personalitatii
unui subiect uman.

32
REGIMUL ASIMILANT
Nivelul senzorilor de impact,
tactil: gura, mana
- multi designeri, decoratori
interior
Efectul contopirii
-omogenul
-structura de incastrare
- claustrul- element care nu-
si asigura functia decat
interactionand( in asociere)
- yin si yang
- lamba si uluc
Structura modulara
-continuitate
-patrat omogen
- forma geometrica vazuta
ca o pata, ca o textura
Translatie, rotatie, simetrie
-spatiu omogen
-geometrie euclidiana
-ordine de unificare
- isi gasesc un alter-ego fara
care nu ar putea trai- o
persoana; munca- traiesc
prin ea
Iubire
- ideologica
-profesionala
- artistica
- f de o persoana
- religioasa
speranta
Depersonalizare
- pierderea identitatii, a
personalitatii, in cazul
pierderii alter-ego-ului
omogenitate, retele
modulare
Van Gogh, Gaugain
REGIMUL ITINERANT
Angajeaza tot sistemul locomotor
[miscare]
- tip agitat, care se misca mult
Structura relationara reticulara
- vede relatii intre elemente
- sub aspect social e un bun
comunicator, lider
-colocare
-baza relationara
-modelul colocarii, desface
patratul in elem sale constitutive
carora le impune o regula-
>recompunere
- dispusi la a desface, a analiza si
a gasi relatia, regula
geometrie topologica
- gasirea de conexiuni intre
elemente, in miscari
- arh. moderna- sculptura,
percepere in miscare Le
Corbusier
Ordine relationala
- intelectual, sofisticat, limbaj
propriu folosit in grupul lui care il
intelege
colaborare, coroborare,
cooperare
- oameni de consens, intelegere
- incearca sa gaseasca elem dif pe
care sa le lege, sa le echilibreze
Consens
- tine haturile, tese relatiile
- in arh. Tschumi, logica proprie
Schizofrenie
- poate sa apar o ruptura=>
dublare, multiplicare a
personalitatii, alunecare intr-un
alt personaj imaginar, atunci
cand apar rupturi in aceste relatii
supervizarea, structurarea
Tschumi, Zaha Hadid, Rem
Koolhaas
REGIMUL EXPECTATIV
Senzori de distanta:simtul vazului, 1.CARACTERISTICI CORPORALE
auzului, imagine DE ANGAJARE AMBIENTALA
Perspectiva
- percepere de catre altul
- iubeste arhitectura monumentala,
maretia
- regi, mari tirani- vor sa lase in urma
-centralitate 2.STRUCTURI ARHETIPALE
-radialitate trairea distantei in interioritatea
-verticala imaginarului
-sens abisal
-ascendenta
-structuri portante ale formelor 3.SPATIU PERCEPTIV
-valorizare, eterogen -felul cum priveste fiecare un
vede axele, structura, centrul, ordonare lucru
clara, usor lizibila
geometrie proiectiva 4.SPATIU CONCEPTUAL
- capat de perspectiva,defecte
perspective, ritmare, tot ce tine de
perceperea de la distanta
Ordine ierarhica a ansamblului 5.ORDINE HOLISTICA
- reguli, simetrie, ordine -holistic-situatie care nu ar putea
exista daca nu ar fi toate etapele
inantea ei
mandrie, demnitate 6.SPATIU AFECTIV
- ambitii, aspiratii sociale
- oameni care aduna in jurul lor pe altii
in urmarirea unei idei
- respect de sine f mare
depasire de sine, progres, devenire 7.SPATIU MORAL
- autodepasire- sunt niste propulsori ai
societatii
-lupta de afirmare
paranoia, autism 8.SPATIU PATOLOGIC
- se inconjoara de oameni care ii (deziderat)
lingusesc si lauda=> la un moment dat
devin izolati de lume si se simt
persecutati
monumentalitate, axialitate, forme CONSECINTE ALE CREATIEI
inchise
Nero, Cezar, faraonii, Regele Soare,
Lenin, Stalin, Hitler, Napoleon, Ceasca,
A Speer, arh socialista
33